Desi scopul si sensul acestui fir de discutie este unul clar , eu am sa incerc sa raspund postarii evidentiate de mine, adica sa ies putin din context .
Poate ca totusi fratii iertatori si ortodocsi nu vor amenda aceasta incercare a mea si vor face dragoste si iertare frateasca suportindu-ma .

Asadar , sorei M-Anca :

Este f. adevarat ca invatatura hristica spune sa ne purtam sarcinile unii altora caci asa ne vom mintui .
Dar Scriptura nu este un tratat de teologie , o lucrare in extenso, atotexplicativa . Rolul acesta il au sfintii si parintii bisericii si insasi Biserica .
Adica , noi trebuie sa avem bunavointa, iubirea frateasca si dorinta de a purta sarcinile altora , dar atunci cind ne bagam sub sarcina altuia este musai sa vedem daca o si putem duce, ajutindu-l, sau ne vom strivi si noi insine sub greutatea ei .
Daca eu duc un sac de 60 de Kg. in spinare si istovit ajungind, cad la un moment dat sub greutatea lui , iar dumneata sora, fiind pe acelasi drum cu mine, si coborind si mata de la Ierusalim , ma vezi si ai dragostea sa ma ajuti, vi degraba si fara judecata iei pe umeri cele 60 de Kg. nu cred ca vei zburda cu greutatea ci din contra , ca nici macar, cu trupul tau feminin si gracil, nu vei urni sacul . Sau daca te incapatinezi , ori chiar ma iubesti atit de mult incit te vei invirtosa sa ridici sacul , vei cadea in scurt timp lovita de greutatea lui !
Si atunci , nici pe mine nu m-ai ajutat si si pe tine te-ai vatamat !
Care este folosul ? Care este iubirea cea adevarata ? Care este discernamintul duhovnicesc in tot acest exemplu ? Cu ce ne-am folosit unul de altul ?

Trebuie sa sti, si sunt convins ca sti deja acestea, ca in toata viata si tot locul nostru de pe aceasta lume functioneaza regulile, invataturile , conditiile ... pt. a putea trai cu folos si spre mintuire . Dar mintuirea nu se face, nu se lucreaza la intimplare , dupa cum ni se pare fiecaruia ! Ce bine ar fi fost daca se putea face si din intimplare !
Daca nu le implinim pe acestea , inafara faptului ca ne aratam mai mult neintelepciunea decit dreapta judecata, zile bune nu vom ajunge !
Daca noi din multa graba (prefer acum sa ii spun asa !) ne repezim, sau chiar si pe indelete putem face greseli, fara sa judecam bine situatiile si in loc de dreapta socoteala si buna rinduiala aplicam gresit o invatatura de credinta ... nu facem decit sa ne vatamam pe noi ! Sau cum spune acelasi Iisus in Scriptura : orb pe orb calauzind , cad impreuna in prapastie .
Credinta dreapta si mintuitoare presupune tinerea cont a multor invataturi , a tuturor , si nu numai a celora pe care ni le amintim sau le apreciem la un moment dat ! Adica , nici o data sa nu ne grabim sa facem un lucru recomandat de Scriptura ,pt. noi , ca si pt. aproapele, bucurosi ca implinim poruncile , ci din mare incontra, sa stam tare bine si sa cugetam daca putem face acest lucru si mai ales daca trebuie facut acest lucru in conditiile in care el ni se prezinta . La tot pasul omul este supus ispitirii si mai ales inselarii vrasmasului ! Sa nu uitama asta ! Negresit, la orice fapta buna pe care voim sa o implinim sigur ne vom ciocni (mai mult sau mai putin) de vrasmasul !
Iar a trage pt. pacatele altora , in care singuri ne bagam sub greutatea lor, poate insemna in cele mai multe cazuri ispitiri si patimiri dintre cele mai diverse greutati . Daca nu facem invataturile Scripturii cu discernamint si cu paza buna , apoi pt. mindria noastra nebanuita va veni ispititorul si ne va frige el sufletul de nu vom mai sti pe unde sa scoatem camasa .
Am mai si spus prin alte postari ca unii dintre noi au avut ocazia , chiar de mai multe ori, sa primeasca asemnea razboaie si sa aibe de furca tare neplacut dar mai ales in mod nebanuit , nestiind nici macar ce se intimpal cu ei, de ce si mai ales pt. ce , adica de unde ii vine raul !

Si iarasi am mai spus , ca pacatele cele mai frecvente la tinerii intre 17-69 de ani sunt cele ale sexului . De multe ori , din lipsa cunoasterii temeinice a invataturii ortodoxe, nici nu stiu ca ei desfrineaza chiar in sinul familiei . Sau poate ca pot fi pacate legate de altceva : mers pe la descintatoare, fermecatoare , ghicitoare chiar simple (mamica sau sora noastra , acasa , in joaca cu o cesca de cafea !), ignorarea virtutilor crestine , tagaduirea existentei, milei sau puterii lui Dumnezeu , chiar si in gluma , ascultarea nevinovata a prezicerilor astrologice de pe posturile Tv chiar in mod nevinovat (adica : lasa ca eu nu cred astea dar le urmaresc asa, din obisnuinta ) ... si cite si mai cite alte si alte pacate grele (cele pe care le-am enumerat eu aici , casi cele f.f. multe amintite in molitva de la spovedanie sau in molitvele sfintilor Vasile , Ioan Hrisostom, Ciprian, etc) pot fi savirsite fara de cunostinta , dar noi , prin propria voie , sa ne facem partasi la ele si sa incepem sa patimim alaturi de faptas .
Pt. ca sa putem sa ne rugam pt. altii , ori trecem cu buna stiinta peste toate aceste considerente si ne asumam patimirea ori care ar fi (de obicei asa se face in mod normal pt. membrii familiei, apropiatii nostrii, casnicii nostrii, copii) ori trebuie sa cunoastem cit mai bine cam cum sta cu practica ortodoxa cel care cere ajutor in rugaciune si sa putem aproxima sub ceea ce ne bagam !
Dar ca si conditie minima pt. a putea sa te rogi pt. cineva trebuie ca acesta macar sa se spovedeasca regulat si sa practice dupa puteri virtutiile (sa le zicem asa) ortodoxe : postul , rugaciunea sau vorbirea cu Dumnezeu, milostenia din inima si nu din mindrie, si prezenta negresita de la slujbele bisericii .
Daca acel cineva nu face aceste minime lucruri(adica nu vrea sa se pocaiasca) dar cere ajutor (ca nu este deloc greu sa ceri ajutor !) atunci lucrurile nu mai sunt in buna rinduiala pt. noi si el si nu mai poate avea scapare reala decit pe la batrinii rugatori , obisnuiti cu razboiul duhovnicesc si care se incumeta la asa ceva ... dar si aceia cer/recomanda macar o minima pocainta . Pt. ca daca tu nu vrei sa faci nimic pt. tine , atunci greu de tot mai poate cineva sa te ajute !

Acum , ca si o concluzie , fiecare face ce voieste si cum indrasneste , dar indiferent ce ajutor vrei sa dai verodata (primajutor medical, ajutor naufragiatilor, remorcarea vehiculelor avariate, evacuarea oamenilor din medii periculoase , razboi, cataclisme naturale... orice fel de fel !) daca acesta duce la caderea si pieirea ta , atunci este lesne de vazut ca ori ai gresit din neatentie , ori ca din mindrie ai fost osindit la rindul tau pt nesocotirea bunei rinduieli si a dreptei socoteli !

Cei ce au duhovnici incercati , cunosc aceast aspect care le-a fost predat , fie ca si invatatura de credinta fie din dorinta de a-i feri de ispitiri care uneori pot fi tare grele si care ii pot duce in caderi cel putin la fel cu cele pt. care au primit sa se roage !


NB: daca intelegi ca exista si ispite... va veni vremea sa intelegi ca acestea pot fi atit de mari incit sa te copleseasca ! Sa nu crezi ca ispititorul se joaca de-a vatiascunselea cu cei care urmaresc mintuirea !
Nici un marinar nu se arunca in marea involburata ca sa o treaca ci asteapta macar sa se domoleasca putin . Dar cind este prins pe neasteptate in furtuna mare , atunci ori desnadajduieste si moare , ori se lupta , dupa puteri, sa traiasca si sa ajunga la liman !
Dar sunt 2 lucruri absolut diferite !

Multumesc, frate Zaharia, pentru acest cuvant frumos pe care l-ai adresat tuturor, inclusiv mie.
Trebuie sa recunosc, ca in ciuda incapatanarii mele, m-ai facut sa ma opresc in loc si sa ma gandesc la cele scrise de tine. In principiu ai dreptate si voi tine cont de spuse le tale, atunci cand se va ivi ocazia de a ma mai ruga pentru cineva, caci trebuie cantarit bine.
Ce ne facem insa, in cazurile in care nu e timp deloc, cand un accidentat e pe masa de operatie si are nevoie, la cererea cuiva, de rugaciune multa, starea lui fiind grava? Ma gandesc, ca Dumnezeu nu ne ia chiar in nume de rau dorinta noastra de a contribui chiar si doar cu o rugaciune la imbunatatirea starii acelui bolnav.
Apoi, ne-am rugat pentru binele Romaniei, Romanie, care nu prea da semne aparente, ca ar vrea sa se indrepte; poate nu imediat. Ma uit insa la cele ce se intampla in Romania de azi si parca vad ca ceva se misca. Nu pot afirma ca se misca din cauza rugaciunilor mele, dar sper ca Dumnezeu a scultat tanguirea noastra si vrea El sa ajute.
Fortele mele, frate, sunt infime; dar sper ca impartind povara cu inca o mana de rugatori, sa putem in final sa ridicam sacul tau mult prea greu, fara a fi vatamati in vreun fel de cel viclean.
Indiferent ce se intampla, stiu un singur lucru: nu trebuie sa imi fie frica decat de Dumnezeu. Iar ca mijloc de aparare avem Psalmii, care pe mine m-au scos din cele mai grele situatii. De aceea ii iubesc.
Iti multumesc pentru aceasta atentionare, facuta cu dragoste frateasca. Multumesc, frate!

De câteva ori aflând despre un caz disperat am făcut apel la frații și surorile de pe forum să ne rugăm. În prealabil am apelat la ajutorul fartelui Zaharia care dând dovadă mereu de discernământ și maturitate duhovnicească a făcut o treabă foarte bună iar rezultatele au fost remarcabile.
A te ruga însă pentru persoane despre care nu știi nici măcar dacă sunt botezate, este nu numai un act de mare curaj dar și o mare nesăbuință. Personal m-am retras de pe Grupuri de rugăciune datorită neputinței de a face față ispitelor care m-au atacat pe mine și familia mea.
Sunt aici pe forum persoane de excepție care s-au rugat pentru mine și rugăciunea lor mi-a fost de mare folos. Nu le știu nici numele adevărat dar aș dori să aibă parte de răsplată multă pentru fapta lor creștinească.

Dacă e să-mi spun părerea despre forum, ei bine el seamănă cu lumea în care trăim unde sunt și bune și rele.
Dacă știi și ai timp să cauți poți găsi aici adevărate mărgăritare duhovnicești scrise de oameni cu sau fără pregătire teologică.

Acum am vazut acest topic, dar nu inteleg ceva. Cand a venit vorba sa se faca ceva concret aceleasi persoane care si-au exprimat nemultumirea au spus ca nu e nimic in neregula cu forumul si totul e bine si frumos. Sper sa fie mai multa intelegere in viitor.

Un punct de vedere foarte interesant, pe care l-am exprimat si eu de multe ori.

Am sa mai adaug 2 lucruri spre inseninarea atmosferei si a inlesni intelegerea/comunicarea dintre noi :

1. eu de fiecare data gresesc procedind stereotip : cind citesc cite o parere si simpt nevoia sa raspund , rareori se intimpla sa si am ceva cu persoana care a emis-o (au fost si asemenea cazuri dar doresc sa renunt din ce in ce m,ai mult la ele) dar deobicei folosesc prilejul ca pornind de la opinie sa ma adresez unui interlocutor anonim care ar gindi astfel si cu care doresc sa schimb pareri incadrate in principiul lumesc "unitatea si lupta contrariilor" sau mai crestineste , in folosul amindurora .
Desigur sora ca nu am nimic impotriva ta si nici nu am dorit sa folosesc prilejul pt. a epata ci am marturisit cum cunosc eu lucurirle despre care vorbim.
Dar deoarece limbajul folosit are o doza nativa de echivoc in el si ar putea preta la confuzii si neintelegeri doresc sa imi cer iertare pt. interventie si pt. modul in care m-am exprimat .
Nu am nimic cu nimeni !

2. In exemplul cu accidentatul zic asa : datorita firii noastre inclinate spre Dumnezeu , spre mila (" ... mila voiesc si nu jetfa" !) si spre mintuirea de-a impreunelea , spre dragoste fireasca dar si completata cu cea rationala fata de aproapele, sigur ca nu ne va lasa inima sa nu spunem o rugaciune cit de mica ori poate mai mare .
Dar trebuie sa ne fie clar , si asta spuneam despre tine ca si despre toti crestinii angajati bine pe calea mintuirii, ca din moment ce am ales pe Dumnezeu , de atunci incolo incepe si razboiul nostru in vazduhul inimii proprii cu ispititorul, din acel moment si pina la adormire vom duce un razboi neincetat cu vrasmasul . Adica trebuie sa fim pregatiti in orice moment din zi si din noapte pt. a tine piept vrasmasului , pt. tot ceea ce facem .
Si chiar daca Dumnezeu ne iubeste , El, din dragoste nu va opri ispita catre noi deoarece daca ar pieri ispita ar pieri si mintuirea . Numai prin lupta duhovniceasca se cistiga imparatia cerurilor si nu prin beatitudine si cugetare onirica !
Daca nu iti este frica decit de Dumnezeu , cu toata sinceritatea si lipsa de modestie iti marturisesc ca esti mult mai inaintata sau mai puternica decit imi inchipuiam eu . Si asta este f. bine bine si mai ales de neneglijat !

Pace si bucurie , spor duhovnicesc si multa izbinda celor ce primesc razboiul duhovnicesc si nu cad in desnadajduire ca si celor care se lupta dupa puteri ori de cite ori nu au incotro si trebuie sa dea piept cu vrasmasul !

Nu, frate draga, nu sunt nici puternica si nici inantata, cum iti inchipui; si daca iti inchipui asa un lucru. Imi pare rau daca am lasat cumva aceasta impresie. Dar am ocrotitori buni, pe care cand pot ii vizitez in locurile in care ne-au lasat cate o particica si care imi sar in ajutor de cate ori am nevoie: sfintii de pretutindeni. Fara ei si fara ajutorul Maicii Domnului in special, as fi pierduta, crede-ma.
Am primit atata ajutor, cand am fost la ananghie, incat pot spune, ca cu ajutorul lor, chiar nu imi e frica de nimeni si de nimic, in afara de Dumnezeu. Ma folosesc de rugaciune ca sa trec Greul si l-am trecut cu bine pana acum si sper si pe mai departe la fel, dar numai cu ajutor si nu cu forta mea, caci nu am. Si multumesc pe aceasta cale celor, care, necunoscandu-ma si netinand cont de pericolul expunerii, s-au rugat pentru mine cu dragoste, vindecadu-mi multe rani. Cum as putea, sa refuz la randul meu ajutorul?!?
Iata unul din psalmii cu care imi fac curaj:


1. Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;
2. Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! "
3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
4. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Credeti ca s-a primenit forumul? Mie mi se pare ca a devenit f plicticos, nu primenit. Dar mai rezist 3 zile, pana incepe Postul Craciunului si atunci ma retrag pe durata postului, asa cum obisnuiesc.

Nu te cunosc,nu te stiu,dar..mai uns pe suflet! Personal,o sa-mi iau catrafusele si plec,inainte sa-mi dea "fratii" cu sutu'-n dos...
Voie buna!

Nu as fi dorit sa postez pe acest topic din mai multe motive dar întrucât,prin postarea bunului meu prieten Ioan,plecat sper eu vremelnic de aici deși sederea in acest moment i-ar fi facut mai mult rău decât bine,s-au readus in discuție doua topice(Patrologie si Apostolul Pavel)o sa-mi spun si eu,la final,câteva ganduri,fără importantă probabil din perspectiva unui intrus in acesta comunitate.Personal mi le-am dorit pe amandoua enorm,mai ales secțiunea Patrologie,dar am constatat ca interesul,raportat la alte subiecte complet inutile,este mai mult decât scăzut.M-am gândit ca eu sunt cauza,cum spunea Ioan,si nu am mai postat sperând ca eliberati cumva de neplacerea prezentei mele se vor înghesui valuri de forumisti sa contribuie cu ceva la ce ar trebui sa fie principala preocupare a forumului:Patrologie.Mă tot gândeam ca alături de acest topic ar fi trebuie sa fie discuții despre icoane,cantari ortodoxe,Liturghie si alte teme centrale despre care mulți,puteți sa va suparati pe mine,au mai putine cunostiinte decât un străin ca mine.Asta ar trebui sa va motiveze cumva cred eu dar s-ar putea sa mă insel.In afara de câteva inițiativa laudabile,demne de credință Dvs,majoritatea discutiilor sunt aproape inutile si nu va aduc decât timp pierdut si vesnice conflicte.


Nu judec pe nimeni ci doar constat ca între vorba,intenția si fapta este adeseori o diferența de la cer la pământ dar fiecare doarme cum își asterne.Preocuparea pt aceste teme,nu ca le-as fi deschis eu,nu am nimic de câștigat in afara de propria mea imbogatire spirituala,nu este un demers elitist la care ar avea acces doar unii dar este intradevar un demers la care trebuie munca,efort si nu poți spune orice timpenie care-ți trece prin cap.Este posibil sa te lupti cu o indiferenta generală aproape inexplicabilă si nu poți da replici pe sistem SMS sau doar ca sa te afli-n treaba sau sa-i mai arzi una-n crestet unui vechi ,,amic",ca sa te mai cureti putin de propriile tale obsesii.Sunt oameni pe acest forum de la care am avut si am multe de învățat.Nu-i nominalizeze public ca sa nu fie apoi sufocati de atâta dragoste.Cum spunea cineva aici forumul este o imagine a noastră si a lumii in care trăim si la fel cum si in viața de zi cu zi nu prea știm ce sa facem cu libertatea noastră la fel si aici.Probabil ca ziua maturității colective,când nu vom mai avea nevoie de supraveghere,este inca departe.Au plecat sau nu mai posteaza oameni pe care ii regret profund,sau posteaza foarte rar si privind la imaginea noastră generală îmi este teama ca am facut din Dumnezeu doar subiect de discuție si atât,si poate de aceea adeseori vedem doar goliciunea din celălalt uitand ca poate fi doar ecoul la ce este in noi.Ar fi atâtea de spus si de discutat in sens pozitiv,ar putea fi atâtea proiecte comune pe care ati putea sa le faceti(de exemplu o analiza paralela între doi sfinti sau între doi martiri ai temnitelor sau un studiu de caz,cu aplicare concretă cu privire la o anumită invatatura)si sunt convins ca daca ati lucra împreuna toți ati câștiga si putini s-ar mai certa.Probabil ca nimic nu se va schimba curând si sub scuza ,,este forum domne si oamenii vor si ei discuții mai ușoare"lucrurile vor merge in același sens ca si pana acum,din păcate pt cei dintre Dvs care doresc sau au încercat si altceva.Personal am renunțat sa mai postez la cele doua topice amintite constient fiind ca nimeni nu dorește sa contribuie cu ceva,cu orice,in afara de unul sau doi nebuni care mi-au dat o mana de ajutor.Pt mine a fost o mare tristete esecul acestor secțiuni tinand cont cât de mulți doreau secțiune de Patrologie.Poate sunt prea radical si pretentios dar timpul pe care îl avem la dispoziție poate fi scurt si trebuie cumva sa fii selectiv daca nu vrei sa mori cu efemeru atarnat de gât pe post de piatra de moara.Pentru mine ramineti de neînțeles cum oameni cu asemenea resurse la dispoziție nu doresc sa profite de ele si prefera lucruri care nu le vor aduce nimic bun,decât tulburarea sufleteasca si timp pierdut.

Cam asta am vrut sa spun,nu este o critica ci doar tristetea contactului cu o realitate cu privire la care am fost prevenit dar m-am incapatant sa cred ca lucrurile stau altfel.Nu aveți nevoie de nimeni sa va învețe cum sa fiti liberi,trebuie doar sa fiti uniti si sa știți ce vreți,asta nu o sa va învețe nimeni si sa nu ajungeti sa doriți sa fiti invatati asta cu forța,ar fi păcat.Eu îmi păstreze speranța ca in viitor,cu unii dintre noi pe aici sau plecați departe,ca toți care sunt si care vor fi aici vor ajunge sa fie asa cum ar trebui sa fie:o inima,un gând si o traite.Dumnezeu sa va ajute.