Nu se vede "tot piciorul" ci forma lui si cum zicea colegul, nu e vorba de "mulaciuni".

Si "sa se vada gleza si gamba" e mai mult decat suficient pentru.. dar probabil asta este si intentia ca motive practice serioase nu cred ca sunt.

Nu stiu dc am impresia ca genul asta feminin, ar umbra si dezbracat pe strada daca nu s-ar teme de latura dura a reactiilor masculine impinse peste limita suportabila a excitabilitatii, ca sa zic asa si binenteles reactia suratelor care n-ar fi atat de curajoase, multe din ele probabil din cauza ca expunerea excesiva nu le-ar mai avantaja (de fapt pe multe nu le avantajeaza nici la nivelul curent dar din pacate nu-si dau seama).

Nu ai citit mai sus ce a zis ca si el si directorul lui umbla la birou in pantaloni scurti? Asa sa inteles in Rom libertatea cel putin asa vad eu de aici si sa stii ca in America nici la tv nu se imbraca prezentatorii asa ca la voi pina si prezentatoare cu vremea se imbraca pe jumatate.

N-am remarcat să fi zis de pantaloni scurţi.
A zis de sandale şi tricou.
Şi chiar pantaloni scurţi să fie: nu cred că lucrează la vreo multinaţională pline de muci şi fiţe. Mă scuzaţi.

Unii oameni incearca sa convinga prin aspect, chiar daca nu au substanta.
Respectivul daca reuseste sa convinga prin substanta si fara sa apeleze la impresii de suprafata, bravo lui.

deci
 

Deci,iti dau ei fusta daca nu ai, dar in pantaloni nu prea lasa, adica daca intrii asa fara sa iti pese nu iti zic nimic, dar nu e bine sa incalci regulamentul manastirii.
Iti dau ei de la poarta si fusta si batic daca nu ai....
Nu e musai fusta pana in pamant, si pana la genunchi e perfecta. Sau o jacheta mai lunga, pana peste fund, ideea e sa fie o tinuta cat mai decenta, chiar daca e vara.
In rest manastirea e superba, nu doar ca peisaj, daca mergi cu atitudinea care trebuie (nu doar de turist la pozat) te folosesti mult.

Pai daca ce e romanesc nu e bun si e calcat in picioare de toti romanii, am adoptat si noi ce ne-au aruncati altii peste granita.

Foarte rau daca asa se intampla,noi romanii in alte tari nu putem schimba legile si nici nu facem ce vrem trebuie sa respectam legile tarii in care santem si sa vorbim limba tarii care ne-a adoptat, in Rom e ghiveci. Scuze nu invinovatesc pe nimeni de pe forum.

nu ca turist , ci ca inchinator !
 

Citeam undeva mai sus ca bine este sa nu mergi la Prtislop ca turist, sa faci poze, sa te miri si sa spui cu satisfacie : bai, da ce frumos este ! adica sa ai aceasi parere ca despre un spectacol bun de teatru.
Si iarasi este bine sa nu faci greseala marii majoritati a pelerinilor care merg intins la parintele Arsenie Boca uitind ca acolo salasluieste un sfint, Sf. Ioan de la Prislop. Ca mai intii trebuie sa ii puna metanie, inchinare si rugaciune lui iar apoi poate sa stea de vorba si cu parintele Arsenie cit pofteste .
Enorm de multi "pelerini" o tin intr-o sminteala de cind intra pe poarta minastirii si pina ies si mai ales nimeni nu-i indreapta, nu ii trage de mineca obligindu-i ca mai intii sa cinsteasca deja un sfint canonizat al bisericii si apoi sa faca si celelalte lucruri, ci ii lasa cum vor ei . Si ei ...placa tare multumiti, scriind apoi pe forumuri si povestind si altora (ca sa ii bucure, desigur !)ce minunatie este la Prislop si cum este mormintul parintelui Arsenie, si cine a fost parintele, si cite si mai cite dar nesuflind nici o vorba de sfintul lui Dumnezeu Ioan de la Prislop
Si si alte lucruri care tin atit de pelerini cit si de minastire !

Deci, bine este sa fim cu bagare de seama si cu un picut de smerenie, cum si d ece mergem la Prislop !

-aici ai dreptate trebuie sa tinem cont de un sfant canonizat

http://jurnalul.ro/calendar/sfantul-...op-623521.html

Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

"Dupa un numar de ani, dorind sa duca o viata si mai linistita, retrasa cu totul de lume, a gasit un loc, ca la 500 de metri de manastire, pe malul prapastios al raului Slivut (Silvut), unde si-a sapat singur, cu mari nevointe, o chilie in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de «chilia» sau «casa sfantului». Aici si-a petrecut restul zilelor in neincetate rugaciuni si ajunari, intocmai ca marii nevoitori intru cele duhovnicesti din primele veacuri crestine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui imbunatatita sa se sfarseasca prea devreme. Spune traditia populara ca, pe cand isi facea o fereastra la chilia lui, doi vanatori de pe versantul celalalt al prapastiei l-au impuscat, fara sa stie cine era. Asa s-a savarsit din viata Cuviosul Sihastru sau Sfantul Ioan de la Prislop. Poporul dreptcredincios l-a socotit sfant inca din timpul vietii sale, iar dupa moarte, aceasta credinta s-a intarit si mai mult. Vestea despre viata sa aleasa si mai ales despre moartea lui tragica a ajuns peste munti, in Tara Romaneasca, de unde au venit cativa cuviosi calugari care i-au cerut trupul de la rude, ducandu-l intr-una din manastirile de dincolo".

O cronica in versuri, ce a fost transmisa de la o generatie la alta in intregul tinut, vorbeste despre Sfantul Ioan de la Prislop: "Si atunci, un tanar oarecare din sat,/ Numele lui Ioan, Sfantului Nicodim au urmat,/ Din lume si din rudenii cu totul au esit/ Si aici la mine au venit.

Intru o stanca chilie si-au facut,/ In care, slujind, lui Dumnezeu i-au placut/ Si pe el, dupa sfarsit,/ Dumnezeu l-au proslavit./ Pestera si acum sa gaseste/ Si «chilia sfantului» sa numeste/ Iara dupa oarecare intamplare,/Cu a lui Dumnezeu mai ’nainte aparare/ Rudele sfantului cele din sat/ Moastele cu totul le-au radicat/ Si in Tara Romaneasca le-au dus,/ La oarecare manastire le-au ascuns./ Insa la neamul lui pururea sa pomeneste,/ Fiindca si o particica din moastele lui sa gaseste".

Astazi, chilia Sfantului Ioan de la Prislop e vizitata de crestinii de pretutindeni, care merg la sfanta manastire, loc de reculegere si rugaciune, in care au trait mai multi calugari cuviosi.."

Daca morala primita nu o va ajuta acum, la inceput de drum, o va ajuta cu siguranta mai incolo, cand va intelege ceva despre credinta. Toate aceste mici sau mari suparari raman inregistrate in memorie si apar la suprafata atunci cand avem nevoie de ele, ca sa constientizam ceva.
Important e ca ceea ce spunem cuiva sa fie o invatatura adevarata, pe care ne-am insusit-o prin viu grai de la parintele nostru duhovnic sau din cartile bisericesti; si sa nu venim doar cu o parere proprie, si aceea eronata, caci riscam sa ne facem partasi la pacatul fratelui, pe care l-am sfatuit.