Ne meritam soarta.

Toti suntem prosti, manevrabili, naivi, mandrii, hoti, apelam la subterfugii, gelosi, dusmanosi, lacomi. Nu mai vad deloc credinta cand ma duc la Biserica (si o fac foarte rar).
Toti se duc la Biserica pentru a barfii, popii nu mai sunt curati, majoritatea au pacate grele, toti sunt in goana dupa avutie.

Si cred ca ne meritam soarta deoarece doar Romania si Polonia a ramas nepedepsita pentru ceea ce s-a facut poporului lui Dumnezeu in cel de-al doilea Razboi Mondial.

Dormim cum ne asternem.

Prin "poporul ales de Dumnezeu"" va referiti probabil la poporul evreu.
Daca e asa, trebuie spus ca in Romania, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in teritoriul aflat sub autoritatea guvernului condus de Ion Antonescu, NU A EXISTAT HOLOCAUST! Este adevarat, s-au luat unele masuri impotriva evreilor, dar nicioadata Ion Antonescu nu si-a propus lichidarea evreilor ca si grup etnic, si nu a acceptat "solutia finala"" a lui Hitler si Horthy.

Iar in privinta Poloniei, aceasta se afla atunci sub ocupatie nazista si sovietica, asadar poporul polonez nu poate fi facut responsabil pentru ce s-a intamplat intre 1939-1945.

Observ că mulţi dintre români nu îşi văd de treabă, ci îşi dau cu părerea, şi încă vehement, despre lucruri pe care nu le cunosc, sau nu le înţeleg...

Nu a dispărut nici analiza caprei vecinulu sau a paiului din ochiul aproapelui.

Nu se acceptă sfaturi de îndreptare, ci tot cei care nu au vreun rost ar vrea să schimbe lucrurile după cum consideră ei că e mai bine.

Aud deseori ideea că "eu merit mai mult"... şi văd efectiv suferinţa provenită din ambiţii nemăsurate şi din nemulţumirea/nerecunoştinţa pentru lucrurile bune care totuşi există.

Rareori cineva caută cauza relelor în sine însuşi, este mult mai la îndemână să învinovăţim pe alţii şi să ne văităm...