Asa este.
Din pacate suntem toti victimele perioadei de azi in care traim.
Fiecare incearca sa nu se scufunde si supravietuieste cum poate.

Situatia din familia prietenului meu. E posibil ca si el la randul lui ca parinte sa fie certaret si sa-si afecteze proprii copii. Posibil.

Sau va fi exact opusul, pentru ca se gandeste cat a patimit si in ce situatie a ajuns din cauza asta (depresie).

Acum, depinde de la caz la caz... oamenii sunt diferiti, mentalitatile se schimba cu fiecare generatie care vine si asa mai departe.

Iar la faza cu mama sa fie prietena cu copiii, iar nu e bine.
Sunt s aic tot feul de treburi. La noi in familie subiectul "sex" era subiect tabu. Mi s-a zis nu cumva sa "isi bata careva joc de mine" ca e pacat, ca pot ramane gravida si bla blaurile asta. Ai mei nu au stiut sa imi vorbeasca ca luma dspre asta. Mi-au interzis din motivele demai sus si basta. Ca nu am facut cum au zis ei, imi asum, nu regret absolut deloc (poate tocmai pentru ca acum sun casatorita cu espectivul), m-am protejat si inca ma protejez o perioada (macr sa avem un acoperis deasupra capului, a nostru, inainte sa vina primul copil) - chiar daca e pacat. Asta-s eu, am zis ca nu-s tocmai un bun crestin, dar nici nu ma apuc acum sa torn copii pentru ca apoi sa ajung in situatia in care sa murim toti e foame si sa stam prin chirii prin cine stie ce locuri. Nu, vreau sa-i ofer copilului/copiilor macar strictul necesar.

ok, am dat-o in diverse acum, si m voi opri. Scuze de off topic.

Daniel_Ortodox
 

Daniel_Ortodox multumesc pt mesaj si sfaturi.
Nu-ti pot raspunde pe privat pt ca nu-mi da voie site-ul.
Cine esti tu?
Cati ani ai? De unde sti tu ce va fi la anul pt mine?

Daca bine stiu, Daniel_Ortodox a fost banat (vezi cum a vorbit cu/despre MihailC) - nu mai stiu in e sectiune -

edit: in Biserica Ortodoxa si alte eligii - sectiunea Secte si culte - Calea spre manturie, undeva printre ultimele 3 sau 4 pagini

Da, a fost banat.

Eu am observat cam opusul la ce zici tu.
Copii vor nu vor, imprumuta gesturile, atitudinea, mentalitatea parintilor.

Unii isi dau seama ca ceva e gresit, dar nu reusesc sa corecteze mereu.
Un anumit fel de a fi, agresivitatea in abordarea problemlor sa zicem, dorinta de a te impune, le mostesc si devin parte din structura lor.

Altii mai rau, isi dau seama ca e gresit, dar fac exact ce au facut si parintii lor, pe undeva se justifica cumva, ca e normal, chiar imprumuta justificarile care le-au fost servite de parinti, e un cerc vicios care nu au nici dorinta nici vointa de a-l rupe.

Ai tai nu au avut cu adevarat un set de principii in directia asta.
Le-a fost teama de "gura lumii", atata tot.
Asa ca n-aveau ce sa-ti transmita practic, pe linia asta.

Trebuie sa treaca ceva mai multi ani pana sa poti spune daca a fost o alegere reusita sau nu. Asa ca nu te grabi sa te fericitesti pentru alegerea aia, ca nu se stie daca nu o sa ti se demonstreze altceva pana la urma.
Si nu neaparat prin sotul tau, poate chiar prin copii tai.

Si poate nu doar pentru ce ai facut, ci doar pentru faptul ca te bati cu caramida in piept pentru o prostie, smintind si pe altii.

Prea putini din cei care invoca chestia cu "muritul de foame" si "strictul necesar" sunt chiar atat de saraci cum pretind.
Sunt altii mult mai saraci decat ei care cresc chiar mai mult de un copil.

Nu te mai agita, noi il stim, e o persoana cu anumite probleme..mai aparte.
Nu e cazul sa iei prea mult in serios ce scrie, mai ales cand incepe sa vorbeasca aiurea.

Cred ca adevaratul crestin, cel care a inteles cu adevarat crestinismul ar putea fi oricand pregatit sa plece la manastire din motivele corecte (pentru a fi cu Hristos).

Ce l-ar putea opri? Dragostea pentru lucrurile din lume, patimi care se teme ca nu le-ar putea birui si pe care foarte probabil in cazul asta nici in lume nu prea reuseste.

Mai nasol ar fi sa te casatoresti si pe urma sa-ti dai seama ca ar fi fost mult mai simplu si ti s-ar fi potrivit mai mult viata de manastire.

Pai discutati si despre probleleme care le are cu parintii, cum le abordeaza, sau daca sunt rezolvate de ce e in continuare deprimat, etc.

Un crestin singur? Hmm..

Normal ca daca nu oferim copiilor tot "setul" de valori crestine, nu se prinde de ei ceea ce trebuie :). Ba mai mult, cunosc si cazuri care sustin ca au fost chinuiti, persecuta?i de parinti, bunici, cu asa-zise invataturi "crestinesti" incomplete sau pervertite, denaturate (gen "taie popa limba", arzi in iad daca atingi ce nu trebuie, nu te mai primeste in biserica daca nu esti fata mare, etc), care i-au indepartat de biserica si de credinta. In privinta casatoriei, cred ca cel mai (ne)edificator exemplu, este cel al casatoriilor disfunctionale, in care parintii nu se inteleg sau nu comunica, desi sunt cununati la biserica si s-au luat de la bun inceput(poate fara sa se cunoasca suficient, chiar). Cunosc si cazuri care nu au "comunicat"si nu s-au inteles nici pe plan sexual, a fost un total dezastru de la inceput pana la sfarsit, au facut doar copii si atat, pe urma au sistat orice activitate, probabil barbatul si-a cautat satisfactia in alte parti, si femeia a ramas cu frustrarile...(si-n conditiile astea, ai fi nebuna s-o asculti pe respectiva daca-ti zice sa te mariti de fata mare...eventual cu unul ales de parinti :)).