Citat:
În prealabil postat de CristianR
(Post 595880)
Vreau să-ți spun că la această interesantă experiență mi-am adus și eu aportul, reclamându-ți postarea. Pentru că înțeleg că oamenii își mai ies din fire – s-a întâmplat de multe ori pe forum – și atunci jignesc, rănesc. Dar a-i spune cuiva care nu demult a trecut pe lângă moarte că-i dorești să crape mi-a evocat pe unul care, după ce și-a pus adversarul la pământ, sare cu picioarele pe el vrând să-l nimicească. Nu pot să nu fiu revoltat de o astfel de luptă. Îți poți înfrânge adversarul cu onoare sau fără (după cum poți și pierde onorabil sau nu).
Și mai sunt și gesturile reparatorii.
|
Ai avut dreptate sa procedezi astfel, am meritat-o. Pe de alta parte, persoana in chestiune nu a invatat mare lucru din apropierea de moarte. Ati fost cu totii martori la veninul continut in insultele sale. Ca sunt "elegante", chipurile, adauga un plus la furia pe care o simte cel vizat. Stai linistit, nu mai repet asta. De ce? Pentru ca nestapanirea e urata in ochii Domnului-Dumnezeu. Si e urata pentru ca e o mostra din focul nevazut al Iadului, care devoreaza in primul rand pe cel ce uraste. Asa ca nu mai imi fac rau. Oricum, pentru mine, tocilarul in cauza nu mai exista. Nu ii doresc binele, dar nici raul. Si mai e un aspect: chiar cand scriu acestea, sunt multi altii care mor de inima, anonimi, saraci, uitati, pe jos pe strada sau vor putrezi singuri in propriile apartamente. De ei nu se ingrijeste nimeni, nimeni nu deschide un topic de rugaciune pentru ei, ca de, nu sunt discipolii lui sorin dumitrescu sau ai cui or fi. Si asta ma revolta: lichelismul social, fie si subtil. Gandeste-te la scandalul cu Arschinel, care, spun unii (Dumnezeu stie daca e adevarat, dar plauzibil, dat fiind balcanismul nostru, este) a primit un rinichi "peste rand", iar un medic a declarat sec ca "actorul are importanta sociala". Asa ca in loc sa ne plangem de bilderbergi, securisti, komisari, uniunea sovietica a amerigheilor, etc., mai sa lauam aminte cum noi insine zidim lagarul global mai mult sau mai putin vizibil fizic: cum scria Isaac Asimov, "unele procese sociale sunt autocatalitice". Stii ce inseamna "a juca cu invingatorul"? a nuca contra invingatorului. Ei bine, impulsul acesta moare. Global si individual. Si ca sa fiu sincer sau cinic, cum vrei sa o iei, nici eu nu fac exceptie, ceea ce nu inseamna ca, in teorie, nu am dreptate. Adica, mi-am pus imaginea carpei UE la profil dintr-o frica autoreeducativa difuza.
Un amic cu neamuri in SRI mi-a atras atentia de modul cum se va proceda dupa declararea legii martiale in EuroAmerika. Cum vreau sa imi aleg singur modul de a trai sau muri, nu am chef sa fiu un sclav in lagar, doar fiindca teroarea istoriei asa a avut chef. Ca urmare, fac eternul troc al fricii viscerale animale din om: convingeri vs. supravietuire/libertate. De ce nu?
Daca as avea probleme cu inima, m-ar lasa rece. Daca crap, va fi un prost mai putin. Daca traiesc, (probabil tot) un prost mai mult. Sau poate ma voi intelepti. Cine stie? Cum toate sunt in mana Domnului, chestiunea asta ma lasa rece. Dar nu fac din a fi aproape de moarte,
daca si cand voi fi in asa o stare medicala periculoasa, un capat de lume, sa se roage altii pentru mine, vai draga.
Ca sa nu mai zic de atitudinea sa pe forum cand ne mai certaram: "mai bine nu ma nasteam", a scris imbufnat geniul. Atitudinea efeminata si infantila, de genul "imi iau jucarele si plec, nu suport, draga ce mi se intampla". Defectele mele, sau ale diversilor eterodocsi care mai posteaza, le vedeti imediat, dar ale "importantului social", nu prea. Asta m-a revoltat: latratul subiectiv la poalele statuiei personulitatii X sau Y.
Si cu asta, pun punct public acestui subiect, once and for all.
Cine mai vrea sa discute cu mine asta, imi poate scrie pe privat.