|
Citat:
Deci nici vorba de “dupa noi potopul”. Il vom prinde in toata splendoarea lui. Problema cu copiii dupa care te vaiti atata ca o femeie, este ca ei trebuie sa isi asume responsabilitatea vietii lor de acum inainte nu sa piarda vremea pe chaturi sau intreceri de viteza pe autostrazi. Nu stiu in ce situatie va aflati voi cu copiii dar eu am scos din ei ce trebuie, sunt pe picioarele lor, si este datoria lor sa GANDEASCA, si sa vina cu solutii noi pentru generarea de energie, de neutroni, necesara supravietuirii noastre colective intr-un sistem socio-economic de tip nou, neconsumerist, nematerialist, in comunitati de oameni liberi. Deocamdata nu se intrevede inca nimic concret decat semne pe ici colo ca vin schimbari majore. |
Mama vrea să cânt…
de Virgil Maxim Ce să-ți cânt, mamă, ce să-ți cânt?!... Pe unde-am fost eu lumea nu cântă! Ci numai tremură sub bici, ᅟ plânge și priveghează ᅟ ᅟ ᅟ și scuipă sânge... ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ Ce să-ți cânt?!... Te uiți la mine, mamă, ca la o arătare străină și bolnavă… Nu sunt stafie! ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ Sunt om, mamă! ᅟ ᅟ Mi-e foame și mie! ᅟ ᅟ Dar, mai ales mi-i sete! ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ O, nu de apă! ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ De viață, mamă, ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ de viață-adevărată! Fără ziduri…, fără lanțuri..., ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ fără paznici la poartă…, fără Satan, în gânduri, de gardă... ᅟ O, mamă, va veni o zi când nu vei mai plânge! Și-atunci fiul tău o să cânte, Să cânte și luminii, și ție, Să cânte de bucurie ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ Cântec de mărire, ᅟ ᅟ cum a cântat lui Dumnezeu, ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ ᅟDavid, ᅟ ᅟ ᅟ ᅟ din psaltire!... https://fericiticeiprigoniti.net/mama-vrea-sa-cant/ |
Cartea noologică
de Constantin Oprișan Din tine iau păcatul, iar restul îl distrug; Tu ești legat de mine prin partea ta divină Și ochii se dilată! Să mă întorc, să fug, Dar țeapăn stă piciorul și spiritul leșină. O, sfântă libertate! Și carnea îngrozită, Cu mâinile pe spadă se prinde, încleștată. Nici ochiul nu mai plânge, nici pieptul nu palpită, Când buze, în neștire, șoptesc cuvântul: Tată! Și s-a făcut lumină, iar biblicul inel Se pierde-n fum și Duhul se-ntoarce-ncet în grai. Descătușat, piciorul pășește către El: "O, Doamne! Ești aicea? În ce-ntuneric stai! Știam că vii și, iată, te-am așteptat aci. Smerit, privesc pământul, genunchii moi se frâng, Vor să Te vadă ochii-mi, dar nu mai pot privi, Și vor să plângă, Doamne, dar nu mai știu să plâng". "Privește!". Și pe față, văd urma loviturii Pe care eu am dat-o cinstitului sutaș. O, Doamne, laolaltă cu curvele și furii, Mă faci în bezna asta, cunoașterii părtaș. Și cad, plângându-mi vina, pe brațele luminii... "Ci poartă-ți suferința, prin ea te-ai mântuit". Obrazul I se pleacă, Îi simt pe frunte spinii Și plouă harul păcii pe sufletul smerit. https://poetii-nostri.ro/constantin-...ezie-id-38958/ Aceasta e ultima „carte” din epopeea „Cărțile Spiritului”, toate compuse în închisoare și memorate de colegii de celulă (Gheorghe Calciu-Dumitreasa și Marcel Petrișor), pentru a fi redate ani mai târziu publicului larg. Am făcut prin ianuarie o analiză a acestei epopei pe OrthodoxWiki https://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Oprișan. |
La Chilia-n Port, dedicatie detinutilor politici
https://youtu.be/ANbVBuYw9sY?si=T-cmkv-1-m40bIFe
Lucrare de suflet absolut geniala izvorata din suferinta reala a poporului obidit si injosit pe nedrept cintata de neuitatul Ionel Tudorache. |
Citat:
https://www.youtube.com/watch?v=wRbS0TD94o8 |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 11:50:03. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.