În aceeaşi logică, dacă vrea Dumnezeu îşi va reveni la viaţă şi după deconectare. Oamenii nu pot face decât ceea ce depinde de ei. În timp ce unul stă 20 de ani pe aparate care îl menţin în "viaţă" artificială, pot muri 20 care chiar au şanse la viaţă în mod natural, nu supranatural.

Asa este Gabriela , au fost cazuri cand dupa multi ani omul si-a revenit din starea de coma . De ce ? Este deasupra intelegerii noastre , poate ca sa se vada rabdarea noastra , dragostea ce o avem fata de cel de langa noi , iar in nu putine cazuri Dumnezeu ingaduie suferinta , handicapul , pentru ca ceilalti sa PRETUIASCA VIATA LA ADEVARATA VALOARE , asta o spun dupa lecturarea cu ceva timp in urma a unor scrieri ce au tratat aceasta problema . Pedagogia divina este extraordinar de complexa si in multe puncte deasupra gandirii noastre .

dzeu nu ingaduie asta sa fii sigura, de multe ori ori nici medicii nu ar trebuii sa intervina ptr a fi mantuit omul. Insa dzeu e bun si ne-a lasat totusi medicii sa ne ajute

Nu cred ca un om poate decide in privinta vietii... Acum nu stiu cate situatii sunt si daca necesita multe cazuri aceste aparate dar atat timp cat sufletul este in om deconectarea inseamna crima... si nu suntem in masura sa decidem daca trebuie sa moara un om! parerea mea... Eu nu as accepta sa fac asta, as avea o mustrare de constiinta cumplita, nu as avea taria sa ma susbstitui lui Dumnezeu cu o asemenea hotarare... De la El e viata si numai El o poate lua!

da, ne ducem crucea....nu fara asta...

nici la oameni,nici la animale,cine esti tu sa judeci daca acel om se chinuie sau nu cine esti tu sau cine ti-a dat tie puterea sa iei decizii asupra vietii altuia.Noi suntem sanatosi,sa multumim domnului pentru asta,si daca suntem sanatosi Biserica ne invata sa ne rugam pentru cei bolnavi nu sa ii omoram.corect ?

Nu poti lua ceea nu poti da (viata).

Este un pacat foarte mare care nu se iarta. Viata este frumoasa, trebuie traita ...La necaz ia-L pe Domnul ajutator grabnic si vei fi ocrotit de orice primejdie. Sa nu uitam ca primejdiile ne vin uneori chiar de la semenii nostri. Dar... ce-mi va face mie omul... Trebuie sa ne intovarasim cu Dumnezeu.

Nu am citit toate paginile threadului, asa incat imi cer scuze daca opinia mea a mai fost exprimata.

In principiu, nu sunt de acord cu eutanasia. Respect ceea ce Biserica sustine din acest punct de vedere.

Mai mult, in catolicism se acorda o mare importanta suferintei, care este vazuta ca o posibila cale prin care crestinul se apropie de Cristos, ii impartaseste intr-o oarecare masura sacrificiul si suferinta pe Cruce.

TOTUSI

Inainte de a da cu parul teologic si moral in cei care sustin eutanasia, sa nu uitam ca nu oricine are puterea si harul de a suporta o durere imensa fara sa se dezumanizeze.

Pentru cine nu crede asta, inainte de a continua sa argumenteze impotriva eutanasiei, sa faca urmatorul experiment. Sa ia un ciocan si sa-si dea una cat se poate de tare peste un deget. Apoi sa-si inchipuie cum ar fi sa traiasca urmatorii 10 ani cu durerea respectiva... Eventual, cu durerea aceea venind dinauntru.

A refuza eutanasia nu presupune a refuza să te tratezi, inclusiv să îţi tratezi durerea. În domeniul tratării durerii, medicina a făcut remarcabile progrese.

A te opune eutanasiei nu presupune a da cu parul teologic şi moral în cei care susţin eutanasia. Morala chiar cu asta se ocupă: cu judecăţi morale. Iar judecata morală în cazul eutanasiei este foarte severă, precum în cazul oricărui păcat grav. Nimic nu scuză păcatul grav. Circumstanţe precum sentimentul de pierdere a demnităţii sau durerea intensă pot atenua într-o anumită măsură vinovăţia păcătosului, dar nu îl pot justifica. Prin definiţie, păcatul e întotdeauna strâmb, nu just.

Părerea mea.