...de exemplu proorocirile lui Petrache Lupu, caci suferim de aceeasi "boala" ca si atunci. Ma intreb insa de cate ori sa ne mai trimita Dumnezeu prooroci?!?

:)Anca,nu a fost Petrache Lupu un profet al Domnului,ci dimpotriva.Avem sfintii Bisericii,ca indrumatori si modele de urmat.

Totusi romanii s-au mai abtinut de la rele intre cele doua Razboaie Mondiale, si le-a mers bine. La asta m-am referit.
Se intelege ca sfintii in primul rand ne sunt invatatori si exemple, dar numai pentru cei care vad si aud, si pentru cei, care vor sa aplice in viata lor invataturile sfintilor. Vedem bine ca multi stiu o gramada de lucruri, dar nu le aplica. Fapta are deci importanta ei majora.

Un barometru al starii morale a românilor sunt preferintele lor muzicale. Sondajele arata ca 80% din populatia României (români, tigani, unguri etc) au ca gen preferat manelele, ale caror texte sunt îmbibate de imoralitate. De fapt tocmai imoralitatea textelor este ceea ce place, fiindca melodicitatea este aproape inexistenta.

F - trist dar adevarat



"România cu lantul de gît
Lantul e de aur, România nu mai stim prea sigur ce mai e
si a cui. Realitatea demografica s-a schimbat brusc , ca o
furtuna sosita din senin. Sîntem sub ocupatie, dar nu se
vede nici o armata. Sîntem colonizati de o populatie
certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de
nici un avion. O populatie care a evoluat în interiorul
corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum
prin burta, urlînd din toti bojocii: "Am avere, am
valoare!".
E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la
o masina de mîl uman care acopera încet-încet natiunea
lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita. Incubatoarele
de incubusi din cartierele periferice, fabricile de cetateni
ale lui Ceausescu, traditia celor 15 copii în salasele de
nomazi, cine mai stie? Lumea de pe strada nu mai e cea pe
care o stiam din copilarie. Tata Ioane si Tanti Mimi,
familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, facuta la 1870, au
lasat în urma un copil, care a mai facut un copil, blond si
bucalat si bine crescut, cu care ma jucam acum 40 de ani.
Pîna la urma, a plecat în strainatate, la studii si nu s-a
mai întors niciodata. La fel, jumatate din strada: urmasii
burgheziei care a avut timp sa dospeasca elite. În locul
celor disparuti, au aparut rufele colorate întinse la uscat
si boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea
sa nu scuipam pe jos, s-a asezat bunica ce-si trimite
nepotii dupa bautura.
Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o
prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru,
peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si
mai ales peste ce credeam ca e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate
al bulgarului: cetateanul român, cu lantul de-un kil
jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cazneste
sa-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi ca esti tu mai
dastept? Ia sa vad ce masina ai!". Noul domn Goe nu mai
e nici macar simpatic: e viitor combinator si dealer de
droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, în afara de
viitorul tarii lui, care se va multumi, de la un punct, doar
cu trecutul.
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune.
Populatia care ne înlocuieste nu mai e nici macar ridicola.
E dincolo de asta, în sensul cel mai rau si primitiv cu
putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de
etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cîteva zile, am vazut la Craiova parada acestei
Românii Noi, triumful Mafiei înhamate la cosciugul lui
Caiac, în semn de vesnic respect pentru o viata de crima si
muschi în sînge. Oamenii aia care dadeau ordine politiei
se pregatesc sa dea asaltul final, spre puterea oficiala,
dupa ce au pus mîna pe cea simbolica: ascultam muzica lor,
ne refacem reperele dupa valorile lor, sîntem calcati de
masinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda
corectitudinii politice ne învata sa multumim frumos pentru
asta si sa ne stergem la gura. Am fost o natiune, devenim o
suma de triburi. Sîntem o tara ocupata de hoarde sosite din
pîntece de mame eroine. O tara pusa la respect cu pumnul
plin de tatuaje, o tara în care fiul naiv si sarac al
taranului (cîti or mai fi asa) îsi face educatia din
textele de pe Taraf TV si meseria de la sutii cu care se
întîlneste la Gara de Nord, cînd se da jos din autobuz.
Marginea lumii s-a razbunat dînd
buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale,
întocmai ca barbarii care navaleau în Roma, surprinsi ca
localnicii n-au puterea sa lupte.
Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de
ce-am strîns în muzee si-n carti. Dar se va bucura, un
pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage
în privata din curte, unde îsi va îndeplini ultima
menire, neprevazuta de nici un critic. În locul ei,
discurile cu manele ramîn sa sfideze eternitatea. Cu ele nu
poti sa te stergi la fund....chiar daca ai vrea."

:)Frumos articolul si chiar adevarat,dar partial si mai ales pesimist.De cand romanii au devenit asa pesimisti?,doar,crestinismul nu ne invata asa.Sa avem nadejde fratilor,ca samanta romanilor buni nu piere!

ancah a scris:
Sora Anca,

Romania a avut parte la mijlocul si sfarsitul deceniului al patrulea al secolului trecut de niste falsi prooroci, cum bine spunea parintele Negroponte, citandu-l in aceasta categorie pe Petrache Lupu. Imi spune gandul ca, dupa tot ce am citit despre Vasilica Gurau, o alta vizionara de la mijlocul acelui deceniu [viitoarea maica Veronica, stareta a chinoviei Manastirii Vladimiresti, jud. Tecuci, astazi, jud. Galati]Galati]ca si aceasta poate fi inclusa in aceeasi categorie [a se citi despre acest subiect delicat la tema "Mari Duhovnici si Predicile lor", topicul "Pr. Ioan Iovan"]. Ba mai mult, fapta acestei maici eretice [ale carei "viziuni" nu se potrivesc in niciun caz cu invatatura Sfintei Biserici Ortodoxe] si a ucenicelor sale din 1955 de a tainui/ascunde doi ofiteri nemti ai Wehrmachtului, ramasi in Romania din timpul celui de-al doilea razboi mondial, a stat la temelia decretului autoritatilor comuniste din tara noastra, din 1959, de decimare a monahismului romanesc. Ambii [si Petrache Lupu, dar si maica Veronica [Vasilica Gurau] sunt plasati de catre teologii ortodocsi contemporani in aceeasi categorie, a ereticilor.
Iertare!

Dar decat sa tot vad mereu pacatele altora, mai bine mi le-as vedea pe ale mele, ca nu sunt nici putine si nici usoare, iar acesta, spun Sfintii Parinti, e cel mai de pret dar pe care i-l poate oferi Dumnezeu omului...

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Draga Razvan, tu ai mare dreptate in a face mereu judecati in stanga si-n dreapta, nevazandu-ne in primul rand neputintele si pacatele noastre. Totusi, indraznesc a completa, ca de ar fi sa nu "judecam"intr un fel sau altul, am tacea malc , am fi niste simpli spectatori neputinciosi, complici pana la urma , faptelor, gandurilor, vorbelor rele. Chiar in predica din aceasta Duminica, se accentua, iubirea si iertarea celor in vrajba si pacat, dar in acelasi timp, se sublinia, in a lua atitudine impotriva pacatului insusi. Nu judecan in fapt omul , ci erezia, pacatul sau deriva in care se afla la un moment dat. Trebuie sa invatam din greselile altora, sa tragem invatamintele cele de folos.

Multumesc pentru raspuns, fratioare. Totusi nu putem compara cazurile. Am mai citit despre Petrache Lupu, dar nu am gasit nici un indiciu,ca Biserica l-ar respinge, ca fiind mesager al celui rau.
Pe mine m-a impresionat faptul ca a avut influenta buna intre cele doua Razboaie Mondiale. Nu trebuie neaparat sa fie considerat un sfant, ci doar un om de bine. Ar fi gresit?
Cat despre Maica Veronica, citesc acum vol 2 din "Iata duhovnicul Parintele Arsenie Papacioc" si acestei maici ii este dedicat un capitol. A facut grave greseli, pe care Parintele a avut bunavointa de a i le fi pus pe hartie.

Tara noastra...este in starea in care e...si din cauza noastra...a celor care suntem crestini...si ne chemam cu numele Domnului..pentru ca multi dintre noi suntem...egocentrici..si cautam fata lui Dumnezeu doar pentru noi insine si problemele noastre...
Dam acatiste sa ne maritam, sa ne insuram, sa intram la facultate, sa luam viza cutare, sa luam cutare examen, si restanta..sa gasim un job, sa promovam in job...sa moara capra vecinului(lol)...copii si nepotii nostrii sa reuseasca...cutare...sa sa faca etc, etc..si uitam ca daca Romania nu se intoarce inspre Hristos..nu vom avea unde...sa activam...cu joburile, cu mariajele...cu copiii nostrii..cu examenele si masteratele noastre...cu vilele si masinile si aragazele luate in rate...

Rugaciunea pentru pocainta Romaniei nu priveste doar preotii si monahii nostri, ci pe fiecare dintre noi care, cu voia lui Dumnezeu, ne-am nascut aici..si avem fiecare un cuvant de spus..fie si in(sau mai ales in)..rugaciune..

Si Dumnezeu...care nu Se schimba...ne spune ca..

;De se va smeri poporul Meu,care se numeste cu numele Meu,(eu aici inteleg crestinii) si se vor ruga si vor cauta fata Mea, si se vor intoarce de la caile lor cele rele, atunci ii voi auzi din cer, le voi ierta pacatele lor si le voi tamadui tara.;(2 Paralipomena 7:14)

Ma iertati...si Doamne-ajuta !