| AlinB |
03.03.2010 02:29:14 |
Pana la un punct posesivitatea este de inteles, dar macar daca ar fi egalata de o cantitate corespunzatoare de afectiune sincera pentru celalalt.
Insa din pacate, de cele mai multe ori ea exista in detrimentul afectiunii.
Se intampla un fenomen inconstient: atunci cand din cauza piticilor simti ca celalalt nu-ti apartine decat 80%, si dragostea care i-o oferi se reduce cu 20% ( de regula chiar mai mult).
In plus, are loc un fel de inversare de perspectiva: cel gelos nu se vede pe sine handicapat de propriile sentimente, ci il vede pe celalalt ca oferind mai putin din perspectiva gandurilor negre care si le face, ganduri fara suport in realitate.
Altfel, tare as vrea sa vad care are curajul nesinceritatii (sau ignorantei) ca sa afirme ca in ciuda acestor sentimente mai mult sau mai putin constiente, ocazionale sau permanente, isi iubeste sotul/sotia la fel de mult.
Terapia in acest caz? Daca simti ca iti apartine doar 80%, demonstreaza-i ca-l iubesti 120%.
Daca reusesti sa faci asta cu sinceritate, demonstrandu-ti ca problema (daca este vreo una) este exclusiv lui si nu a ta, fara doar si poate dracul geloziei o va lua la fuga mai ceva ca la exorcism.
Si pe urma mintea se limpezeste si sentimentele la fel..
|
