Eu m-am referit strict la cuvânt, nu la exprimare în general, aşa că nu mai exagera ! Nu ştiu cum rămân "ei", dar nici voi nu puteţi fără "ei" şi nici noi fără voi . Că avantajul este la noi, e incontestabil , dar fiecare după cum se păstrează până la urmă.

Acum discutia ar putea ajunge la ceva de genul"Daca Dumnezeu L-a creat prima data pe Adam, adica pe barbat, de ce a fost nevoie sa o mai creeze si pe Eva, adica pe femeie?"
Indiferent cum am spune-o ,femeile au nevoie de barbati,si barbatii de femei,pentru a se completa reciproc.

Exact, o dovadă o avem chiar aici în discuţia ce o purtăm, dragă Tia !

Da,e frumos asa,doar ca eu nu tin minte nici macar un singur prieten caruia sa ii fi putut arata un alt barbat care avea niste calitati,pur si simplu admirativ si sa il vad ca apreciaza asta,dimpotriva!

Cu siguranta!Si atata vreme cat se intelege ca suntem aici intr-o relatie de completare si nu de competitie,ca ne datoram respect unii altora si ca ce doare pe un barbat doare si pe o femeie si invers...eu zic ca se poate vorbi de armonie in cuplu si de intelegerea acestei legaturi la un cu totul alt nivel.

Da, si cu varsta apar mai mult in afara trasaturile ascunse, bune sau rele. De aceea unii oameni se infrumuseteaza cu varsta, altii se uratesc. Vorbesc acum de frumusetea care vine din adanc, si uratenia la fel, nu de celulita si de taria sanilor etc.

Nu-i un capăt de ţară ! Să fim normali, asta contează cel mai mult, şi când ne uităm înapoi în viaţa noastră să nu avem regrete sau remuşcări, şi mult mai important să învăţăm din greşelile trecutului. Viaţa merge înainte !

Evident ca nu este un capat de tara,nici nu se pune problema,doar ce am vrut sa subliniez este faptul ca majoritatea barbatilor nu sunt la fel de toleranti cu un astfel de comportament din partea femeilor.
Si cred ca ar fi bine daca s-ar ajunge la un echilibru,altfel de o parte ori alta se vor acumula frustrari ce vor deteriora in timp relatia.

In cazul asta ar fi bine sa dau fuguta la oglinda.. caci si eu fac 40 in curand... oare asa ar rade si de mine alte "floricele" proaspete de pe plajele mioritice???:20:.. Noroc ca niciodata nu mi-a placut sa ma expun pe plaja, privirilor curioase.. nici macar in vremurile de glorie ale tineretii, cand nu eram "durdulie si cu celulita din crestet pana-n talpi":21:

O , ce bun e echilibrul ăsta ! Multe ar fi minunate de ar fi aces echilibru de care mai tot timpul aduc eu aminte pe forumul ăsta . Din păcate este foarte fragil, un mic pas, foarte mic chiar, greşit dărâmă acest echilibru. Într o relaţie , important ca în momentele mai puţin plăcute, unul din cei doi să ştie să cedeze , iar focarul neânţelegerii se va stinge foarte repede. Să învăţăm din fiecare clipă care trece, să ne cunoaştem slăbiciunile , să ni le acceptăm, dar în acelaşi timp să cunoaştem si slăbiciunile partenerului şi în acelaşi timp să i le acceptăm. Găsind numitorul comun , relaţia va fi OK ! Echilibru, realism şi discernământ !