Anca,
Mai nou, ca si in Occident, bunicile nu mai sunt "fraiere" si nu mai vor sa creasca nepoteii cind ai 300 de canale de TV si trebuie sa-ti controlezi zilnic dobinda la banca, iesi cu prietenele la o cafea in oras, iar cumparaturi nu se mai fac pentru ca au fost facute la Carfour, in week-end de ginere

Toate bunicile au o coarda sensibila, cand e vorba de nepoti. Apelati la ele si nu veti regreta.

Copiii trebuie sa fie responsabilitatea parintilor, nu a bunicilor. Ca bunicii ajuta, si ajuta foarte mult, cel putin in familia mea, asta este alta treaba, dar in principiu parintii trebuie sa se organizeze si sa se coordoneze in asa fel incat ei sa fie cei care au grija de copii. Prea de multe ori am vazut copii "lasati in grija" bunicilor cu lunile. Chiar si cu zilele e mult. Nu e bine nici pentru copii, care au nevoie de exemplul parintolor lor, nici de parinti, care trebuie sa fie complet constienti de responsabilitatea copiilor.

Si la urma urmei, de ce nu ar avea voie o femeie, care a crescut copii, a avut familie, a avut poate serviciu si s-a pensionat, sa bea o cafea cu prietenele?

Bunicile baietelului meu nu prea au coarde sensibile,nu se ingramadeste nici una sa aiba grija de el...nici macar o ora,si pentru una din ele este chiar singurul nepotel.Chiar ca au devenit comode bunicutele noastre,mi-ar placea sa ma ajute si pe mine,macar la nevoie,dar NIMIC,asa ca m-am resemnat,nu mai apelez demult la ele.

Nu pot fi imbinate niciodata din punctul meu de vedere.
Ori esti femeie de cariera ori mama.
Femeie de cariera poti fi oricand, dar mama mai greu. O mama are nevoie de foarte multa dragoste si protectie din partea sotului pentru a putea creste copii sanatosi din punct de vedere fizic si mintal. Ea nu trebuie sa fie deranjata de cineva, nu trebuie sa fie batuta, trebuie doar sa stea langa copilul ei si sa ii ofere toata dragostea din inima ei. Nu degeaba este si vorba "cei 7 ani de acasa". La asta se refera. O femeie ii ofera copilului ei toata educatia in cei 7 ani din momentul in care copilul este nascut.

Ai spus foarte frumos. Ai dreptate, insa "cariera" despre care se tot vorbeste nu priveste acest mod de vietuire. Este minunata acea minte care vede in aceasta vietuire "o cariera". In general, cariera este imaginea cu femeia de succes, care face bani si conduce afaceri. Imi cer iertare daca am inteles gresit termenul, dar in general cam asa este vazut.

Cariera de crestin este cea mai frumoasa.

Imi cer iertare daca nu am reusit sa exprim ceea ce gandeam. Sa stii insa ca timpul in care a trait un sfant sau o sfant nu ne impiedica pe noi a le urma credinta si faptele. Cum ti s'ar parea sa spun: "Hristos a trait acum 2000 de ani. Daca ar fi trait astazi, in vremea noastra, El ar fi dat alta Evanghelie, adaptata societatii noastre." Sa nu spunem acestea.

Firea barbateasca si firea femeiasca difera, fiecare avand rosturi diferite. Sa citim scrierile Parintilor Bisericii si sa afla cele pe care le avem de facut, fiecare in dreptul sau. Si cu acelea sa ne verificam miscarile sufletesti si dorintele mintii noastre.

A nu face cariera (profesie si afaceri) nu inseamna "a sta cu mainile in san". A nu face cariera inseamna a nu neglija cela proprii firii femeiesti, adica frumoasa crestere a copiilor si dragostea ce zideste orice casa. Cine va incepe o cariera (afaceri) isi va da seama ca timpul pentru copii si casa nu va mai exista... si poate va fi prea tarziu spre a mai face ceva. Gustul puterii si al carierei poate fi mult mai puternic decat vointa de a renunta la ceea ce s'a inceput.

Sunt baiat, poate nu ar trebui sa spun nimic. Nu sunt preot, insa imi pun intrbarea: preotii ar trebui oare sa taca in multe dintre problemele ce privesc femeia?

Imi face mai multa placere sa ascult o femeie care vorbeste despre pruncul ei, decat o persoana care nu-mi vorbeste decat de obiective, evaluare, cresterea performantei, etc

Pai Costel, dar daca ti-ar vorbi toata ziua de scutece, de mersul la oala, de hainute etc, cred ca te-ai plictisi.. Si mai exista si alte meserii decat cea de consultant financiar sau broker.

Sa nu exageram! Sigur, daca vrei sa faci cariera si iti neglijezi din cauza asta familia, nu este bine. Dar daca ai o meserie frumoasa pe care o exerciti in asa fel incat sa ai timp si energie si pentru familie, ce este rau in asta? La mine in familie asa a fost, si pot spune ca mi s-a purtat de grija si am fost iubita mai degraba prea mult decat prea putin.
Ce sa faca o femeie care are o asemenea meserie, care a facut studii, sa stea numai acasa si eventual sa isi verse plictisul si amarul pe familie?

De altfel, si un barbat care face cariera poate sa isi uite familia si nici asta nu e bine. Ganditi-va la cei care se intorc in fiecare zi dupa ora 8-9 cand se culca copiii. Si care ajunsi acasa, sunt ca niste legume stoarse si nu mai au putere nici sa se uite la copii.

Si Windorin, inca ceva: sfintenia nu este ceva exterior, ea se manifesta in feluri nenumarate, fiecare sfant este diferit.
Sunt sfinte care au muncit toata viata lor, chiar in alte vremuri, au fost servitoare la altii, sau taranci (se ocupau de ferma, hraneau vacile, munceau la camp etc) sau croitorese de exemplu, pe langa viata de familie.
Sunt sfinte ale sec. 20 care si-au dedicat viata ajutarii celor necajiti, de ex. sfanta Maria de la Paris. Ea a fost de altfel casatorita de 2 ori si era divortata, inainte sa se calugareasca.

Asa ca de ce n-ar putea exista in sec. 21 si sfinte care sa se sfinteasca prin dedicarea atat familiei, cat si unei meserii (scuzati constructia care suna cam neromaneasca, nu gasesc alta). Sunt atatea femei care reusesc sa impleteasca armonios cele doua. Daca sunt sprijinite de barbat care nu are ambitia sa faca numai el 'cariera' si sa aduca numai el bani acasa.
Vad de altfel ca nu zici nici tu ca preoteasa care este prezenta la toate activitatile bisericii face rau, caci isi neglijeaza familia... Poti sa te dedici si altor lucruri bune, facandu-ti datoria in meseria ta, si asta tot slujire a lui Dumnezeu este.