În prealabil postat de anna21 (Post 177379)

Cineva din familie foloseste orice prilej pentru a ma umili. Dar absolut orice ocazie. De ex. daca spun "sa ne grabim ca vom intarzia", pers. va spune "esti "intarziata" dintotdeauna. e felul tau". Deci alege de-aiurea o afirmatie/cuvant si o transforma in "misto" de prost gust (chiar daca nu ma adresez lui). In general ignor astfel de afirmatii si incerc sa ma port cu amabilitate.
Daca intreb ceva raspunde in batjocura sau evaziv (in general trebuie sa ghicesc cumva informatia lipsa), uneori nu neaparat din rautate, dar cum considera ca lumea se invarte in jurul lui, crede ca ceilalti stiu deja multe despre el si lucrurile evidente nu trebuie spuse.
Am mers pe ideea ca daca ma port intotdeauna cu atentie si drag, daca ignor toate nesimtirile, daca eu vorbesc intotdeauna decent, nu spun lucruri in plus, nu incurajez critica si barfa... ei bine, am sperat ca se va "simti" si va deveni mai moderat. Dar comportamentul meu este luat drept slabiciune (desi este fff greu sa nu ripostezi) si parca l-ar incuraja catre mai multa batjocura. Este din ce in ce mai greu de suportat.
Sugestii?

În prealabil postat de laurschepsis (Post 177393)

Doamne-ajuta!

In fata lui Dumnezeu vei da socoteala pentru ce ai facut si ai simtit tu. Nu conteaza ce au facut ceilalti. Vei fi judecata cu propriile tale judecati si cu propriile tale ganduri si vei fi iertata cu masura cu care ai iertat si tu. Calea spre mantuire cere ca pana la sfarsitul vietii pe pamant, macar, sa ajungi sa iti iubesti si dusmanii.

Deci, in locul tau eu m-as comporta vis-a-vis de el ca si fata de prietenii dragi. Ca si cum nu as cunoaste raul. Daca tu incerci sa te mentii in sfera modelului Hristic, atunci Dumnezeu iti va aseza dusmanii sub picioare. Ia cele ce ti se intampla ca o incercare spre devenirea ta.

Doamne-ajuta!

În prealabil postat de antoniap (Post 177400)

Roaga-te intens sa-ti dea Dumnezeu solutia cea mai potrivita. Daca e din familie, poate l-ar surprinde daca l-ai dezarma putin. Ti-a zis intarziata? El (ea) vrea sa te superi pentru aceasta remarca, probabil e o persoana mandra. Lucreaza cu ,,armele'' lui (ei).

Eu i-as spune: ,,Abia acum ai observat? Inseamna ca si tu esti la fel." Si as zambi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, lasand si persoana respectiva sa se ,,bucure" de ,,gluma" mea. Zambetul tau l-ar pune pe ganduri fara scantei, te asigur.

În prealabil postat de anna21 (Post 177403)

Laur, multumesc pentru mesaj.
Chiar asa incerc sa ma port.. cu drag. Dar il enerveaza! Cred ca tocmai de aceea ma umileste in permanenta. Cred ca-i amintesc de mama lui, pe care el o considera "slaba", sacaitoare etc.. (desi femeia are o dragoste imensa fata de el).
Pentru Andrusca si Metanoia... chiar asta asteapta: sa-i raspund la fel. Nu se supara, dimpotriva, se amuza daca-mi bat si eu joc putin. Pot sa o fac, dar nu-mi place, pentru ca ma gandesc ca voi da socoteala pentru fiecare cuvintel.. si am deja prea multe si prea grele pentru care voi da socoteala.

Dar nu pot lasa lucrurile cum sunt ca fiecare cuvant cu care ma raneste ramane. Nu dispare in aer, ci ramane in mine. Nu sunt in stare sa iert, dar'mite sa uit. Pentru ca-mi face probleme imense.
De ex. imi tot repeta ca nu sunt in stare sa vorbesc engleza. In realitate merg prin strainate decand aveam 20 ani (21 nu e varsta mea reala) si niciodata nu am avut vreun complex legat de engleza mea, indiferent cate greseli faceam. Deci am ceva exercitiu. Dar dupa ce mi-a repetat de multe ori ca ma exprim inadecvat, intai m-am ferit sa mai vorbesc de fata cu el.. pana cand intr-o zi am deschis gura in fata unei vorbitoare native de engleza si asa am ramas.. cu gura deschisa! Mi-au disparut toate cuvintele! Cumva, ironiile lui au dat roade neasteptate.
Sau... ma acuza pe nedrept cand pierde cate ceva. Dar incep sa ma autoconving... da, probabil eu am luat acel obiect, dar unde l-am pus? Si imi amintesc vag ca am facut ceva, dar ce? ... Pana cand el scoate obiectul pierdut din buzunar. Nici scuze nu-si cere. Iar eu o iau razna asumandu-mi vini care nu sunt ale mele!

Si asa mai departe.
Si asta incerc sa fac.. ce vrea Dumnezeu. Dar ce? Ca dragostea lui Hristos eu nu o am!

Aaaa, sau puteti sa va imaginati cum cineva spune: "o sa versi supa", "o sa spargi aia" etc.. Si se intampla in acel moment. Sunt doar exemple, dar este fantastic ce se intampla. Imaginati-va cum cineva spune ca esti bun de nimic, dar in acelasi timp apasa un buton invizibil si te transforma in ce spune: cineva bun de nimic.
Am zis, Dumnezeu vrea sa ma puna la punct un pic, ca prea eram cu nasul pe sus. (In fond mi-am batut si eu joc de altii la vremea mea).
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.

În prealabil postat de anna21 (Post 177403)

Laur, multumesc pentru mesaj.
Chiar asa incerc sa ma port.. cu drag. Dar il enerveaza! Cred ca tocmai de aceea ma umileste in permanenta. Cred ca-i amintesc de mama lui, pe care el o considera "slaba", sacaitoare etc.. (desi femeia are o dragoste imensa fata de el).
Pentru Andrusca si Metanoia... chiar asta asteapta: sa-i raspund la fel. Nu se supara, dimpotriva, se amuza daca-mi bat si eu joc putin. Pot sa o fac, dar nu-mi place, pentru ca ma gandesc ca voi da socoteala pentru fiecare cuvintel.. si am deja prea multe si prea grele pentru care voi da socoteala.

Dar nu pot lasa lucrurile cum sunt ca fiecare cuvant cu care ma raneste ramane. Nu dispare in aer, ci ramane in mine. Nu sunt in stare sa iert, dar'mite sa uit. Pentru ca-mi face probleme imense.
De ex. imi tot repeta ca nu sunt in stare sa vorbesc engleza. In realitate merg prin strainate decand aveam 20 ani (21 nu e varsta mea reala) si niciodata nu am avut vreun complex legat de engleza mea, indiferent cate greseli faceam. Deci am ceva exercitiu. Dar dupa ce mi-a repetat de multe ori ca ma exprim inadecvat, intai m-am ferit sa mai vorbesc de fata cu el.. pana cand intr-o zi am deschis gura in fata unei vorbitoare native de engleza si asa am ramas.. cu gura deschisa! Mi-au disparut toate cuvintele! Cumva, ironiile lui au dat roade neasteptate.
Sau... ma acuza pe nedrept cand pierde cate ceva. Dar incep sa ma autoconving... da, probabil eu am luat acel obiect, dar unde l-am pus? Si imi amintesc vag ca am facut ceva, dar ce? ... Pana cand el scoate obiectul pierdut din buzunar. Nici scuze nu-si cere. Iar eu o iau razna asumandu-mi vini care nu sunt ale mele!

Si asa mai departe.
Si asta incerc sa fac.. ce vrea Dumnezeu. Dar ce? Ca dragostea lui Hristos eu nu o am!

Aaaa, sau puteti sa va imaginati cum cineva spune: "o sa versi supa", "o sa spargi aia" etc.. Si se intampla in acel moment. Sunt doar exemple, dar este fantastic ce se intampla. Imaginati-va cum cineva spune ca esti bun de nimic, dar in acelasi timp apasa un buton invizibil si te transforma in ce spune: cineva bun de nimic.
Am zis, Dumnezeu vrea sa ma puna la punct un pic, ca prea eram cu nasul pe sus. (In fond mi-am batut si eu joc de altii la vremea mea).
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.

În prealabil postat de anna21 (Post 177403)

Laur, multumesc pentru mesaj.
Chiar asa incerc sa ma port.. cu drag. Dar il enerveaza! Cred ca tocmai de aceea ma umileste in permanenta. Cred ca-i amintesc de mama lui, pe care el o considera "slaba", sacaitoare etc.. (desi femeia are o dragoste imensa fata de el).
....
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.

În prealabil postat de lore86 (Post 177410)

sti povestioara cu Hristos e bun dar nu si prost?
sa sti ca El nu s-a lasat niciodata batjocorit.asa canici noi nu trebuie sa o facem,a fi crestin nu inseamna a fi bataia de joc a celorlalti
dar asta e sfatul unei persoane un pic cam(mult) mandre...