Georgeval, este vorba despre atitudinea care trebuie luata fata de "cantaretii care deranjeaza" mai mult sau mai putin, prin vocile lor. Nu le bagi pumnul in gura sa nu mai cante, nu le zici ca nu o fac cum trebuie, ca nu sunt smeriti, ca ii deranjeaza pe altii, ca incalca canoanele, cand ei au dragoste sa cante... Se mahnesc, inceteaza sa se roage si poate nici nu mai vin in biserica.

Spuneam ca in biserica mea s-a gasit o solutie foarte frumoasa in acest sens: fiecare "cantaret" a fost luat la o parte de catre un preot sau de catre dascal, a fost laudat ca ar canta frumos la slujba (:35:) si a fost rugat sa ramana putin sa exerseze cum se canta corect si la unison pentru "a-si perfectiona vocea" si pentru "a se auzi mai frumos". Am avut in fata portativul si am cantat cu totii "Doamne miluieste", deci nu chestii grele. Toti care au acceptat au fost incantati, au fost felicitati si incurajati, nimeni nu a fost apostrofat ca nu ar canta bine, desi poate s-ar fi cuvenit, si toti au fost invitati la alte runde de repetitii. Mie mi se pare o solutie foarte frumoasa si sunt sigura ca in timp va da rezultate. E minunat sa vezi cum se incearca formarea unui cor bisericesc din mosi, babe plus cativa tineri mai mult sau mai putin afoni, adica chiar din persoanele pe care altii i-ar pune imediat la zid si i-ar reduce la tacere. Daca ai fi vazut ce bucurie era pe fetele lor ca au putut si ei canta in cadru organizat "Doamne miluieste" si ca au fost si apreciati si incurajati sa cante desi stiau bine cum canta... Eu una nu as da acest cor improvizat din biserica mea pe corul Patriarhiei.

Am o intrebare legata de muzica bisericeasca,insa nu vreau sa initiez un topic pt asta asa ca o sa pun intrebarea aici:
Este aiurea sau iesit din context ,poate chiar pacat sa canti Prohodul Domnului in afara ocaziei date,in acest caz Vinerea Mare?
Prohodul este cantarea care imi place cel mai mult si pe care am retinut-o foarte usor ;o ascult destul de des in casa de pe youtube sau o cant in gand uneori...
Credeti ca este in neregula??

Probabil ca ar trebui sa fac un topic pt asta caci aici mici sanse sa-mi vada cineva intrebarea :)

Eu am vazut, dar nu stiu ce sa zic. Si mie imi placea pana nu demult sa ascult colinde sau "Hristos a inviat" si in alte perioade ale anului. Una e sa iti placa melodia, alta e sa traiesti, sa te transpui in starea interioara din Vinerea Mare, care vine dupa 40 de zile de post, dupa o perioada intensa de rugaciune si de pregatire duhovniceasca... Toate au rolul lor si o ciclicitate bine stabilita. In fiecare duminica serbam Invierea Domnului, Sfintele Pasti, stim ca aceasta nu ar fi fost posibila fara Patimi, dar parca Vinerea Mare e unica intr-un an. Nu stiu, asa mi se pare mie, ar trebui sa asculti mai multe raspunsuri si sa intrebi si un preot.

Probabil nu primeşti răspuns pentru că nimeni nu se simte competent. Printre ei mă număr şi eu, însă cum tu ceri păreri personale... o să-ţi răspund şi eu: Nu mi se pare deloc în neregulă să cânţi sau să asculţi oricând Prohodul, care e o cântare luminoasă, de bucurie pentru biruirea morţii de către Hristos.
Cred că ar trebuie să ne amintim cât mai des faptul ăsta, care este mereu actual, nu numai în Vinerea Mare (când denia este, de fapt, utrenia zilei de sâmbătă, adică după ce patimile Domnului s-au săvârşit)

Părintele Galeriu scrie în teza sa de doctorat, "Jertfă şi Răscumpărare", la pagina 167:

"De asemenea, faptul că Fiul Omului pregustă învierea încă înainte de evenimentele care L-au dus pe Golgota, însemnă că taina şi puterea învierii nu sînt strict dependente de nici o ambianţă seculară, sînt independente chiar şi de Golgota; e un fapt divin absolut liber, dincolo de orice accident sau determinism dinafară. Nu se poate pune deci întrebare simplistă: cum am fi avut revelaţia învierii, faptul capital al Evangheliei, dacă nu ar fi avut loc trădarea lui Iuda, procesul intentat de Ana şi Caiafa şi osînda confirmată de Pilat? Nu aceştia sînt factorii determinanţi. ŤFiul Omului merge precum este scris şi vai aceluia prin care se vindeť (Matei XXVI, 24). De aceea nu se poate spune: Ťdacă Iuda e un instrument al învierii, atunci de ce e osîndit?ť El este osîndit în păcatul şi nepocăinţa lui. Învierea se putea descoperi în istoria Bisericii eventual într-un alt context, nu însă fără jertfirea vechiului eon. Nu se poate vorbi în sensul strict al cuvîntului nici de Ťfelix culpa Adamiť, nici de alte cauze exterioare. Nu păcatul lui Adam ne-a adus darul întrupării şi al învierii, ci taina iconomiei divine, al cărei obiectiv este creştinul. Păcatul a schimbat doar faţa divină a jertfei; a făcut-o hulită, dispreţuită şi extrem de dureroasă. ŤOmul a determinat forma întrupării ca iubire crucificatăť. Dar în acest abis al umilirii, Domnul a descoperit o şi mai mare strălucire, o şi mai infinită putere a iubirii, în cruce; Ťunde s-a înmulţit păcatul, a prea prisosit harulť (Rom. V, 20)."

Cunosti cu siguranta exemplul din Pateric, cand un parinte ii saluta pe ceilalti frati zilnic cu "Hristos a inviat", nu doar in perioada pascala sau duminica- socotita ziua Invierii. Eu dupa parerea mea as recomanda sa asculti Prohodul mai ales Vinerea din cursul saptatmanii asa cum avem zilele saptamanii inchinate sfintilor ingeri-lunea, Sfantului Ioan Botezatorul- martea, etc, Vinerea prin post si rugaciune ne aminteste de vremea rastignirii si ingroparii, nu cred ca ar fi un pacat, dar, in primul rand intreaba-l pe duhovnic, iar auditia sa devina rugaciune.

Interesant,multumesc de raspunsuri.

am citit topicul si constat ca nu e doar intr-un loc acest fenomen,si eu ma confrunt cu aceeasi problema dar o rezolvare temporara o iau cand stiu ca este necesar.avem vreo 4 credinciosi care sunt buni adica poti sa canti linistit impreuna cu ei si iese chiar frumos,dar exista ca in orice loc un credincios care deranjeaza si asa cum spunea cineva mai devreme "isi arata talentul"si atunci cand vad respectiva persoana am o varianta de rezerva,adica raspunsurile liturgice le dau pe alt glas sau facute de altcineva spe exemplu cele de Varlaam pe 5 care imi plac f mult.

La Sfanta Liturghie, prezenta unui grup coral sau psaltic, nu trebuie sa excluda participarea credinciosilor la cantarea liturgica. Am avut bucuria ca pana si la Manastirea Stavropoleos din Bucuresti, cunoscuta pentru pastrarea si promovarea pentru traditiei muzicale psaltice, sa aud cum credinciosii fredoneaza smerit deoadata cu grupul Ecteniile si Antifoanele Sfintei Liturghii. Dar, subliniez, era pastrata o dreapta masura.