Cele ce s-au intamplat cu altii se pot intampla si cu noi, dar sub alte chipuri. Dar, Cel care a dat vindecare si celor din trecut si ne daruieste si noua este Acelasi. Deci: "Gustati si vedeti ca bun este Domnul".

Buna seara .
mirelat,georgeval,Va_iubesc,costel,va multumesc pentru raspuns.Inseamna mult pentru mine sfaturile voastre.Tocmai asta am facut m-am rugat.Dar n-am stiut ca e bine sa citec rugaciunile de multumire,asata am aflat de la georgeval.am spus rugacinea pentru parinti desi e sosacra mea.Parintii mei nu mai traiesc.Am avut parte si de alte neplaceri de asta data din parte unei femei care incearca sa-mi strice familia .Dacaprima data am simtit furie ,manie,acum m-a apucat frica.M-am gandit ca puterea lui Dumnezeu e mai mare decat a nenorocitei aleia si-mi va apara familia mai bine decat pot s-o fac eu.

Acum dupa Euharistie nu mai este loc de manie. Mania este supararea cu usurinta pentru orice lucru si pornirea de a ne razbuna asupra celor care ne-au pricinuit vreun neajuns. Mania este si o lipsa a dragostei, caci: "Dragostea nu se aprinde de manie".
Sf. Casian Romanul, vorbind despre manie, zice ca: "Mocnind ea tainuit in inima noastra si orbind cu tulburari intunecate ochii inimii, nu putem dobandi puterea de a deosebi cele ce ne sunt de folos, nici patrunderea constiintei duhovnicesti. De asemenea, nu putem pazi desavarsirea sfatului bun si nu ne putem face partasi vietii adevarate, iar mintea noastra nu va ajunge in stare sa priveasca lumina dumnezeiasca".

Ne bucuram Maria ca raspunsul nostru ti-a fost de ajutor. George, sunt bine venite cuvintele tale din urma.
Atunci cand Sfantul Ioan Gura de Aur a fost intrebat "cui sa urmam? celor ce se impartasesc o data pe an sau celor de mai multe ori" A raspuns: "celor ce se impartasesc cu constiinta si inima curata, iar cei ce nu sunt ca acestia, nici macar o data pe an". Deci, in loc sa rarim frecventa impartasirii, sa depunem tot efortul sa ne pregatim prin pocainta, rugaciune, spovedanie si milostenie in a ne impartasi.

Stiu ca mai am multe de invatat .De felul meu sunt cam pesimista.Ma straduiesc sa ma schimb.Necazurile m-au apropiat mai mult de Dumnezeu.II multumesc lui D-zeu pentru incercarile prin care m-a lasat sa trec.Am inteles ca fara credinta si nadejdea in Dumnezeu suntem goi pe dinauntru , putrezi.Nu avem inima , suflet,minte.Prin rugaciune si post asta incerc sa vindec acum sufletul , mintea ,inima.

Acum daca am aflat cum este bine sa ne impartasim, sa nu uitam ca prin impartasirea cu Sfintele Taine, ne-am facut salas al lui Dumnezeu, cum ne-am mai putea face salas al pacatului? Ne-am unit cu Hristos si am devenit madular al Lui, cum mai putem face dintr-un madular al lui Hristos, un madular al desfranarii. Luand dar madularele lui Hristos, sa le fac madulare ale desfranarii? Sa nu fie. (I Cor6,15)

Impartasania, spun unii, trebuie sa se faca continuu si cu vrednicie. Ce inseamna aceasta vrednicie?

Eu cred ca vrednicia nu inseamna desavarsire. Sfintii Parinti nu cer de la cei ce se impartasesc desavarsirea, ci doar o indreptare a vietii prin pocainta. Caci asa cum in aceasta lume vazuta nu toti oamenii au aceeasi varsta, tot asa si in lumea duhovniceasca a Bisericii starile sunt diferite potrivit parabolei semanatorului. Cel desavarsit aduce rod inmultit de o suta de ori, cel mijlociu de saizeci de ori, iar incepatorul de treizeci de ori (Mt 13, 23), fiecare dupa puterea lui si nimeni nu e respins de Dumnezeu pentru ca nu aduce rod insutit.

Ma gandesc ca Impartasania este ca o haina noua. Nu te duci si te imbraci cu o haina noua daca nu te curatesti cu tot ce iti sta la indemana si daca te duci cu gandul ca oricum vei continua sa te murdaresti.

Nu suntem vrednici si nu vom fi niciodata, intrucat suntem pacatosi in fiecare clipa. Insa pocainta ne aduce acel strop de vrednicie care tot darul lui Dumnezeu ramane. Noua ne este in putere A VREA si lui Dumnezeu A PUTEA!

Nu stiu daca mai e de actualitate dar daca e cu atat mai bine
http://www.edituradeisis.ro/index.ph...tegory&path=20