Cutremuraţi şi fericiţi, îngenunchem în faţa Ieslei Tale Minunate şi ne închinăm Ţie, şi-Ţi aducem Ţie darul cel mai de preţ pe care-l avem: inimile noastre, care sunt întinate de păcat, dar pe care Tu doreşti să le curăţeşti, în care Tu doreşti să Te naşti, spre a le sfinţi şi spre a le înălţa, şi spre a le acoperi cu toată nevinovăţia şi slava Ta, în locul vinovăţiei şi al păcatului prin care am trăit până astăzi. Primeşte-ne şi ne sfinţeşte prin revenirea Ta, Iisuse, la noi şi în noi. Primeşte-ne şi ne fă nişte robi şi slujitori smeriţi şi ascultători de Cuvântul Tău şi de voia Ta. Primeşte-ne şi ne ajută ca, până la sfârşitul vieţii noastre, să fim nişte ucenici harnici, nişte ostaşi viteji şi nişte mărturisitori statornici cu fapta şi cu cuvântul nostru despre mântuirea Ta cea minunată pe care ne-ai adus-o şi nouă, Doamne, Tu tuturor, prin dragostea Ta cea nespus de mare şi prin bunătatea iubirii şi Jertfei Tale.
Iar la capătul zilelor noastre, după ce vom fi isprăvit tot binele ce ni l-ai rânduit Tu să-l facem în slujba Ta, în Numele Tău, prin puterea Ta, pe acest pământ, fă atunci să venim la Tine şi noi dintr-o dată, deodată şi frumos, spre a ne bucura de Faţa Ta şi de locul Tău în Împărăţia Ta pe care ai spus Tu că ni-l pregăteşti. Pe care ni l-ai făgăduit Tu tuturor acelora ce Te-am primit, Te-am iubit şi Te-am slujit pe Tine.
Căci a Ta este Împărăţia şi puterea, şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Dumnezeul nostru, acum şi-n vecii vecilor. Amin.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Mă bucur că postul ți-a adus pace în suflet și multă împlinire. Poate nu e în regulă dar eu în post mă simt mult mai liberă decât în alte perioade ale anului. Bucuria să nu te părăsească niciodată. Un om credincios este un om fericit.
Crăciun cu pace, sănătate și drum drept spre mîntuire.

[quote=dorinastoica14;490488
Crăciun cu pace, sănătate și drum drept spre mîntuire.[/quote]Amin , Amin , Amin !:53::53::53:

Numai ultimul vers nu imi place:


Cheia de aur

V. Voiculescu

Pe vremea aceea mă închinam mereu,
La masă, la culcare, la sculare:
Rugăciunea era cheia de aur cu care
Întorceam ornicul sufletului meu
Şi-l potriveam să meargă după Dumnezeu.
Seara, dimineaţa şi la tot pasul,
Cum îşi îndrepta tata după soare ceasul.
Domnul mă asculta şi puteam orice să-I cer,
Doar aveam cunoscuţi şi prieteni toţi sfinţii din cer.
Isus mi-era ca frate-miu ce dormea-n copaie;
Îl născuse mama în tinda de lângă odaie,
Culcată, ca Maica Domnului, pe-o mână de paie.
Acolo mai erau adăpostite două oi bolnave,
Un viţeluş cu picioare slabe,
O cloşcă sub pat şi-o pisică cu pisoi,
Care s-au bucurat la naştere împreună cu noi.
Într-o noapte ne-au cântat îngerii la prag,
Am sărit din somn să-i apăr de câini:
Duceau, doinind, o lumină mare, ca un steag,
Şi purtau steble de stele în mâini.
Glasurile cădelniţau în vânt:
„Hai, ler, leroi, Doamne sfânt.”
Multă vreme le-am auzit, până au zburat din sat.
Cheia de aur s-a pierdut şi sufletul a stat.

Romane sa fi mai bun !
 

„Taină minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl mărim“. „Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru fără de primejdie, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, căci este lucru anevoios. Ci o, Maică, pe cât binevoieşti, dă-ne şi nouă această putere“. (Catavasiile Naşterii Domnului, Irmoasele Cântării a 9-a)