Textele VT existente astăzi

Originalele cărţilor VT (numite şi „autografe”) nu s-au păstrat, ceea ce nu surprinde,
având în vedere că ele au fost scrise pe materiale perisabile (hârtie, papirus, piele) care nu
puteau să reziste mai mult de câteva secole şi se deteriorau prin utilizare. Ceea ce avem astăzi
sunt copii ale originalelor, sau mai exact copii ale copiilor făcute după originale, numite
variante de text. Cele mai vechi manuscrise datează din sec. 2 î. Hr., între ele fiind un papirus
(papirusul Nash) care cuprinde Decalogul şi rugăciunea Şema Israel (Ascultă, Israele...Deut
6,5 ş.u.).

Deasemenea, avem fragmente din toate cărţile VT (cu excepţia cărţii Estir)
descoperite la Qumran, dar, din păcate, doar cartea Isaia în întregime. Evreii obişnuiau să ardă
sau să îngroape manuscrisele care nu mai erau folosite datorită deteriorării în cimitire
speciale, numite „geniza”.
Textul folosit astăzi se numeşte text masoretic şi este rodul muncii învăţaţilor şi
scribilor iudei începând cu sec 1 d Hr. Aceştia au fost numiţi masoreţi (masora=tradiţie),
pentru strădania lor de a păstra tradiţia textului peste generaţii. Forma finală a textului
masoretic definitivat în sec 10 d.Hr. Manuscrisul după care se tipăreşte astăzi Biblia ebraică
datează din sec. 11 d. Hr. (Codex Petrogradensis).
De menţionat că textul masoretic este doar unul din variantele de text ale VT. La Qumran s-au descoperit manuscrise care atestă circulaţia în paralel a două sau chiar mai multe variante ale unuia şi aceluiaşi text biblic, pe care specialiştii le numesc tradiţii textuale: unele, ţin de o tradiţie textuală numită protomasoretică, predecesoare a textului folosit de masoreţi. Alte texte aparţin unei tradiţii textuale mult mai apropiate de LXX (traducerea greacă a VT) decât de textul masoretic şi au constituit probabil textul ebraic după care au fost traduse cărţile acesteia. Alte texte sunt diferite de ambele tradiţii
textuale amintite.


Critica textuală şi ediţiile critice ale Bibliei ebraice

Copierea frecventă a textului a generat în mod inevitabil şi alterări ale lui prin greşelile
care s-au perpetuat dintr-un manuscris în altul.
Exemple de apariţie a greşelilor prin copiere sunt:
- când acelaşi cuvânt apare în rânduri diferite (să zicem 2 şi 4), copistul îl scrie pe cel de pe rândul 2,
dar apoi, din neatenţie, sare la cuvântul din rândul 4. Astfel se pierde textul dintre cele două rânduri.
- Unele litere sunt asemănătoare ca formă în scrierea ebraică şi puteau fi confundate de copişti.
- Un copist a inserat o glosă pe marginea textului, iar următorul care a copiat după acel manuscris a
introdus şi glosa în text, crezând că face parte din acesta.
- Un copist poate avea impresia că textul nu e corect şi încearcă să îl corecteze

Prin perpetuarea aceloraşi greşeli s-au format mai multe tipuri de texte, numite şi familii de
texte. Disciplina biblică care caute să găsească un text cât mai apropiat de cel original se
numeşte critică textuală. Ea se bazează pe studiul comparativ al tuturor variantelor şi
traducerilor cunoscute. Rezultatele criticii textuale se regăsesc în ediţiile critice ale Bibliei
ebraice, care tipăresc textul masoretic, dar la subsol oferă şi alte variante, acolo unde ele
există ( de pildă din LXX, Pentateuhul samaritan, textele de la Qumran, etc.)
Cele mai importante ediţii critice ale bibliei ebraice sunt:

- BHK - Biblia Hebraica Kittel (după numele editorului, Kittel). Apărută la începutul
sec. 20. Reproduce textul masoretic după Codex Petrogradensis. Nu cuprinde textele de la
Qumran (descoperite după 1947).
- BHS - Biblia Hebraica Stuttgartensia (după locul apariţiei, Stuttgart). Apărută în a 2-
a jum. A sec. 20, Reproduce textul masoretic după Codex Petrogradensis şi cuprinde şi
variante textuale de la Qumran
-Biblia Universităţii ebraice din Ierusalim, care se află în curs de apariţie. Reproduce
textul masoretic după un codex descoperit în Aleppo (Siria).

Din compararea variantelor de text existente se poate afirma că varietatea textuală,
chiar când implică deosebiri semnificative între texte, nu afectează integritatea dogmatică sau
învăţătura de credinţă desprinsă din cărţile VT.

Slava Lui Hristos Domnul Dumnezeul nostru. Lui trebuie sa ii multumim pentru toate. Fara EL suntem nimic... praf si cenusa... abur care estazi este si maine nu mai este.

De acord cu dvs.Sa va las si eu ceva inainte de plecare ca un mic semn de multumire fata de cele postate de dvs.Uitati-va in Cartea a patra a Regilor 22:8.Sa vedeti ce indiciu fantastic primim chiar din Sfanta Scriptura(eu am folosit acesta varianta http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=22 Apoi daca continuam lectura vedem o imagine extraordinara ce se reface in fata noastra cu multe implicatii.Va doresc toate cele bune iar Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti

Dea Domnul ca această experienţă a redescoperirii Scripturii să se repete şi în viaţa poporului român, atât de blestemat datorită îndepărtării de învăţăturile Bibliei, şi din coada Europei să ajungem o naţiune de frunte!

Din întâmplare, am mai dat astăzi peste o diferenţă între Biblie (oricare din traduceri) şi Biblia Ortodoxă. Postez mai jos, doar versiunile Cornilescu şi Sinodala, însă oricine poate verifica versetul în restul traducerilor (inclusiv în original):

Descoperirea,redescoperirea,studierea,intelegerea si aplicarea celor scrise in The Holy Bible este punctul central si in cazul meu.Ca si dvs folosesc un fel de metoda comparativa primara(s-ar putea sa fie impropriu spus)iar acest gen de cercetare iti poate produce surprize majore.De exemplu vedeti cum apare versetul 8:20 din FA in versiunea Cornilescu si versiunile Sinodala si Anania.In KJV apare asa:

,,But Peter said unto him, Thy money perish with thee, because thou hast thought that the gift of God may be purchased with money."

Suntem toti familiarizati cu acest moment.Anania explica in versiunea sa:,,Această întâmplare a dat naştere cuvântului „simonie“ (de la Simon): vina de a cumpăra cu bani sau cu bunuri echivalente hirotonia sau demnităţile bisericeşti. Traficul de cele sfinte este interzis şi pedepsit de Canoanele Bisericii. Duhul Sfânt este, prin excelenţă, un dar al lui Dumnezeu, care se transmite în mod absolut gratuit: „În dar aţi primit, în dar să daţi“

Ei bine,Apostolul Petru,drept sanctiune spune ,, Thy money perish with thee(Piară banii tăi, şi tu împreună cu ei)si asta te poate pune pe ganduri referitor la notiunea de ,,a pieri".Este vorba de o pedepapsa instantanee sau de o damnatie viitoare?Recent,asta vroiam sa exemplific,am gasit o versiune a Noului Testament tradus de John Bertram Phillips unde versetul 8:20 este tradus:

,,But Peter said to him, "To hell with you and your money! How dare you think you could buy the gift of God!"

O traducere mai dura,mai explicita fata de modalitatea de adresare de mai sus si am citit pareri conform carora este si mai apropiata de textul de baza.Asadar,daca as tine cont de parerea lui Phillips,sanctiunea pentru simonie=Hell.Adica Iadul.Asta ar fi incercat Petru sa spuna prin ,,a pieri".Este damnatia eterna in spatele acestui termen.

Pericolul,in cazul meu,este sa nu cad prea mult in cercetare si prea putin in aplicare.Este un drum inselator cateodata.Oricum, cred ca fiecare,in felul sau si asa cum il invata Biserica sa,sa nu se opreasca niciodata din studiul Sfintei Scripturi.Nu poti aplica si trai ceva daca nu stii despre ce este vorba.De multe ori Credinta lasa loc superstitiilor tocmai din acesta cauza:nestiinta.Prin urmare eu cred ca este de datoria fiecarui crestin sa stie cat mai bine ceea ce inseamna Credinta sa,pe ce se bazeaza,cum se aplica si cum o poate aplica el.Putem avea puncte de vedere diferite dar cred ca Cel de Sus nu asta ne va intreba ci cum am inteles ceea ce ne-a spus si cum am respectat.In definitiv rezultatul este mantuirea fiecaruia.

Sa dea Cel de Sus tuturor pace si putere in Credinta

Vă mulţumesc pentru acest micro-studiu exegetic al Fapte 8,20. Am comparat diferitele versiuni, şi vă dau dreptate. Cel vinovat de păcatul simoniei este într-adevăr condamnat la pierzare veşnică, conform acestui verset: "τό άργύριόν σοί είη είς άπώλειαν" (argintul tău să fie împreună cu tine spre pierzare).

Asta mi-a amintit de versetul de aur al Scripturii (Ioan 3,16), unde se foloseşte acelaşi verb άπόλλυμι. Deci o distrugere definitivă cu efecte veşnice pusă în contrast cu viaţa veşnică oferită de Iisus.

Este posibil sa fie cum spuneti referitor la paralela intre Fapte 8:20 si Ioan 3:16. Am comparat cele doua versete intr-o traducere a Noului Testament in engleza din aramaica

,,Simon Keepa [Peter] told him, "Your money shall perish* with you,"(Acts 8:20)
* idiomatic figure of speech: "Goes to oblivion."

,,For this is how [much] God loved humanity, that he gave forth his only begotten Son, that whoever believes in him does not perish*, except that they may have life everlasting."(John 3:16)
*"[Go] to oblivion."

Daca se άπόλλυμι se traduce in engleza prin ,,perish" atunci este clar ca am ajuns la aceiasi concluzie, la acest modest nivel de analiza.Voi mai verifica si eu in sursele pe care le am la dispozitie.O sa va dau prin pm versiunea online in engleza tradusa direct din aramaica pentru comparare si studiu ca sa vedeti daca se sustine interpretarea sau daca identificati si alte optiuni de interpretare

Este foarte bună metoda comparării mai multor ediţii. Dar e anevoioasă, mâncătoare de timp şi pot apărea pericole chiar mai mari. Eu, care nu sunt exeget de meserie, mă bazez pe Vulgata, care e ediţia de referinţă, mai ales în spaţiul apusean.
Ia să vedem cum traduce Sf Ieronim versetul cu pricina:
"pecunia tua tecum sit in perditionem...". Aha, tu şi cu banii tăi luaţi loc în perdiţie...
sursa ? moca, pe net: http://www.intratext.com/IXT/LAT0001/_PVS.HTM

Vă amintiţi, era o lege a lui Murphy, care zice aşa: "cine are un ceas ştie mereu cât e ora. Cine are două ceasuri nu ştie niciodată cu siguranţă".

Si daca ma indrept si spre versiunea Vulgata,eventual apoi spre Douay-Reims Bible,automat voi avea si al 3 ceas.Cumva este inevitabil.Va dau dreptate pe aspectul conform caruia metoda comparativa primara contine pericole inerente.In principal ma bazez pe KJV si raportez celelalte versiuni la KJV dar cum intre Septuaginta si Textul Masoretic....si uite asa o luam de la capat si ajung sa caut prin praful secolelor ca sa vad traduceri dupa textul aramaic dar acolo exista cuvinte intraductibile in prezent sau daca le traduci poti sintetiza doar putin din profunzimea termenului autentic si iar ajung la exegeti..povestea se continua.

Cumva ar fi fost util sa existe reguli precum in cazul celor aprox 11 reguli pentru pergamentele Torah dar cum asa ceva a fost imposibil pt ca in Biserica primara existau mai multe curente...o lunga poveste dupa cum stiti.Nu se va termina niciodata pt ca in momentul cand textele au iesit din mediul primar si s-au raspindit in lume atunci si cutia Pandorei a traducerilor s-a deschis.

In mod constant verific si versiunea Douay-Reims.Deci sunt un ceasornicar multilateral dezvoltat :)