In topicul acesta nu am nuantat despre ziua Domnului ci despre alte chestiuni mai importante zic eu deci haideti sa inchiem acest dialog si sa ne ducem spre o alta intrbare pe care am pus-o (neo)protestantilor.
De ce nu recunoasteti sfintenia unei persoane,si nu a oricareia cine a unuor sfinti declarati chiar de Iisus Hristos?
,,Sfant este Domnul intru sfintii Sai'', ,,nu stiti voi oare ca sfintii vor judeca lumea'' etc.

Unde scrie ca au aparut dupa 2-3 milenii, si unde a fost porunca sabatului pana atunci?
Avraam nu a primit-o, nici Isaac, nici Iacob...porunca Sabatului a primit-o dupa iesirea din Egipt...

sabat
 

Nu ai raspuns la intreg post-ul meu anterior.

In orice caz, inchei aici discutia pentru ca folosindu-ne exclusiv de Biblie, dupa cum se vede puteam genera o pleiada de antinomii. Mai e la mijloc si Traditia pe care o ignori, ca si cum, dupa incheierea NT harul nu ar mai fi lucrat si in alti oameni. Dar....

Oricum, dupa cum spunea Goethe:"mai bine un rau, decat indecizia si nesiguranta". Si discutia aceasta nu provoaca decat indecizie si nesiguranta. Oricum, e clar ca unul dintre noi greseste. Sau poate nici unul. Tind sa cred ca Dumnezeu nu se leaga de un lucru atat de vremelnic: in care zi Il sarbatorim. Cred ca asta e doar o chestie de suprafata. Ar trebui sa ne orientam spre fond si sa lasam vrajmasiile astea dintre noi create doar de chestiuni care tin de formalism. Intrebarea e: care e fondul? Raspunsul la aceasta intrebarea ar trebui sa ne fie telul. Si ceva imi spune ca acest raspuns poate fi dobandit doar smerindu-ne si prin rugaciune.

Avraam a fost primul evreu din istorie, el trăind cam în acea perioadă.

si de ce nu i-a poruncit Domnul sa tina Sabatul?

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=79

Dacă consideri Biblia generatoare de antinomii, Tradiția cu atât mai mult... așa că hai să rămânem la Cuvântul lui Dumnezeu.

Aș vrea să-ți dau dreptate dar nu pot. Legea lui Dumnezeu nu este doar o ”chestie de suprafață” căci unde-i lege nu-i tocmeală...

Dacă polemica noastră a părut a fi generată de dușmănie, nu pot decât să-mi cer iertare și să sper că dialogul nostru a fost totuși un model de polemică decentă fără invective și cuvinte de ocară. Mulțumesc pentru atenția acordată și încă o dată iertare! Doamne ajută

Poate pentru faptul că-l ținea? De ce crezi că spunea Dunmnezeu despre el că păzește legile și poruncile Lui?

Am observat ca unde nu esti sigur sau exista macar posibilitatea sa nu ai dreptate ori ignori argumentul respectiv, ori il analizezi fragmentat. Nu stiu daca faci asta cu buna stiinta sau daca a devenit un reflex. Cand am spus ca nu ai raspund la tot post-ul meu anterior nu am vrut sa zic ca nu ai raspuns deloc, ci ca ai raspuns numai la o parte.

Citind raspunsul si bineinteles cele anterioare am facut aproape involuntar o legatura intre modul tau de a raspunde si de a aborda in general o discutie si exact aceleasi trasaturi ale lui Smerdeakov din Fratii Karamazov(care argumenteaza si chiar duce pana la capat rationamentul: daca ajungi pe mana unor nelegiuiti si ei iti cer sa hulesti numele Domnului si sa te lepezi de botez, inainte de a fi rostit cu gura "ma lepad..." in mintea ta deja va fi incoltit acest gand si vei fi fost deja blestemat si exclus din legea crestina. Astfel, poti sa ca nu esti crestin si nu vei face un pacat pentru ca doar prin acel gand Dumnezeu te-a scos deja din randul crestinilor si tu practic la momentul cand raspunzi "nu" deja ai fost surghiunit si nu spui decat adevarul.)Iata un sofism fara cusur. Un rationament asemanator(adica tot un sofism) incerci si tu pentru a demonstra ca ziua a 7-a din Creatie e tot una cu sabatul. Cand acolo e ceva mult mai minunat e un timp primordial (illo tempore) in care Dumnezeu creeaza. Spre exemplu in prima "zi", nici nu avea cum sa existe zi in intelesul prozaic pentru ca nu era creat inca soarele si nici nu se putea vorbi de aparitia timpului cronologic. E clar deci ca lexemul "zi" in Facere nu are intelesul propriu, dar vad ca ori nu intelegi, ori nu vrei sa intelegi. Inca o data: sabatul nu are nici o legatura cu ziua odihnei lui Dumnezeu din Facere, in cel mai bun caz e doar un simbol.

Nu mi-am propus să fac o analiză completă a postărilor tale, și așa mi se pare că răspunsurile mele sunt prea stufoase oricât aș încerca să răspund laconic. Identic aș putea considera că nu există contra-argumente la argumentele mele fără replică. Dar nu este așa... fiecare răspunde la ceea ce consideră că este mai relevant pentru el. Dacă am omis ceva important din punctul tău de vedere, atrage-mi atenția te rog.

Am să fiu sincer cu tine. Chiar dacă -să admitem- ziua a 5 a durat 1.000 de ore și a 6-a 200, pentru mine ziua a 7-a rămâne tot binecuvântată și sfințită de Dumnezeu, iar separatorul zilelor rămâne în mod consecvent apusul soarelui. Dacă aș presupune că undeva în istorie s-a produs o greșeală în numerotarea zilelor, iar acum sâmbăta ar fi de fapt ”joia primordială”, nu m-ar deranja cu nimic: întreaga umanitate consideră că sâmbăta e sâmbătă, iar eu rămân fidel poruncii lui Dumnezeu.

In credinta crestina nimic nu este impus. Totul se face din dragoste:
"Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui."(1 Ioan 5:3)


Si, legea harului ne invata cumva sa calcam poruncile lui Dumnezeu? Cum vei explica, la judecta, calcarea cu buna stiinta a unei porunci dumnezeiesti (cum ar fi porunca a patra)?

Harul ne da iertarea pe care nu o meritam si ne da puterea de a face voia lui Dumnezeu.
"Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus." (Apocalipsa 14:12)