Iustin32 |
21.09.2008 19:43:13 |
Si evreii tineau toate poruncile si cunosteau foarte bine Vechiul Testament, dar tot L-au rastignit pe Hristos pentru ca aveau mandria de a se considera poporul ales, iar majoritatea invetatorilor lor aveau si mandria de a se considera atotcunoscatori:,,In pacate te-ai nascut tot, si tu ne inveti pe noi?,, ii spun orbului vindecat de Hristos. Tot asa si la voi adventistii si la toate celelalte secte asazis crestine observam aceiasi mandrie de a se considera fiecare in parte singura interpreta corecta a Bibliei si implinitoare a poruncilor ei, ceea ce e o aberatie. De la Luther incoace toate sectele desprinse din catolicism pe baza principiului Sola Scriptura, au aceste pretentii.Idea de Sola Scriptura este atat de fundamentala pentru Protestantism incat a o pune la indoiala este ca si cum ai pune la indoiala pe Dumnezeu; si totusi, asa cum a spus Domnul, ,,pomul bun aduce roade bune, dar pomul rau aduce poame rele’’ (Matei 7:17). Daca judecam Sola Scriptura dupa roadele ei suntem obligati sa tragem concluzia ca acest pom trebuie ,,taiat si aruncat in foc’’ (Matei 7:19).
Presupunerea cea mai evidenta care sta la baza doctrinei Sola Scriptura este acea ca Biblia contine tot ce este necesar privitor la viata crestina tot ce este necesar pentru adevarata credinta, practica, evlavie si inchinare. Pasajul cel mai adesea citat pentru a dovedi aceasta afirmatie este:
,, din pruncie Sfintele Scripturi, cari pot sa-ti dea intelepciune care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte si sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei 3:15-17)
Cei care folosesc acest pasaj pentru a justifica Sola Scriptura sustin ca pasajul s-ar referi la ,,suficienta’’ Scripturii, pentru ca, ,,daca Sfanta Scriptura poate sa desavarseasca pe om, atunci nu mai este nevoie de traditie.’’ Dar ce spune de fapt pasajul?
Pentru inceput ne putem intreba la ce Scriptura se refera Pavel, pe care Timotei ar fi cunoscut-o de copil. Cu siguranta el nu se refera la Noul Testament, care nu fusese inca scris pe cand Timotei era copil de fapt nu era complet scris nici macar atunci cand Pavel ii scria lui Timotei, si cu atat mai putin adunat in canonul ca cel pe care il cunoastem azi. Aici, ca si in alte referinte la Scripturi, Pavel vorbeste despre Vechiul Testament, si prin urmare daca acest pasaj este folosit pentru a defini limitele autoritatii, atunci nu numai traditia ci si Noul Testament sunt excluse.
In al doilea rand, daca Pavel ar exclude traditia ca nefiind de folos, atunci ne miram de ce el insusi foloseste traditii orale ne-biblice in exact acelasi capitol. Numele lui Ianes si Iambres nu se gasesc in Vechiul Testament, dar in 2 Timotei 3:8 Pavel se refera la ei ca fiind cei care I s-au impotrivit lui Moise. El preia din traditia orala numele celor doi vrajitori egipteni care apar in Exod capitolele 7 si 8. Dar acesta nu este de loc singurul caz in care surse ne-biblice sunt citate in Noul Testament cel mai cunoscut caz este al Epistolei lui Iuda care citeaza din Cartea lui Enoh (Iuda 14, 15 citeaza din Enoh 1:9).
Cand Biserica a canonizat in mod oficial Scriptura, scopul primar al listei canonului Sfintei Scripturi a fost sa protejeze Biserica de scrieri dubioase care afirmau ca sunt scrise de apostoli, fiind de fapt scrise de eretici (de exemplu, evanghelia lui Toma). Grupurile eretice nu-si puteau sprijini invataturile pe Sfanta Traditie caci ele veneau din afara Bisericii, si prin urmare singurul mod in care puteau argumenta se baza pe fortarea sensului Scripturii si pe scrieri pretinse a fi scrise de apostoli or sfinti ai Vechiului Testament. Biserica s-a aparat impotriva unor astfel de invataturi apeland la originea apostolica a Sfintei Traditii (dovedita prin succesiunea apostolica, adica prin faptul ca episcopii si invatatorii Bisericii isi pot demonstra descendenta din apostoli) si la universalitatea Credintei Ortodoxe (aceeasi credinta pe care au avut-o crestinii ortodocsi in intreaga istorie si in intreaga lume). Biserica s-a aparat impotriva scrierilor dubioase prin stabilirea unei liste de carti sfinte care erau acceptate in intreaga Biserica ca fiind de inspiratie divina sau de origine apostolica atestata.
|