Foarte bine ai punctat ! Lbertatea ce ne-a fost data nu poate fi inlocuita cu nesabuinta si gandirea in desertaciune. Gandul sinuciderii pana la urma urmei este indus de vrajmas, dusman al Creatiei . Acolo unde gaseste minti si suflete slabe isi desavarseste lucrarea lui marsava. Un exemplu il avem de curand cu tanara de 12 ani, adepta a muzicii rok , curentul Emo, inrudit cu muzica satanista, un curent ce indeamna la gesturi nesabuite.

Asa este, pacat de copiii care sunt pacaliti de aceste curente ca Emo sau altele.
parerea mea este ca oamenii care isi pun problema sinuciderii sunt bolnavi psihic.
Au mare nevoie de ajutor medical.
Sunt de compatimit.
Doamne ajuta si fereste de rau!

ma uit si vad ca moriane nu a mai postat de ceva timp si ma gandesc daca o fi aflat vreun raspuns... sper ca cel bun. insa, daca-mi permite cateva cuvinte voi incerca sa-i dau un exemplu: ce-ar fi daca ea s-ar chinui, un timp destul de lung, sa incropeasca un cadou pentru cineva drag. sa munceasca zile si nopti si, la sfarsit, cand vede minunea din mainile sale sa-i creasca inima ca o paine. si apoi sa daruiasca acel lucru celui mai apropiat suflet al sau. iar acesta sa-i spuna pur si simplu: e al meu? atunci am libertatea sa-l rup, sa-l pun pe foc, sa-l arunc la gunoi... ca doar e al meu de acum. mi l-ai daruit si pot face ce vreau cu el... oare cum s-ar simti... probabil ok. si tot ok e si reactia celui care primeste... daca e sa ne luam dupa libertatea vazuta prin ochii morianei. libertatea asta... cum mai ratacesc unii...

foarte bine ai spus rebellu007. mi-a placut. asa e. cei care recurg la asemenea actiuni isi folosesc cel mai mare dar intr-un mod inconstient... pacat de frumusetea creatiei pe cate unii o distrug dintr-o naivitate si inconstientza fara precedent... mare pacat...

mai moriana,sau cum iti zice,nu ai dreptate,ai libertate dar nu de a-ti lua viata. Cine ti-a dato Acela ti-o va lua. Viata este cel mai frumos dar de la Dumnezeu,sa o traim din plin,indifrerent cum este,mai gre mai usoara dar cu frica de Dumnezeu.

Da, dar nu prea ! Sa-mi fie iertata exprimarea. Un dar odata facut nu va fi luat inapoi. Viata ca cel mai de pret dar pe care l-am primit nu ne este luat inapoi. Si nici nu putea sa se intample asa ! Viata din asta lume, are o finalitate prin moartea trupeasca, moarte dobandita prin insasi caderea noastra in pacat.

Daca aceste persoane ar trai o zi din viata celor care se bucura de viata in adevaratul sens al cuvantului, nu am mai avea cazuri de sinucidere. La sinucidere nu se ajunge din preaplinul vietii, ci din preaputinul ei.

Si daca cei ce au gandul sinuciderii , ar trai macar o clipa din viata celor aflati in suferinta, ce se lupta pana la ultima suflare, pentru a-si pastra viata , iar fiece clipa devenind o lupta crancena intre viata si moarte.

eu cred ca a doua situatie i-ar face sa le fie rusine de gandurile si faptele pe care doresc ei sa le faca...

Chiar duhovnicul ne explica odata, ca insasi Dumnezeu permite, aceste suferinte si invaliditati, pentru a trezi pe cei ce nu apreciaza viata insasi, dar acolo unde nu-i nimic de trezit, prin refuzul categoric, nici trezire nu va fi. Un exemplu foarte la indemana , dau, amintindu-ne de marile catastrofe, cand cei din jur devin dintr o data mult mai buni, iubind cu adevarat viata in adevaratul sens al ei. Pentru cei insensibili si al caror suflet zace in desertaciune, uitarea intervine foarte repede, ca si pamantul neroditor ce nu va da roade nicicand.