Asta era doar un exemplu... prin punerea mainilor s-au facut mai multe. Nu iau nici "o alta Evanghelie", ca nu este cazul. Deviezi rau de tot, trebuie multa ravna sa te ridici la o asa inaltime duhovniceasca incat sa ajungi sa vindeci bolnavi prin punerea mainilor. Nu as putea contesta ca nu este un semn de credinta, dar e usor de vorbit si greu de facut.... Ia de exemplu iubirea, cati il iubesc pe Dumnezeu cu adevarat si nu din cuvinte? Ce este iubirea si ce sens i s-a dat.
“Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer” - cam asta a fost inceputul, spusa de Mantuitorul Iisus.

Spovedania a fost infiintata si introdusa chiar de Hristos cand le-a spus celor 12 apostoli "Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi, etc." Si a fost practicata inca de la inceputul crestinismului. Sf. Ap. Iacob spune "Marturisiti-va unul altuia pacatele..." Si sigur, initial era rezervata pentru pacatele mari gen adulter si apostazie si se facea in public, si apoi de prin secolul 6 a inceput sa aiba forma celei pe care o avem acum, adica auriculara -- conversatie confidentiala cu un preot. In intelepciunea ei si la inspiratia Sf. Duh Biserica a hotarat ca spovedania in public nu este o idee foarte buna pentru binele comunitatii. Dar esentialul, ca pacatul trebuie marturisit si ispasit intr-un fel sau altul, ca iertarea vine de la Dumnezeu prin preot, a ramas.

Depinde de la care an incolo iei biserica ;)

"14. La urma, pe cand cei unsprezece sedeau la masa, li S-a aratat si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat.
15. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
16. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
18. Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
19. Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
20. Iar ei, plecand, au propovaduit pretutindeni si Domnul lucra cu ei si intarea cuvantul, prin semnele care urmau. Amin. "
(Marcu, cap. 16)

;)


Si ce se intampla cu cele care nu-s nici legate si nici dezlegate? Cum a ajuns Sf. Maria Egipteanca la o asa sfintenie fara sa o fi dezlegat-o nimeni in prealabil?

Una nu o exclude pe alta ;)

Iarăși sectanți...

Indiferent de la care an încolo nu veţi găsi existenţa femeilor-preot în nici un an: nici în perioada apsotolică, nici în perioada patristică, nici după Conciliul al IV-lea când au plecat monofiziţii, nici după al VII-lea când au plecat ortodocşii. Nu a existat, nu există şi nu va exista aşa ceva în nici una din Bisericile Apostolice, adică acelea pe care neoprotestanţii le numesc "istorice". Nici măcar la (neo)protestanţi nu găsiţi aşa ceva, decât în mod excepţional (unele grupări baptiste, luterane sau anglicane)

Bine ai zis "unul altuia", ai vazut ca nu a zis "la preot" ;) Si ce semnificatie avea aceasta marturisire "unul altuia"? De a se curati de pacate ca la Botez? Ca Sfantul Constantin cel Mare a asteptat batranetile ca sa se Boteze, tocmai ca sa mearga curat la Domnul ;)

"pacatul trebuie marturisit si ispasit intr-un fel sau altul, ca iertarea vine de la Dumnezeu" - aici ai spus foarte bine. Si prin preot, dar nu neaparat.

Ba uite ca au existat, se vede ca ai sarit ceva postari de ale lui Andrei ;)
Si apoi, in biserica primitiva nu existau nici macar barbati preoti, ba mai mult, fiecare om din comunitate avea cate un dar de la Duhul Sfant si nicidecum "preotul" pe toate. Sau mai bine zis batranul ;)

In Biserica catolica de astazi cine are voie sa isi puna mainile peste bolnavi ca sa ii vindece?

Asa au zis si evreii despre apostoli. Dar apoi a fost unul mai intelept printre ei care a zis ca daca nu este de la Dumnezeu vor disparea ;)
Nu degeaba s-a intrebat Iisus daca va mai gasi credinta pe pamant la venirea Sa, deja a crede ca sunt adevarate cuvintele Evangheliei de mai sus a devenit ceva "sectar"... Acum ii veneram pe sfintii care au crezut ca sunt adevarate cuvintele lui Iisus si ca atare au vindecat bolnavii, au alungat demonii etc, dar nu mai credem ca aceasta credinta este si pentru noi desi este scris foarte clar ca toti cei care cred vor putea face toate acestea. Acum pur si simplu nu mai cred decat foarte putini ca asa este, iar aceia sunt denumiti "sectari" pentru credinta lor in Cuvantul lui Iisus...

Adriana Iisus nu a botezat pe nimeni deoarece s-a ridicat la cer ! Pe cate vad eu lumea iti explica dar tu cand nu mai ai argumente o dai cu altceva. Pana la urma din ce biserica esti? Sau la tine nu conteaza?
ok Vor disparea... Biserica noastra nu a disparut dar a voastra? A protestantilor? Sa spunem ca primii crestini erau protestanti. Ce s-a ales de ei? Praful! Deci aceasta lucrare nue de la Dumnezeu sa inteleg de la tine?!?
Pai protestantii dispar dar nu observi tu acest lucru. Uita-te la bisericile protestante. Sunt GOALE! De aceea au creat neoprotestantismul care se modifica mereu deoarece temelia lor e pe valuri pusa...

Si ce se intampla cu cele care nu-s nici legate si nici dezlegate? Cum a ajuns Sf. Maria Egipteanca la o asa sfintenie fara sa o fi dezlegat-o nimeni in prealabil?

Imi imaginez ca stii cum a inceput pocainta ei si dupa ce s-a luptat cu multe ispite i s-a ingaduit sa se impartaseasca cu Sfintele Taine, ceea ce inseamna ca a fost dezlegata.

A spus unul altuia, dar numai un preot are autoritate de la Hristos insusi sa ierte pacatele, un laic nu are. Poti, in principiu sa discuti despre pacatele si slabiciunile tale cu un alt crestin, si poate fi si benefic, dar dezlegare de pacate numai de la un preot poti sa primesti, ergo, cel mai profitabil este sa discuti despre pacatele tale cu un preot. Ce vroiam sa spun este ca, conceptul de marturisire exista in crestinism din cele mai vechi timpuri.

Constantin cel Mare a asteptat pana inainte de moarte sa se boteze din mai multe motive. Unul dintre ele este ca, la inceput, crestinii credeau ca ai cam o sansa la marturisire si convertire in viata. Daca pacatuiesti grav, marturisesti pacatul, si apoi iar pacatuiesti grav inseamna (am uitat exact care dintre parintii bisericii de pe acea vreme a spus asta, din pacate), ca iti bati joc de iertarea si mila lui Dumnezeu, si erai excomunicat. De aceea oamenii lasau botezul sau/si marturisirea pe patul de moarte. Si din nou, in intelepciunea ei, Biserica a corectat lucrul asta, si noi nu avem nici un motiv sa ne intoarcem la ce era atunci.

Iertarea vine de la Dumnezeu PRIN PREOT. Asta este clar, altfel de ce ar fi spus Iisus "Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi..." Daca Iisus nu ar fi intentionat sa dea sf. apostoli autoritatea de a ierta pacatele, atunci ar fi spus: "Cand gresiti, rugati-va, si Dumnezeu va iarta." Si totusi a spus altceva.

Mihnea, esti fantastic cum vorbesti cu seninatate de niste tabuuri peste care nu ar fi trecut nimeni vreodata...femeia in pozitie de preot in primele secole crestine. Vorbesti de vremuri in care banuiesc ca ai uitat cum era tratata femeia. Ar fi fost de ajuns doar sa deschida gura si ar fi fost omorita in bataie.
Mihnea noi ajunsi in secolul XX, cind femeia ARE CEVA DREPTURI, si tot nu am ajuns inca in punctul in care li s-ar permite sa treaca peste vre-o hotarire BARBATEASCA( nicidecum Dumnezeiasca).
Singurele situatii in care au putut prelua friiele erau doar cele CIND BARBATII ERAU EXERMINATI DIN ZONA asa cum a fost cazul rusilor si a teroarei staliniste imbinata cu genocidul fascist...
si uite ca dupa cum vezi acele femei nu au fost infhitite de gheena de foc ci au fost placute de Dumnezeu....deci CE DOVADA MAI CLARA PUTEM AVEA???

Mai citeste Evanghelia si apoi mai vorbim. Daca nu gasesti, o sa iti indic pasajul cu pricina. Spor la treaba!

Cat despre biserica protestantilor, pai ea nu exista, exista doar biserica lui Hristos care este formata din toti cei care cred in El, ortodocsi, catolici, protestanti etc.

Stiu foarte bine ca parintele Zosima s-a rugat sa ii arate Domnul daca este cineva mai imbunatatit decat el. Si asa a ajuns in desert unde traia sfanta care era mult imbunatatita, mult mai mult decat parintele. Si nicidecum nu s-a spovedit inainte ca sa poata ajunge la o asemenea sfintenie. Asa ca parintele Zosima a fortat-o sa ii spuna care este secretul ei. Ea zicea ca nu este decat o pacatoasa, desi in Duh vazuse ca Zosima era preot inainte ca acesta sa deschida gura. Si cand i-a spus secretul ei, nu a fost altceva decat multa parere de rau de pacate. A fost suficient ca sa ajunga mai imbunatatita decat parintele calugar care la randul lui era dintre cei mai imbunatatiti. Nici vorba sa ii fi dat parintele dezlegare de pacate, parintele i-a dat doar Impartasania cu Trupul si Sangele Domnului fara de care nu putem ajunge in Imparatie...

Daca iei in considerare acest caz,ar trebui sa observi cum Maria Egipteanca s-a plecat cu smerenie inaintea preotului...

Doar Dumnezeu iarta pacatele, cu sau fara preot. Vezi si povestea Sf. Mariei Egipteanca si te lamuresti. Cu preot esti mai sigur daca ai credinta slaba, si in plus iti mai da si un sfat. Dar bine-nteles ca scrie in Biblie ca Dumnezeu este drept sa ii ierte celui care se caieste!!
Cat despre spovedania "unii altora" de ce o mai faceau daca Dumnezeu nu le ierta pacatele? Doar asa, ca sa se afle in treaba? Erau masochisti, sau ce?
Cat despre spovedania unica si apoi excomunicarea, nu-i deloc adevarat, citeste la Sf. Ap. Pavel in ce conditii a excomunicat pe cineva. Era Botezul si punct. Cum adica sa mai puna dupa doar o spovedanie unica si apoi excomunicarea din moment ce se spovedeau unii altora non-stop? Se spovedeau dar nu aveau notiunea de curatire de pacate prin spovedanie..

Bine-nteles pentru ca vedea in Duh faptul ca mainile preotului au tinut in ele Trupul si Sangele Domnului. Dar pentru asta tot nu a vrut sa ii spuna povestea sa, a trebuit sa insiste foarte mult preotul ca ea sa ii spuna. Asa ca numai de Spovedanie nu a fost vorba acolo!
Eu nu am zis sa nu respectam preotii, dimpotriva, sunt slujitori ai Domnului si trebuie respectati. Eu am zis doar ca si femeile trebuie sa aiba voie sa fie preot pentru ca nu le lipseste absolut nimic. Si iata un caz concret in care cel mai induhovnicit era o femeie si nu un barbat...

Nu m-ai convins....Sa stii ca eu tot de Sfintii Parinti am sa ascult......Si parintele Cleopa se exprima cu ingrijorare despre hirotonirea femeilor in Biserica anglicana....Lasa-ma sa iau drept indrumatori pe batranii mei ,si nu fetiscane ca tine...

Ce spune Parintele Cleopa
 

Si am trecut de la rolul femeii in societate la rolul ei in Biserica, fiindca atunci ei venisera cu scopul acelor ce faceau preoti, ca faceau pe femei preoti si episcopi. Erau si cateva observatoare protestante. Acum, de rolul femeii in Biserica, ce sa va spun? Am auzit ca protestantii au ajuns la apogeul nebuniei. Un cioban va vorbeste; cine s-o supara, sa-mi ia opincile si gluga. De 5000 de ani a intemeiat Dumnezeu preotia, prin Moise si Aaron si fiii lui Levi si niciodata n-o dat porunca nimanui sa hirotoneasca persoane de gen feminin.

Poate ati auzit si de diaconite: Si va incredintez pe Feba, sora noastra, care este diaconita a Bisericii din Chencrea (Rom. 16, 1). Dar, zic, v-ati pus intrebarea ce misiune aveau diaconitele? Poate ati luat de acolo indrazneala si sa faceti diaconi din femei! Voi credeti ca diaconitele, care au incetat sa mai fie din secolul IV in Biserica Ortodoxa, aveau aceeasi misiune ca un diacon?

Aceste diaconite aveau sapte misiuni in Biserica. Datoriile diaconitelor, le-am spus acolo, ajutau al botezul femeilor, ajutau bolnavii la spitale, duceau impartasanie la femeile bolnave, slujeau la mesele agape, etc. Dar nicidecum n-aveau hirotonie, cum spune canonul 19 al Soborului VI Ecumenic: “Iar hirotonie la diaconite, n-am cunoscut, fara numai hirotesii”. Ce este hirotesia? Hirotonia se face in Altar, iar hirotesia afara de Altar. Este o singura rugaciune arhiereasca care se dadea inainte vreme, si acum se da la ierarhia inferioara a Bisericii, la slujitorii inferiori, cum erau: exorcistii, portarii, citetii, cantaretii, anagnostii, ipodiaconii, hartofilacsii etc.

Toti acestia aveau aceasta hirotesie sau binecuvnatare care o aveau si diaconitele; o imputernicire sa slujeasca, sa ajute in Biserica. Unii erau cu inmormantarile, portarii tineau bastoane in maini si atunci cand se spunea: “Cei chemati, iesiti”, ei scoteau pe catehumenii, care inca nu erau botezati, din biserica. Le-am aratat misiunile lor.

Dar hirotonia cu hirotesia nu-i totuna! Hirotesia este o mica sfintire care se da la slujitorii inferiori, iar slujitorii superiori: diaconul, preotul si arhiereul au hirotonia in Sfantul Altar. Este mare deosebire intre una si alta.

Sa nu credeti ca diaconita zicea ecteniile ca diaconul sau zicea evanghelia la popor sau se saruta cu preotul si se impartasea la Sfanta Masa, cum fac clericii. Nicidecum!

Apostolul Pavel a spus asa: “vaduva care nu se marita sa fiewomen_deacons_1 hranita de la biserica. Care se marita nu greseste, dar mai bine sa ramana asa”. Pe femeile aceste vaduve si bolnave, care nu aveau barbat, Biserica le ajuta prin diaconite.

Ele teseau covoare pentru biserica, perdele, faceau lumanari pentru biserica, vestminte pentru preoti, faceau curatenie in Altar. Ele erau in slujba Bisericii, iar Biserica le purta de grija.

(Iosif Flaviu, marele istoric, ne arata ca la Biserica lui Solomon era astfel: In jurul bisericii celei mari, erau case pentru cele ce aveau sa tie fecioria pana la 30 de ani, si de atunci puteau sa se casatoreasca. Mai sus erau fecioarele bisericii, care se fagaduiau sa pazeasca viata curata pana la moarte. Apoi mai erau vaduvele bisericii. Si mai erau un fel de calugari numiti terapeuti).

Aceste diaconite tineau evidenta fecioarelor si a vaduvelor dintr-o eparhie. Ele spuneau episcopului cate femei ajuta la toate bisericile, si li se dadea un ajutor. Asta era prima misiune a diaconitelor.

A doua misiune a diaconitelor. Ele stiau cate fecioare are Biserica. In timpul marilor persecutii nu erau manastiri cu crucea in varf, sa toace si sa traga clopotele, Biserica era in catacombe. Daca o fata se hotara in casa parinteasca sa pazeasca fecioria pentru Hristos, parintii crestini ii dadeau voie. Ii faceau o chiliuta cu icoane acolo sa se inchine si ea petrecea mai mult in po0412-varvarast si rugaciune. Cum a fost si Sfanta Mare Mucenita Varvara.

Cine stia numarul acestora care isi afieroseau lui Hristos viata in sfintenie? De ele se ingrijeau intai diaconitele si apoi episcopul locului, care le calugarea. Pana in secolul VI n-a avut voie preotul sa faca calugarite; episcopul sfintea fecioarele. El se ducea la casele lor si le facea calugarite si le punea fagaduinta si tunderea in fata parintilor, ca nu erau manastiri, ca sa faca calugaria in fata altarului. Aceasta era a doua misiune a diaconitelor.

A treia misiune a diaconitelor era cu catehizarea femeilor si botezul femeilor. Pentru ca diaconii si preotii aveau ungerea Sfantului si marelui mir, le puneau pe diaconite cu imputernicirea lor, sa le miruiasca pe femei, sa le catehizeze, sa le invete simbolul credintei si legea crestina. Iar la imbracarea si dezbracarea lor era foarte cuviincios sa fie femei; si acestea erau diaconitele. Asta era a treia misiune a diaconitelor.

A patra misiune era milostenia. Se strangea milostenie de la biserica pentru cei saraci si nacajiti si pentru cei ce aveau cereri si nevoi. Diaconitele trebuiau sa stie unde sa imparat aceste milostenii si care-i mai nacajit, sa-i dea raport la episcop.

A cincea misiune a diaconitelor era curatenia in Sfantul Altar si alimentarea lui. Ele alimentau altarul cu tamaie, cu smirna, cu untdelemn, cu lumanari de ceara, curatenia in Altar, fara sa se atinga de Sfanta Masa, de Sfantul Jertfelnic, cum sunt si calugaritele acum. Ca mai tarziu le-au luat locul chiar calugaritele si nu s-a mai simtit nevoia de diaconite.

A sasea misiune a diaconitelor. In sarbatori si Duminici, dupa ce ieseau de la biserica se dadea masa comuna cum era atunci. Se duceau diaconitele undeva aproape de biserica si adunau femeile sa le tina cateheze, sa le invete. Ele le spuneau de Sfanta Evanghelie.

A saptea misiune a diaconitelor. Ele faceau mare randuiala in biserica. Barbatii sa stea in partea dreapta si femeile in partea stanga in ordinea aceasta: cei prea batrani in frunte, cei mai carunti la spate, cei tineri pana la sfarsit si printre ei sa ramana o carare ca sa mearga crestinii sa se inchine sa dea darul la altar.

Iata ce misiune aveau diaconitele, dar nu sa le faci diaconi, sa le imbraci cu stihar si sa le pui sa zica ectenii. Asta este cea mai mare nebunie. Nu a fost aceasta niciodata. Ia ganditi-va dumneavoastra, in istoria Sfintilor Apostoli, in istoria Evanghelie, nu gasim vreodata ca au hirotonit Apostolii vreo femeie. Daca au fost sfintele mironosite, avem duminica lor dupa Pasti, fiind cinstite intocmai cu Apostolii, cum au fost: Maria Magdalena, Maria lui cleopa, Maria lui Iacob cel Mic, Salomia, Maximilia, Iunia, Iulia, Marta si Maria si celelalte femei sfinte, mironosite intocmai cu Apostolii.

Cat erau de mari ele dar nu au indraznit Apostolii sa le hirotoneasca. Nu se spune ca a hirotonit pe Maria sau pe alta. Au murit martire, au murit marturisind pe Hristos si intocmai cu Apostolii se cheama, ca ele au vestit Invierea intai si au mers dupa Mantuitorul pana la moarte si pana la Inviere, dar nicidecum nu spune in Sfanta Evanghelie ca au hirotonit vreuna.

Biserica le cinsteste ca pe Apostoli, dar nu ca pe diaconi sau ca pe preoti.

aaaaaaaaaaaaa, de cine a fost relatata povestea???...aaaa da, stiu, de un B A R B A T!.... deci cum ar fi putut un barbat sa cada la picioarele unei muieri, nu, si fosta prostituata si goala pusca..... ar fi fost culmea!

Parintele Cleopa este canonizat ca sfant? Nu zic sa nu asculti de dansul in invatatura lasata de Hristos pentru ca nu a spus nimic gresit din aceasta. Ceea ce iese insa din Invatatura lui Hristos sunt pareri personale. Iar Hristos nu a invatat niciodata discriminarea femeii, niciodata, dimpotriva, a reabilitat pozitia ei terfelita in noroi. El nu a lasat interdictii pentru femei, niciodata, a zis foarte clar "cere si vei primi". Asa ca nu de fetiscane ti-am zis ca trebuie ascultat ci de Hristos, de ceea ce El a invatat. Crezi ca ma minte cand imi zice "cere si vei primi"? Pana acum s-a tinut de cuvant, si o sa se tina in continuare. Si cat o sa traiesc o sa Il rog sa fie femei preot in bisericile sale in care exista preoti barbati, ca sa nu mai fie denigrata femeia. Pentru ca asta ati facut non-stop pana acum, argumentele voastre nu au facut decat sa o denigreze, ca este asa si pe dincolo, ca si cum Duhul Sfant nu a fost trimis si pentru ea, si ca si cum ar putea face ceva barbatul fara ajutor de la Duhul Sfant...

Nu Andrei, ea a cazut la picioarele lui Hristos in sensul ca pe Hristos l-a respectat in acel moment. Exact cum a zis si Sf. Ap. Pavel ca trebuie sa dam cinstea cuvenita fiecaruia pentru ca ceea ce primeste ca si dar, de la Hristos primeste, si astfel cinstim de fapt pe Hristos pentru darul facut celuilalt.

Am inteles,esti la fel de inteleapta,sau mai inteleapta decat parintele Cleopa!

Ce spune Parintele Cleopa
 

Si am trecut de la rolul femeii in societate la rolul ei in Biserica, fiindca atunci ei venisera cu scopul acelor ce faceau preoti, ca faceau pe femei preoti si episcopi. Erau si cateva observatoare protestante. Acum, de rolul femeii in Biserica, ce sa va spun? Am auzit ca protestantii au ajuns la apogeul nebuniei. Un cioban va vorbeste; cine s-o supara, sa-mi ia opincile si gluga. De 5000 de ani a intemeiat Dumnezeu preotia, prin Moise si Aaron si fiii lui Levi si niciodata n-o dat porunca nimanui sa hirotoneasca persoane de gen feminin.

Poate ati auzit si de diaconite: Si va incredintez pe Feba, sora noastra, care este diaconita a Bisericii din Chencrea (Rom. 16, 1). Dar, zic, v-ati pus intrebarea ce misiune aveau diaconitele? Poate ati luat de acolo indrazneala si sa faceti diaconi din femei! Voi credeti ca diaconitele, care au incetat sa mai fie din secolul IV in Biserica Ortodoxa, aveau aceeasi misiune ca un diacon?

Aceste diaconite aveau sapte misiuni in Biserica. Datoriile diaconitelor, le-am spus acolo, ajutau al botezul femeilor, ajutau bolnavii la spitale, duceau impartasanie la femeile bolnave, slujeau la mesele agape, etc. Dar nicidecum n-aveau hirotonie, cum spune canonul 19 al Soborului VI Ecumenic: “Iar hirotonie la diaconite, n-am cunoscut, fara numai hirotesii”. Ce este hirotesia? Hirotonia se face in Altar, iar hirotesia afara de Altar. Este o singura rugaciune arhiereasca care se dadea inainte vreme, si acum se da la ierarhia inferioara a Bisericii, la slujitorii inferiori, cum erau: exorcistii, portarii, citetii, cantaretii, anagnostii, ipodiaconii, hartofilacsii etc.

Toti acestia aveau aceasta hirotesie sau binecuvnatare care o aveau si diaconitele; o imputernicire sa slujeasca, sa ajute in Biserica. Unii erau cu inmormantarile, portarii tineau bastoane in maini si atunci cand se spunea: “Cei chemati, iesiti”, ei scoteau pe catehumenii, care inca nu erau botezati, din biserica. Le-am aratat misiunile lor.

Dar hirotonia cu hirotesia nu-i totuna! Hirotesia este o mica sfintire care se da la slujitorii inferiori, iar slujitorii superiori: diaconul, preotul si arhiereul au hirotonia in Sfantul Altar. Este mare deosebire intre una si alta.

Sa nu credeti ca diaconita zicea ecteniile ca diaconul sau zicea evanghelia la popor sau se saruta cu preotul si se impartasea la Sfanta Masa, cum fac clericii. Nicidecum!

Apostolul Pavel a spus asa: “vaduva care nu se marita sa fiewomen_deacons_1 hranita de la biserica. Care se marita nu greseste, dar mai bine sa ramana asa”. Pe femeile aceste vaduve si bolnave, care nu aveau barbat, Biserica le ajuta prin diaconite.

Ele teseau covoare pentru biserica, perdele, faceau lumanari pentru biserica, vestminte pentru preoti, faceau curatenie in Altar. Ele erau in slujba Bisericii, iar Biserica le purta de grija.

(Iosif Flaviu, marele istoric, ne arata ca la Biserica lui Solomon era astfel: In jurul bisericii celei mari, erau case pentru cele ce aveau sa tie fecioria pana la 30 de ani, si de atunci puteau sa se casatoreasca. Mai sus erau fecioarele bisericii, care se fagaduiau sa pazeasca viata curata pana la moarte. Apoi mai erau vaduvele bisericii. Si mai erau un fel de calugari numiti terapeuti).

Aceste diaconite tineau evidenta fecioarelor si a vaduvelor dintr-o eparhie. Ele spuneau episcopului cate femei ajuta la toate bisericile, si li se dadea un ajutor. Asta era prima misiune a diaconitelor.

A doua misiune a diaconitelor. Ele stiau cate fecioare are Biserica. In timpul marilor persecutii nu erau manastiri cu crucea in varf, sa toace si sa traga clopotele, Biserica era in catacombe. Daca o fata se hotara in casa parinteasca sa pazeasca fecioria pentru Hristos, parintii crestini ii dadeau voie. Ii faceau o chiliuta cu icoane acolo sa se inchine si ea petrecea mai mult in po0412-varvarast si rugaciune. Cum a fost si Sfanta Mare Mucenita Varvara.

Cine stia numarul acestora care isi afieroseau lui Hristos viata in sfintenie? De ele se ingrijeau intai diaconitele si apoi episcopul locului, care le calugarea. Pana in secolul VI n-a avut voie preotul sa faca calugarite; episcopul sfintea fecioarele. El se ducea la casele lor si le facea calugarite si le punea fagaduinta si tunderea in fata parintilor, ca nu erau manastiri, ca sa faca calugaria in fata altarului. Aceasta era a doua misiune a diaconitelor.

A treia misiune a diaconitelor era cu catehizarea femeilor si botezul femeilor. Pentru ca diaconii si preotii aveau ungerea Sfantului si marelui mir, le puneau pe diaconite cu imputernicirea lor, sa le miruiasca pe femei, sa le catehizeze, sa le invete simbolul credintei si legea crestina. Iar la imbracarea si dezbracarea lor era foarte cuviincios sa fie femei; si acestea erau diaconitele. Asta era a treia misiune a diaconitelor.

A patra misiune era milostenia. Se strangea milostenie de la biserica pentru cei saraci si nacajiti si pentru cei ce aveau cereri si nevoi. Diaconitele trebuiau sa stie unde sa imparat aceste milostenii si care-i mai nacajit, sa-i dea raport la episcop.

A cincea misiune a diaconitelor era curatenia in Sfantul Altar si alimentarea lui. Ele alimentau altarul cu tamaie, cu smirna, cu untdelemn, cu lumanari de ceara, curatenia in Altar, fara sa se atinga de Sfanta Masa, de Sfantul Jertfelnic, cum sunt si calugaritele acum. Ca mai tarziu le-au luat locul chiar calugaritele si nu s-a mai simtit nevoia de diaconite.

A sasea misiune a diaconitelor. In sarbatori si Duminici, dupa ce ieseau de la biserica se dadea masa comuna cum era atunci. Se duceau diaconitele undeva aproape de biserica si adunau femeile sa le tina cateheze, sa le invete. Ele le spuneau de Sfanta Evanghelie.

A saptea misiune a diaconitelor. Ele faceau mare randuiala in biserica. Barbatii sa stea in partea dreapta si femeile in partea stanga in ordinea aceasta: cei prea batrani in frunte, cei mai carunti la spate, cei tineri pana la sfarsit si printre ei sa ramana o carare ca sa mearga crestinii sa se inchine sa dea darul la altar.

Iata ce misiune aveau diaconitele, dar nu sa le faci diaconi, sa le imbraci cu stihar si sa le pui sa zica ectenii. Asta este cea mai mare nebunie. Nu a fost aceasta niciodata. Ia ganditi-va dumneavoastra, in istoria Sfintilor Apostoli, in istoria Evanghelie, nu gasim vreodata ca au holymyrrhbearershirotonit Apostolii vreo femeie. Daca au fost sfintele mironosite, avem duminica lor dupa Pasti, fiind cinstite intocmai cu Apostolii, cum au fost: Maria Magdalena, Maria lui cleopa, Maria lui Iacob cel Mic, Salomia, Maximilia, Iunia, Iulia, Marta si Maria si celelalte femei sfinte, mironosite intocmai cu Apostolii.

Cat erau de mari ele dar nu au indraznit Apostolii sa le hirotoneasca. Nu se spune ca a hirotonit pe Maria sau pe alta. Au murit martire, au murit marturisind pe Hristos si intocmai cu Apostolii se cheama, ca ele au vestit Invierea intai si au mers dupa Mantuitorul pana la moarte si pana la Inviere, dar nicidecum nu spune in Sfanta Evanghelie ca au hirotonit vreuna.

Biserica le cinsteste ca pe Apostoli, dar nu ca pe diaconi sau ca pe preoti.

Eu spun ce spune Biserica despre cum se iarta pacatele. Si Biserica insista pe spovedanie pentru toata lumea, si cei cu credinta mai slaba si cei cu credinta mai puternica, preoti sau laici. Prefer sa ma incred in Sf. Biserica si sa fac ce spune ea, decat sa ma bazez pe faptul ca am credinta puternica si destula cainta incat Dumnezeu sa ma ierte fara sa trec si pe la preot. Dar sigur, lucrul asta este inimaginabil pentru cineva care nu are incredere in Biserica si ca ceea ce spune ea este chiar inspirat de Sf. Duh. Eu am incredere, asa ca am incredintarea ca, facand ceea ce Sf. Biserica imi spune, fac voia lui Dumnezeu. Indiferent de cum faceau primii crestini, sau ce insemna pentru ei spovedania.

As vrea sa am timp sa caut unde si cine exact a spus lucrul asta, cum ca un pacat facut, marturisit si apoi re-facut este o batjocura la adresa lui Dumnezeu... daca nu cumva Chiril al Alexandriei. Pe vremea aceea Sf. Taine erau luate foarte in serios, se vede.

Subiectul topicului acesta este dacă "femeile sunt prea proaste pentru BOR", adică despre preoţia femeilor. Alte găselniţe protestante, cum ar fi spovada colectivă sau inexistentă, se discută pe alte topicuri.

Dacă vrei, într-adevăr, vreun răspuns vezi despre hirotonia femeii. Mă tem, însă, că întrebarea ta e una retorică cu rost de scandal! Tu nu vrei, de fapt, răspuns, matale vrei discuții de a discuta discuții...

Având în vederea inutilitatea absolută a acestui topic, sugerez administratorului să îl închidă pentru a nu da posibilitatea sectanților și necredincioșilor de a-și posta smintelile.

Am o ruda femeie care e judecatoare. DA, isi face bine meseria, insa viatza ei personala e in mare parte varza... viatza ei este ocupata de munca pe care o face.
Doctoritze nu cunosc, insa imi pot imagina ca din moment ce este o profesie la fel de solicitanta, cam la fel stau lucrurile.

Mai cunosc femei care conduc firme maricele... la fel de varza viatza lor personala. Nici una nu face exceptie, eu nu cunosc si nici nu am auzit de vreo femeie cu i munca atat de solicitanta care sa aiba o viata personala reusita. Copiii ori o iau pe cai foarte gresite, ori ajung niste lepre nesimtite din cauza ca li se dau de mici bani pe mana sa faca ce vor... sotzii de obicei isi gasesc amante, iar de familie se cam distantzeaza.

Meseria de profesor NU este atat de solicitanta, cel putin nu la scoala/liceu. Daca vorbim de profesori universitari IMPLICATI real in meseria lor, e altceva... insa sunt putini genul asta de profesori universitari buni si implicati... deci mare parte tot pe sistemul banul si lalaiala pe la cursuri functioneaza... in fine ideea e ca ... sa fim seriosi... ai vacantze, ai niste ore/cursuri... ce e asa greu?... puteti sa ma contraziceti, dar profesor se face oricine in ziua de azi, si cu putin efort.
Iar in randul profesorilor universitari stiu personal doctoranzi care au ajuns in post si si-au castigat diplomele numai datorita lu' taticu'/mamica ce erau deja in sistem, in toate facultatile exista "clanuri" de-astea. Isi aduc nevasta copiii, nepotii si ce mai sunt... si responsabilitate ca profesor?... te rog... poate numai in teorie. Si sunt putine exceptii, sunt fff putini profesori care se simt responsabili de ce fac si se poarta responsabil.

Mereu am fost de parere ca femeile trebuie sa-si aleaga meserii... de femei.Care sa le permita sa aiba grija si de familie/copii/casa. Intelegi... nu e vb ca NU AR PUTEA femeile sa faca toate meseriile pe care le fac barbatii. POT, si pot foarte bine. Insa viatza familiala ar fi compromisa in 99,9% din cazuri. Ajung niste straini uniti de acelasi acoperis si de banii impartiti. Dinafara poate arata a familie, dar daca te uiti deaproape, nu sunt. De multe ori insa destramarea este evidenta.

Femeia preot este o parere personala care nu apare in Biblie. Te rog, asa cum singura ai spus, ramai la ce s-a spus in biblie. NICI MAI MULT NICI MAI PUTIN!

Vezi ca aceasta fraza o pot folosi oamenii si la justificarea lesbianismului si a homosexualilor!

Sa inteleg ca andreicozia a devenit etalon??
Mai uita-te pe forum sa vezi de ce nu-l baga lumea in seama.....

Viata Sfintei Maria Egipteanca - Sursa: http://www.nistea.com/maria_egipteanca.htm

"Iară dupre multă vreme a zis femeia către Zosima: Avva Zosima, nu se cade ţie să mă blagosloveşti, şi rugăciuni să faci, pentru că tu eşti cinstit cu vrednicia preoţiei, şi de mulţi ani stând înaintea Sfântului Altar, aduci Domnului darurile dumnezeeştilor Taine?"

Daca o sa citesti tot o sa vezi cui s-a spovedit Sfanta Maria Egipteanca si o sa vezi ca numai de la preot a primit Impartasania.

PRÉOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Din lat. presbiterum.

PRÉOT ~ți m. 1) (mai ales în biserica ortodoxă) Slujitor al cultului; popă. 2) fig. Persoană care slujește cu devotament unui ideal, unei cauze; apostol. /<lat. praesbiter

daca pui la feminin:

PREOTEÁSĂ ~ése f. 1) Soție a preotului. 2) înv. Femeie care oficia cultul religios într-un templu păgân. [G.-D. preotesei; Sil. pre-o-] /preot + suf. ~easă

Presupun ca vei vrea sa schimbi si dictionarele?

Daca o sa citesti o sa vezi ca barbatul care povesteste chiar a cazut la picioarele acelei femei...



Colaps bine spunea... deja devine fara rost... lumea nu vrea nici ce este evident sa priceapa. Topicul se poate inchide...

Deci generalizati dupa experienta dvs. De ce se generalizeaza mereu in rau in ceea ce le priveste pe femei si in bine in ceea ce ii priveste pe barbati? Cine v-a invatat sa sub-estimati femeia si sa puneti pe un piedestal barbatii?
Eu am vazut copiii reusiti de femei ocupate, cu atat mai mult cu cat traiesc in Vest unde se munceste mai mult ca la noi, si am vazut si copiii nereusiti din familie de preot, dar si copiii reusiti din alte familii de preot. Am vazut si preoti care isi fac bine meseria dar si preoti care au ajuns alcoolici, sau trimisi ca pedeapsa prin cate o manastire de femei pentru comportament inadecvat. Si de curand am vazut si femeie preot, casatorita, cu trei copiii, o familie foarte reusita. Si daca femeia nu se casatoreste? Si de ce barbatul preot casatorit si cu copiii nu ar avea nici o obligatie in cresterea lor? Stiti de exemplu ca preotii ortodocsi care slujesc la Sfantul Mormant in Ierusalim nu au voie sa se casatoreasca din cauza ca se considera ca slujirea nu le lasa timp suficient sa se ocupe de familie? Asta mi-a spus-o unul din seminaristii Bisericii Ortodoxe armeniene care slujea vecernia acolo... Copiii au si mama si tata si amandoi trebuie sa se ocupe de educatia lor, niciunul nu poate fi suplinit complet de celalalt, altfel nu ar mai fi nevoie de familie. Si apropos de familie, am vazut un caz la noi in care ea a fost femeia casnica perfecta, tot ce vroia sotul facea, nu-i iesea din cuvant, facea totul ca sa fie multumit, si crezi ca a fost familia perfecta? La varsta de 50 de ani s-a trezit ca sotul s-a apucat sa o insele. Si asa a ajuns femeia la psihiatru innebunita de durere si incercand sa inteleaga de ce. Stiti ce raspuns i-a dat psihiatrul, un barbat? L-ati lasat sa va trateze ca pe o carpa, asa ca pana la urma exact ca pe o carpa v-a tratat....
Asa ca nu se poate generaliza, exista familii super fericite in care amandoi lucreaza mult si au si copii, si eu cunosc cazuri de foarte aproape, nu-i deloc ceea ce ati descris, dar si invers. Credeti ca daca femeia sta acasa cu copiii si sotul lucreaza pana la 10 noaptea ajung sa se vada mai mult decat daca ar lucra si ea? Pai tot la ora 10 noaptea se vor vedea, iar copiii mai au si altceva de facut decat sa ii tina companie mamei acasa...

Inradacinat cu toata fiinta sa in pamantul bun al Evangheliei lui Hristos, Sfantul Maxim Marturisitorul (praznuit astazi, 21 ianuarie), acest „calugar contemplativ si vizionar teologic”, unul dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii Rasaritene, unul dintre cei mai remarcabili ganditori crestini ai tuturor timpurilor, deschide un larg orizont de intelegere si patrundere a sensului vietii, in care Iubirea – agapica, duhovniceasca – detine locul primordial. Insasi calatoria lui prin vremelnicie reprezinta cea mai frumoasa si mai vie cuvantare despre aceasta regina a virtutilor, care „dupa calitatea ei este asemanare cu Dumnezeu pe cat cu putinta muritorilor; dupa lucrarea ei, betie a sufletului; dupa efectul ei, izvor al credintei, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei” (Sfantul Ioan Scararul).

Iubirea dumnezeiasca a Sfantului Maxim a coplesit cu entuziasmul ei judecata lumeasca si simtirea fireasca a trupului. Ea l-a transpus in alt plan al realitatii, in care mintea nu mai sufera nici o intrerupere in intelegerea celor ceresti, iar durerile si moartea sunt dorite si socotite adevarate bucurii. Astfel, in zguduirea credintei si amenintarea ei din toate partile, Sfantul Maxim devine sufletul miscarii care porneste din Africa pentru pastrarea nepatata a invataturii ortodoxe despre doua lucrari si doua vointe distincte in Hristos. Ca un mare aparator si traitor al iubirii, a inteles ca lui ii revine misiunea de a arata cu claritate cum ca in Hristos-Iubirea se descopera sensul si scopul creatiei: unirea marginitului cu nemarginitul, a firii umane cu cea divina intr-o depasire minunata si tainica ce nu transforma firea umana in fire divina, nici firea divina in fire umana, ci care reinnoieste firea umana, conferindu-i un mod dumnezeiesc de a fi. Aceasta depasire care duce firea umana la desavarsire poarta, pentru Sfantul Maxim, numele de IUBIRE, si nu orice iubire, ci iubirea care se smereste, singura in stare sa mentina pe crestini pe „calea imparateasca” si sa aduca cu sine adevarata pace a Bisericilor.

„Prefer mai degraba sa mor decat sa am constiinta tulburata ca am alunecat in vreun fel oarecare in ce priveste credinta”, declara cu tarie Sfantul Maxim, nevrand in nici un chip sa accepte solutia diplomatica a autoritatilor care urmareau prin formule de compromis si prin taceri echivoce salvarea unitatii Imperiului cu pretul ereziei. Imobilizat, impins, lovit cu pumnii si picioarele, acoperit de scuipari din crestet pana in varful unghiilor, ocarat si blestemat – dupa cum ne dovedesc actele martirice – el le opune solutia eshatologica si ascetica a marturisirii si martiriului. Indemnat sa rosteasca cu gura impotriva a ceea ce crede cu inima, Sfantul Maxim sustine ca orice om se sfinteste prin marturisirea exacta a credintei, pe fata si fara nici o reticenta, deoarece

Dumnezeu n-a limitat la inima intreaga mantuire atunci cand a spus: Cel care Ma va marturisi inaintea oamenilor si Eu il voi marturisi inaintea Tatalui Meu Cel din ceruri
(Matei 10,32)

Asadar, nu-i suficienta nici credinta launtrica, nici dragostea nemarturisita in afara, oricat de sincera si de fierbinte ar fi. Si pentru ca n-a voit nicidecum sa renunte la opozitia impotriva invataturii monotelite – o singura vointa in Hristos – i se taie limba si mana dreapta, „ca sa nu mai poata comunica adevarul nici cu graiul, nici in scris”. Insa nimeni si nimic nu il poate opri sa preaslaveasca Iubirea, nici chiar taierea limbii de catre uratorii de Dumnezeu, caci cu limba faptelor sale graieste mult mai multe decat cu cuvantul.

Trimis intr-un al treilea exil, pe coasta orientala a Marii Negre, Sfantul Maxim ramane simplu monah pana la sfarsitul vietii si trece la Cel mult iubit de el la anul 662, epuizat de batranete si de chinurile suferite la inaintata varsta de 82 de ani.

Asa de mult a crescut in iubirea indumnezeitoare incat, imbratisat de Dumnezeul-Om cel Inviat si Inaltat la cer, Sfantul Maxim a inviat cu El si a fost inaltat la cer impreuna cu El pentru a se odihni vesnic in sanul preasfant al Iubirii treimice. Centrul cugetarii sale l-a constituit Hristos si lucrarea Sa mantuitoare, ca cea mai coplesitoare revelatie posibila a iubirii „nebune” a lui Dumnezeu fata de faptura Sa. Mai mult, iubirea Lui e atat de mare incat nu numai ca Se salasluieste prin virtuti in fiinta umana, dar Se si uneste cu ea, ridicandu-o la comuniunea desavarsita cu El, la indumnezeire. Dragostea care coboara din Dumnezeu prin Hristos in Duhul si se inalta iarasi catre Dumnezeu uneste pe om asa de intim cu Hristos, incat nimeni si nimic nu-l mai pot desparti de El. Din ea tasneste daruirea totala pana la sacrificiu si implinirea voii lui Dumnezeu cu orice pret.

Iubirea lui Hristos este insa inseparabila de iubirea de aproapele, iar iubirea de aproapele e totodata iubire de Hristos. Comunitatea de viata crestina – Biserica – devine o comunitate de iubire universala a membrelor Trupului lui Hristos intreolalta. Iubirea agapica arata pe cel angajat efectiv in ea fiu al lui Dumnezeu dupa har si frate al tuturor semenilor sai, fie ei buni sau rai, drepti sau nedrepti, caci, iubind dumnezeieste, nu se poate sa nu iubeasca la fel pe toti oamenii, din moment ce poarta in el pe Dumnezeu care este Insasi Iubirea. Aceasta este formula ideala a realizarii unitatii in diversitate intre om si Dumnezeu, intre oameni laolalta, intre om si natura si elementele naturii sale, cu alte cuvinte dinamizarea ascendenta a intregii existente spre plinatatea autentica de viata.

Mesajul faptic si scriptic al acestui Mare Marturisitor al Bisericii din secolul VII, se dovedeste a fi acum, la agitatul sfarsit de secol XX, de o surprinzatoare actualitate si universalitate, date fiind neintelegerile iscate in insusi sanul crestinismului (nn. vezi cazul celor doua mitropolii ortodoxe din Basarabia), intre frati de aceeasi credinta sau intre frati de acelasi sange. Forta reconciliatoare a iubirii nu o gasim insa, ne avertizeaza Sfantul Maxim, decat in „Tinta” si „Masura” tuturor lucrurilor, care este Hristos – Dumnezeul-Om. Dar cand omul se proclama dumnezeu (nn. vezi papa de la Roma), dezintrupandu-L pe Hristos, se face de bunavoie semanator al discordiei si al urii, ucenic al diavolului, sclav al pacatului si al mortii.

Sa alergam, asadar, la Unica noastra Tinta adevarata, cu „arcul” Iubirii agapice in „mana”, gata sa ne razboim cu toate puterile intunericului care cauta sa dezbine poporul lui Dumnezeu. Si ca sa ne fie usor: sa privim la Sfantul Maxim!

Pai tocmai ca in momentul in care l-a intalnit pe parinte era deja desavarsita, si preotul era acolo ca sa vada pe cineva mai desavarsit decal el, in timp ce ea nu se spovedise nimanui altuia decat lui Dumnezeu ca sa ajunga la acea desavarsire! Impartasania insa este obligatorie pentru mantuire, asta preotul trebuia sa o dea. Voi sunteti tare rau voitori si va faceti ca nu intelegeti.
Taina Spovedaniei la preot a spus cineva mai sus cand a fost introdusa, secole dupa inceperea crestinatatii si nimeni nu si-a pus vreo problema cand a modificat traditia anterioara de cateva secole. Cand insa este vorba de femeie, suntem tare rigurosi daca a existat sau nu la primii crestini si nici macar ceea ce a existat, diaconatul, nu i se da inapoi. Dar toate astea se vor schimba. Vor veni vremuri mai drepte. Ieri seara am vorbit cu unul din preotii ortodocsi din oras, cel de la biserica ruseasca, despre preotia la femei. A zis ca este evident ca Iisus a venit pentru toti oamenii, in Hristos nu mai exista nici barbat si nici femeie, si ca la Cincizecime Duhul Sfant a coborat si peste femei, mai ales peste Sfanta Fecioara, dar problema ortodoxiei este ca, fiind biserica teritoriala, peste traditia cu T mare s-au suprapus o gramada de traditii cu t mic. Si asa a inceput sa imi spuna ce socat a ramas el ca occidental, si fiind si ex-catolic (s-a convertit la Ortodoxie in urma cu 30 de ani), deci ce socat a ramas cand, vazand ca una din femei nu a venit sa sarute crucea dupa Liturghie asa cum se obisnuieste la ei, a intrebat-o de ce nu a venit iar ea i-a raspuns ca este la ciclu. A ramas extrem de socat pentru ca Iisus a venit pentru toata lumea, fara exceptii, asa ca pentru el a fost un soc sa afle ca in unele tari ortodoxe femeile au astfel de interdictii. I-am zis ca nu numai asta, dar nici in Altar nu au voie sa intre. A zis ca si asta l-a socat, si l-a socat si faptul ca la Botez preotii intra doar cu baietii in altar, dar ca el, cand si-a botezat propria fiica, a intrat cu ea in Altar pentru ca Iisus a venit pentru toata lumea. Bravo lui! Iar cum stiti ca interzicerea de a intra cu fetele in Altar semnifica faptul ca doar baietii sunt chemati sa fie preoti, ei iata ca acu' si femeile vor fi chemate! Purtata in Altar de propriul tata, ce fata fericita! Asa ca l-am intrebat cum atunci, daca este deacord ca darurile Duhului Sfant sunt pentru toata lumea fara discriminare pe sexe, cum atunci nu sunt femei preot la ortodocsi? A zis ca singura problema este ca mentalitatile nu sunt inca pregatite, dar ca din punct de vedere canonic nu exista nimic care sa impiedice preotia la femei datorita faptului ca a existat ordinatie sacramentala a femeilor prin punerea mainilor de catre episcopi la femeile diacon. Si ca atare subiectul este in faza de discutii la nivel inalt, pentru ca trebuie mai intai pregatite mentalitatile pentru a le putea primi pe femeile preot. Ce m-am bucurat cand am auzit formula magica de care va impiedicati si voi atata: punerea mainilor de catre episcop!! Si a mai zis ca discutiile au inceput mai ales din cauza occidentalilor care au trecut la ortodoxie si care au fost socati de modul in care este tratata femeia in aceste biserici. Slava Domnului ca au emigrat ortodocsii si prin occident! Asa ca pregatiti-va pentru timpuri mai drepte in Biserica Ortodoxa, ca va fi cu punerea mainilor asa cum va place voua, si conform Bibliei, fara nici o interdictie canonica. La nivel inalt nu s-a auzit de parerile parintelui Cleopa, asta ca sa raspund si altcuiva de pe site... ;)

pentru codana - superstitia necuratiei din biserica romaneasca
 

Daca cumva citesti si aceste randuri, cine l-a tinut in brate pe pruncul Iisus in primele 40 zile de viata cand, conform legii evreiesti, femeia era considerata necurata? Asta doar ca sa vezi ca la evrei copiii erau vazuti atat de necurati ca puteau fi atinsi de mamele lor chiar si in perioadele de "necuratie" (adica 14 zile pe luna) cand nimeni nu avea voie sa atinga nici macar locul pe care stateau ele. Bine ca nu au stiut ei ca Sfanta Fecioara il atingea pe Dumnezeu in fiecare luna in acele perioade ca i l-ar fi luat sistematic asa cum face biserica ortodoxa romaneasca cu femeile. Iisus a curatit toata lumea asta, a zis sa nu mai numeasca nimeni necurat ceea ce El a curatit si ca atare paganii nu mai sunt necurati, nici macar porcul nu mai este necurat, singura necurata a ramas femeia, pentru ea se pare ca nu a venit Iisus sa o curete, dupa mintea unora. Bine a zis preotul ieri seara, peste Traditia cu T mare s-au suprapus o gramada de traditii cu t mic. Numai in Romania si prin Rusia exista astfel de mentalitati de necuratie. In Grecia de exemplu nu exista asa ceva, am stat de vorba si cu preot si cu mireni ortodocsi greci, nici pomeneala sa existe asa ceva. Ba chiar m-au pus sa repet intrebarea, credeau ca nu au inteles bine. Ca sa imi replice: "Ce are de-a face biserica cu ciclul femeii??" Asta laicii, pentru ca preotul stia ca prin alte parti ale lumii exista tot felul de prejudecati din cauza interpretarii gresite a textelor religioase. Asa ca l-am intrebat daca pot sa ma Impartasesc in perioada cu pricina, ca sa ma asigur ca nu am inteles eu gresit. Raspunsul a fost ca bine-nteles, pot sa fac tot ceea ce fac de obicei in biserica, nu exista nici o interdictie!
Prejudecati cat cuprinde la noi...

ca un salut final
 

Nu sunt protestanta asa cum au judecat unii, ci ortodoxa, si ortodoxa o sa raman, fie ca va place, fie ca nu, dar o ortodoxa care caut adevarul revelat de Hristos in toate bisericile sale de la inceput si pana acum. Pe preotul de la biserica ruseasca, acest ex-catolic convertit la ortodoxie in urma cu 30 de ani de care am pomenit mai sus, l-am abordat dupa o Liturghie ecumenica la care am participat ieri seara (am citit o parte dintr-un psalm) si unde, in mijlocul la o gramada de preoti si pastori de toate felurile se afla si femeia preot de care va ziceam in primul meu mesaj postat la acest subiect. Se afla exact in mijloc, cu barbatii la dreapta si la stanga ei. Se vede ca toti au fost galanti cu ea si i-au cedat locul cel mai de onoare. Evanghelia a citit-o preotul ortodox asa ca el a facut si omelia si a zis multe din lucrurile pe care vi le-am scris aici, dar a vorbit si despre faptul ca Iisus ne-a zis ca atunci cand ducem ofranda noastra la altar, daca suntem cumva certati cu cineva, sa ne intoarcem si sa ne impacam cu acela si apoi sa ducem ofranda ca sa fie primita de Dumnezeu, ofranda fiind rugaciunile noastre. In acel moment m-am intrebat daca in aceasta categorie intra si discutiile in contradictoriu cu voi. Exact despre asta a vorbit apoi preotul! A pus intrebarea: avand in vedere ca bisericile sunt despartite si deci fratii certati unii cu altii, inseamna ca ofranda noastra, rugaciunile noastre nu sunt primite? Si cum sa facem sa ne impacam cu fratii, pe ce baze? Speram sa dea o solutie pe care sa o aplic si cu voi dar nu avea nici una. A zis doar ca, avand in vedere ca de 100 de ani de cand dureaza miscarea ecumenica s-a facut pana la urma pace intre biserici, inseamna ca rugaciunile au fost primite si ca nu trebuie sa lasam bratele jos ci sa continuam. Pentru mine a fost a doua oara ca am participat la astfel de intalniri ecumenice, insa niciodata nu am simtit atat de puternic ca acum ca aceea este cu adevarat Biserica. Stiu ca pentru voi nu conteaza ce simte unul si altul, conteaza numai ce scrie pe o hartie din vreun tratat de teologie ortodoxa sau catolica, insa teoria si cartile sunt una, iar practica de zi cu zi cu totul altceva. Si are dreptate preotul ortodox, daca suntem certati cu cineva, rugaciunile noastre nu vor fi primite pana nu ne impacam cu persoana respectiva. Eu nu consider ca as fi certata cu vreunul din voi, insa nu vreau sa risc sa nu mai imi fie ascultate rugaciunile, asa ca, daca v-am suparat pe vreunul imi cer iertare.
Ramaneti cu bine!
Si ca sa fiu sigura ca intelegeti ce inseamna ramaneti cu bine, inseamna ca nu o sa va mai raspund la nici unul, dar nu pentru ca as fi suparata sau mai stiu eu ce, ci pur si simplu nu vreau ca rugaciunile mele sa isi piarda puterea din cauza discutiilor in contradictoriu cu voi, pentru ca ma rog in special sa existe femei preot la ortodocsi si acum ca am aflat ca nu exista nici o interdictie canonica in acest sens si ca problema se pune la nivel inalt, si ca la nivel inalt se gandeste ca si mine, si sunt deacord ca femeia este tratata rau in bisericile ortodoxe din cauza prejudecatilor si mentalitatilor gresite care nu au nici un suport in invatatura lui Hristos, nu vreau sa isi piarda rugaciunile puterea ci dimpotriva, este modul prin care pot ajuta cel mai bine ca femeile sa ajunga preot, tocmai pentru ca pana acum nu a fost rugaciune care sa nu imi fie ascultata si indeplinita pentru simplul fapt ca sunt convinsa 100% ca "cere si vei primi" este adevarat.
Deci ramaneti cu bine!