Deci ori a o problema la creieras ori erai beat cand ai scris comentariul asta...

Care sunt criteriile fizionomice dupa care caracterizezi tu o persoana fie ea cleric sau mirean?

Cum poti face o asemenea comparatie intre figura alcolistului Rasputin si intre figura Parintelui Arsenie Boca...
Chiar nu poti sa vezi ce figura ascetica si ce privire de o adancime duhovniceasca are Parintele Arsenie Boca pe langa privirea fanatica a lui Rasputin.

Tu ai cercetat viata acestui om sa-ti dai seama ce fel de om a fost...
Numai daca i-ai fi citit macar cu atentie scrierile ai fi realizat (asta numai daca nu esti batut in cap) teologia inalta si contemplativa a Parintelui Arsenie Boca ceea ce Rasputin nu ar fi scris in vecii vecilor...

Tu si altii ca tine stiti doar sa dati din gura fara sa cercetati cu de-amanuntul lucrurile si viata unui om va dati si voi cu parere ca sa va aflati in treaba...

Vai de capul tau ...

Si uite asa ajunge sa fie ponegrita peronalitatea unor oameni cu adevarat induhovniciti din cauza unor minti orbite/impatimite si fara pic de judecata rationala ca sa nu mai zic duhovniceasca (care sting Duhul) ca nu are nici rost si nu e nici locul potrivit...
Cand pune dracul stapanire pe mintea omului numai Dumnezeu il mai poate scapa... De aceea si Sfintii Parintii au zis despre patimile mintii ca sunt cu mult mai periculoase decat cele ale trupului.

Dumnezeu sa te lumineze ca nu stii nici ce vorbesti nici despre cine vorbesti.

DESPRE VORVĂ ŞI TĂCERE de Părintele Arsenie Boca
 

Citez din articolul: http://vestitorul.blogspot.com/2010/...si-tacere.html

DESPRE VORVĂ ŞI TĂCERE

Cuvântul a ajuns vorbă: vorba, vorbe... vorbele, slăbiciune; slăbiciunea, patimă...
Cine vorbeşte mult ajunge de nu mai are nici o autoritate în cuvântul lui. Pe vorbele lui nu mai dă nimeni nimic.

Om de cuvânt e numai acela care vorbeşte puţin şi împlineşte cu fapta ceea ce zice. Un atare om are autoritate. Autoritatea vine de la cuvântul autor. Deci cum poate avea autoritate un om ale cărui fapte sunt în raport invers proporţional cu cuvântul său ?

***
Altă lature: Iisus e numit de Sfântul Ioan Teologul „Cuvântul” lui Dumnezeu, prin care a făcut lumea. Deci aci avem un „Cuvânt” puternic, capabil să facă tot ce voieşte, din nimic.

Cuvintele noastre sunt foarte departe de această putere. Cuvintele noastre nu pot crea universul, ci doar mici cocioabe şi fapte neînsemnate. Sunt însă o mulţime de oameni care nu pot face niciodată nimic cu vorbele lor. Alţii fac numai lucruri negative cu vorbele lor, numai strică ce au făcut alţii.

Cuvântul are o taină:

Ia din energia sufletului şi se formulează, ia o direcţie, încotro e trimis şi caută să se realizeze în faptă. Cuvântul odată spus, pe baza acestei energii, împrumutate din sufletul celui ce l-a spus, nu se mărgineşte numai la fapta împlinită, ci trăieşte, în baza obârşiei sale spirituale, până la Judecata din urmă, când vine alături de omul care l-a spus şi i se face apărător sau acuzator. E uşor de înţeles că biblioteci întregi de cuvinte ale noastre au să aştepte la judecată.

Deci cu cât vorbim mai mult şi mai multe, cu atât ne păgubim de energia sufletească şi ne scade curajul, entuziasmul – necesare pentru fapte mai alese decât bibliotecile de vorbe.

Aşadar nu-ţi risipi sufletul cu vorbele, chiar bune să fie. Aceasta e o constatare străveche; dovadă şcolile antice în care, pentru a intra, se cerea proba tăcerii 3 ani. Aşa cineva dovedeşte că are stăpânire de sine şi e om de nădejde în lupte sufleteşti mai grele. Tăcerea a ridicat sufletul la valori mai mari decât l-au putut ridica vorbele.

La un cuvânt „aruncat” de farisei lui Iisus, că „fericiţi cei ce vor cina în Împărăţia lui Dumnezeu” – Iisus le răspunde cu pilda celor chemaţi la cină şi din motive „diferite s-au scuzat că nu pot veni”. – De fapt toţi erau nesinceri – căci care om cumpără moşie fără s-o vadă, sau boi fără să-i încerce sau se însoară fără să vadă cu cine se însoară.

Iisus a venit să arate precis scopul vieţii acesteia. Toţi vor să fie fericiţi deţinând moşii, alţii trăind în plăceri.

- Plăcerea nu-i fericire.

Fericirea e de natură spirituală, de natura sfinţeniei - adică o vieţuire în armonie cu senenii şi cu Dumnezeu. Aceştia vin la chemarea Domnului, la Cină, - la Sfânta Împărtăşire cu Trupul şi Sângele Domnului, se împărtăşesc cu toată învăţătura Sa, care aduce Duh Sfânt în suflet, luminează lumea noastră de la Botez şi trăim adevărata fericire.

Cei prinşi de plăceri nu-s capabili de fericire. Aceasta mereu fuge de ei, pentru că nu o caută unde este ci, unde nu este.

***
Cel ce şade în simţuri trage mintea către cele din care s-a născut trupul. Când găseşte mintea sau sufletul moleşit de plăcere le biruie fără împotrivire şi omul întreg devine numai trup. Dacă instinctele întâmpină o împotrivire, acestea se impun şi, dacă găsesc mintea slabă, o întunecă uneori până la nebunie şi omul se îndrăceşte.

Când e o minte slabă sau tare ?

Despre minte spun Părinţii că se întăreşte când cugetă cele ale Duhului şi „scapără” de înţelesuri dumnezeieşti. Mintea, stăruind în cunoştinţă şi smerenie, se îmbracă în lumina dumnezeiască şi se face ca focul, arzând toate gândurile deşertăciunii. Iar slabă este mintea care umblă dezbrăcată de haina luminii, fără cunoştinţă, fără interes pentru izbăvirea din temniţă, fără ascultare de Dumnzeu.

***
O altă notă a smereniei e şi răbdarea, Rabzi toată lepădarea de sine ca să te izbăveşti. Acesta-i postul care scoate dracii. Pe acesta vei cunoaşte că în dosădiri, umiliri şi în toată reaua pătimire constă viaţa după Dumnezeu.

***
Ori te nevoieşti de bună voie cu deprinderea smereniei, ca să-i fie milă lui Dumnezeu de tine şi să-ţi uşureze războiul patimilor, ori te împotriveşti smereniei şi eşti lăsat să te chinuiască patimile până la nebunie sau măcar până la păcat.

***
E de trebuinţă ca omul să ştie câtă minte are. Dar cel care se miră de mintea sa este pierdut.
- Să n-ai de-a face decât cu cei de la care poţi învăţa ceva.
A şti pe cine să asculţi e mai înaltă ştiinţă. Nu trebuie să crezi pe oricine, pentru că oricine îţi poate spune orice.

A se vedea si "CENZURA FANTEZIEI" scrisa tot de Parintele Arsenie Boca:
http://vestitorul.blogspot.com/2010/...fanteziei.html

Nu te grabi cu Parintele Ilarion Argatu. Persoana parintelui zugravita sub "chipul sfinteniei" a fost umflata de rudele sale, rude care foarte multi dintre ei sunt cleriri si care din dorinta de a avea un sfant in familie au facut si fac unele exgerari in ceea ce priveste "sfintenia" parintelui Argatu.

Sa nu mai adaug si faptul ca avea grave invataturi ratacite de la dreapta credinta ortodoxa.

Ca tot ai facut referire despre pelerinajul de la Manastirea Prislop si mormantul parintelui....

Vedeti aici poze de anul asta de pe 28 noiembrie 2010. Coada de masini cred ca ajunsese pana in Hateg desi eu am venit destul de dimineata si erau deja foarte multe masini dirijate de politisiti pentru ca se umpluse strada si nu mai era loc sa treaca altele.
Taxiul ma lasat la 3 km de manastire deoarece politia nu ne-a mai dat voie sa urcam in sus ca era foarte aglomerat.

[imghttp://lh4.ggpht.com/__K3uo7ylakY/TQE4fekd_lI/AAAAAAAADRU/GOfP2rYZvjs/s640/101128_101622.jpg[/img]

<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://lh6.ggpht.com/__K3uo7ylakY/TQFGovXOm1I/AAAAAAAADRk/biIiGCkyk0w/s512/101128_094516.jpg"><img style="display: block; margin: 0px auto 10px; text-align: center; cursor: pointer; width: 520px; height: 693px;" src="http://lh6.ggpht.com/__K3uo7ylakY/TQFGovXOm1I/AAAAAAAADRk/biIiGCkyk0w/s512/101128_094516.jpg" alt="" border="0" /></a>

-Ca tot ai facut referire despre pelerinajul de la Manastirea Prislop si mormantul parintelui....

Vedeti aici poze de anul asta de pe 28 noiembrie 2010. Coada de masini cred ca ajunsese pana in Hateg desi eu am venit destul de dimineata si erau deja foarte multe masini dirijate de politisiti pentru ca se umpluse strada si nu mai era loc sa treaca altele.
Taxiul ma lasat la 3 km de manastire deoarece politia nu ne-a mai dat voie sa urcam mai sus ca deja drumul era foarte aglomerat.

O mare de pelerini

http://lh4.ggpht.com/__K3uo7ylakY/TQ...128_101622.jpg

http://lh6.ggpht.com/__K3uo7ylakY/TQ...128_094516.jpg

http://lh3.ggpht.com/__K3uo7ylakY/TQ...128_093807.jpg

http://lh3.ggpht.com/__K3uo7ylakY/TQ...128_080013.jpg

pe urmele parintelui ARSENIE BOCA
 

“Sa lungim vederea pana dincolo de zarea acestei vieti, pana la cealalta imparatie”

Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului, Parintele Arsenie a tinut predici si conferinte chiar si in sate, mai intai in Tara Fagarasului, apoi mai departe, in Tara Barsei si Marginimea Sibiului si in alte localitati transilvanene, sfatuind credinciosii si preotii pentru imbunatatirea lor spirituala. Spunea: “Misiunea preotului este de a salva ceea ce se poate salva, de a propovadui raspicat vointa lui Dumnezeu, Cel in Treime, dupa Predania Bisericii, pe Hristos cel cu Cruce, sufletelor; de a ajuta pe cei credinciosi sa se mantuiasca, de a-i scoate din mijlocul raului, la mantuire”.

Era ferm impotriva pacatului, pe care il sanctiona cu severitate. Avea constiinta ca neamul romanesc trebuie trezit la o viata crestina. Uneori, spunea fara ocolisuri, pe fata, faptele oamenilor. Ii certa pe oameni pentru pacatele lor, dar ii si mangaia: “Cat suntem infasurati in trup, suntem destul de legati intr-o intelegere trupeasca a vietii. Dar cand vom scapa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu mare recunostinta vom multumi lui Dumnezeu pentru toate incercarile la care ne-a supus cat eram in lume. Prin urmare, sa lungim vederea pana dincolo de zarea acestei vieti, pana la cealalta imparatie, ca altfel nu putem pricepe necazurile vietii acesteia si nepricepand-o pe aceasta prin cealalta, n-o putem rabda. Dar daca o intelegem asa cum este, pe una in legatura cu alta, atunci oricat ar fi de necajita capata o valoare nepretuita. Si atunci se intampla un lucru minunat: Omul iubeste necazurile si pe toti cei ce-l necajesc indeosebi. De-acum, crestinul sta linistit pe conducerea lui Dumnezeu si vede ca orice cruce a vietii sale e o marturie a iubirii parintesti a lui Dumnezeu. Orice cruce e o treapta a desavarsirii. Deci, daca ne impartasim cu Sfanta Jertfa a Domnului, ne impartasim cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu, impartasire care, printre alte daruri, are si pe acesta: ca ne ridica de la intelegerea prunceasca a vietii, la intelegerea pe care o avea Iisus, in temeiul careia Ii suntem urmatori convinsi si linistiti, oricat de nelinistita ar fi marea vietii de aici. Stim Cui credem si stim Cine-i la carma!”.
Lumea il iubea si il astepta cu nerabdare. Parintele spunea raspicat: “Vin vremuri grele”. Si asa a fost. Tavalugul necazurilor a trecut peste tara noastra. Zicea Parintele Arsenie: “Daca Dumnezeu va voi sa mancam din cazanul celor fara Dumnezeu, vom manca si din acesta, pentru ca oamenii s-au indepartat de Dumnezeu”.
Ii indemna pe oameni sa nu mai faca pacate, pentru a nu atrage mania lui Dumnezeu asupra lor. Le spunea sa conceapa copiii in curatenie, cu rugaciune, cu post si spovedanie, sa mearga la biserica, sa nu mai lucreze duminica si in sarbatori, ca e mare pacat sa furi lui Dumnezeu ziua lui de rugaciune. Oamenii isi fac randuielile lor, netinand seama de poruncile lui Dumnezeu, si atunci Dumnezeu ingaduie sa vina necazurile peste om, ca sa inteleaga ca este pe o cale gresita, ca s-a departat de El cu viata, cu faptele, cu rugaciunea, cu cinstirea Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, cu prezenta la Sfanta Liturghie, ca a uitat sa se spovedeasca si sa se impartaseasca

Multumim Laurentiu pt. frumoasele fotografii

poze identice
 

Am vazut poze si filmulete asemanatoare toata toamna. La Iasi, la moastele Sf. Paraschieva, Bucuresti, alte moaste etc. de fiecare data mii de oameni. Potrivit statisticilor, suntem cea mai credincioasa tara din Uniunea Europeana, si, logic, cea mai saraca.

Dar suntem campioni la lins icoane si dorsale bisericesti.

Frumos,n-am ce zice.Creatorul te-a facut mai presus decat celelalte fiinte bale sale:te-a facut om.De ce te faci atunci tradator al bunatatii ceresti si disprewtuitor al demnitatii umane?De ce asemeni fiinta ta cu animalul fara ratiune,tu,care ai dat animalelor irationale trasaturi omenesti?Daca esti om,dovedeste acest lucru macar prin ceea ce spui.Ai fost creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.Daca EL este sfant si tu trebuie sa fii.,,Sfintiti-va si veti fi sfinti,ca Eu,Domnul Dumnezeul vostru,sfant sunt(Lev.11-44).''.Ti-as reaminti stimata,,lady'' cuvintele inteleptului Sirah:Pentru ce se trufeste cel ce e pamant si cenusa?(Eccl.10,9).Omul este pamant si cenusa,iar stricarea frumusetii sale incepe inca de cand este in viata.Cu totii putem vedea cat de neinsemnata este existenta noastra.Nu trebuie sa ajungem in clipa mortii,ca sa ne dam seama ca nu suntem nimic pe fata pamantului.Ganditi-va stimata,,lady'',ca daca omul,cu toate ca e facut din pamant,a indraznit sa spuna:,,Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu!''(Isaia 14,13),unde ar fi ajuns gandul sau daca nu l-ar fi strunit fraul firii sale neputincioase.De aceea,atunci cand vedem pe cineva ca se umfla-n pene de mandrie,ca priveste-n sus si ca ridica sprancenele,trebuie sa-i spunem:,,Pentru ce se trufeste cel ce e pamant si cenusa?''

Sfantul mormant al parintelui ARSENIE BOCA
 

Pt. Cristian67
 

Tot mesajul d-voastra pt. mine se intemeiaza pe o colectie de legende onorabile, desuete numita Biblie. Mie nu-mi spune nimic aceasta carte. Ii inteleg mesajul, in sensul ca acel mesaj se adresa oamenilor ce traiau in vremea respectiva. Cu tot respectul va spun ca ne aflam in anul 2010.
Mesajul meu se vroia a fi o critica la conservatorismul mentalului colectiv romanesc care este necompetitiv si neadaptat societatii mondiale actuale. O dezvoltata componenta a acestui mental daunator este si cea religioasa. In acest context am emis acel mesaj care v-a deranjat. Consider ca ne-ar trebui un d-zeu mult mai personal, in sinea noastra, si nu epatari si umilinte publice sau in genunchi prin biserici.

@Ladyramona,dati-mi voie sa va raspund
 

Ne aflam in 2010?Sa ne adaptam competitiei mondiale?Care competitie,a nimicului?Tot ceea ce se petrece in lume acum e o cultura si o competitie a nimicului,a lipsei de adevarata valoare,a lepadarii de istorie,traditii si iubire de Dumnezeu.Existenta omului modern se virtualizeaza,se rezuma doar la simturi si omul coboara prin simturi la un nivel din cele mai scazute.Oamenii din ziua de azi traiesc ca niste nimeni ai unei istorii fara trecut,fara prezent si fara viitor,iar dvs.vorbiti de mentalul daunator?Strabunicii neamului nostru si sfintii au reprezentat pana nu demult reperele,radacinile vazute ale omului,dar din pacate ei au fost inlocuiti(de oameni ca dvs.)cu vedetele micului ecran,cu idoli publicitari fara pic de valoare,cu roboti fara suflet care considera ca inapoiate vremurile trecute.Cei multi traiesc ca si cum existenta lor nu ar insemna nimic,ca si cum ar vrea sa uite de moarte,asta pt. ca viata vesnica nu intra in calculul lor.Adevarata dimensiune a vietii noastre stimata ,,lady'' este data de increderea in viata vesnica,din cauza confuziei sufocante in care se afunda omul avansat invocat de dvs.,acesta e doar un accident intr-un timp lipsit de nostalgia unui trecut adevarat.Acest om fals stimata lady e pe cale sa piarda,daca nu chiar a facut-o,substanta profundelor trairi,pacea serilor de toamna,bucuria intalnirilor,frumusetea anotimpurilor,senzatia inegalabila traita la Sf.LiturghieAceasta e istoria care se impune azi tiranic prin aproape tot ce ne inconjoara si care iata ce face cu omul.Omul doreste altceva stimata lady,indiferent de varsta ,sex,varsta,cauta dragostea,iubeste pacea si tanjeste dupa....VESNICIE...(dar acum e orbit de o stralucire falsa,pierzatoare)Ce ne ramane oare de facut,stimata lady?

propunere
 

interventia domnisoarei ,,ladyramona''poate fi mutata la subiectul deschis de fratele Culai,si anume,,perle ale elevilor''.

Doamne ajuta!
 

As vrea sa aduc in atentia voastra si alt topic despre Parintele Arsenie Boca, deschis de mine in urma cu aproximativ 4 ani.

Acolo am postat niste marturii si ce am mai gasit eu la acea vreme despre Parintele Arsenie Boca, cei interesati pot sa citeasca intrand pe topic la urmatorul link:

http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=595

Toate cele bune!

despre INVATATURA ADEVARULUI cu parintele ARSENIE BOCA
 

La ce ne folosesc acele vorbiri indemanatice despre lucruri ascunse si intunecoase, de care la ziua judecatii nu vom fi tinuti de rau ca nu le-am cunoscut.

O, Adevar, care Dumnezeu esti, fa sa fiu una cu Tine intr-o dragoste vesnica. In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata Ta, graieste-mi numai Tu.
Un duh curat, simplu si statornic, nu-i niciodata imprastiat chiar in mijlocul multor indeletniciri, fiindca el face totul ca sa cinsteasca pe Dumnezeu, si fiindca, pasnic fiind in el insusi, isi da osteneala sa nu se caute pe sine in nimic.
Cea mai grea lupta in viata aceasta, nu este alta decat biruirea de sine. Caci biruirea de sine duce la propasirea binelui.
Orice desavarsire, in viata aceasta, este amestecata si cu putina nedesavarsire - si pe toate le vedem ca printr-o ceata.
Cei mai multi se indeletnicesc mai osebit a cunoaste decat a trai cum se cuvine, se ratacesc adesea, iar din truda lor nu se aleg decat cu putine roade, sau deloc. O, daca ar fi tot atat de harnici cu starpirea stricaciunilor lor si cu cultivarea virtutii, cum sunt cu vanturarea desartelor vorbiri, n-am vedea atatea rele, nici atatea scandaluri, si slabanogie in lume.
Fara indoiala, la ziua judecatii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am facut, nici daca am vorbit cu dibacie, ci daca am trait cum se cuvine.
Acela cu adevarat e mare, care are o mare dragoste. Acela cu adevarat e mare, care-i mic in ochii lui insusi - si pentru care slava lumii nu-i decat o curata nimicnicie.
Sunt doua invataturi, dar nu-i decat un singur adevar. Sunt doua invataturi: una a lui Dumnezeu, neclatinata ca si El, alta a omului, schimbatoare ca si el.
Invatatura lui Dumnezeu se imprastie in sufletele pregatite s-o primeasca prin intelepciunea necreata si Cuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi si fara de moarte. Este pusa la indemana oricui si este daruita mai din belsug celui smerit cu inima.
Invatatura omului, dimpotriva, ii maguleste mandria, fiindca el ii este tata. "Ideea aceasta imi apartine, eu am spus cel dintai acest lucru, nu se stia nimic despre aceasta inainte de mine ..."
Placa-ti sa intrebi, asculta in tacere vorbirile batranilor, caci ele nu sunt spuse in desert. Dorinta de a sti a pierdut pe omul dintai, - el cauta cunoasterea, care hraneste trufia, si a gasit moartea.

despre parintele ARSENIE BOCA
 

Despre Părintele Arsenie Boca, P.S. Daniil Partoşanu ne mărturiseşte:
"…Aflându-te în prezenţa şi în apropierea Părintelui Arsenie, simţeai prezenţa lui Dumnezeu, îl simţeai pe Hristos trăind şi vorbind în Părintele Arsenie. Era şi este un lucru exraordinar - cum spunea cineva - în viaţa noastră, în viaţa oamenilor, să întâlnim un sfânt. Eu pot să spun că acest lucru l-am simţit şi l-am trăit şi sunt absolut convins şi responsabil de ceea ce spun acum."

Părintele Arsenie Boca spunea că Domnul Iisus Hristos vine în viaţa noastră din vreme în vreme, ca persoană, ca să nu se uite adevărul absolut al existenţei sale reale. Şi el L-a întîlnit de câteva ori, iar asta l-a şi schimbat, ca om. A fost trimis în Basarabia la Chişinău, ca să înveţe metaloplastia, să facă icoane din acelea acoperite cu metal. Atunci a avut loc şi cedarea Basarabiei către Rusia(1940). Ruşii au lăsat o singură zi în care cine voia putea să plece. Părintele a ajuns la ultimul tren. Oamenii se împingeau disperaţi ca să ajungă în tren, renunţau şi la bagaje numai să nu rămână la ruşi. Şi el avea un mic bagaj şi o franzelă care să-i ţină de foame până ajungea la mânăstire. Se uita cu milă la oameni, când a văzut aproape de el pe cineva îmbrăcat sărăcăcios care se uita şi el cu atâta milă la acei oameni cum nu mai văzuse în viaţa lui aşa ceva. Atâta durere exprimau ochii lui încât primul gest al părintelui a fost să se aplece să ia franzela şi să i-o dea lui. Dar, în acele fracţiuni de secundă cât s-a aplecat să ia franzela, acel om a dispărut pur şi simplu. Când a întins mâna acela nu mai era! Atunci a avut un fior, un înţeles adânc: era Hristos! Era chipul de care vorbea Isaia, chipul durerilor, mielul care ia păcatele noastre.
A spus părintele Arsenie că atunci a înţeles multe lucruri, ceea ce într-o viaţă întreagă, chiar duhovnicească, n-ar fi putut înţelege. Când îl vezi pe Hristos viu şi adevărat, atunci şi credinţa devine vie, de nezdruncinat. Nu te clatini la orice vorbă a unora, nu te sminteşti la orice faptă, ci rămâi cu Hristos şi în Hristos.
(Pr. Ciprian

despre parintele ARSENIE BOCA
 

Vocaţia Părintelui a fost cea de constructor. Toată viaţa a ridicat ziduri şi, mai ales, suflete. Era puternic, de neclintit. Din prima clipă, îi simţeai forţa. Nimeni nu-l putea minţi pe Arsenie Boca. Nici nu te lăsa. Adeseori, ţi-o lua el înainte, spunându-ţi cele mai grele păcate. Părea aspru, dar, de fapt, era drept. "Ce vrei?", întreba el cu o voce tunătoare. "Întâi împacă-te cu vecinul cu care te-ai certat ieri şi apoi vino la spovedanie".
În ultimii ani de viaţă Părintele Arsenie era complet detaşat. Vorbea exact ca un trimis al lui Dumnezeu, care nici nu se plânge şi nici nu ia parte la bucuriile efemere ale acestei lumi. Avea o răspundere serioasă, apostolească şi o autoritate spirituală extraordinară. Cuvântul lui îţi pătrundea până în inimă şi simţeai că-ţi cunoaşte sufletul. Forţa lui spirituală venea de dincolo de cuvânt.
Principalele scrieri care au rămas de la Părintele Arsenie (şi care multă vreme au circulat "pe sub mână", dactilografiate, uneori fără semnătura sa) s-au editat după 1990.
În Octombrie '89, Părintele Arsenie a avut o premoniţie gravă, şi anume afirma că atunci când Ceauşescu va pleca din ţară, va pierde la scurtă vreme şi conducerea ei. Acest lucru se pare că a ajuns la cabinetul 2, la urechile Elenei Ceauşescu, care a dat ordin ca Părintele să fie ucis. Cu puţin înainte de a muri a mai spus în felul lui, simplu şi foarte limpede: "Eu am să mor martir".
Iată mărturia unui martor ocular al înmormântării Părintelui Arsenie Boca: "În schimb, aşa cum v-am spus, Părintele era îmbujorat în obraji! Avea aşa o culoare frumoasă, ca de om viu şi tânăr, şi el săracu murise de şapte zile! şi-n jurul lui, plutea aşa, ca o boare, o mireasmă de mir... Mai târziu l-am întrebat pe Părintele profesor Sebastian ce-au fost toate astea şi el a zis: "Sunt dovezi de sfinţenie, fiule, se întâmplă numai cu moaştele!". Şi n-a mai trecut mult timp după ce plecase Părintele Arsenie în veşnicie, când, mergând eu iar la mormântul lui la Prislop, mă opresc nişte maici: "Frate", îmi zic monahiile, "ştii tu cine străjuieşte noaptea la mormântul Părintelui?". "Nu, de unde să ştiu", le-am zis. "Două căprioare!!!" "Cum?" "Uite-aşa: vin în fiecare noapte, se-aşează şi dorm încovrigate, cu boturile una în alta, pe mormântul Părintelui. De parcă ar vrea să-l încălzească!...şi când ne apropiem, pleacă, da încet, fără frică, şi pe urmă vin iar!". În toată iarna lui 89-90, căprioarele au străjuit noapte de noapte la mormântul Părintelui, ca doi îngeri tăcuţi, credincioşi şi cuminţi..."
De atunci şi până prezent s-au petrecut multe miracole la mormântul Părintelui. De altfel Părintele spunea: "Nu plângeţi, căci acolo unde mă duc, în ceruri, vă voi ajuta mai mult, rugându-mă pentru voi".
Adorat de oameni pentru predicile sale şi pentru minunile pe care le săvârşea, prigonit de către autorităţi din cauza influenţei covârşitoare pe care o avea asupra oamenilor, Părintele Arsenie a fost ucis în plină forţă duhovnicească. Prezenţa sa a rămas însă printre noi, puternică şi luminoasă.

parintele ARSENIE BOCA pe cand slujea la SAMBATA
 

alifii duhovnicesti pentru rani sufletesti-ARSENIE BOCA
 

Cateva "alifii", de la iubitul parinte Arsenie Boca, pentru drumul nostru duhovnicesc pe care adesea obosim de la prea multe rani sufletesti:
ADEVĂRUL
1. Adevărul este fiinţă vie.
2. Iniţiativa omului spre Adevăr tot Dumnezeu o trezeşte.
3. Oamenii sunt oile cele mai greu de păstorit. Nu sunt toate oi, mai sunt şi berbeci şi ţapi; în veacul acesta oile sunt amestecate cu caprele. Nimic mai împărţit pe lume decât părerea oamenilor asupra adevărului. Oare este vina adevărului? Dumnezeu a ştiut această infirmitate a omului, a aflării adevărului curat, de aceea a dat Bisericii şi slujitorilor ei legiuiţi – lor singuri –, grija învăţării lui curate.
4. „Scriptura nu se tâlcuieşte cum îl taie capul pe fiecare”, strigă Sfântul Apostol Petru. Adevărul nu se înfăţişează cum i se năluceşte oricărei minţi întâmplătoare. Creştinismul nu este ceea ce poate strâmba fiecare neputincios din el.
5. Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare este starea omului împotriva adevărului.
ASCEZA
6. Termenul de curăţire (asceza) are două vârste şi s-a încetăţenit sub numele de purificare. Perioada ascetică cuprinde purificarea activă în care intră toate nevoinţele din partea omului şi purificarea pasivă, adică de curăţire a firii de patimi dincolo de puterile omului, pe care o face Dumnezeu Însuşi. El Îşi face loc curat în cei ce-L caută cu dragoste, dar puterile lor nu le mai ajung pentru aceasta şi atunci ei trebuie să sufere curăţiri mai presus de fire, ca să poată locui în ei cu slavă Cel mai presus de fire.
7. Faza de culminaţie a ascezei şi de adâncire a trăirii duhovniceşti se numeşte iluminare. În faza aceasta Darurile Duhului Sfânt primite la Botez se dezvoltă în toată deplinătatea lor şi întăresc sufletul pentru şi mai grele încercări. În faza aceasta pot apărea amăgiri şi daruri extraordinare şi cine le are e sfătuit să nu-şi lipească inima de ele, pentru că nu numai că nu înaintează, dar poate pierde şi tot ce a agonisit. Iar calea e din ce în ce mai subţire şi tot mai mult trebuie să te lepezi de toate.
8. Asceza are şi un caracter hristologic. În nevoinţe nu e numai omul, e şi Hristos prezent. În sforţările noastre e prezentă forţa din firea omenească a lui Hristos.
9. Partea începătorilor este nevoinţa de a seca izvoarele patimilor din pământul inimii, precum şi grija de a nu se sui cu mintea în văzduhul părerii, căci acolo bat furtuni mari şi se rup aripile minţii.
ASCULTAREA
10. Dintre cele trei făgăduinţe (monahale) cea mai grea e ascultarea, pentru că are de biruit mai mult patimile minţii care discută cu Dumnezeu în loc să asculte fără discuţie.
11. Dintre cele trei făgăduinţe monahale, ascultarea necondiţionată s-a dovedit cea mai grea, din două motive cu totul opuse: unul infirmitatea firii, iar celălalt personalitatea ei.
12. Disciplina ascultării ridică firea din infirmitate precum scoate şi mândria din personalitate. Ascultarea face şi pe leneşi şi pe vicleni să-şi dezgroape talantul, precum acoperă şi pe cei talentaţi de jefuirea slavei deşarte.
13. Chiar când se realizează sfinţenia, nici aceasta nu dezleagă de acoperământul ascultării.
14. De Dumnezeu ascultăm necondiţionat toată viaţa şi fără abatere. Dacă însă povăţuitorii noştri după Dumnezeu, stareţii şi duhovnicii, devin eretici şi, ca atare, se încarcă din partea Bisericii cu pedeapsa afurisirii sau caterisirii, atunci suntem dezlegaţi de ascultarea lor, pentru că ei au strâmbat dreapta credinţă şi prin conştiinţa lor nu se mai exprimă voia lui Dumnezeu. Dar ascultarea de Biserică nu încetează.
15. Mănăstirile cu viaţă de sine au slăbit votul ascultării şi al sărăciei şi din pricina aceasta sunt o formă decadentă de monahism.
16. Spre folosul vieţii duhovniceşti eşti de mare câştig ascultând pe oricine.
17. Ascultarea e lepădarea de sine, luarea crucii în fiecare zi (Luca 9, 23).
18. Ascultarea stinge orice frământare şi opreşte orice iniţiativă, deci toată energia, cu vremea, trebuie să se convertească în virtuţi duhovniceşti.
19. Ascultarea stinge personalitatea de pe planul lumii şi, dacă e ceva de capul ascultătorului, toată înzestrarea lui se
preschimbă în sfinţenie, pe care, de multe ori, se poate întâmpla să n-o ştie nimeni fără numai Dumnezeu.
20. Aşa creşte ascultătorul o personalitate a spiritului, când izbuteşte să treacă peste grămada sa de oase ca şi cum ar trece altul.
ATEISMUL
21. Obârşia ateismului este în Templul din Ierusalim.
22. Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate şi o eroare fundamentală a naturii umane.
23. Dacă ai bate pe un ateu cu dovezile ca pisălogul în piuliţă şi tot nu vei desface pe nebun de la nebunia sa.
24. Mintea care cugetă că nu există Dumnezeu cade în propria sa sentinţă, căci a te lupta din toate puterile împotriva a ceea ce nu există dovedeşte nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul şi prin urmare şi (nebunia) minţii care o conduce.
25. Necredincioşii, spre ruşinea noastră, îşi cred necredinţei lor mai mult decât credem noi credinţa noastră.

ochii ingeresti ai parintelui ARSENIE BOCA,in care nu puteai privi
 

,,ganduri''ale parintelui ARSENIE BOCA
 

Nu-mi apartin
 

- Nu erau si oameni care se indoiau de Parintele?

- Ei, ba da. Mereu sunt si din acestia. Odata, un taran i-a injurat pe cei care se duceau la Parintele Arsenie si pe loc i s-a strambat gura. N-a mai putut s-o deschida, nici sa bea apa. L-au dus oamenii la manastire si Parintele s-a apropiat de caruta in care se gasea amaratul si l-a intrebat: “Ce ti-a facut, bade, Arsenie? Ia deschide gura si graieste!“. Si pe loc omul a putut deschide gura sa vorbeasca, s-a aruncat in genunchi si a inceput sa planga si sa se caiasca pentru ce spusese.

__________


- Ati trait vreo fapta minunata ca urmare a puterii duhovnicesti a Parintelui?

- Sunt mai multe, dar nu le pot povesti, pentru ca lumea nu le-ar intelege. Mi-a zis o data: “Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum”. Si a avut dreptate. Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani. M-am dus la parastasul care i se face Parintelui anual la manastirea Prislop. Nu mai fusesem, si am zis sa merg sa slujesc pana nu mor. A fost foarte frumos. Pe la ora patru dupa masa, am plecat indarat spre Bucuresti, cu cineva cu o masina. Numai eu si soferul. Dar tot drumul am simtit ca in masina mai era cineva langa noi, pe bancheta din spate. Si, va spun adevarat, masina n-a venit pe pamant pana aici, la Barcanesti.


___________


- Cum adica?

– Plutea… Am ajuns in trei ore, desi la dus am mers opt ore. Pe drum am intalnit stopuri, accidente, dar nu ne-am oprit, pe toate le-am depasit, parca prin aer. Ma uitam la omul care conducea si ma intrebam de ce trece pe rosu, doarme? El nu spunea nimic, nu spuneam nici eu. Parca ne temeam sa vorbim. Cand am ajuns aproape de manastire, aici, masina a inceput sa se auda cum merge pe pamant. Si a zis soferul: “Masina noastra merge pe pamant“. L-am intrebat: “Ce-ai simtit, omule?“. Si el: “Am simtit pe cineva in spate si altceva nimic. Eu n-am condus pana aici, stiu ca masina a mers singura“. Si-am auzit atunci o voce in spate: “Pana aici am venit cu voi“. Cand m-am intors, nu era nimeni

o imagine mai putin cunoscuta cu parintele ARSENIE BOCA
 

o alta fotografie a parintelui ARSENIE BOCA
 

,,Ma, nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc"
Avea o putere de sinteză deosebită, o putere de intuiţie şi o putere de a cunoaşte totdeauna esenţialulî într-o chestiune. Când îi puneai o problemă, el imediat avea răspunsul. Şi de la el au rămas şi cuvinte scrise, în manuscrisele lui. De pildă, când l-am întâlnit eu pentru prima dată, mi-a şi spus un cuvânt, o formulă. Zice: "Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc". Deci avea o posibilitate de a formula ceva.
"Nici abuzul, nici refuzul"
În legătura cu sexualitatea în familie, Părintele Arsenie zicea: "Nici abuzul, nici refuzul".
"Cu mine de doua ori trebuie sa se intalneasca omul..."
Parintele zicea ca de doua ori trebuia sa se intilneasca omul cu el: o data cind ii spune si a doua oara la moarte, sai spuna daca a facut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are sa mearga cum merg unii ca sai spuna unul, ca sai spuna altul, ca un cuvint de folos, ca nu stiu ce... si apoi aduna la cuvinte de folos si nu implineste nimic!
"Cine face curte nu face carte"
Parintele Arsenie zicea: "Cine face curte nu face carte".
"Nasteti-va sfinti!"
Parintele Arsenie ii indemna pe oameni sa nasca sfinti. Bineinteles ca pentru a naste sfinti trebuie sa fi sfint sau trebuie sa tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cind incepem sa ne ocupam de noi insine, putem sa ne cunoastem, sa aflam negativele noastre, sa cunoastem incarcatura data de altii si pusa in noi, s-o rezolvam, dar aceasta cere timp si osteneala.
"Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"
E un cuvint care merita sa fie stiut si urmat, el putind fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei insisi, tuturor celor care vreau sa braveze si nu se gindesc la urmarile pe care le pot avea, spre raul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gindite si controlate. Sa luam deci aminte la cuvintul de mai sus si sa-l implinim in cele doua laturi ale lui.
"Conceptia de viata crestina"
Cita o avem, ne statorniceste in gindul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a indumnezeii firea, prin harul si indurarile si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea folosim si resursele firesti cite le avem la indemina, aerul, aerul bun, hrana rationala, somnul si energia vitala, pe care nu vrem sa o risipim pe placeri, ci vrem s-o canalizam spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea parintele Arsenie, care a formulat indreptarul de viata, pe care l-a predat tinerilor si oricui care vrea sa ia aminte la el.
"In mintea strimba si lucrul drept se strimba"
Asa obisnuia sa spuna parintele Arsenie, care urmarea pentru oameni o minte dreapta si lucruri drepte si indreptate de mintea cea buna. Valoarea acestui cuvint o intuiesc toti cei
ce il aud, si asta se intimpla des, caci noi il aducem inaintea vizitatorilor si inchinatorilor nostri, mai ales atunci cind au prilejul sa vada o pictura a parintelui Arsenie reprezentind Adormirea Maicii Domnului, pictura in fata careia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaza Manastirea Brincoveanu de la Simbata. Mintea se strimba in urma patimilor si se indreapta pe masura curatirii de patimi. Cind mintea se indreapta, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele.
"In mintea strimba si lucrul drept se strimba".
Asta le place la multi, am bagat de seama ca le place. Cind le spun ca Parintele a zis ca "in mintea strimba si lucrul drept se strimba", oamenii rid in general. De ce rid? Pentru ca isi dau seama ca asa e. Numai ca e greu sa stii cind ti-e mintea strimba.
"Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima"
Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima, adica de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasa sunt mai multi decit cei ce au convingeri religioase. E necesara si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a ramine la informatie inseamna doar a fi la inceputul drumului "la urechi". Pina la inima mai e o cale lunga, "cea mai lunga cale".
"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"
Cuvintul acesta ne aduce aminte de un cuvint asemanator, cu circulatie mai ales in lumea din Apus: "Un sfint trist este un trist sfint". Parintele a fost intotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastra fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei". Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina" (Ioan 15, 11).

Profetiile parintelui Arsenie Boca,de la Draganescu
 

Necredinţa în Dumnezeu, prezentată ca una dintre ispitele umanităţii promovate de ideile atee ale lui Lenin şi Nietzsche


Frescele de la Drăgănescu nu respectă erminiile vreunui stil de pictură. Fără să iasă însă din învăţăturile Bisericii, această pictură este una singulară şi în acelaşi timp profetică.


Când intri în curtea bisericii din Drăgănescu este greu să-ţi imaginezi cât de multă lume se strângea aici în vremea şederii părintelui Arsenie. Locuia peste drum de biserică şi nu ştii ce zugrăvea mai bine: pereţii sfântului lăcaş sau sufletele credincioşilor. Veneau să-i ceară sfatul cei care îl ştiau de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde fusese stareţ şi duhovnic, dar veneau din Bucureşti oameni care îl ştiau de la Schitul Maicilor. Apoi sosea lume din părţile Olteniei, neavând pe acolo un aşa mare duhovnic. Ucenicii l-ar fi urmat de fapt oriunde.
PELERINAJ. "Doamne, unde am fost eu în acei ani cât părintele Arsenie era aici? Cum de nu l-am cunoscut şi eu?", tot repeta mirată şi cu ceva tristeţe o doamnă sosită la Drăgănescu în aceeaşi zi cu noi. Femeia şi-a purtat întrebările spre troiţa ridicată în curte în memoria părintelui Arsenie şi a părintelui Savian Bunescu, parohul acelei vremi. A mers apoi prin cimitir, alături de medicul pensionar din Capitală şi o altă doamnă care îl cunoscuseră pe părintele pictor şi care făceau acum un pelerinaj de aducere aminte a unor vremuri pline de duhovnicie petrecute aici
Părintele paroh ne deschide uşile bisericii străjuite de brazi şi păşim înăuntru conştienţi că am putea călca la propriu chiar pe urmele marelui duhovnic. Şi chiar dacă timpul şi oamenii au şters urmele fizice ale paşilor lui, ne împărtăşim din celelalte urme ale sale, picturile.
O dată intrat în biserică, nu ştii unde să te uiţi mai întâi. Pereţii te cheamă cu fiecare icoană în parte. Culorile folosite sunt calde, pastelate, la această senzaţie de căldură contribuind şi tehnica în tempera. Aveam oarecare cunoştinţă de pictura de aici din relatările celor care au scris şi povestit despre ele, dar realităţile povestite acasă, oricât de fidele ar fi ele, parcă tot nu se potrivesc cu acelea găsite la faţa locului.
Auzind de neobişnuitul picturii lumea îşi imaginează ceva şocant şi poate sunt unii care ar strâmba din nas văzând asemenea scene în spaţiul lăcaşului de rugăciune dar rostul lor este acela de a învăţa, de a explica anumite pilde biblice pe înţelesul omului contemporan. Nu senzaţionalul trebuie căutat la Drăgănescu, ci pictura în sine care, deşi ieşită din tipare, te inspiră la rugăciune şi-ţi aduce în minte cugetarea la viaţa de dincolo de mormânt.
EXPLICAŢII. Părintele Lucian Răzvan Petcu, parohul, ne-a prezentat pe scurt principalele scene zugrăvite în sfântul locaş, povestindu-ne şi câteva amintiri despre părintele Arsenie Boca, pe care a avut privilegiul să-l cunoască.
În partea stângă a naosului este reprezentată în aceeaşi scenă lumea cu păcatele ei, cu războiul duhovnicesc al omului, în sfere colorate fiind scrise multele ispite. În partea de sus, împărăţia cerurilor. Una dintre cele mai frumoase picturi din această biserică este însă învierea, în care trupul spiritualizat al Mântuitorului apare redat cu multă fineţe, în fundal apărând conturul crucii, ştiut fiind că nu se poate înviere fără Cruce. "Cred că este unică această icoană", spune părintele.
Într-adevăr, parcă nicăieri nu am mai văzut asemenea "subţirime" a trupului lui Iisus, încât simţi că poate trece prin uşile încuiate, cum a făcut când a intrat la apostoli după înviere. În partea de sus a scenei, de dimensiune redusă, apare pictată apocalipsa şi, dacă te uiţi atent, vezi nişte zgârie-nori arzând. Scena seamănă foarte mult cu o fotografie a tragediei de la 11 septembrie 2001. Mulţi au spus că aceasta nu poate fi decât o profeţie, întrucât pictorul a murit în 1989.
O altă scenă inspirată din viaţa modernă ilustrează celebra chemare la cină: îngerul Domnului îl cheamă pe om la Cina de Sus, dar el, aşezat confortabil în fotoliu, înconjurat de lux şi descoperirile tehnicii, îi spune acestuia, prin telefon, că are de "rotunjit ţarina", adică de stăpânit Pământul, de încercat milioanele de cai putere ai rachetelor, de populat alte planete. "Avem alte preocupări", este scris undeva pe perete.

http://www.jurnalul.ro/usr/thumbs/th...c01549copy.jpg

Preasfintitul Ieromonah Arsenie Boca ne spune


http://2.bp.blogspot.com/_UJonqvETD2...senie+Boca.jpg

"... E bine sa fii cu Dumnezeu ! Ai pace , pace multa, multa de tot. Si cand esti cu Dumnezeu nu-ti mai trebuie nimica. Asa ca romane ce tot alergi incolo si-ncoace si nu dobandesti nimica! Cineva tot iti spune ca acolo iti vei gasi nemurirea, dar n-o gasesti in lucruri exterioare. Hai uita-te acolo inlauntrul tau , in inima ta blanda si vei vedea ca numai lumina iti poate aduce valoarea aceea ce tu o cauti de atata vreme, pe care ai pierdut-o , ai risipit-o, dar n-a fost vina ta ca...De ce-ar fi vina ta?! Au venit altii si ti-au bagat diferite lucruri: ca trebuie sa faci aia , aia ca sa fii fericit. Dar fericirea nu vine asa, ea se dobandeste. Cum se dobandeste ea? Numai prin munca, munca interioara , acolo trebuie sa muncesti! Asa ca asculta-ma daca mai acolo, mai gasesti undeva in tine vointa ,asculta-ma ce-ti spun eu, ca binele iti vreau eu, de ce ti-as vrea raul : Opreste-te! Atata trebuie sa faci, sa te opresti si sa privesti iar firul de iarba, sa vezi floarea sa-i mirosim parfumul si sa te inchini la Sf. Soare si sa-i multumesti ca ti-a mai dat o noua zi, sa asculti fosnetul frunzelor, ciripitul pasarilor si acolo in linistea aceea multa acolo sa te gasesti pe tine din nou si vei deveni ce-ai fost candva iara..." Arsenie Boca

Fericirea de a cunoaste calea
 

• “Mai tare si mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume. Necazurile vietii insa iau pe oameni din alta parte, silindu-i sa-l caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greselilor noastre, urmare pe care ingaduie Dumnezeu s-o gustam spre inteleptirea noastra”.

• “Nu este alta cale de mantuire, de ispasire a pacatelor, decat calea Crucii. Daca ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi aratat-o pe aceea. Prin Cruce, prin suferinta unei rastigniri in viata se intra in Imparatia lui Dumnezeu. Si se intra cu atat mai sigur, cu cat rabdam o rastignire nedreapta. Deci, cel ce vrea sa se mantuiasca n-are pe nimeni de osandit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotarat cu toata puterea sufletului sau sa vina la Iisus, rastignirea-l asteapta, dar acesta iubeste din tot sufletul pe cei ce-l rastignesc. In necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu si de oameni. In cuptorul suferintelor de tot felul se curateste sufletul omenesc pentru Imparatia lui Dumnezeu. Si suferinta smereste trufia omului si Il face pe Dumnezeu prieten. Asa sa va talcuiti crucea pe care o aveti fiecare de dus! In Cruce Dumnezeu a ascuns o taina: taina mantuirii fiecaruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mantui“.

• “Toate darurile inchise in destinul nostru sunt ingradite cu suferinte si numai la atatea daruri ajungem, prin cata multime de suferinte putem razbi cu bucurie. Numai atat bine putem face, cata suferinta putem ridica de pe el. Numai atata mangaiere putem aduce printre oameni, cata amaraciune putem sa bem in locul celor ce vrem sa-i mangaiem. Atata stralucire va arata iubirea de Dumnezeu si de oameni in noi, sau atat de puternice vor fi mila si adevarul in noi, cata vapaie de ura infruntam bucurosi pentru Dumnezeu si oameni. Si asa mai departe. E bine de stiut si aceea ca darurile lui Dumnezeu dau o mare putere de a suferi, cu seninatate, orice potrivnicie in calea darului si, rabdandu-le cu liniste, toate piedicile cad pe rand, printr-o nevazuta randuiala dumnezeiasca”.

• “Cine se leapada de lume nu mai sta la cumpana intre pretul lumii intregi (de i-ar da-o cineva toata in stapanire pana la sfarsitul veacului), si intre pretul sufletului, curatit si stralucit de slava lui Dumnezeu, in viata de apoi. Fata de slava aceea, ale lumii de aici toate sunt gunoi (Matei 16, 26 ; I Ioan 2, 17). Lepadarea de lume e o convingere pe care poti sa o ai si in mijlocul lumii stand, precum poti sa n-o ai si in mijlocul pustiei petrecand. Dar cei ce se mantuiesc, toti trebuie sa o aiba“.

• “Lupta incepatorului este lupta izbavirii de patimi; straja atentiei la portile simturilor, ca sa nu intre pruncii vavilonesti, care facandu-se barbati, ar fi mai greu de scos. Deci, cum arata aceia sa-i si loveasca de Piatra ca sa nu ajunga cu ei la lupta. Navala de ganduri sa nu descurajeze pe incepatori; toata grija sa-i fie, sa nu primeasca gandurile. A nu avea ganduri e tot asa de cu neputinta, ca si a crede ca poti opri vantul. Cu oranduire dumnezeiasca, vin si vremuri fara furtuna.

Incepatorii pot sa vada cum numele Mantuitorului ii izbaveste de asuprirea momelilor vicleanului, ceea ce-i indatoreaza cu o mare smerenie inaintea Lui. Partea incepatorilor este nevointa de a usca izvoarele patimilor din pamantul inimii, precum si grija de a nu sui cu mintea in vazduhul parerii [de sine], caci acolo bat furtuni mari si se rup aripile mintii. Fiindca de multe ori e atrasa mintea dincolo si, furata cum e, usor poate fi muscata de bucuria straina. Sfintii Parinti ne atrag luarea aminte sa ne impotrivim acestei rapiri a mintii, pentru ca dincolo, mari si multe sunt primejdiile, in care incepatorii pot sa-si franga mintea. Incepatorii trebuie sa stea cu mintea de straja la portile sufletului, ca sa nu intre foc strain in cetate.”.

Părintele Arsenie Boca zicea să nu plecăm din ţară că ţara noastră va da mulţime de mucenici.
- Ţara noastră dă mucenici şi acuma; la noi aici este cea mai înaltă fabrică de mucenici, pentru că au grijă conducătorii noştri să ne toarne în cuptorul cu mucenici. Ortodoxia noastră a fost şi este o mucenicie continuă. (…)
Nu a existat perioadă în era creştinismului, în care să nu curgă picătură de sânge. Dar să nu ne înfricoşeze aceste vremuri; ele trebuie să vină şi nu le putem schimba. Noi avem însă datoria să ne punem viaţa pentru Dumnezeul nostru. Cum nu încetează pe pământ cultura grâului pentru hrana omului, aşa nu încetează nici curgerea sângelui pentru menţinerea veşniciei cereşti. Harul şi puterea mucenicilor şi sfinţilor noştri mărturisitori să ne însoţească şi să ne întărească în această luptă grea ce ne stă înainte! Să avem nădejde că Maica Domnului, ocrotitoare a acestui pământ românesc, şi toţi sfinţii noştri mucenici din temniţele comuniste nu ne vor lăsa, şi aşa neamul nostru va învinge fiara antihristă''.

despre dragoste-Arsenie Boca
 

Nu dori sa fi stimat si iubit de oameni cu deosebire, ca aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu care n-are Luisi asemanare. Nu dori a avea întâiul loc în inima ta cuiva, ca aceasta se cuvine sa fie închinata numai lui Dumnezeu; nici altul sa cuprinda în inima ta locul acesta ci Hristos sa-l cuprinda în tine si-n tot omul bun.
De vrei sa nu cazi din dragostea cea dupa Dumnezeu, sa nu lasi nici pe fratele tau sa se culce întristat împotriva ta, nici tu sa nu te culci scârbit împotriva lui, ci “mergi si te împaca cu fratele tau” si venind adu lui Hristos, cunostinta curata prin rugaciune staruitoare, darul dragostei.
Nu da urechea ta limbii celui ce defaima, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultând sau graind cu placere cele rele împotriva aproapelui, ca sa nu cazi din dragostea dumnezeiesca si sa te afli strain de viata vesnica.
Nu primi bârfa împotriva parintelui tau, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteste pe el ca sa nu se mânie Domnul pentru faptele tale si sa te stârpeasca din pamântul celor vii.
Închide-i gura celui ce bârfeste la urechile tale, ca sa nu savârsesti pacat îndoit împreuna cu acela: pe tine obisnuindu-te cu patima pierzatoare iar pe acela neoprindu-l de a flecari împotriva aproapelui.
Sa nu lovesti vreodata pe vreunul din frati, mai ales fara pricina si fara judecata, ca nu cumva, nerabdând jignirea, sa plece si sa nu mai scapi niciodata de mustrarea constiintei, aducându-ti (aminte) pururea întristarea în vremea rugaciunii si rapindu-ti mintea de la dumnezeiasca îndraznire.
Sa nu suferi banuieli, sau macar oameni care îti aduc sminteli împotriva altuia. Caci cei ce primesc smintelile în orice chip, fata de cele ce se întâmpla cu voie sau fara de voie, nu cunosc calea pacii, care duce prin dragoste la cunostinta lui Dumnezeu pe cei ce o iubesc pe ea.
Înca nu are dragoste desavârsita cel ce se mai ia înca dupa parerile oamenilor. De pilda pe unul iubindu-l si pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea; sau pe acelasi odata iubindu-l, altadata urându-l, pentru aceleasi pricini.
Oamenii se iubesc unii pe altii, fie în chip vrednic de lauda, fie în chip vrednic de ocara, pentru cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubeste cel virtuos pe toti, atât pe cel virtuos cât si pe cel ce înca nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc parintii pe copii si invers; sau pentru slava desarta, cum iubeste cel slavit pe cel ce-l slaveste; sau pentru iubirea de argint, cum iubeste cineva pe cel bogat pentru a primi banii; sau pentru placere, ca cel ce-si slujeste stomacul si cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi este vrednica de lauda, a doua este mijlocie, celelalte sunt patimase.
Daca pe unii îi urasti, pe altii nici nu-i iubesti, nici nu-i urasti, pe altii iarasi îi iubesti dar potrivit, si în sfârsit pe altii îi iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavârsita care cere sa iubesti pe tot omul la fel deopotriva
Dragostea ne face sa iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, si aceasta nu se poate decât numai prin lepadarea de sine si de toate. Fiecare din voi daca se leapada de tot ce are, nu poate sa nu fie Mie ucenic. “Iata acum ce este bun sau ce este frumos, fara numai a locui fratii împreuna”, ca întru aceasta a fagaduit Domnul viata de veci.
Pentru nimic în lume si de dragul nimanui, nu se cade sa faci nici cel mai mic rau, cu toate acestea, ca sa aduci un ajutor celui care are nevoie de el, poti uneori sa amâni o buna lucrare sau sa o înlocuiesti cu alta mai buna, caci atunci n-ai nimicit binele ci l-ai schimbat în unul mai mare.
Cararea Imparatiei” – Pr. Arsenie Boca

despre adevarata smerenie si milostenie-Arsenie Boca
 

Cel cu adevarat smerit, când este nedreptatit, nu se tulbura nici nu se apara în privinta acelui lucru de care a fost nedreptatit. Si primeste clevetirile ca si cum ar fi adevarate si nu se îngrijeste sa convinga pe oameni ca a fost clevetit ci îsi cere iertare. Ca unii si-au atras asupra-le numele de neastâmparati, desi în realitate nu era asa, iara altii au rabdat sa fie numiti curvari, desi erau departe de curvie si rodul pacatului, pe care nu-l facusera. Cu lacrimi l-au marturisit în public si-si cereau iertare pentru o nelegiuire care n-o facusera, desi erau încununati cu toata curatia si nevinovatia în sufletele lor, cu plângere de la cei ce-i nedreptatisera.
Tu crezi ca ai smerenie; altii se învinovatesc pe sine-si, tu însa nu suferi nici când altii te învinovatesc si te declari plin de smerenie. Daca esti smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare si vezi daca poti rabda nedreptatea, fara sa te tulburi.
Cu luare aminte sa vorbesti în fata unuia care-i trufas în cuget si bolnav de pizma. Caci pe masura ce tu vorbesti el rastalmaceste spusele tale dupa bunul lui plac si din lucrurile cele bune pe care le-ai spus, el cauta prilej de a face pe altii sa se poticneasca.
Despre milostenie .
Când dai ceva, celui care are nevoie, veselia fetei tale sa fie mai mare decât darul tau si cu vorba fa-l sa-si uite necazul. Si daca faci asa, bucuria este mai mare în mintea lui decât darul tau si decât nevoia trupului. Amin.
Milostiv este cel ce miluieste pe aproapele din cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie mâncari, fie tarie, fie cuvânt spre folos, fie rugaciune, fie putere de a mângâia pe cel ce are lipsa de ea, socotindu-se ca e datornic. Saracul poate trai fara sa-l miluiasca, dupa puterea sa, nu poate el însa sa traiasca si sa se mântuiasca. Milostenia desavârsita este aceea pe care ne-a aratat-o Hristos, care a rabdat moartea pentru noi, punându-ne tuturor o pilda si un chip ca si noi sa murim pentru altii, nu numai pentru prieteni ci si pentru dusmani când vremea o cere. De la frica de Dumnezeu trece omul la buna cinstire. De la aceasta vine cunostinta prin care e sfatul si dreapta socoteala.

Sfanta Liturghie mai tine lumea-Arsenie Boca
 

http://prgabriel.files.wordpress.com...pg?w=214&h=300
Sfânta Liturghie mai tine lumea
Precum Taina Pocaintei sau marturisirea este judecata milostiva a lui Dumnezeu, ascunsa sub chip smerit, si iubitori de smerenie dau de darul acesta, asemenea si Sfânta Jertfa a Mântuitorului din Sfânta Liturghie, ascunde, iarasi sub chip smerit, o taina a ocârmuirii lumii. Cei vechi stiau pricina pentru care nu se arata Antihrist în zilele lor caci Sfântul Apostol Pavel vorbeste despre taina aceasta în chip ascuns, dar n-o numeste. E Sfânta Liturghie sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grait Domnul prin Daniil si apoi Însusi ne-a învatat. Ea este aceea care opreste sa nu se arate Antihrist sau omul nelegiuirii decât în vremea îngaduita de Dumnezeu.
De aceea Sângele Mielului din Sfânta Împartasanie mai tine sufletul în oase si lumea în picioare.Sa ne ferim de vorbirile nefolositoare .
Fereste-te cât poti de valmasagul oamenilor caci primejdie este sa stai de vorba despre lucrurile lumii, chiar daca faci aceasta cu gând curat. Daca se cade totusi sa vorbesti, vorbeste atunci despre lucrurile care pot zidi. Evlavioasele convorbiri asupra lucrurilor duhovnicesti ajuta mult la propasirea sufletului, mai osebit între cei uniti în Dumnezeu prin aceleasi simtaminte si prin aceleasi nazuinte. Scris este ca vom da socoteala, la ziua judecatii, de orice vorba zadarnica.
Rabdarea
Toate împrejurarile si toate necazurile, care nu au parte de rabdare, vor fi îndoit pedepsite. Ca prin rabdare, omul leapada primejdia. Împutimea sufletului este maica a muncirii. Iar rabdarea este maica a mângâierii si este o putere care se naste din inima larga. Si aceasta putere omul n-o afla în necazuri, decât cu Harul lui Dumnezeu, care se afla printr-o rugaciune strânsa si prin varsare de lacrimi.
Despre rugaciune
În veacul viitor nu ne vom ruga lui Dumnezeu ca sa cerem ceva, caci în acea Patrie a libertatii, firea noastra nu se schimba nici nu se abate din frica de împotrivire, ci desavârsita este în toate.
Lumea aceasta este o calatorie cu nevointe si un stadion de alergare. Si rastimpul acestei vieti este vremea de lupta. În tara unde e lupta si în vreme de razboi, nu este nici o lege. Adica Împaratul nu pune margini si masuri ostasilor Sai pâna la sfârsitul razboiului, când toti oamenii se aduna în fata portilor Împaratului Împaratilor si fiecare este cercetat acolo, daca a avut rabdare în lupta, daca nu s-a lasat biruit sau daca dimpotriva, a întors spatele (a fugit).

Va rog sa priviti pozele sale. Este adevarat ca mesajul spiritual hristic e plin de metafore dar cand Iisus spune ca El va cobora impreuna cu Tatal si is vor face salas in sufeltul celor care raman in Cuavntul Sau nu este o metafora. Cei care se daruiesc lui Hristos, marii sfinti devin in asa masura una cu El incat seamana aporape si la nivelul trupului fizic cu acesta.Desigur ca binecuvantarea cerului si mantuirea poate fi primite si prin Fecioara sau prin marii sfinti sau marii Ingeri sau chiar prin alte entitati spirituale macrocosmice, dar aici vorbim despre fuziunea si comuniunea cu Iisus. Iisus Hristos este in interiorul acestor mari sfinti, in interiorul marilor profeti si a marilor predicatori dupa cum am aratat. Atat de present incat nu-ti trebvuie clarvedere sau alte puteri ca sa il observi ci doar putina cunostere spirituala si putine intuitie. E imposibil sa nu-l vedeti pe Iisus present in faptura acestui minunat Arsenie Boca, priviti si filmul va rog . Iisus este viu si este Intruparea lui Dumnezeu. Fiinta lui e plina de glorie si de neinchipuita maiestate divina. Inima Lui este mladiata de neimaginata iubire si compasiune. Maretia Lui este de negrait. Va spun ca toata creatie stie despre El, tot infinitul, de la cei mai mari ingeri si pana la locuitorii evoluati ai altor planete ale universului fizic.

Dupa o viata plina de minuni, binecuvantari si infranari intru totul dedicata lui Dumnezeu, Arsenie moare otravit la ordinul Elenei Ceausescu la varsta de 79 de ani la 28 noiembrie 1989 cu nici luna inainte de caderea comunismului, eveniment pe care il prezisese, marturisind ca si-a incheiat misiunea in aceasta lume.

Arsenie este unul din sfintii mei preferati. Termina liceul ca sef de promotie si apoi absolva doua facultati : Teologie – Sibiu si Academia de arte frumoase - “Bellearte” din Bucuresti unde ajunge cu o bursa a Mitropoliei Ardealului. In Bucuresti in paralel cu Academia de arte merge si la cursurile de medicina si la cele de mistică creştină predate de Nichifor Crainic( Crainic il va numi “zugravul de suflete” mai tarziu) In scurta sa autobiografie scrisa in 1945 aminteste si numele lui Mircea Eliade. O puteti citi aici Colegii de la teologie ii spuneau “Sfantul" iar mai apoi oamenii i-au spus "Pustincul".
Aproape fiecare zi a marelui sfant este insotita de minuni mai mari sau mai mici, putem sa numim aceste minuni si fenomene paranormale daca dorim…
Cum a devenit Arsenie sfant inainte de a deveni calugar? In 1939 merge, este trimis, la muntele Athos si se roaga fierbinte lui Dumnezeu sa-i trimita o calauza spre a fi initiat in tainele rugaciunii, in tainele caii spirituale crestine.
Aici avem o mare surpriza, o mare minune. Cine credeti ca ii apare? Fecioara Maria in persoana!!! Care il poarta prin vazduh in mijlocul unui munte unde se afla un mare sfant rus pe nume Serafim de Sarov care plecase din aceasta lume in urma cu mai bine de 100 de ani… Urca apoi in munte timp de 40 de zile postind rugandu-se si primind initierea spirituala de la acest mare sfant rus.
Din punctul de vedere al semnelor si minunilor facute prin intermediul acestuia probabil ca ar trebui sa se numere printre cei mai amri sfinti ai tuturor timpurilor.
Arsenie a suferit alaturi de alti sfinti si martiri marea prigoana antichristica a comunismului. A fost inchis la canal. A fost urmarit tot timpul de securitate, arestat din cand in cand si chiar i s-a interzis o vreme sa mai slujeasca in biserica. Se spune ca sotii Ceausescu ar fi auzit de profetiile despre sfarsitul lor apropiat, Elena Ceausescu dand ordin sa fie omorat.
Minunile curg in viata acestuia. Una din cele mai mari este atunci cand inchis fiind la canal i se da 3 ore liber timp in care pur si simplu dispare gardienii dand alarma. La exact 3 ore apare si chestionat fiind de cei care il pazeau raspunde ca a fost la inmormantarea mamei sale. Spre stupoarea generala ii este confirmata prezenta la inmormantarea mamei. Numai ca inmormantarea avea loc la cateva sute de kilometrii distanta de locul unde se afla inchis…
Este de asemenea stiut ca usa temnitei sale se deschidea in fiecare noapte, astfel ca un gardian trebuie sa stea permanent in fata ei, se spune ca disparea pur si simplu, intorcandu-se spre dimineata.
Marturiile celor care erau vazuti sau calauziti de la distanta de acesta sunt iarasi nenumarate.
Arsenie Boca este unul din cei mai mari luptatori monahi impotriva avortului. A dus o veritabila campanie folosindu-se si de faptul ca a urmat cursurile de medicina si incercand sa convinga cat mai multe femei atat despre efectul benefic al nasterii asupra organismului feminin cat si de greseala de a nu naste copiii deja conceputi. Recomanda tuturor familiilor care nu doresc sa aiba copii sa traiasca in puritate si castitate. Vedea in sufletele tuturor si nu se ferea niciodata sa atraga atentia pacatosilor. Bunaoara odata refuza sa miruiasca o femeie reprosandu-i ca nu s-a abtinut de la a face dragoste nici macar in noaptea dinainte…
A fost un mare duhovnic si sfaturile sale au calauzit mii de familii. O intamplare care mi-a placut foarte mult este aceea in care un barbat vine si I se plange ca are o sotie foarte rea care il cearta si ii face zile amare tot timpul. Arsenie il trimita sa faca un comision intr-o localitate vecina si acolo ii iese in cale o femeie care era atat de rea ca aproape era sa il ia la bataie. Cand se intoarce Arsenie ii spune ca sunt femei cu mult mai rele decat sotia lui si ca daca se desparte cu siguranta Dumnezeu nu ii va scoate in cale una mai buna… Totusi recomanda si divortul atunci cand e cazul: Părintele Arsenie sfătuia pe femeile care aveau soţi beţivi, să se despartă. „Despre beţie Părintele a spus: &laquo;Decât să scoţi pe diavol dintr-un beţiv, mai uşor scoţi un suflet din iad.&raquo;”
Oriunde este prezent Iisus Hristos este prezent si spiritul profetic. Si-a prezis propriul sfarsitul, de asemena moartea lui Ceausescu dar are si cateva profetii despre sfarsitul lumii si destinul Romaniei despre care se pare ca a scris si Radu Cinamar intr-o carte a sa. Am gasit aici oprofetie despre sfarsitul lumii si alta despre Romania. Una dintre primele informatii aflate despre Boca este o uluitoare minune si profetie care a declasat in sufletul meu un mare suvoi de dragoste pentru acest sfant care aproape ca l-a intrupat pe Iisus:
Arsenie lucra la o icoana neterminata in care il picta pe Iisus Hristos cand deoadata aude o voce :
Arsenie, nu mă mai picta pe icoane, mergi si pictează în sufletele oamenilor că vremea s-a apropiat, spune-le că vin peste ei necazuri si suferinte Iar Părintele nu s-a grăbit să asculte Cuvântul Mântuitorului si Mântuitorul i-a spus: Iată, pentru că nu ai crezut cuvântul meu, vei fi mut, dar asta îti va aduce multă lume.Si cateva luni de zile nu mai poate vorbi. A stat asa de la Craciun pana in joia din Saptamana Mare ,in Postul Pastilor (in acest timp a scris insemnarile ,,Gura mutului " ,intr-un carnetel pe care il are maica Pahomia de la Sambata ) Vocea ii revine chiar inainte de impartasanie, primele cuvinte ce le-a rostit cand i-a venit vocea , cuvinte ce le-a auzit si lumea din biserica ,au fost :,, Cred Doamne si marturisesc ..." cu o voce ce a cutremurat biserica ,caci oamenii,cand au auzit vocea lui ,toti au cazut in genunchi si au plans si au laudat pe Dumnezeu ca i-a dat vocea,pentru ca multa lume venea dupa sfat ....
Este un sfant pe care il admir foarte mult si datorita faptului ca imi confirma foarte mult anumite efecte-binecuvantari ale apropierii de Iisus. Cum ar fi faptul ca aceia care comunica cu Iisus constient pot sa intuiasca destinul celor din fata lor si dincolo de aceasta lume si sa ii asigure de ajutor si in lumea de dincolo, sa stie care sunt cei care se vor mantui, sau faptul ca , asa cum si Boca spune, are si el ceva de spus la mantuirea lor. Acest lucru este adevarat pentru ca asa cum Hristos este piatra din capul unghiului, casa divina are mai multe camere si unghiuri si exista o astfel de piatra in fiecare dintre unghiuri, pusa acolo de Hristos si de relatia celor din camera cu acea piatra depind foarte multe lucruri…
Alt fenomen care imi este drag la Boca este observatia prezentei lui Iisus in fiintele din jurul lui, in sufletele celor care il urmeaza si il iubesc pe Dumnezeu, “in ochii celorlalti” cum spune Boca; se refera la cei care il iubesc si care I se roaga. Nu este asa complicat pentru nimeni sa inteleaga cum omul exista si dupa moarte si cum o fiinta asa de mare ca Iisus este nu numai vie in continuare dar atotputernica si divina. El exista, si coboara in sufletele celor care il iubesc. El ne naste a doua oara si El traieste in noi transformandu-ne in Copii ai lui Dumnezeu. Daca ne mai imaginam si ca fiinta sa este in continua expansiune de doua mii de ani…

Sfantul care a levitat la inmormantarea mamei sale-ARSENIE BOCA
 

Arsenie Boca nu este un dar al bisericii facut omenirii ci este simultan un dar al lui Dumnezeu pentru biserica si intreaga lume.
Arsenie Boca este una din marile comori spirituale ale neamului si el ar trebui pus cel putin alaturi de marii oameni ai neamului. El este una din valorile care ar trebui promovate alaturi de celalalte mari nume ale culturii si spiritualitatii. Ar trebui scrise monografii ale vietii sale macar in limbile de circulatie. Statul roman ar trebui sa se ocupe de asta.
Intreaga lui viata este un mesaj spiritual autentic care ar fi bine sa fie descifrat de cat mai multi.
Biserica este sustinuta de Dumnezeu si nu invers. Sfintii sunt ai Lui si nu ai bisericii, El ii face sfinti si nu biserica. Boca atunci cand a imbracat haina monahala era deja un veritabil sfant in viata...
Probabil Arsenie este un inger divin intrupat. Mesajul spiritual al existentei sale incepe inca inainte de a parasi trupul mamei sale. Aceasta visand ca poarta in pantece "Soarele si Luna" ...
Va rog inca o data sa observati ca Domnul insusi s-a tinut departe de sexualitate si la fel I-a tinut pe toti marii sai sfinti. Asta nu inseamna ca nu va puteti mantui daca faceti dragoste, inseamna ca modelul divin cel mai inalt traieste in puritate si castitate si ca ceilalti care nu traiesc asa sunt pe un prag inferior si trebuie sa recunoasca acest lucru si sa se umileasca in lui Dumnezeu recunoscandu-si slabiciunea si pacatele.
Tatal trupului lui Boca era marinar si se specifica in cartile care ii sunt dedicate lui Arsenie ca aceasta marturiseste ca a ramas "neprihanit in pantecul mamei", parintii lui facand dragoste numai atunci cand l-au conceput…
Avem aici alta invatatura divina importanta. Dumnezeu spune ca femeia nu ar trebui sa faca dragoste in timpul sarcinii, din mai multe motive. Cel mai important este acela ca orice copil trebuie tinut departe de energiile sexuale pana cel putin in perioada adolescentei. Pentru ca daca aceste energii patrund in fiinta lui, ele vor creste odata cu el si se vor amplifica , copilul neavand posibilitatea sa le controleze mai tarziu. De asemenea nu ar trebui sa se faca dragoste langa copiii mici, intr-un cuvant ar trebui protejati cu atentie… Daca totusi nu se respecta regula, se poate remedia efectul acesta prin binecuvantari constante facute acelor copii si mentinerea lor intr-o energie divina. Tineti copiii departe de sexualitate intr-un cuvant, mesajul lui Arsenie Boca este acelasi, o confirmare in plus pentru ca eu aflasem acest lucru din alta sursa :
„Când soţul nu dă pace sarcinii (zice că el nu poate, sau nu vrea, sau se declară stăpân pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili (sunt certaţi cu disciplina; unii genetic prezintă cromozomul criminalităţii – circumstanţe atenuante în justiţie). Fug de la şcoală şi încep aventurile. Deci, tot în răspunderea soţului se soldează şi aceste necazuri”. - Arsenie Boca

Si uite asa cite putin,incep sa-l cunosc si eu pe acest mare Sfant.....foarte buna initiativa de a posta aceste invataminte si minuni savarsite de Arsenie Boca.Doamne Ajuta!!!!

manastirea Prislop
 

Manastirea de la Prislop cu hramul "Sfantul Ioan Teologul" il odihneste pe Parintele Arsenie Boca, la dorinta expresa a acestuia. Este o manastire de maici si tot aici se afla si singurul seminar de fete din tara.
Imi place tare mult, ca totul este foarte exact organizat. Nu ai voie sa vizitezi decat biserica, cimitirul si grota. Restul, desi atrage privirea in mod deosebit, ramane de-o sanctitate neatinsa, tocmai pentru ca nu le poti vedea de aproape. Si sanctitatea se pastreaza pentru maicile care slujesc locul.
Cand intri in curtea manastirii, pasii te poarta domol spre izvorul tamaduitor, de unde se spune ca a baut apa domnita Zamfira (care a zidit lacasul) si s-a vindecat. In zi de sarbatoare e plin de lume, cu bidoane de plastic de diferite marimi, care ia apa de acolo. Dar credinta mea este ca doar daca bei apa in curtea manastirii ai putea sa te "vindeci". Daca duci apa de acolo in lumea rea, ramane apa ca toate apele.
Apoi pasii te indreapta spre cimitirul manastirii. Toate crucile sunt la fel, toate mormintele au aceleasi flori. In afara de unul, sus de tot, al Parintelui Arsenie. Cruce mai mare, din lemn, dar la fel de simpla si flori multe, multe, aduse de cei care se roaga. La mormantul Parintelui nu poti sa nu te opresti, sa gandesti la ale tale sau sa privesti in jur spre linistea Pasului Prislop.
http://1.bp.blogspot.com/_5ACppfyyPL...edoara+092.jpg
Cand pleci spre grota Sfantului Ioan de la Prislop ai impresia ca drumul va fi lin, prin linistea padurii. Dar nu e deloc asa, nici macar in liniste, pentru ca jos in vale se lovesc zgomotos doua fire de apa si nu-ti lasa loc decat sa te asculti pe tine printre suvoiul lor. Poteca devine insa un adevarat drum al Patimilor cand ploua, dar cand stii ce te asteapta la capatul ei, nu-ti pare nimic mai usor decat sa cauti locurile cele mai potrivite intre radacinile copacilor ca sa-ti odihnesti piciorul pana la urmatorul pas. Ele formeaza trepte fara ordine sau marime corespunzatoare; sunt cum le-a lasat natura, cum le-a fost bine stapanilor lor, copacilor, sa-si intinda tentaculele pana la suvoaiele de jos. Sunt complicate ca si viata, dar ca si in viata trebuie sa fi perseverent sa alegi drumul cel mai bun si cel mai simplu.
http://2.bp.blogspot.com/_5ACppfyyPL...edoara+099.jpg
La grota te odihnesti, te rogi, gandesti sau nu faci nimic. Cred ca locul face oricum totul pentru noi, si faptul ca ne-am facut timp sa calcam pe urmele acestor oameni speciali, conteaza mai mult decat inchinaciunea.
http://1.bp.blogspot.com/_5ACppfyyPL...edoara+090.jpg
Apoi pleci cu pasi usori catre manastire. Dar, pentru ca in drumul tau inapoi te intampina tot locul de odihna al Parintelui Arsenie, te mai opresti putin, sa-ti faci curaj sa iesi din lumea buna a Prislopului si sa te intorci in lumea ta.

Parintele Arsenie spunea sa nu ne ducem doar noi la el, ci sa trimitem si pe altii. Le spun si altora despre acest loc in Pasul Prislop, dar imediat ce plec de acolo ma gandesc oare cand as putea sa ma intorc. Pentru ca asa simt si acolo gasesc acel ceva, care nu este de regasit in alta parte.

http://4.bp.blogspot.com/_5ACppfyyPL...0/IMG_3507.JPGMormantul Parintelui Arsenie Boca, poza preluata de pe http://imaginibizare.blogspot.com/.

scrisoare a lui Nechifor Crainic catre Arsenie Boca
 

http://roncea.ro/wp-content/uploads/...nie-Boca-1.jpgIubite parinte Arsenie,
A fost o vreme cand te-am stiut pictor de suflete dupa modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Ce vreme inaltatoare, cand toata tara lui Avram Iancu se misca in pelerinaj, cantand cu zapada pana la piept, spre Sambata de Sus, ctitoria voievodului martir! O fi fost asa de la Dumnezeu ca toata acea bulboana spirituala uriasa sa se dezumfle la comanda ca si cum n-ar fi fost?
Ceea ce am admirat la Sfintia Ta e ca nu te-ai lasat. Din zugrav de suflete, fericite sa se modeleze dupa Domnul tuturor, iata-te zugrav de biserici, adica al celor ce poarta pe chipurile cuvioase, reflexul desavarsirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mangaiere, acum cand nu mai ai prilejul sa desavarsesti pe aspiranti, sa poti mangaia cu penelul pe cei desavarsiti pentru a-I da pilda pe zidurile sacre.
Mica biserica de la Draganescu are norocul sa simta pe zidurile ei zugravite predicile fierbinti, pe care miile de oameni le ascultau la Sambata de Sus.
E o pictura noua ca si predica de atunci. Nimic intunecat in aceasta primavara care imbraca cu plai inflorit boltile bisericii. E o lumina de tonuri deschise catre lume ca spiritul si chipul Mantuitorului coborat sa ne aduca lumina de sus, ce iradiaza din pictura Sfintiei tale. E un stil nou, e o pictura noua, dupa viziunea noua pe care o porti in suflet.
Pictura sacra e istoria in imagini a vietii Mantuitorului si a celor transfigurati de El, adica imaginea Raiului. Sfintia ta ai inteles sa faci o pictura tranfigurata in nuante clare si deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerica de dincolo. Biserica de la Draganescu iradiaza lumina Raiului. Ceea ce domina in ea pana acum e imaginea Maicii Domnului. Cea care ocroteste biserica din bolta altarului e pur si simplu magnifica in milostivirea ei ei mijlocitoare e lumii catre dumnezeescul ei Fiu. Cea care pluteste vizionar peste Sinodul de la Efes e facuta din atatea nuante si numai din nuante incat nici nu pare pictura, ci o aparitie vaporoasa si diafana care, cu cerescul Prunc in brate, apare sa inraureasca pe sidodali ca ea e, intr-adevar, Maica lui Dumnezeu – Theotokos.
Nichifor Crainic
Nota: Aceasta scrisoare a fost data de Nichifor Crainic ucenicului sau spiritual, Arsenie Boca, dupa intalnirea de cateva ceasuri pe care au avut-o in toamna anului 1971 in biserica din satul Draganescu de langa Bucuresti, pe care parintele incepuse sa o picteze. Dupa mai multe convorbiri avute in Bucuresti, Nichifor Crainic a venit sa pecetluiasca, cu iubirea si competenta cu care scrisese Nostalgia Paradisului, valoarea picturii ucenicului sau, ajuns parinte duhovnicesc de statura filocalica.

Dacă, aşa cum considera IPS Antonie Plămădeală (1926-2005), au existat duhovnici cărora Dumnezeu le-a încredinţat misiunea de a pregăti poporul român pentru „intrarea în marele întuneric''– instaurarea regimului comunist –, Părintele Arsenie a fost în mod sigur unul dintre ei: „Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezeam [la Sâmbăta de Sus] cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă … [să le ascult] necazurile. … Aşa m-am văzut [pus în situaţia] să primesc preoţia şi misiunea majoră [subl. aut.] a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi om adevărat, precum şi a sfinţirii omului ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi). … Asta îmi este misunea şi rostul pe pământ, pentru care [Dumnezeu] m-a înzestrat cu daruri, deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin''.
http://alexandruvalentincraciun.file...pg?w=300&h=169 3. Hram la Mănăstirea Sâmbăta de Sus

Nebunia propovăduirii (I Cor. 1,21), în vremuri de strâmtorare (Isaia 33,2), a adevărului creştin, nu va întârzia să aducă roade: mişcarea de la Sâmbăta capătă proporţiile unei „bulboane spirituale uriaşe”, cum o va evoca mai târziu, prof. Nichifor Crainic.Autorităţile iau act cu îngrijorare de acest fenomen: „[Arsenie Boca] face o intensă propagandă religioasă la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, unde este vizitat de foarte multă lume… [Se zvoneşte] că preotul Arsenie are darul de a vindeca şi [de] a preciza viitorul celor credincioşi. În predicile sale către populaţie întrebuinţează expresii cu subînţeles religios, care ar putea fi interpretat şi în sens politic, aşa de exemplu expresia &laquo;lupii vor fi sfâşiaţi de către oile atacate&raquo;, care ar fi explicată în felul următor: &laquo;credincioşii[,] deşi mai puţini la număr, nu vor fi suprimaţi de puterea numerică a celor lepădaţi de credinţă, atâta timp cât vor fi strânşi în jurul Bisericii&raquo:''.Măsurile restrictive nu se vor lăsa aşteptate: în iunie 1948, Părintele Arsenie va fi „reţinut şi anchetat” de Siguranţa din Făgăraş,pentru ca, în noiembrie acelaşi an, probabil la presiunea autorităţilor,să fie „detaşat la cerere” la Mănăstirea Prislop. Însărcinarea oficială era „readucerea greco-catolicilor din zona Haţegului la ortodoxie''. Cert este un lucru: prin mutarea Părintelui Arsenie la Prislop, nu s-a reuşit reducerea numărului de credincioşi. Dimpotrivă: „Influenţa acestuia asupra pelerinilor este de neînchipuit. Faima lui a ajuns în toată ţara. … Zilnic primeşte scrisori nenumărate din diverse regiuni ale ţării în care îi solicită diverse rugăciuni. … Azi mănăstirea Prislopului este cea mai căutată şi cercetată din Ardeal şi Banat şi aceasta se datoreşte numai faptului că la această mănăstire este stareţ părintele Arsenie de la Sâmbăta, a cărui faimă de sfânt începe să fie peste tot cunoscută''.
Cum s-a văzut, pentru combaterea fenomenului, autorităţile au recurs la urmăriri informative, anchetări, arestări etc. Iată, pe scurt, un trist bilanţ al acestora. Părintele Arsenie a fost urmărit timp de patruzeci şi şase de ani (1943-1989), de-a lungul întregii sale misiuni propovăduitoareAstfel, primele note informative datează din iunie 1943 (Arhiva Serviciului Secret al Jandarmeriei), iar cererea de scoatere din urmărire va fi legată, printr-o stranie coincidenţă, de ultima aniversare a zilei sale de naştere (29 septembrie 1989). La acea dată, Părintele era deja bolnav (va trece la Domnul în luna noiembrie a aceluiaşi an). În ceea ce priveşte reţinerile pentru anchetă, ele se prezintă astfel: Râmnicu-Vâlcea (1945), Braşov (1946), Făgăraş (1948), Timişoara (1955). Arestările propriu-zise: timp de cincisprezece luni (ianuarie 1951-martie 1952) la Canal (Cernavodă), respectiv timp de şase luni (noiembrie 1955-aprilie 1956) la închisorile din Jilava şi Oradea.
http://alexandruvalentincraciun.file...pg?w=193&h=300 4. Părintele Arsenie în închisorile comuniste