Ratiune si Credinta
 

"fiinta dumnezeiasca din Tatal" este o alta exprimare de caracter eretic.Fiinta Dumnezeiasca este numai una.Este un pur "Act de Fiinta".Dar Persoanele acestei naturi divine sunt trei,egale :Tatal,Fiul si Duhul Sfant.Asa ca la Intrupare,Fiul a asumat si natura noastra,umana. Astfel,prin patima ,moartea si invierea sa a aratat Gloria lui Dumnezeu si mila lui fata de oameni,a aratat gloria Persoanei Fiului,si odata cu aceasta a glorificat si natura noastra umana,danduni-l pe Duhul Sfant,si facandu-ne fii adoptivi ai Tatalui.

Prietene deci ce spune Iisus aici:

"Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. "

Spune Fiul Omului, asta arata ca este si om la a doua venire, corect, si spune ca va venii intru slava Tatalui, slava care la prima venire nu a avut-o. Intelegi?

Ca si la arhierei inainte de rastignire spune :

Luca 22: "69. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. "

Marcu 14:"62. Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului. "

Matei 26:"64. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. "

In vechiul testament cine mergea pe norii cerului? nu Dumnezeu Tatal? dupa rastignire si inviere si Fiul Omului merge pe norii cerului ca lui i sa dat toata puterea, adica va venii INTRU SLAVA TATALUI SAU...

Iar aici cand spune Iisus ca il vor vedea mergand pe norii cerului face referire la proorocirea lui Daniel:

"13. Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui.
14. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată "

Acest eveniment in care este prezentat Fiul Omului inaintea Celui vechi de zile si I se da stapanirea slava si imparatia este preinchipuita prin crucificare si invierea si se va vedea limpede acest lucru la a DOUA VENIRE, VENIRE CARE ESTE INTRU SLAVA TATALUI... si atunci la a doua venire toate popoarele, neamurile si limbile Ii vor sluji Lui ...

Ratiune si Credinta
 

Aveti problema de a nu cunoaste interpretarile si sensurile Scripturii,si nici Crezul,ceeacecnu prea va justifica un drept de exprimare in acest caz,fiindca ....fara suparare, dar negati Adevarurile de Credinta ale Crestinismului,deci cadeti in erezie(oarecum,deoarece in cazul dvs. nu ar fi chiar erezie in sens subiectiv,ci simpla lipsa de cunoastere).
Eu v-as sfatui sa faceti un studiu,incepand cu Crezul,si veti vedea ca incetul-cu-incetul veti intelege ceea ce v-am explicat.

Crezul:

Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul,
Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara
Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul,
Care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul Este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.

Amin !

Ce sugereaza aceste doua versuri din crez:

"Şi iaraşi va să vină cu SLAVA, să judece viii şi morţii,
A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit."

Nu este ce am spus eu ca prima data nu a venit cu SLAVA, si la a doua venire va venii cu SLAVA. Uite ca este in crez. E perfect ortodox ce am spus sau catolic (şi iarăşi va veni cu mărire să judece pe cei vii şi pe cei morţi, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit).Ca nu ati inteles dumnezvoastra este altceva...
si inca ceva , nu acuzati atunci cand va faceti ca nu "intelegeti" ...

si citate din REVELATIE (Apocalipsa) CARE ARE LEGATURA CU A DOUA VENIRE , CEA INTRU SLAVA:

"7. Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin. "

"Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
18. Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului. "

Deci prin CRUCE , ARE LOC INVIEREA, IAR INVIEREA INTRUCHIPEAZA CEA DEA DOUA VENIRE INTRU SLAVA precum insusi Hristos spune: "Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului."

Din citatele de mai sus contraziceti Sfinta Scriptura cel putin de doua ori:
1. "La inceput a fost cuvintul si cuvintul era Dumnezeu...." (Ioan 1,.) Dumneavoastra sustineti ca Cuvintul a devenit Dumnezeu dupa inviere, ceea ce contrazice Sfinta Scriptura, iar sfintii parinti considera acest lucru erezie
2. Dumneavoasta sustineti ca cunoasteti cind va fi ziua judecatii, iar Domnul nostru Isus Cristos ne-a spus ca nimeni cu cunoaste acest lucru, decit numai Tatal

Poate intelegem in acelasi fel acest aspect si nu exista contradictie. Ci doar o diferenta de definitie a conceptelor. Realitatea despre care vorbesti spunand ca ""realitatea " ramane "realitate",chit ca o afirmi,chit ca o negi", eu o definesc ca fiind aceeasi cu "adevarul absolut" ("realitatea absoluta" - care este totuna cu "adevarul absolut") care este Dumnezeu (FIINTA inteligenta). Realitatea la care m-am referit in afirmatia mea, este realitatea relativa a omului si a oricarei fiinte. Si orice realitate este relativa la fiinta, cu exceptia Realitatii lui Dumnezeu care se confunda cu "Adevarul Absolut". Nu vad cum ar putea exista altfel o realitate independenta de fiinta. Chiar si Realitatea lui Dumnezeu o putem privi ca fiind relativa la Adevarul Absolut al lui Dumnezeu (la FIINTA). In schimb Adevarul lui Dumnezeu fiind absolut, si Realitatea lui Dumnezeu este absoluta. In acelasi timp, realitatea pe care o percepe fiecare fiinta (in masura adevarului pe care l-a aflat) o vad ca parte din Realiatea Absoluta.

In 2 cuvinte, noi existam in mentalul lui Dumnezeu.

E asa, sau altfel? :)

Spui ca fiinta nu depinde de intelect. E corect. In schimb fiinta fara intelect nu este capabila sa se constientizeze si nici sa se maturizeze, nici sa se automodeleze in vreun fel. Deci intai a apartut FIINTA, si apoi FIINTA si-a dezvoltat INTELIGENTA pentru a se maturiza.

Nu eu am sustinut ca Iisus, adica cuvantul a intrat in slava Tatalui sau dupa inviere, ceea ce este cu totul altceva, pentru ca el a implinit ceea ce trebuia, de aceea Lui i s-a spus Noul Adam, pentru ca a implinit ceea ce Adam nu a facut, iar dupa inviere i s-a spus Lui Iisus = Adam CU DUH DE VIATA FACATOR, ceea ce arata SLAVA PE CARE A PRIMIT-O DE LA TATAL EL FIUL OMULUI... iar la a doua venire, cea in slava , ne va invia, din moment ce are DUH DE VIATA FACATOR...

pe cand Adam era doar cu suflet viu...

in ceea ce priveste judecata eu asa simt, si nu contrazic scriptura pentru ca nu am iesit pe strazi sa propovaduiesc asa ceva la numeni si nici aici pe forum nu vreau sa propovaduiesc asa ceva, deci intentia mea nu a fost ca sa aduc la cunostiinta dumneavoastra o data precisa a zilei in care va fii judecata, ci am vrut sa exprim dorinta mare pe care o am , de a venii Iisus Hristos...
Ma scuzati daca a sunat ca si cum as fi proorocit...

Si cand am spus ADAM CU DUH DE VIATA FACATOR dau citatul din Apocalipsa ca sa vedem cum Il descrie Ioan Teologul:
"13. Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.
14. Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.
15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;
16. În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui. "

Trupul sau transfigurat arata slava pe care a primit-o de la Tatal , Este CHIPUL INVIERII, adica HAINA DE NUNTA.
Ca si HAINA DE NUNTA este o taina, si daca vrei o sa o discutam aici pe forum...

Oricum, este probabil sa spun prostii, deoarece logica asta este mult prea departata de realitatea direct perceptibila.

Imi scapa explicatia unei parti a realitatii evidente, mai exact cea legata de emotie. Partea legata de intelect am descifrat-o deja partial. Imi dau seama ca ceea ce ne limiteaza este tocmai intelegerea gresita a realitatii evidente. Si din acest motiv ne sunt limitate atat gandirea cat si simturile. Detaliile realitatii evidente trebuiesc observate si perfectionate din aproape in aproape. De exemplu, eu n-as fi reusit sa inteleg nici macar pana aici daca intai nu mi-as fi perfectionat propria gandire. La fel si cu simtirea, sau emotia. La fel si cu vointa.

Daca vrem sa cunoastem mai mult, sa expandam realitatea evidenta, trebuie sa corijam pas cu pas gandirea, emotia si vointa. Doar marind pas cu pas realitatea evidenta putem patrunde cu cunoasterea adevarului mai departe. Pasii mici sunt de fapt cei mai uriasi. In schimb incercand sa intelegem ceea ce este mult prea departe de imaginatie si mult prea scheletic in intelegere, ne tine apoape pe loc.


Scuze de exprimarea oribila, repetitii si greseli. Graba strica treaba.

"5. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut".
6. În alt loc se zice: "Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec".
7. El, în zilele trupului Său, a adus, cu strigăt şi cu lacrimi, cereri şi rugăciuni către Cel ce putea să-L mântuiască din moarte şi auzit a fost pentru evlavia Sa,
8. Şi deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit,
9. Şi desăvârşindu-Se, S-a făcut tuturor celor ce-L ascultă pricină de mântuire veşnică.
10. Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu după rânduiala lui Melchisedec.
11. În privinţa aceasta avem mult de vorbit şi lucruri grele de tâlcuit, de vreme ce v-aţi făcut greoi la auzit.
12. Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
13. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este prunc.
14. Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul."

"11. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta;
12. El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.
13. Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului,
14. Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu?
15. Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferită spre răscumpărarea greşealelor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice.
16. Căci unde este testament, trebuie neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut testamentul.
17. Un testament ajunge temeinic după moarte, fiindcă nu are nici o putere, câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.
18. De aceea, nici cel dintâi n-a fost sfinţit fără sânge.
19. Într-adevăr Moise, după ce a rostit faţă cu tot poporul toate poruncile din Lege, luând sângele cel de viţei şi de ţapi, cu apă şi cu lână roşie şi cu isop, a stropit şi cartea şi pe tot poporul,
20. Şi a zis: "Acesta este sângele testamentului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu".
21. Şi a stropit, de asemenea, cu sânge, cortul şi toate vasele pentru slujbă.
22. După Lege, aproape toate se curăţesc cu sânge, şi fără vărsare de sânge nu se dă iertare.
23. Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri să fie curăţite prin acestea, iar cele cereşti înseşi cu jertfe mai bune decât acestea.
24. Căci Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini - închipuirea celei adevărate - ci chiar în cer, ca să Se înfăţişeze pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
25. Iar nu ca să Se aducă pe Sine însuşi jertfă de mai multe ori - ca arhiereul care intră în Sfânta Sfintelor cu sânge străin, în fiecare an.
26. Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o dată, spre ştergerea păcatului, prin jertfa Sa.
27. Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata,
28. Tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire. "

Cred ca e o nelamurire la mijloc. Fiul lui Dumnezeu, Cuvantul, Cel ce s-a intrupat, n-a fost lipsit de Slava, ci s-a lepadat de Slava prin chenoza la intruparea Sa in Iisus Hristos. De bunavoie a acceptat sa se dezbrace de Slava cea dumnezeiasca si sa imbrace haina umilintei si smereniei ca sa poata fi si om adevarat. Dovada ca este asa o avem prin schimbarea Sa la fata pe muntele Taborului, cand pentru o "secunda" si-a reluat Slava Sa cea dumnezeiasca de fata cu cei trei apostoli. Dupa Inviere, terminand lucrarea pe care o avea de facut, si-a reluat Slava Sa cea dumnezeiasca. Se spune ca datorita Invierii, nu pentru ca aceasta ar fi cauza Slavei Sale, ci pentru ca Invierea incheie etapa lucrarii Sale mantuitoare pe pamant si permite revenirea Sa la dreapta Tatalui. Slava Fiului vine intr-adevar de la Tatal odata cu Nasterea Sa din vecie. Nu a fost un moment cand nu o avea, ci doar o renuntare temporara, de bunavoie, la ea pentru a ne invata si pe noi smerenia si pentru a se face om adevarat, nu numai Dumnezeu adevarat.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ei iaca si o lamurire faina! Se pare ca si forumul e bun la ceva! :)
Foarte fain... uite ca treaba asta nu-mi trecuse deloc prin minte... e drept nici nu am cautat-o in scrierile sfintilor, dar dupa postarile colegului bob2909 eram putin in ceta.

Ratiune si Credinta
 

FOARTE BINE!! Ati rezumat esenta telogiei atat pauline cat si ioanice (Sf.Paul si Sf.Ioan).FELICTTARI!!

Pentru toți:
Foarte bine dragilor, îmi place tot mai mult de voi că începeți să mișcați, dar nu vă mângâiați de sine, pe sine sau trupește că nu folosește ci împietrește, și lasă că o să vă mângâie destul Dumnezeu, prin Cuvânt și Duhul Sfânt și nu vă băgați la judecată ca să afirmați voi cine face erezie și cine nu, căci eretic este tot cel care nu-L iubește și nu-L primește pe Domnul nostru Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu, iar cel ce-L iubește este cel care-L urmează pe Calea Lui și nu a noastră, de sine, și urmându-L stă sub ploaia pregătirii ce vine de sus, stă la făcut din nou, căci noi le va face pe toate.

Referitor la ideea că ziua judecății nu o știe nimeni decât Tatăl, nici măcar Fiul: este aberantă interpretarea unor preoți sau a celor ce învață așa doar ca să vă culcați pe o ureche, ci Iisus a zis așa cu multă înțelepciune pentru ca să fie împreună cu ei în starea de pregătire și prezență în veghe, căci era un înden la maximă atenție în iubire curată, căci dacă le zicea peste o oră sau o lună sau peste 2000 de ani sau a fost, ei s-ar fi smintit umplîndu-se de lăudăroșelenie mândră și și-ar fi făcut alte programe și planuri de viață, în ideea drăcească a amânării că cică mai este timp, iar gLumea a și fost judecată deci nu mai așteptați judecata gLumii, și a mai adăugat Domnul: „pregătiți-vă căci nici ziua și nici ceasul nu-l știți al venirii Fiului Omului” deci trebuie înțeles ca un îndemn la maximă priveghere și veghe întru dragoste curată deci să stai îmbrăcat cu haina sfântă și încălțat cu smerenie și pregătit să dai seama înaintea Domnului de tot ce ai făcut. Și dacă sfinții au ascultat și s-au pregătit atunci noi care suntem în ultimele secunde ce vom face? Ne vom face că nu știm ziua? Doamne ferește!

Asta este, dar nu vă închipuiți dragostea, nu vă faceți vise! Vise deșarte și stârniri trupești ale ei prin fapte lingușitoare și scăpări de cruce ca să te răastignești pentru mândria contradicției slavei deșarte.

Deci ziua judecății asta este, ziua Fiului Omului care grăiește peste pământ pregătind pe credincioși întru venirea Sa: Cuvântul lui Dumnezeu. Altceva așteptați în zadar, căci atunci când va veni în trup din cer precum s-a ridicat nu va mai fi timp să faceți ceva și atunci va da sentință... atunci vom da cu capul de sentință deci nu mai este nimic de făcut și atunci pocăința de pe urmă ne va fi nu numai zadarnică ci durere veșnică... și este scris că dacă vine noaptea nimeni nu mai poate lucra, așa că cereți iertare și împăcați-vă cu frații și cu Dumnezeu până ce nu apune soarele, până ce nu trece ceasul că s-ar putea să uiți și ai să te trezești cu mii și sute de dușmani și pârâcioși ce te vor lovi fără cruțare acolo unde te va durea mai tare.

Deci asta este ziua, care curge din Dumnezeu în zilele noastre. Căci tot Cuvântul lui Dumnezeu va sta să te judece și să te măsoare și să te adeverească dacă ești născut din Adevăr asemenea Domnului Iisus Hristos.

Deci ideea că nu s-ar știi când vine Fiul Omului e absurdă din moment ce poate să vie când vrea El din moment ce deține toată puterea... dar iată că deși deține toată puterea, Domnul face pe plăcerea Tatălui și a Maicii și la sfatul și rugăciunea lor amână venirea năprasnică a judecății... Căci Maica cere mereu ca să mai lase timp păcătosului de îndreptare, dar Domnul vine când vrea El, în ceasul în care nu te aștepți și pe acolo pe unde nu te aștepți.

Deci nu vă lăsați amăgiți că nu știe Duhul sau Fiul decât Tatăl, cu interpretarea că nu știm când vine așa că n-are sens să vă faceți probleme, ci trebuie priceput viceversa, că Fiul nu știe ceea ce știe bine doar pentru ca să aștepte lucrând împreună cu ucenicii ziua aceea când omul realizează ceea ce a făcut, când îi vine ori pocăința ori mai târziu sentința... deci ca să fim treji și atenți ca să nu greșim, să nu păcătuim, să fim curați și în dragoste de frați pentru ca să fim gata!

Deci privegheați că nu știm ceasul și nici ziua, adică nu iubiți poftele răutății ca să faceți fapte rele cu care să vă mândriți și distrați, ci vă desăvârșiți întru ascultare de Dumnezeu căci ziua Domnului nu stă dejabba ci vine și a și venit!

Pai si eu nu am spus acelasi lucru : Si am spus si aici acelasi lucru:El prin jertfa pe Cruce , si prin sangele sau devine Arhiereu Vesnic, ARATAND PRIN CRUCE CA ACEASTA ESTE CALEA..., Si este ARHIEREU VESNIC aratand ca EL este VIATA si ADEVARUL.

Nici eu si cred ca nici Maris, nu incercam sa aratam ca ai vrut sa spui altceva, doar ca nu era chiar deslusita esenta, nu era pe instelesul meu.

"Deci ziua judecății asta este, ziua Fiului Omului care grăiește peste pământ pregătind pe credincioși întru venirea Sa: Cuvântul lui Dumnezeu. Altceva așteptați în zadar, căci atunci când va veni în trup din cer precum s-a ridicat nu va mai fi timp să faceți ceva și atunci va da sentință... atunci vom da cu capul de sentință deci nu mai este nimic de făcut și atunci pocăința de pe urmă ne va fi nu numai zadarnică ci durere veșnică... și este scris că dacă vine noaptea nimeni nu mai poate lucra, așa că cereți iertare și împăcați-vă cu frații și cu Dumnezeu până ce nu apune soarele, până ce nu trece ceasul că s-ar putea să uiți și ai să te trezești cu mii și sute de dușmani și pârâcioși ce te vor lovi fără cruțare acolo unde te va durea mai tare.

Deci asta este ziua, care curge din Dumnezeu în zilele noastre. Căci tot Cuvântul lui Dumnezeu va sta să te judece și să te măsoare și să te adeverească dacă ești născut din Adevăr asemenea Domnului Iisus Hristos. "


cat adevar in tot ce ai postat acum, de fapt!...Doamne ajuta!

Un "inteligent", pe aici, şi-a dat în petic, crezând pune o întrebare de şah-mat Ioannei. Mai exact, la afirmaţia corectă a acesteia cum că "<Crede şi nu cerceta> nu apare nici în Biblie şi nici în vocea Tradiţiei.", acest "luminat" sărman dă pe afară puroiul minţii sale, opinând cu superficialitate:

Apoi râde ca... "ăla", şi îşi arată "înţelegerea" printr-o comparaţie total pe lângă (de fapt nici măcar comparaţie nu este, ceea ce spune Ioanna fiind de altă natură decât ce înţelege andreicozia...)

Frăţioare mic la stat şi cu mintea roabă prostiei, ce îţi este de neînţeles?

Dumnezeu ne îndeamnă să cercetăm,
adică să cercăm,
adică să încercăm (să experimentăm pe noi înşine...),
adică să practicăm,
adică să ne silim să punem în viaţa noastră de zi cu zi
poruncile şi judecăţile (raţiunile, cuvintele...) Sale.

Poruncile Sale le ştii. Cearcă-le..., gustă-le pe acestea şi atunci să vorbeşti. Înţelegeţi voi, neamuri răzvrătite, că cei ce nu cunosc personal Cuvântul (adică: cu şi în toată persoana lor, cu toate ale lor...) nici nu au cuvânt*, ci numai gălăgie fac, precum acest andreicozia?

*Nici Cuvântul şi nici cuvântul nu sunt informaţii, noţiuni, concepte (deşi "concept" pare că se mai apropie...), termeni ori mai ştiu eu ce năzbâtii închipuite de minţile necunoscătoare. Nu sunt coduri ADN, ori informaţii genetice. Numai o raţiune căzută (iar când a căzut s-a şi însingurat şi afară de ea, de raţiune, nu mai vede nimic..., aşa-i de săracă şi se crede bogată...) prin cei ce-i slujesc, poate emite asemenea aberaţii mincinoase; pentru că n-a cunoscut adevărul Cuvântului, nici cuvintele nu le cunoaşte...

Dacă e vreounul iubitor de înţelepciune pe aici şi i s-au dat urechi să audă, să asculte cuvântul Domnului:

"Cercetaţi Scripturile..." (Ioan 5, 39). Ce spune? spune ceva de Facultăţi, de Institute de Cercetări, de Colegii înalte etc? Nu, ci spune:

"Cercetaţi Scripturile...", cercaţi Scripturile, ispitiţi Scripturile (în sensul de "încercaţi Scripturile"), experiaţi Scripturile, pliniţi Scripturile, gustaţi Scripturile, adăpaţi-vă cu Scripturile, hrăniţi-vă cu Scripturile, care sunt Cuvântul lui Dumnezeu, "...că socotiţi că aveţi viaţă în ele"(tot Ioan 5, 39)... !

"Cercetaţi Scripturile...".

Deci nu cercetaţi orice, fie ea şi cea mai înaltă ştiinţă lumească. Studiaţi cele lumeşti dar nu credeţi lor ca unui dumnezeu... Nu vă botezaţi în apele cele de dedesubt ale lumii, ci în cele ale botezului, la care mărturisiţi prin naşii voştri că "Cred Lui ca unui Împărat şi Dumnezeu"...

Ce analogii faci tu, tinere andreicozia, cu cele pe care nici măcar nu le înţelegi?
Şi mai ispiteşti şi ca un nesimţit... Nu-i aşa mare baiul, că nu suferă Ioanna, sau altul, vreo lezare în orgoliu, ci e problemă că altfel decât cu un cuvânt greu nu ţi se poate răspunde. Că sufleţelul tău cere răspuns, chiar dacă nici măcar conştient de sine nu eşti să fi înţeles asta... . Deci nu e baiul mare că întrebi, ci că întrebi cu dopurile deja înfipte adânc în urechi. Scoate-ţi dopurile.

...

"Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul [ştiinţa ateilor de pildă..., ori chiar a unor ortodocşi (cu buzele şi cu botezul doar; şi observăm în ultima vreme, cu tristeţe, din ce în ce mai mulţi cu cunoştinţe dar fără cunoaştere. Că aşa i-au form(at)at unii lacşi...) păcăliţi de vulpisme, care-s mai periculoşi decât ateii...] necredincioşilor, şi în calea [credinţa lor...] păcătoşilor nu a stat, şi pe scaunul [cuvântul rostit, scris, gândit..., care este suportul unui cuget. Cugetul nu este doar un gând...] hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta [iată, zice "va cugeta", nu spune "va gândi"...] ziua [eh, de-am şti ce este ziua... . Căci unii deşi sunt înaintaţi în ani, puţine zile au apucat...] şi noaptea [... într-aceasta se scaldă, săracii, ca într-o mocirlă. Şi nu doar atât, dar s-au deprins cu noaptea într-atât de mult încât îi spun nopţii - zi, şi zilei - noapte...].
3. Şi va fi ca un pom răsădit lânga izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa!... "(Ps. 1, 14)

...

Măi oameni, sunt o mulţime de tâlcuiri la Cuvântul Domnului arătate de Sfinţii Părinţi. Tâlcuirea unui Sfânt nu este altceva decât a arăta pe Hristos - Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum S-a făcut El cunoscut. Dar dacă nu cercetăm (experimentăm), ce folos şi de unde pricepere...?

Doamne ajută!
__________________________________________________ __________

"Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor, şi în calea păcătoşilor nu a stat, şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lânga izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa!... "(Ps. 1, 1-4)

... pentru că nu vor, nu că n-ar putea; căci pentru orice porunceşte Domnul tot El dă şi puterea de a plini. Ce poate fi mai simplu de atât? - "El a zis... şi s-a făcut"!

"Cred!".

Si totusi de unde vine acest "Crede si nu cerceta?"

Pe urma ma gandesc eu ca Iisus totusi a spus acest lucru, intr-o alta forma.
Ii spunea apostolului Toma ("necredinciosul"):"adu degetul tau...si pune mana ta,..si nu mai fi necredincios i credincios". Adica sa creada fara sa mai cerceteze (sa puna mana mana, ca sa se asigure daca exsita intr-adevar).

Ni se cere in fond sa credem, fara a cauta explicatii, fara a pune ceva la indoiala, etc. Caci raspunsuri si explicatii, oricum nu se gasesc...
Nu le stim noi.

Cred si nu cercetez (rational)
 

Crede si nu cerceta. Crede si lasa ratiunea deoparte, Dumnezeu nu poate fi cuprins cu mintea. A crede orbeste isi are obarsia in chiar acest "nu cerceta".
Mai poate fi interpretat si in "crede si accepta"/ "crede in tine insuti" (acceptare interioara - smerenie) (eu insumi - sinele interior) Asadar credinta in sine, iubirea de sine nu pot fi realizate prin ratiune ci prin duhul nostru (sinele interior) ce, surprinzator Dumnezeu ni l-a dat.

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Rom 8.24-25; 2Cor 4.18; 2Cor 5.7;

"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mat. 22.34-40

,,Crede si nu cerceta ,, este un dicton aparut in urma paganizarii crestinismului , si in felul acesta ,,crestinul nu trebuie sa-si puna prea multe intrebari , trebuie doar sa creada ce crede si multimea adica neamul stramosesc din care face parte indiferent daca e adevarat sau nu ceea ce se crede.

Seriooos?
Eu credeam că Celsus l-a folosit, acu' peste 1500..1600 de ani.
Da' ce să vezi? Toate-s vechi...

Concorda. In conceptia neoprotestanta in general, si adventista in special, paganizarea Bisericii a inceput odata cu Sf. Imparat Constantin.


Amicul care, sub noul lui nume de utilizator, este "Ionel, ortodox" profita de faptul ca ei au fost la sinagoga sambata, astfel incat azi dimineata, de Ziua Domnului, cand crestinii sunt plecati la biserica, a gasit regaz sa umple forumul de vechile obsesii.

Da.
Noi nu stim.
Eu stiu.

Îți dai seama mă? 4 ani în care n-a priceput nimic?