S-a suparat pe mine ca i-am spus ca ar trebui sa fie o adevarata crestin-ortodoxa asta insemnand sa mearga si sa isi ceara iertare tuturor membrilor familiei ei fata de care a gresit, mama , bunici, si celor pe care i-a suparat , sa nu mai ponegreasca pe tatal copilului si sa il lase la voia si in plata lui Dumnezeu, sa caute un duhovnic sa spovedeasca toate greselile ce le-a facut si sa nu se mai indreptateasca in greseli. Ti se pare ca e un sfat gresit?

Sfntii Parinti ne spun mereu sa invatam iubirea, asta inseamna si iertarea si nedreptatirea in greseli si blandetea fata de toti cei pe care ii intalnim, si iubirea vrasmasilor.

Asteptam de la Maria altceva: nu sa promita ca nu se mai smiorcaie pe aici ci sa promita ca va merge sa isi ceara iertare de la familia ei. Daca ar avea familia langa ea , mult mai usor ar trece greutatile vietii. Nu e de ajuns sa spui , nu vor sa auda de mine, ci ar trebui sa spui da, am gresit fata de voi, iertati-ma si primiti-ne (ea si copilasul ei) iarasi sa fim cu voi. O familie unita si iubitoare poate fi foarte puternica. Asta spun mereu multora, frati, surori, parinti si copii fiti uniti, iubiti-va curat si veti trece usor peste greutati.

Atata dezbinare in familiile de crestini ca astazi parca nu a fost niciodata. Oamenii au uitat cum se iarta si cum pot fi iertati. Mandria a cuprins lumea in ghearele ei si nu o mai lasa.

Aici vezi fratele cu familia lui zbatandu-se in necazuri si greutati, colo vezi sora lui zbatandu-se in alte necazuri si alte greutati. Mai incolo parintii se zbat si ei. Si fiecare se uita unul la altul, si se zbat separat. Nu-i iubire. Nu-i.

Sfaturile au fost bune,sa-si ceara iertare de la parinti,sa nu-l mai urasca pe tatal copilului etc.
Eu ziceam ca sa n-o mai mustram asa public ca vb aia nu suntem investiti sa judecam sluga altuia...dar in rest,i-ati dat sfaturi bune,se vede ca sunteti mama :)

Mihaela, din mesajul Mariei nu rezultă că s-ar fi supărat pe tine. A răspuns foarte la obiect şi şi-a asumat criticile primite.

De unde ştii tu ce a vorbit şi ce nu a vorbit cu familia ei? Dar dacă familia era iubitoare, oare ea mai ajungea la păcatul de a fi trăit necununată? Iar dacă le cere iertare exact aşa cum ai vrea tu, de unde garanţia că acei părinţi ar deveni dintr-o dată iubitori??

E drept, nu ştim exact cum stau lucrurile acolo. Maria avea nevoie de sprijin şi mai găsea pe aici. Nu strică nici un duş cu apă rece... dar teoria pe care o ţii tu, Mihaela, mi se pare exagerată. E prea... teoretică... Pe mine nu mă convinge.

Iubire cu forţa nu se poate. Ca să ne iubim între noi, singura şansă, cred eu, ar fi să-L iubim mai întâi pe Dumnezeu.

Iannis Cel Nebun Dupa Hristos
 

am eu cartea in format pdf.da-mi un semn si imediat o vei avea.adresa email gigidobree@yahoo.com

Va doresc Sarbatori fericite si un An Nou minunat, presarat cu sanatate si multe bucurii!

Nu v-am uitat pe niciunul, va imbratisez pe toti si va trimit un gand bun!

Doamne ajuta si numai bine!


Maria.

Multumesc la el maria. Cum mai esti? Reusesti sarazbesti cumva?
Cu familia ai mai putut vorbi? Ce mai face minunea ta de baietel? Sunteti bine?

Va imbratisez cu drag si va doresc ca noul an sa va aduca intarire sufleteasca si lucruri mai bune decat ati avut in anul asta. Sa va ajute Dumnezeu.

Printre ele. Si bune, si rele. Trag nădejdea sa fie mai mult bune in anul care vine.

Asemenea va dorim si noi!

Craciun fericit, Maria! Ce faci, ai reusit sa te angajezi undeva? Cu scoala cum e? Am vazut ca a facut dna dr. Ionascu d la chirurgie pom de Craciun, ati fost si voi?

Multumim! N-am fost. Toate sunt asa si asa. De-asta trag tare pe mai departe. Sper ca in viitorul apropiat sa se simta schimbarile. Momentan am o problema de sanatate care ma sacaie tare.

Toate cele bune!

buna
 

Ce faci ? Cum mai iesti? Radpunde-mi te rog in mesaj provat ca sa vad mesajul tau :)
Doamne ajuta! ;)

Buna !
 

Te rog,intra pe aceasta pagina:
https://www.facebook.com/marius.simion2


Sunt noua pe forum, cu toate ca va citesc de mult timp. Sper din tot sufletul sa gasesc aici o alinare, un sfat, o solutie... si sa nu deranjez pe nimeni cu problemele mele.

Nici nu stiu cu sa incep. Incerc sa imi descarc putin sufletul.

Sunt intr-un punct al vietii mele in care ma gandesc serios sa nu mai traiesc. Chiar daca vreau, chiar daca am sperat nespus intr-o noua sansa la viata, la o schimbare. Nu mai pot. Am acumulat foarte multe datorii. Am pierdut tot. Maine poate ma da afara proprietarul pentru ca nu am bani sa imi platesc chiria. Realistic vorbind, nu am nicio sansa sa imi revin financiar. Job nu am gasit, de imprumutat nu am de la cine. Cu toate ca la inceputul iernii anul trecut, am facut o targuiala legala cu un investitor pe care il cunosc, garantata cu ipoteca. Suma 20,000 euro. Bani pe care nu i-am vazut pana acum. Si nu stiu prin ce minune vor mai veni. Am pierdut masina. Am acumulat alte datorii. Sunt la capatul puterilor. Pe mama si pe bunicul meu i-am stors de bani. In plus de asta, pot spune ca am pierdut 5 ani din viata. In ultimul an din liceu m-am indragostit de un baiat, cu care in prezent am un copil de aproape 2 ani. Am renuntat la facultate. Nimeni nu stie asta. Am fost si logoditi. M-a parasit cand am ramas insarcinata si s-a insurat cu altcineva. M-am sacrificat enorm pentru acest copil si i-am oferit tot ce este mai bun. Dar acum, nu pot pune nici macar o paine pe masa. Nu-i pot oferi nici macar un acoperis de-asupra capului sau dreptul de a merge la gradinita. Nu il invinovatesc pe tatal lui, cu toate ca majoritatea alegerilor mele le-am considerat bune si le-am facut pentru el, dar si el a contribuit foarte mult la acest necaz infinit pe care-l duc zi de zi.

Nici nu stiu cum sa ma exprim, cu toata sinceritatea. Mi-este tare greu.

Am un duhovnic. Un om minunat. M-a ajutat enorm. Cred in Dumnezeu si cred in minunile lui. Am facut si multe rele si sunt constienta ca doar eu sunt de vina si ca trag din cauza asta. Am fost si la dezlegari, in masura in care am putut merge, am citit acatiste, psalmi, rugaciuni. Imi impartasesc copilul cand pot. Plang zi de zi. Ma rog zi de zi. Fiecare zi este un chin. Chiar daca gasesc un ban la cineva, ma intorc in acelasi loc. Sa-mi fie cu iertare, dar de cand l-am cunoscut pe tatal copilului, rau a fost. Nu stiu ce sa mai fac. Tot ce mi-am dorit a fost un nou inceput, o noua sansa. Asta i-am cerut lui Dumnezeu anul trecut. De asta am cerut un ban investitorului garantat cu ipoteca, sa pot sa ma dreg. Sa merg la o scoala, sa o iau de la capat. Sa fiu un om normal. Tot ce pot sa gandesc acum este ca m-a inselat. Ca o ultima speranta, am tinut 2 marti din cele 9 ale novenei Sf Anton de Padova. dar nu stiu daca mai apuc eu luna martie. Sunt ruinata. Pe tatal copilului inca il mai iubesc, dar intr-o masura mai cumpatata. De cand a cunoscut-o pe respectiva, s-a intors la 180 de grade.

Chiar nu stiu ce sa mai fac. Stiu ca toate se pot cu credinta in Dumnezeu, dar am ajuns atat de disperata, incat nu mai pot spera in nimic. N-am nicio sansa sa ies din acest calvar.
Ar fi multe de povestit...

Toate cele bune![/quote]

Oare?
 

Pana te ajuta Dumnezeu.......e cale lunga de tot. Toti stati si asteptati sa va pice in gura minuni...L-a vazut cineva pe Dumnezeu? Pai la fel de clar veti vedea si ca va va ajuta....

Altfel spus, cei care au văzut că Dumnezeu i-a ajutat L-au văzut pe Dumnezeu.

Ia du-te si introdu un cui in priza. Sa ne spui apoi daca ai vazut cum arata ceea ce te-a scuturat.
Daca nu vezi nu inseamna ca nu exista.

Criminal gând, același avocat..