Adevarat ai spus, Doamne ajuta si Lumineaza pe fratii nostrii sa citeasca si sa le intre la inima aceste cuvinte!
Acum nu ma simt singur! Tacerea in aceste clipe mi-ar fi mai de folos, dar Cuvintele mele care au scapat pacatoase sunt ale mele, iar cele bune sunt pentru cei care nu vor sa auda si sa vada Voia Lui Dumnezeu!

Nu stiu daca chiar este fruntasa, dar sa nu uitam ca guvernul nostru a dat o lege prin care se poate divorta in 30 de zile la notar. Asa de mult vrea sa protejeze guvernul familia. In 2007 familia romaneasca era printre cele mai puternice, cu cele mai putine divorturi.


60% din divorturile din SUA se datoreaza pornografiei, ma indoiesc ca romanii in prezent sunt mai diferiti. Sunt si in RO o gramada de dependenti de sex si pornografie, mai ales barbatii. Si evident ca terapie ptr. ei nu exista(nu exclud ortodoxia, insa o terpaie ptr. dependenta de sex si pornografie ar fi binevenita, mai ales ptr. cei mai putin credinciosi)

Pornografie gasesti peste tot in Ro, pe strada, in statie, la televizor etc. Si nu ma refer la filmele xxx. Nu a sesizat mai nimeni ca e ilegal.

Deci, sa nu aruncam vina pe BO si pe invatatura ortodoxa cand nu e cazul.

Nu mai ai unde sa te ascunzi de ea. Efectiv ne e bagata pe gat cu forta. Si asta chiar de semenii nostri care nu se imbraca precum ar trebui. Sa nu mai vorbim de ce e pe la televizor sau prin reclamele de pe strada.

Tocmai ptr. a ma clarifica te-am intrebat daca le folosesti sau le-ai folosit! Mesajul tau se poate interpreta in mai multe feluri, mai ales cand ai pus acel atentie mare. Raspunzand de sus si trimitand omul la plimbare nu clarifica situatia.

Si iti repet, eu ce stiu despre anse, stiu din ce am auzit din conferinte. Daca ei au gresit cand au spus ca nu se incarca cu energie, asta. Monahii nu sunt experti in anse.

Sa ne reamintim ca sunt pe internet si comunicarea este putin mai dificila decat daca am fi fata-in-fata. Tonul unui mesaj ni-l imaginam noi mai mult.

As spune ca este invers. Semenii nostrii se imbraca asa ptr. ca sunt bombardati mereu cu mesajul mediatic. Se stie ca oamenii care se uita mult la tv o sa copieze mai mult sau mai putin ce vad acolo. Mai ales tinerii sunt usor influentabili de mass-media si de reviste. Daca asa spune societatea ca e cool, asa fac si ei ptr. a nu fi marginalizati.

Da, lumea e influentata de ce vede la TV si tinde sa copieze ce vede acolo. Dar eu aici ma refeream la cei ce nu sunt asa si incearca sa ramana normali. Pentru ei pornografia e efectiv bagata pe gat (eu ma includ in aceasta categorie si simt asta pe pielea mea). Si aproape ca nu ai cum sa o ocolesti 100%. Eu as vrea sa nu mai vad niciodata femei dezbracate, dar ce pot face? Numai sa ma izolez de lume eventual.

Imi cer iertare ca intervin

Dar Biserica Ortodoxa a permis si permite pana la trei casatorii! Asta din pricina pacatului si a incapacitatii de infranare a omului, spune biserica! Ma duc mai mult si spun ca asta accentuiaza pacatul, ba chiar il incurajaza!
Nu vreau sa scot ochii bisericii, consider ca deja sufera de orbie prelatii nostrii, oare nu vad ei ca prin asta incurajaza adulterul si desfraul! Canonul prevede ca cel care se recasatoreste sa nu poata sa se impartasasca un timp de cativa ani! Parca cel care se recasatoreste este interesat de Sfanta impartasanie!
Daca cineva va ajunge la a patra casatorie, nu mai are nevoie de binecuvantarea Bisericii, cade intratat incat nu ii mai este de trebuinta, de ce sa nu ii starpim de la a doua! Nimeni nu a oprit pe om sa nu caute pe Dumnezeu, dar unii fac cu tot dinadinsul sa fie impotriva Cuvantului Si a Voii Lui Dumnezeu! Ba mai mult curvesc sub acoperamant legal al bisericii, asta ca sa ii impace cel necurat ca nu traiesc in pacat! Oare nu spune sa nu tii libertatea ca acoperamant al rautatilor!
Ei vor iertare fara sa lepede pacatul, iar daca faci din nou pacat, inseamna ca nu l-ai lepadat!
Oare de ce ne-am impietrit inimile intratat, incat spunem sa nu se faca si venim sa ingaduim pe partea cealalta!
Inteleg ca sunt cazuri exceptionale, dar asta nu inseamna sa ii ratacim pe cei care il cauta cu Adevarat pe Dumnezeu si sa se lase in mana Legii Bisericesti, facuta de oameni din pricina pacatelor unor alti oameni de frunte, daca stam sa urmarim istoria acestei legi! Sa facem prin asta rabat de la Sfanta Scriptura! Nu este ingaduit sa ne facem legi dupa bunul plac!
Nu critic biserica, ci vreau sa ii trezesc pe cei care se incred in astfel de ingaduinte, care nu sunt placute Vesniciei!
Cred in reabilitarea omului, tocmai de asta consider ca doi oameni casatoriti, trebuie sa se reabiliteze, caci nu este mai breazu unul decat celalalt, daca ajung la gandul despartirii!
Stiu ca cei parasiti se victimizeaza si ei nu sunt devina, dar sa luam aminte la viclenia si mandria omului si sa nu cadem in aceasta ispita!
Inteleg daca moare unul, ca celalalt sa nu ramana singur, dar altfel nu mai inteleg, pentur ca atunci cand s-au casatorit, au fost in acelasi cult, cum vor spune ei acum, ca nu se mai inteleg din pricina religiei! Daca unul s-a intunecat, celalat trebuie sa il trezeasca, nu sa profite de el, asta inseamna jumatatea ta!
Cunosc caz in care doi soti mergeau la acelasi duhovnic si s-au despartit! Sigur ca nu este nimeni devina, unul e victima, altul e erou, daca biserica permite unul spune ca celalalt si-a lepadat credinta si e simplu pentru ei, se recasatoresc fiecare! Oare ne-am intunecat detot?!
Va rog sa luati aminte la Cuvant, mai inainte sa va bucurati de ingaduinta, pentru ca Dumnezeu ne-a dat femeia de ajutor si ne-a ingaduit prin binecuvantare sa traim in trup unul cu celalalt, sa nu facem din aceata binecuvantare desfranare si mai ales una legala si din punct de vedere al celor care ar trebui sa ne invete Cuvantul Lui Dumnezeu, asta pentru ca sa nu ne ratacim!
Macar daca nu ar fi prunci implicati in toata povestea asta! Ganditi-va la ce iubirea poate primi pruncul la care tatal lui sau mama lui isi imparte dormitorul in desfrau langa camera lor, va rog cu staruinta sa nu ne intunecam fratilor!

3. Nu* vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.
22. Nu vă mai încredeţi*, dar, în om, în** ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?

Legile facute din pricina pacatelor oamenilor celor mari sunt din pricina pacatelor celor mari, sa nu spunem ca sunt binecuvatari de la Dumnezeu, pentru ca sa nu ne ratacim si sa gasim scuze la ratacirile noastre care ne aduc satisfactie pentru ca putem implini desfraul! Dumnezeu a binecuvantat sa luam din toate cumpatat nu sa ne indestulam in desfrau!

Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevarul Lui!

Eh, nu as zice ca si ei isi doresc neaprat asta. Multi asa au fost programati, sunt si ei victime, mai ales daca au crescut de mici in mediul acesta si nu au avut o familie mai stricta, daca nu credincioasa.
Asa'i, este bagata pe gat aceasta subcultura. Unii ca vor sa vinda, altii vor rating, altii nu stiu ce. Se stie ca violenta si pornografia vinde bine.
E un razboi al mintii, asa cum zic duhovnicii. Se poate rezista numai prin Biserica si rugaciune, altfel f.greu. E greu, ce sa facem.

(cand vezi pornografie la chioscul de ziare sa sesisezi politia, ptr. ca ilegal sa fie amplasata pornografie la vedere)

***

Biserica Ortodoxa nu ingaduie 3 casatorii ptr. ca sau smintit preotii si ierarhii. Ai citit sa vezi de cand e canon ptr. a doua si a treia casatorie? Caci aceasta chestiune nu e de ieri de azi. Am incredere in Sfintii Parinti ca nu au scris prostii. Apoi, tot dansii spun ca a doua casatorie este ingaduita, nu aprobata si acceptata. Nu se mai face Taina Cununiei, e mai mult o binecuvantare.

Cei care se recasatoresc deobicei nici nu mai trec pe la Biserica! Foarte putini. Doar daca unul din soti este la prima casatorie, dar deobicei numai la starea civila apeleaza.

Preotii si ierarhii nu pot da socoteala ptr. ce face omul! Preotul citeste Taina Cununiei, dar omul se foloseste de ea si o lucreaza, preotul citeste Taina Botezului, dar omul se foloseste de ea si o lucreaza si asa mai departe.

Preotii, mai ales cei de mir, fac si ei ce pot. Sa stii ca au fost cazuri in care enoriasii au facut taraboi in Biserica si preotul ce sa faca, sa faca circ? Preotii vin dintre noi, deci cum sunt mirenii asa sunt si preotii. Cum sa fie preoti sfinti, daca mame sfinte nu prea mai sunt?

Si inca ceva, Biserica Ortodoxa suntem noi toti, nu doar popa x si ierarhul y.

In rest, de acord. Oamenii ar trebui sa studieze mai mult ce spun Sf.Parinti si sa nu se joace. Multi cred ca e de joaca, dar nu e.

Casnicia razboiul duhovnicesc al mirenilor ?
 

In privinta pornografiei in spatiul public, intradevar astazi in Romania este o problema destul de serioasa!
Aici atat statul ar trebui sa fie mai ferm- prin autoritatile abilitate de lege (CNA-ul, etc), in sensul de a limita- pe cat posibil- distributia materialelor pornografice. In aceasta privinta foarte corecta era atitudinea statului inainte de 1990. Eu inteleg ca trebuie respectata si libertatea de exprimare, insa in accelasi timp trebuie protejate si bunele moravuri si morala publica!
Apoi un alt aspect este cel al educatiei primite in familie. Oricat de bine intentionat ar fi si orice masuri s-ar adopta de catre stat, acest lucru nu poate inlocui ""cei 7 ani de acasa"" si educatia data de parinti copiilor. O mai mare responsabilitate din partea parintilor se impune. In cazul acelor familii destramate, sau cu parinti care nu pot asigura conditiile morale si materiale pentru cresterea si educarea copiilor (parinti alcoolici, care se drogheza, violenti, etc) ar trebui simplificata legislatia, iar autoritatile de protectie sociala sa intervina mai ferm si mai prompt pentru scoaterea copiilor din acel mediu vicios.

In privinta divortului, evident ca ar fi de dorit ca omul sa sa se casatoreasca o singura data. Totusi, daca dupa o analiza "la rece"" cei doi soti constata ca nu-i mai leaga nici un fel de sentimente, decat sa fii casatorit formal, pe hartie numai, este preferabil ca fiecare sa-si vada de drumul lui!
In aceasta privinta- deciziile in privinta vietii personale a fiecaruia- statul nu este normal sa intervina! Nu este treaba justitiei sa decida daca doi oameni trebuie sa divorteze sau nu- este decizia numai a lor.

Biserica Ortodoxa ingaduie cu pogoramant trei casatorii. Ea este intelegatoare fata de neputinta omului si face acest lucru pentru a nu ii lasa pe oameni sa traiasca in pacat. Cred ca ar trebui sa nu judecam de ce Biserica a hotarat acest lucru. Faptul ca cei ce se recasatoresc sunt despartiti un timp de Sfanta Impartasanie le arata clar ca Biserica ingaduie doar ca pogoramant, nu ca pe ceva recomandat si de dorit. Exista o descurajare in practicarea acestui fapt, dar unde nu se poate, si aici noi nu suntem in masura sa judecam, Biserica da binecuvantarea pentru vietuirea impreuna din dorinta de a-l feri pe om sa mearga din rau in mai rau.

Problema este in toata lumea, nu doar in Romania. Lucrurile nu se vor putea indrepta doar in Romania iar in celelalte tari sa ramana tot asa sau sa se inrautateasca. Din aceasta cauza nu cred ca lucrurile vor fi mai bune, ci din contra. Pana la urma in Apocalipsa Sfantului Ioan nu se proorocesc vremuri bune pentru omenire. Deci lucrurile vor merge din rau in mai rau. Si asta din cauza lipsei de credinta in Dumnezeu.

Libertatea de exprimare nu inseamna pornografie.
Pornografia nu e nici arta, nici cultura, nici opinie, nici ceva bun.
Legile sunt, dar nu sunt respectate si nimeni nu se sesizeaza CNA-ul si politia ca un post tv sau un magazin incalca legea! Recent CNA-ul a inasprit legea, acum sa vedem cine o respecta si cine sesizeaza ca legea este incalcata.

Legat de divort. Divortul este ingaduit de Biserica in anumite conditii:
-adulter
-unul din soti nu vrea copii si/sau doreste avort
-unul din soti doreste si incearca sa il omoare pe celalalt (au fost cazuri multe, chiar parintele Jar din Ucraina, povestea cum o fetita de la ei vroia neaparat sa isi vada mama, desi nu o mai vazuse de mult. cerea insistent sa o vada. si in acel timp, cand fata dorea sa isi vada mama, tatal ii taia gatul. )

Lipsa de sentimente nu prea e inclusa acolo. Lucrurile ar trebui reparate nu aruncate. Adica sa se incerce pe cat se poate sa se scoata totul din casatorie. Si cum spunea un parinte, daca dragostea a disparut, aia nu a fost dragoste si casatoria s-a facut din motive gresite. Motivele trebuie sa fie f.intemeiate, nu ne luam jucariile cand ne plictisim si/sau e monotonie. Aia nu e casatorie bazata pe invatatura ortodoxa.

In rest da, omul ar trebui sa aiba o casatorie si atat. Si multi au reusit, mai ales din generatiile bunicilor.

Casnicia razboiul duhovnicesc al mirenilor
 

[
Lipsa de sentimente nu prea e inclusa acolo. Lucrurile ar trebui reparate nu aruncate. Adica sa se incerce pe cat se poate sa se scoata totul din casatorie. Si cum spunea un parinte, daca dragostea a disparut, aia nu a fost dragoste si casatoria s-a facut din motive gresite. Motivele trebuie sa fie f.intemeiate, nu ne luam jucariile cand ne plictisim si/sau e monotonie. Aia nu e casatorie bazata pe invatatura ortodoxa.

In rest da, omul ar trebui sa aiba o casatorie si atat. Si multi au reusit, mai ales din generatiile bunicilor.[/quote]


Intradevar, ideal asa ar fi si bineinteles ca trebuie facut tot ce e omeneste posibil in acest sens!
Oricum, aici numai cei doi pot cunoaste situatia reala.
In plus, este bine ca inainte ca un barbat si o femeie sa se casatoreasca, sa se cunoasca mai bine, pentru a nu aparea surprize ulterior! Acele ideii cu "dragostea la prima vedere"" mi se par cu totul absurde- ca sa te indragostesti cu adevarat de cineva trebuie sa-l cunosti mai bine, mai ales din punct de vedere a caracterului.
Asa o atractie fizica "la prima vedere"" da evident ca se poate, insa pana la a te indragosti de respectiva persoana e cale lunga!

Foarte frumos spus!
Nu inteleg al doilea motiv, nu vrea copii si doreste divort?
Normal ca daca divorteaza vrea divort!

De la inceput un bun Crestin Ortodox se gandeste la familia conform invataturii pe care ne-o da biserica! Cand doi oameni spun Da, o spun cu toata cunoasterea despre aceste reguli, care nu ar trebui sa fie reguli, ci adevar pe care sa il facem cu dragoste deplina! Daca un om se abate de la regula si incepe sa faca totul impotriva regulilor, desigur poate sa ajunga la situatia de divort dar asta ar trebui sa il faca suficient de constien ca un gand viclean care ii spune ca iar va reveni la biserica, numai sa scape de sot, il face pe omul acela sa creda ca il poate insela pe Dumnezeu! In cazul acesta Biserica ar trebui sa ia atitudine la aceste viclenii! Vorbesc de cei care il cauta pe Dumnezeu cu adevarat si totusi cred ca il pot insela cu astfel de ganduri, pentru ca inima lor e impietrita si doar din pricina ca biserica ingaduie situatia respectiva, ei fac un joc care sa le permita sa ramana in biserica! Spun cu toata hotararea ca nu ar trebui incurajate astfel de jocuri pe care si le fac unii in minte! Biserica ne indreapta cat poate dar in mintea omului nu poate intra! Cu toate astea consider ca cel vinovat de divort ar trebui sa fie exclus din biserica pentru totdeauna! Sa poata sa intre, dar sa nu mai fie numit Ortodox! A te cai inseamna repet pentru a nu stiu catea oara, a te lepada de pacat, nu a astepta sa fii iertat mereu pentru repetarea pacatului!
Depilda Adulterul e din pricina poftelor, daca nu te feresti de el si te expui, risti sa il faci! Asta este pentru cei mandrii care cred in iei foarte mult si spun ca se pot juca cu sentimentele si se vor opri cand voiesc ei, dar sunt propria lor jucarie defapt!
Neantelegerea vine din pricina celor care iubesc doi stapani si ii mint pe amandoi, ca sa nu afle unul de celalalt! Asta cred ei ca iubesc, dar nu iubesc nimic defapt! Cel care nu ascunde nimic, este curat, asa ca cei care incep cu minciuna o astfel de relatie, fie ea si de sincera prietenie, nu stiu ce cauta in biserica! Intro zi da de se va lega ceva de ei, dar din cate am vazut nu fac decat sa ii insele pe ceilalti cu afisarea unui bun crestin si reprezinta defapt un pericol pentru toti fratii lor! Stau la panda sa le greseasca prietenii tot Crestini Ortodoxi practicanti si spun ca daca asta a fost Voia Lui Dumnezeu sa se certe doi, Dumnezeu a facuto pentru el! Spun pentru ei ca Voia Lui Dumnezeu este ca oamenii care sunt impreuna chiar si necasatoriti sa se inteleaga! Mi se pare ca s-au ratacit si trebuie treziti de biserica sa nu se mai ascunda in spatele zidurilor! Sunt simplu de recunoscut, cer prietenii de suflet si mint cu nerusinare si inteleg ca pot sa iubeasca sau sa slujasca la doi stapani odata si asteapta sa fie la randul lor slujiti de doi stapani odata. Ei nu iubesc deloc, doar se lauda ca ii iubesc pe toti fratii, repet astfel de oameni sunt un pericol pentru comunitatea pe care o reprezinta cei care il cauta pe Dumnezeu si acestia sunt amintiti si in Sfanta Scriptura:
. Suflete preacurvare!* Nu ştiţi că prietenia** lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine† vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.

Daca cineva va cere sa fiti prieten cu el si l-ati prins ca va minte, aceasta este prietenia lumii, citatul spune ceea ce este defapt si ce fel de prietenie vrea el cu voi! Daca o relatie incepe cu o astfel de prietenie si nu isi schimba pe parcurs forma, inseamna ca unul dintre soti este sluga la doi stapani, ce ar avea de ascuns doi oameni care se iubesc cu adevarat in numele Lui Dumnezeu? (nimic), dar cei care mint? (pe celalalt stapan).

Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevaru Lui!

Mai periculoasa decat pornografia este infidelitatea omului! Daca omul ar fi fidel adevarului, nu am mai avea propleme cu ispitele! Infidelitatea in schimb este ispita pe care o dam la randul nostru celorlalti!
Pornografia e ispita care vine la noi, infidelitatea este ispita care pleaca de la noi spre ceilalti!

Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevarul Lui!

Te rog detaliaza putin ce ai spus mai sus, si anume ca: "infidelitatea este ispita care pleaca de la noi spre ceilalti!"

Aşa cred şi eu. Şi, ca dovadă a înţelepciunii Bisericii, după căsătorii pripite şi imatur purtate în tinereţe unii oameni au învăţat câte ceva şi au parte de o a treia căsătorie mai roditoare, mai aproape de Dumnezeu. Aşadar, cu îngăduinţă şi nădejde lucrează Biserica, astfel ca lucrurile să nu meargă din rău în mai rău. Şi iată că uneori merg din bine în mai bine, spre slava lui Dumnezeu cel MultMilostiv!

Depilda daca un om este fidel gandului bun sau familiei! Adica are o sotie sau o iubita la care tine cu adevarat, nu o sa mai vada o ispita din restul lumii! Sunt multe persoane care nu se uita dupa trupuri goale si pentru asta isi fac prieteni cu care se intalnesc si risca sa intre direct in pacat trupesc si asta in timp ce promit la altii marea cu sarea, prietenii de suflet si ate vorbe placute auzului! Am mai scris si cu alte ocazii ca iubirea nu este un sentiment transferabil! Cu atat maii mult iubirea vazuta, pacatul trupului, fie el si in imaginatia noastra! Mai periculos decat ceea ce vedem, adica decat pornografia, este sa iubim in ascuns doi stapani odata si sa ascundem existenta unuia fata de celalalt! Acolo sta gandul necurat mai viclean ascuns in noi, atat de viclean incat mai ca ajungem sa credem ca avem dreptate! Unii ajungem sa ne rugam la Dumnezeu, sa nu afle unul despre celalalt, ca ce bine si crestinesc ma inteleg eu cu fratele meu crestin! Fratii acestia sunt primii care sar cu gura si va vor acuza de posesivitate sau de faptul ca nu aveti incredere in ei! Si e vai de noi atunci, pentru ca ne ratacim mai rau decat daca vedem un trup gol intro poza, pe care e atat de simplu sa il ignoram, atunci cand iubim cu adevarat pe cineva! Trupul gol ne starneste pofte trupesti, dar vai de acela care leapada sufletul iubit al sotului pentu pofte care spune el in mintea lui ca sunt sufletesti, dar sunt tot trupesti sunt si mai grav direct trupesti nu in poze! Daca la un momentdat in viata vine un om de sex opus si tu ai un iubit sau un sot si incepi sa il vezi pe celalalt sa spunem un bun crestin, mai bun decat sotul tau si te expui unei relatii de prietenie cu el, dar defapt in sufletul tau incepe sa il vada ca pe o sumatatea, in acel moment sufletul incepe si se faramiteaza, se sfasaie si e mult mai rau decat atunci cand vezi o goliciune si o uriciune sau o bunaciune cum se mai spune intro poza! Nu o sa te alipesti cu sufletul de goliciunea pe care o vezi pe sticla si e foarte usor sa o ignori, pe cand atunci cand joci la doua capete, iti ciopartesti sufeltul si nu mai ai liniste!

Suflete preacurvare!* Nu ştiţi că prietenia** lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine† vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.

Dumnezeul sa ne Lumineze cu Adevarul Lui!

Adevarat ai spus, dar vreau sa repet ideia de baza, cei care gresesc vicleneste si nu din pricina nestiintei ar trebui exclusi din biserica, pentru ca sa nu strice si pe altii!
Cred in reabilitarea sau iertarea omului care se leapada de pacat, prin a omite sa il mai faca, dar cel care isi cauta o scuza prin regulile bisericii si se simte protejat de ceea ce gandeste cu viclenie, ori renunta la viclenie, ori la Biserica! Sluga la doi stapani nu se poate! Ma simt acum in mintile voastre ca un om care vrea sa dea cu piatra in ceva, dar nu vreau sa dau cu piatra in nimic, vreau doar sa vada cei care au ganduri ascunse atat de bine, incat ii ratacesc fara sa isi dea seama si cu toate astea continua sa caute pe Dumnezeu, dara fara a se lepada cu adevarat de pacate! Cu nadejde la Dumnezeu fac asta si nadejdea mea este ca se vor opri! Nu este pentru cei care nu au aceste ganduri ascunse ceea ce scriu eu, ci pentru cei care au aceste ganduri ascunse si nu se pot lepada de ele si sunt atat de mandrii ca participa la Sfanta Liturghie! Nu e rau ca participa, fara asta ar fi mult mai rau!
Cred ca biserica are reguli stricte pentru astfel de cazuri si vreau sa le trateze cu toata responsabilitatea, dar ar fi bine nu se trateze cu superficialitate astfel de cazuri de catre credinciosii nostrii frati!
Imi veti spune drintre voi ca imi tot fac eu griji desarte, pentru ca cei care il cauta pe Dumnezeu nu merg la Biserica! Dar si dintre Crestinii Ortodoxi practincanti suntem destui care avem astfel de ganduri ascunse!
Sa nu ajungem la cele spuse de Iacov: "Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi* dracii cred… şi se înfioară!"

Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevarul Lui!

Casnicia- razboiul duhovnicesc al mirenilor
 

[quote=Florin_cj;519690]Depilda daca un om este fidel gandului bun sau familiei! Adica are o sotie sau o iubita la care tine cu adevarat, nu o sa mai vada o ispita din restul lumii!

Exact- ati surprins esenta! In momentul in care iubesti pe cineva cu adevarat, rezisti tentatiei si ispitei de a "calca pe bec"", indiferent in ce situatia ai fi!

Asta nu inseamna ca in cadrul unui colectiv de munca ori in cadrul unor relatii sociale nu trebuie sa avem o atitudine colegiala, destinsa, sau ca intre colegii/colegele de serviciu nu putem spune si o gluma decenta la pauza de cafea!

[quote=Florinvs;519696]Normal,
Nu m-am intunecat detot, doar sa nu fie o gluma spusa din buza in buza:), sau o mangaiere sau o privire din rpicina caruia nu ne mai rosesc obrajorii ca suntem maricei, dar ne vibreaza pielea!
Ei nu o sa ne putem feri de toate, acolo unde Dumnezeu te trimite sa lucrezi, iti da si putere sa te aperi de ispite!
Acolo unde te arunci mandru insa si spui ca Dumnezeu e cu tine si stii ca nu trebuie sa te arunci, depilda ma cazez la un bun crestin acasa, ca e bun crestin si Dumnezeu ma apara, acolo deja intervine mandria inconstienta! Am mai scris asta, e ca si cum te arunci de la etajul patru si spui in mintea ta ca pe la unu te opresti! De unele lucruri daca nu te feresti inca de la inceput, Dumnezeu ne tot spune ca nu e bine si suferim sau vom suferi din pricina asta, dar noi am pornit la drum si nu il mai auzim, pentru ca singuri am ales sa facem acest gest, cu toate ca am stiut ca ne pune in pericol!
Sa nu uitam ca nici Iisus Hristos nu s-a arunca de pe Templu, fiind ispitit de Satana si nu pentru ca nu a crezut in Dumnezeu, ci pentru ca a Crezut cu Adevarat si a alunga ispita de la El, aratandu-ne ca Dumnezeu nu este mandru pentru puterile Sale, asa ca nici noi sa nu fim mandrii daca vedem pericolou pacatului si sa spunem eu pot sa pacatuiesc, pentru ca stiu ca Dumnezeu ma iubeste si ma iarta! Tocmai pentru ca stii, ca Te iubeste, arata ca il iubesti si Tu! Asta accentuiaza inca odata fidelitatea!

Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevarul Lui!

aticol despre casatorie
 

Inceputul Vieţii de Familie

Cum trebuie pregătită locuinţa noilor soţi?

Încă înainte de Cununia religioasă, preotul, însoţit de miri şi părinţii lor, trebuie să le sfinţească noua locuinţă, făcînd aghiasmă şi stropind toate camerele, şi punînd la răsărit Sfînta Cruce şi icoane cu chipul Mîntuitorului, al Maicii Domnului şi ale sfinţilor protectori ai noii familii. De asemenea, sub icoane trebuie să ardă o candelă, ca simbol al rugăciunii, al credinţei ortodoxe şi al iubirii creştine, cele trei virtuţi principale care trebuie să stea la temeliafamiliei creştine.

Tot la răsărit se cuvine să se aşeze, sub icoane, Sfînta Scriptură, Ceaslovul, Psaltirea şi o carte de rugăciuni.

Ce trebuie să facă tinerii soţi după nuntă ?

Să fie conduşi de părinţi, de naşi şi de rude la noua lor locuinţă, dînd slavă lui Dumnezeu că s-au săvîrşit toate cu bine. Apoi, tinerii soţi se cuvine să ţină curăţenie trupească cel puţin două-trei zile, în semn de evlavie pentru Sfînta Împărtăşanie primită înainte de cununie şi drept recunoştinţă faţă de Mîntuitorul şi de Maica Domnului, care nevăzut au fost de faţă la însoţirea lor, precum au fost şi la nunta din Cana Galileii.

Ce sfaturi duhovniceşti trebuie să dea preotul tinerilor căsătoriţi, pentru a-şi duce viaţa creştineşte şi a dobîndi mîntuirea sufletului ?

- Să aibă amîndoi soţi acelaşi duhovnic şi să asculte de el ca de Hristos;

- Să se spovedească regulat amîndoi cel puţin de patru ori pe an, în cele patru posturi şi ori de cîte ori simt nevoia.

- Să se împărtăşească cu Preacuratele Taine cu mare pregătire duhovnicească şi numai cînd le dă preotul dezlegare;

- Să se roage seara şi dimineaţa împreună, cu candela aprinsă

, cel puţin cîte 30 de minute, citind din Ceaslov şi Psaltire şi să facă metanii fiecare după putinţă.

- Să poarte de grijă de cei răposaţi ai familiei si să dea milostenie şi slujbe la biserică pentru sufletele lor;

- Să facă aghiasmă şi Sfîntul Maslu în casă de două ori pe an, de obicei în Postul Mare şi în Postul Naşterii Domnului, ca să fie familia şi casa lor binecuvîntată şi ferită de tot răul; - Să postească regulat cele patru posturi de peste an, miercurea şi vinerea şi celelalte zile rînduite, gustînd mincare de sec;

- Soţii să nu amîne naşterea, de copii, din unele motive omeneşti, ca nu cumva să se supere Dumnezeu şi să rămînă fară copii;

- Dacă totuşi soţia sau ambii soţi sunt bolnavi ori în doliu, sau au alte motive întemeiate, ei pot trăi un timp în înfrînare conjugală, cerînd ajutorul lui Dumnezeu şi binecuvîntarea duhovnicului lor;

- Este oprită trăirea conjugală în timpul necurăţiei lunare a femeii, în timpul slujbelor religioase din biserică, precum şi în timpul sarcinii femeii, mai ales din luna a patra sau a cincea şi pînă la 40 de zile de la naştere;

- Soţii să păstreze curăţenie trupească două zile înainte de a merge la sfînta biserică şi o zi după aceea. Iar dacă urmează a se împărtăşi, să ţină amîndoi curăţenie cel puţin 7 zile înainte şi 3 după primirea dumnezeieştilor Taine;

- Soţul să nu-şi păzească soţia niciodată pentru a nu rămîne însărcinată, ci să se înfrîneze amindoi conjugal, ca să nu-i ajungă pedeapsa lui Dumnezeu. Nici soţia să nu folosească medicamente, injecţii şi alte metode diabolice de sterilizare şi evitare a naşterii de copii, călcînd jurămîntul dat la cununie cu mîna pe Cruce şi pe Evanghelie în faţa lui Dumnezeu, ca să nu-şi agonisească osîndă vremelnică şi veşnică;

- Soţia să nu-şi avorteze niciodată copii, nici soţul să n-o oblige sau s-o îndemne la această crimă din orice motiv, afară de cazul în care viaţa soţiei este în pericol;

- Soţii, mai ales bărbatul, să evite abuzul de vin şi de alcool, care duce la beţie şi la desfrîu, prin aceste păcate distrugîndu-se armonia creştină a familiei;

- Să nu lucreze Duminica şi în zile de sărbători, afară de cazuri cu totul excepţionale – cum sînt cei ce muncesc în fabrici sau spitale;

- Soţii creştini să nu practice sub nicio formă furtul, nici să aducă în casele lor bani, hrană şi alte bunuri nemuncite de ei, pentru a avea permanent peste ei binecuvîntarea lui Dumnezeu;

- Să nu se împrietenească cu vecini şi oameni răi, beţivi şi pătimaşi ca să nu-şi piardă liniştea şi pacea duhovnicească a familiei sau să fie traşi de ei la păcate;

- Să nu adune bani, averi, haine şi orice alte lucruri de prisos în casa lor, ca să nu fie robiţi de cele pămînteşti şi să nu uite de Dumnezeu;

- Să nu primească nici un fel de cărţi sectare şi ajutoare materiale şi ajutoare materiale de la cei de altă credinţă, ca sp nu se smintească în credinţa ortodoxă şi să cadă în îndoială;

- Din osteneala lor să facă milostenie materială, miluind pe săraci şi orfani după putere, precum şi milostenie sufletească, cercetînd pe cei bolnavi şi întristaţi şi dînd cărţi sfinte pentru citit celor ce au nevoie. Prin aceasta vor împlini cuvîntul Mîntuitorului, Care zice: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7).

În orice nedumerire soţii trebuie să urmeze sfatul duhovnicului şi al naşilor.

De se vor sili să împlinească cele de mai sus cu sfinţenie, cerînd ajutorul şi harul lui Dumnezeu, cei doi soţi vor duce o viaţă liniştită şi binecuvîntată în familie, vor avea copii sănătoşi şi buni, vor ajunge cu pace la bătrîneţe şi vor dobîndi sfîrşit creştinesc şi viaţă veşnică în Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii.

Care sînt datoriile soţului faţă de soţie ?

- Să trăiască în permanentă iubire creştină cu soţia;

- Să n-o oblige niciodată la avort, la pază sau acte conjugale interzise de Biserică;

- Să nu-şi bată niciodata soţia, nici s-o certe, mai ales în public;

- Să nu-şi silească soţia la viaţă conjugală în sărbători, în posturi şi în zile oprite şi să respecte zilele ei de curăţenie firească;

- Să n-o oprească niciodată de la rugăciune şi post, de la biserică, de la citirea cărţilor sfinte, de la milostenii şi de la orice faptă bună;

- Să-şi ajute soţia la procurarea celor de nevoie pentru casă-hrană şi îmbrăcăminte; la pregătirea mîncării, cu bună înţelegere şi armonie creştinească;

- Să aducă venitul personal în casă şi să fie folosit în comun cu cel al soţiei;

- Să aibă încredere totală în cinstea şi corectitudinea soţiei;

- Să nu-şi lase soţia să se îmbrace necuviincios, să fumeze şi să consume băuturi alcoolice;

Care sînt datoriile soţiei faţă de soţ ?

- Să-şi iubească soţul cu fireasca datorie conjugală, dar şi cu duhovnicească datorie de creştină, pentru că unirea lor s-a făcut din iubire, pentru toată viaţa şi împreună vor fi judecaţi de Hristos;

- Să se roage permanent lui Dumnezeu pentru înţelepţirea, ajutorul, întărirea în credinţei, liniştea şi sănătatea soţului ei;

- Să dea regulat slujbe la biserică pentru soţ, pentru copii, rude, prieteni şi pentru liniştirea celor ce-i urăsc;

- Să asculte de soţul ei în cele creştineşti, care nu sînt împotriva poruncilor lui Dumnezeu;

- Să nu accepte trăirea conjugală imorală şi necuviincioasă a soţului, interzisă unui bun creştin;

- Să-şi îndemne soţul regulat la rugăciune, la post, la milostenii, la înfrînare trupească şi la sfintele slujbe in sărbători şi mai ales Duminica;

- Să-şi îndemne soţul la spovedanie, cel puţin de patru ori pe an şi să-şi împlinească canonul dat de duhovnic;

- Să nu-şi lase soţul să citească reviste şi cărţi rele, pornografice, sectare, nici să le aducă în casă lor; ci să citească numai cărţi ortodoxe şi ziditoare de suflet;

- Să nu-şi certe niciodată soţul, nici să-l acuze de păcate trupeşti sau sufleteşti, chiar dacă aude ceva rău despre el, ea mai bine să se roage pentru el lui Dumnezeu urmînd în toate sfatul duhovnicului, căci răbdarea şi rugăciunea salvează pacea familiei;

- Să menţină evlavia creştinăîn casă, să se roage lui Dumnezeu, să facă mîncare cu rînduială creştinească soţului, să mănînce şi să închine împreună cu soţul, să menţină casa în curăţenie, să evite orice ceartă şi să-şi viziteze regulat naşii, părinţii şi socrii, dimpreună cu soţul.

De ce se practică înfrînarea trupească între soţi, mai ales în posturi şi sărbători ?

Pentru că atunci se fac rugăciuni şi slujbe mai multe în biserici, mănăstiri şi în casele creştinilor. De aceea este nevoie ca toţi fii Bisericei Ortodoxe să se roage mai mult, postească după putere şi să se înfrîneze de la trăirea conjugală, ca să-i audă mai degrabă Bunul Dumnezeu, să-i ajute şi să le ierte păcatele, ştiind că fără rugăciune cu credinţă, cu post şi înfrînare de la plăceri, cerinţele creştinilor nu ajung la tronul Preasfintei Treimi.

Ce trebuie să facă soţii dacă amîndoi sau unul dintre ei nu se poate înfrîna conjugal în posturi, în sărbători şi în zilele rînduite pentru rugăciune şi pocăinţă?

Să-şi ceară iertare ambii de la Dumnezeu şi unul altuia, să se roage mai mult, cu post şi metanii, mărturisindu-şi duhovnicului păcatul lor, iar Domnul, văzindu-le smerenia inimii, le va da putere săse înfrîneze pe viitor.

continuare
 

Cînd NU trebuie să asculte soţia de soţul ei ?

Cînd este obligată sau silită de soţ să calce poruncile lui Dumnezeu, sau să greşească trupeşte în posturi şi în zilele sfinte; cînd este păzită conjugal pentru a nu naşte copii, cînd este trimisă să-şi avorteze copiii, la acte conjugale împotriva firii (pervesiuni sexuale), la beţie, la furt, la minciună, la adunări sectare şi la alte păcate grele împotriva lui Dumnezeu şi a conştiinţei ei.

În toate aceste cazuri femeia trebuie să se împotrivească păcatului şi a voinţei bărbatului ei păcătos, se roage mai mult lui Dumnezeu şi să urmeze sfatul duhovnicului ei.

Ce sfaturi dă Biserica pentru soţii care trăiesc rău în casă ?

Soţii care nu se înţeleg în casă şi au copii să se spovedească regulat şi să asculte de duhovnicul lor ca de Hristos; să facă aghiasmă în casă, să meargă regulat la biserică, să se roage mai mult, să postească sfinte posture şi să părăsească păcatele deja spovedite. De vor face aşa, imediat vine pacea lui Dumnezeu în casa şi în inima lor. Însă, dacă nu părăsesc beţia şi desfrîul şi dacă nu se roagă şi nu se spovedesc regulat, nu se linişteşte casa lor.

În ce condiţii Biserica Ortodoxă dă dezlegare pentru a doua şi a treia nuntă ?

Biserica lui Hristos, potrivit Sfintelor Canoane, dezleagă pentru a doua şi a treia cununia, numai dacă unul din soţi a decedat şi dacă cel rămas în viaţă este sub 45 de ani, ca bărbat, şi sub 40 de ani ca femeie, şi nu au copii, în speranţa naşterii de copii şi pentru evitarea desfrîului. Însă dacă soţul rămas văduv renunţă la căsătorie, purtînd grijă de copii săi, şi îşi pune toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în duhovnicul său, acela a ales cea mai bună cale şi are mare plată în faţa lui Dumnezeu.

Prot Victor Mihalachii

Iau un caz ipotetic.

Daca femeia a fost crescuta intr-o familie mai "moderna" si nu a fost invatata sa gateasca si sa calce rufe, ce face? Mai ales daca este o chestiune inradacinata in sinea ei de mica("asa am vazut la mama").

Intreb caci, multe tinere, chiar daca sunt fete bune si cuminti, nu stiu sa gateasca prea multe sau au o mentalitate mai feminista, gen "nu vreau sa stau toata ziua la cratita", "treburile gospodaresti ar trebui sa se faca impreuna, adica impreuna sa faca curat si impreuna sa gateasca" etc.

Se cere a se schimba ea ca persoana sau a fi acceptata asa cum este ?

Trebuie să existe flexibilitate din partea amândurora, dorința fiecăruia de a-l înțelege pe celălalt și de a-i oferi zilnic, din iubire pentru el, ceva. O jertfă mai mică sau mai mare este necesară mereu între soți.
Uneori, tânăra soție care n-a pus până atunci mâna pe un fier de călcat și nu știe să gătească decât ouă, începe, încet, încet, de dragul lui, vrând să-i facă surprize plăcute. Sau el, dacă ajunge acasă mai devreme, se gândește să o aștepte cu ceva bun.
Cu timpul constată amândoi că nu e greu, și e chiar o bucurie.

Cred că astea sunt amănunte, și nu e necesar să fie prestabilite. Un singur ingredient trebuie să nu lipsească în căsătorie: iubirea (și când spun cuvântul ăsta mi se pare de la sine înțeles că este nedespărțit de jertfelnicie).

Deci incet, incet sa se schimbe. Pana la urma si sotul isi poate calca singur hainele, sa isi puna de mancare, mai ales daca amandoi lucreaza . :))

Chiar spunea dl.Virgiliu Gheorghe de un caz in care o tanara, de prin America de Sud, nu gatea deloc si asta ptr. ca asa a vazut la mama ei. Si toti ii spuneau ca nu o ia nimeni de sotie. Insa, pentru ea era destul de greu sa se schimbe ptr. ca asa a fost invata de mica. Ea probabil ar fi mai bine sa isi gaseasca pe cineva care nu are pretentii prea mari cand vine vb. de gatit. Ar fi destul de ciudat sa iei o astfel de tanara de sotie si dupa sa te astepti la mese ca la mama acasa.

Asta intreb, ce e de facut cand tinerele fete au astfel de educatie. Nu vorbesc de moft aici. E destul de greu sa te schimbi cand 20+ de ani ai fost invatata intr-un fel. Este musai sa gateasca numai ea ptr. a fi considerata femeie crestina?

Sunt amanunte, asa este. Numai ca multi se leaga de astfel de amnunte si in majoritatea descrierilor femeii cresinte, intra gatit si spalat.

Nu, nu cred că-i musai. Dacă femeia are serviciu, este nedrept ca ea să aibă și toate îndatoririle casei. Amândoi trebuie să vadă de casă și de familie. Iar felul în care își împart treburile depinde doar de ei. Nu cu pretenții de la celălalt trebuie să intri în căsnicie. Amândoi se vor schimba, răspunzând la îndatoririle noi pe care încep să le aibă. Important este să fie dispuși la asta.
Sunt destui bărbați care gătesc, calcă, spală copiii. Când nu are timp unul din soți, se ocupă celălalt. Și cu timpul se vede că unul este mai bun la o treabă, altul la alta; se pot armoniza.

Nu, dar cand va fi mama ce va face? Daca sotul asa a luat-o si asa o accepta pentru ce el se poate descurca, apoi copilul (care nu a ales-o pe ea drept mama), fiinta aceea plapanda a carui viata depinde in principal de mama, ce vina are ca are o mama care l-ar putea imbolnavi f usor daca ea nu ar sti sa gateasca sanatos si i-ar face oua si cartofi prajiti ca atata stie ea sa faca?

Ar trebui ca ea sa-si puna aceste probleme inainte de a deveni mama...

Poate gati sotul sau sa cumpere mancare gatita de undeva, iar pana sa devina mama si copilul creste, se mai adapteaza si isi mai schimba mentalitatea. Aici era vorba de femeia ca sotia, nu ca mama. Dar nu e problema ca vrea sa faca rau ptr. nu gateste, e felul in care a fost crescuta in familie si in societate. E f.usor sa spui ca nu gateste ptr. ca are fite, cand defapt in unele cazuri nu poate, nu ca nu vrea. Una e cand esti crescuta de mica cu aceasta indeletnicire, alta e cand la 25-30 de ani te apuci sa fi bucatar sef.

Problema pe care am incercat sa o ridic, este: ce face o femeie care, desi este in prezent credicioasa, in trecut a fost crescuta cu mentalitatea moderna. Este o realitate in zilele noastre.

Poate o femeie crestina sa se vada in rol de sotie fara sa accepte si rolul de mama, dupa voia Domnului?

Daca apare un copil inca de la inceputul inceputurilor casatoriei?

Si crezi ca mancarea de cumparat este la fel de sanatoasa (grasimi, uleiuri, conservanti, E-uri), ca cea gatita proaspat de o mama?

Iar daca Dumnezeu a facut femeia sa fie cea care tine copilul in pantecele ei si apoi sa il hraneasca alaptand, oare nu o fi insemnand ca in principal pe ea a insarcinat-o si sa aiba grija in continuare sa-i gateasca si sa il hraneasca? Chiar daca din cand in cand gateste si sotul cand ea nu poate (si oricum avand si el grija in felul sau de copii, complementar ei). Presupun ca daca Dumnezeu ar fi vrut sa aiba grija sotul si sa gateasca el, l-ar fi facut pe om ca si pe calutzul de mare care tine el puii.

Si ti se pare tie ca barbatul a fost crescut in familie si in societate intr-un fel in care il face mult mai usor sa gateasca decat femeia?

O femeie credincioasa se gandeste si la copii in casnicie si isi asuma cu toata responsabilitatea orice pregatire necesara pentru a fi o mama buna. Daca e credincioasa, chestia asta ar veni din interiorul ei, din dragoste responsabila pt familie si (viitorii ei) copii

Ce de ipoteze şi joculeţe în această comuniune! Un paradis ai gamerilor, se pare...
Femei nemăritate care emană apoftegme despre căsnicie...
Femei şi bărbaţi fără copii care îi iau peste picior pe cei care au cel puţin un copil...
Bărbaţi care poartă pe forum nume de femei...
Femei care pe forum trec drept bărbaţi...
Ce libertate fără frontiere! Ce rai al reveriilor fără de limită! Ce distracţie! Şi când te gândeşti că totul e moca...

Ei bine, ştim pesemne cu toţii că nevroticul e un om fără onestitate.
Şi totodată (ar fi bine să) cunoaştem că onestitatea e garantul sănătăţii sufleteşti, unul din motoarele ei de bază. Câtă onestitate atâta sănătate sau, mă rog, atâta nădejde vie lucrătoare.

Să începem prin a nu mai minţi, prin a nu ne mai da cine nu suntem. Pentru nici un motiv din lume să nu mai înşelăm pe aproapele nostru, pe nici un plan, întrucât minciuna e de la duşmanul nostru, spre ruina noastră, iar nu de la Prieten spre viaţă rodnică şi mântuire.
Să renunţăm la prostul şi ruinătorul obicei românesc al improvizaţiei facile, la descurcăreală şi şmechereală. Să lucrăm şi noi un pic nemţeşte, temeinic. Realist şi pragmatic.
Aceasta cred că este lecţia 001, lungă şi grea, aparent imposibilă (din pricina fricii şi a deznădejdii).

?
 

Ce s-a intamplat, v-a suparat articolul pe care l-am postat, despre casatorie, eu nefiind casatorita? Eu chiar l-am gasit (pare-mi- se ca pe facebook a fost postat ori de Crestin Ortodox ori de Manastirea Prislop, si este scris de un preot), dupa o lunga perioada de "cautare" ( a unor rapunsuri) si a fost (mai mult decat) binevenit, pt ca mi-a lamurit multe nelamuriri ( Inainte ma temeam ca daca sotul o ia razna pe campii si cu buna stiinta sau inconstient o ia pe calea pierzaniei, sotia e obligata sa-l urmeze, pentru ca alminteri n-o primeste Dumnezeu in Imparatia Lui fiindca nu si-a ascultat barbatul, iar ea fiindu-i sotie e obligata sa-l urmeze chiar si in iad). Acum nu zic ca ar fi infailibil, si ca n-ar fi si lucruri de adaugat/revizuit, dar asa orientativ eu zic ca deschide ochii mai ales tinerilor care nu s-au casatorit inca sau sunt la inceput de drum si n-au avut pana acum pe cineva sa-i povatuiasca. Nu zic sa tina loc de "contract prenuptial", dar macar sa-si arunce un ochi pe el cei care doresc sa se casatoreasca ( si sa urmeze invataturile ortodoxe, evident) si sa vada cam cum ar fi bine sa procedeze.

Tu nu ai cum sa te dai altcineva pe forum,deoarece ne-ai marturisit ca nu esti casatorita,deci stim- si nu ar trebui sa folosim asta impotriva ta!


Faptul ca ai postat niste sfaturi-care nu-ti apartin,nu este decat imbucurator caci intotdeauna se va gasi cineva sa citeasca si sa gaseasca materialul respectiv folositor,insemnand ca ai raspindit un material educational religios.

Sunt multe de spus,insa ma opresc aici pt a nu isca discutii.

Nu, nicidecum, nu m-a supărat nici articolul nici dvs.
Sper că s-a simţit (şi că îşi va îndrepta greşeala faţă de sine şi faţă de semeni, mai întâi) cineva anume dintre noi, care stă la "masă" în vorbe despre Adevăr cu noi, ascunzîndu-şi identitatea nedemn, din calculele şi dorinţe stranii... Până când, oare? Până când nu vom înţelege că primul leac aducător al sănătăţii este onestitatea, dincolo de orice temeri iluzorii?

Pe de altă parte, dincolo de trimiterile la oameni în măsură să se pronunţe asupra unor chestiuni (cum bine zice Yasmina), cred că e foarte sănătos şi curat să spunem, atunci când nu cunoaştem bine: "presupun", "îmi imaginez", "ar fi o ipoteză". Şi să întrebăm onest, dacă voim să învăţăm ceva. Iar nu să facem pe ştiutorii, noi care n-am văzut în viaţa noastră un lucru dar emitem judecăţi de valoare asupra lui... Nu e ridicol?

Daca se inhama la jugul casniciei trebuie sa faca treaba ,nu are ce sa faca
Gatitul se invata ,nimeni nu s-a nascut invatat

Din experienta pot sa spun ca nevoia te invata. Poate acasa nu a gatit pentru ca nu a fost nevoie (altcineva se ocupa de asta) si nu a descoperit ce minunat este sa gatesti pentru cei dragi. Personal cred ca atmosfera intr-o casatorie tine si de o mancare calda, de curatenie si ordine (lucruri care sunt in firea femeii, descoperite sau nu).

Intr-o casatorie te poti ajuta. De exemplu daca sotia gateste sotul o poate ajuta facand cumparaturi. Daca exista iubire, totul se va petrece in armonie si intelegere. Cu cat te jertfesti mai mult, cu atat esti mai fericit.

Ar mai putea fi o explicatie pentru "incapacitatea" femeii de a-si face datoriile conjugale. Daca femeia in casa parintilor a fost obisnuita sa faca numai ce i se spune si sa nu ia decizii cu capul ei, la fel va fii si in casnicie. Va astepta mereu sa ii spuna barbatul ce sa faca, cata sare sa puna la mancare, etc. Ceea ce pe el il va maguli la inceput, dar apoi va deveni o povara pentru el. Iar daca la un moment dat va incerca si ea sa zica ceva, va fi foarte greu sa-si impuna punctul de vedere, dupa ce atat amar de vreme s-a aratat neputincioasa crezand ca asa se va simti sotul mai bine.
Dar asta e cu totul alta poveste. Ideea e ca nu trebuie totusi sa uitam ca, chiar daca formam un cuplu, in fata lui Dumnezeu s-ar putea sa raspundem fiecare, individual, pentru propriul suflet; s-ar putea sa nu ne justifice prea mult faptul ca "ne-am daruit trup si suflet sotului, el sa raspunda pentru pacatele noastre". "Barbatul sa-i e cap femeii asa cum Hristos e cap bisericii" adica asa cum Hristos nu-si va duce niciodata biserica la pierzanie, la fel nici omul care are grija de sufletul sau nu ar trebui sa faca asta, cu alte cuvinte pare sa fie o mare responsabilitate care apasa pe umerii bietului barbat...si totusi, cum spuneam si mai devreme, nu cred ca toata responsabilitatea mantuirii sau pierderii familiei ii poate apartine exclusiv unuia dintre soti...

Fallen, nu trebuie sa-ti faci probleme ca nu esti casatorita si postezi pe acest topic. Dpdv principial, consider ca despre casatorie sint la fel de indreptatiti a discuta si cei care inca nu sint casatoriti dar doresc a se casatori candva in viata - intrucat pregatirea in vederea asumarii responsabilitatilor casatoriei ar trebui sa inceapa inca inainte de casatorie, la fel de indreptatiti principial si cei care au avut un esec in casatorie (au divortat, s-au recasatorit, etc) pt ca pot expune punctul lor de vedere si informatii potential utile pt ceilalti si sa primeasca informatii utile pt ei ca urmare a discutiilor, ca si cei vaduvi, etc.

Pina la urma orice om a trait, desigr dintr-un alt punct de vedere (al copilului) casatoria parintilor sai - iar asta il indreptateste principial sa aiba o opinie pertinenta legata de casatorie macar din punctul de vedere de a vedea potentiale patimi/probleme/interactiuni defectuoase pe care sa le doreasca a le depasi/ corecta in viitoarea sa familie, macar de dragul viitorilor sai copii daca nu de altceva, chiar daca (sau poate cu atat mai bine) daca este vorba de o persoana necasatorita. Asa cum nu este necesar sa fi intre cei care isi bat nevasta sau intre cele care avorteaza pentru a fi indreptatit sa vorbesti despre aceste subiecte (sa ai o opinie critica referitor la asemenea fapte), ci din contra, oricine doreste o familie poate si este indreptatit sa isi exprime opinia ca sint lucruri care nu au ce cauta intr-o casatorie crestina, asa sint indreptatiti a vorbi (despre ce e bine si ce nu intr-o casatorie) si cei ce nu sint casatoriti dar isi doresc o familie pe baze crestine si se pregatesc principial pt aceasta. Cred ca asta face parte din asumarea responsabilitatii unei astfel de decizii si pregatirea necesara.
.

Daca stii sau nu stii sa gatesti, asta e foarte relativa... cu riscul sa iesim din sfera duhovnicescului si sa intram prea adanc in a lumescului. Poate in casa in care ai crescut, ca femeie, gatea preponderent mama (ca doar nu tata), sau bunica, etc, adica tot partea femeiasca, dar pe tine te-au scutit oarecum de la corvoadele cele mai grele zicand ca ai de invatat, ca trebuie sa inveti, sa ajungi o doamna, o intelectuala, apoi ca ai serviciu, unde esti o persoana importanta, etc...Chiar daca gateai in timpul liber o faceai de placere, ca hobby, atunci cand aveai timp si chef. Daca nu lasai perfecta ordine in urma ta, nu te batea nici mama nici tata, nici nu te ameninta ca te da pe strada. Dar, dupa ce te mariti, oare mai poti sa-i spui sotului "am venit obosita de la birou, am gatit ceva repede, dar te-am asteptat pe tine sa spalam vasele impreuna, ca eu nu mai pot"....Si sotul stiti ce ar putea zice? "Cati bani ai adus tu azi? 50 -100 lei?Ei bine, eu am adus 200, sau 700...si tu acum ce vrei, sa spal eu vasele??? Si apoi ce zici ca ai gatit? Orez cu dovlecei? paste cu busuioc? Aia-i mancare pentru un om ca mine, care a produs azi atatia bani?"
Deci, cu alte cuvinte, tu poti sa ai impresii despre tine ca stii si poti si faci, dar atata timp cat ele nu sunt impartasite si de cel de langa tine... degeaba le ai...

PS: aici din pacate vorbesc din experienta proprie de femeie neoficial maritata, care experienta nu e chiar nerelevanta, din moment ce astfel de lucruri chiar se intampla; probabil intr-o casnicie legalizata, sotul si sotia au drepturi egale, pe cand intr-un concubinaj, unul are doar drepturi iar celelalt doar obligatii. Insa din fericire sunt si momente cand truda ti-e rasplatita, cand cel delanga tine apreciaza toate eforturile pe care le faci, atunci cand il asculti, cand ii faci ce iti cere si mancarea iese buna, cand stai cu el si nu pleci in alta parte, la treburile tale, etc.

Desigur ceea ce se intampla aici e regretabil, ar trebui (poate) sau mai bine zis ar fi de dorit sa nu se intample asa, ci sa gatim impreuna (fara sa ne jignim sau insultam chiar si atunci cand facem cate o greseala), sa mancam impreuna (chiar daca unul vrea de frupt si altul de sec, sau daca unul vrea cu muraturi si altul cu mustar), sa spalam vasele impreuna, sa dormim impreuna fara sa ne injuram daca unul se trezeste si il deranjeaza, fara sa vrea, sau il sperie pe celalalt, dar cum am spus, intram prea mult in sfera profanului.
Insa mie totusi mi se pare "schizofrenizant" (dar poate parerea mea e subiectiva) ca un barbat sa-si laude sotia sau partenera atunci cand face lucruri bune, care-i plac (mancare, dragoste, etc) si sa o jigneasca si s-o insulte atunci cand nu-i face pe plac (sau cand greseste sau face lucruri necuvenite); acum ce sa mai creada biata femeie, ca o iubeste sau ca nu? La fel nu mi se pare onest nici din partea femeii sa-si iubeasca barbatul atunci cand o apreciaza si-i vorbeste frumos si ii arata dragostea lui si sa il urasca (sau poate chiar sa-l blesteme) atunci cand ii vorbeste urat si ameninta ca-i face rau. Asta denota din partea ei ori lipsa de caracter, ori o mare incertitudine si confuzie, ori... nu stiu ce sa mai zic. Acum poate femeia nu e chiar atat de proasta si intelege ca toate aceste purtari ale celui de langa ea sunt ori dovada imaturitatii, ori a unei labilitati psihice, si le ia ca atare, dar ce te faci in momentul cand astfel de personaje ajung sa aiba copii, si ei inca nu reusesc sa-si defineasca bine sentimentele si convingerile si ii transmit bietului copil sau copiilor asemenea "mesaje" ...nu mai stiu care era termenul folosit in psihologie, ambivalente parca, sau dis-nu stiu cum, adica generatoare de confuzie (sau chiar sminteala).

Daca in casnicie nu poti sa ii spui sotului nici macar atat si nu gasesti intelegere, atunci este mai mult decat grav, nu stiu ce sanse are aceasta casnicie. Spun asta deoarece in casnicie treci prin experiente mult mai serioase, mai grave, si daca sotii nu se sustin atunci se produce o ruptura care mai devreme sau mai tarziu va duce la despartire. De exemplu sunt situatii in care unul din soti isi pierde locul de munca, sau are probleme de sanatate, sau orice situatie care presupune ceve foarte serios.

Cel mai bine este atunci cand cei doi soti se iubesc, se inteleg, se ajuta, altfel este un adevarat cosmar (mai ales daca apar comparatii de genul eu castig atat, eu fac asta si asta, totul devine tensionat).