Nu domnule , nu ai inteles nimic si ai muscat si dumneata putin din cascaval prin pozitia de fata ! Chiar n-ai putina experienta la astfel de "atitudini" virtualo-forumiste ?
Adriana , sau cum s-o numi ea in certificatul de nastere , e genul userilor cu probleme de alta natura , dar inteligenti , care au aceasta indeletnicire sa inebuneasca si sa invrajbeasca pe oricine si oricand pe acest spatiu virtual , iar cine musca din momeala va uita si cum il cheama , in cele din urma !
Atentie deci la "cascaval" !

Nu am urmarit TOT topicul dar am citit suficient cat sa observ ca discutia se invarte obsesiv in jurul unor elemente cheie in stilul "dialogul surzilor".

Ei au reperele lor, care nu sunt si ale tale, iar tu ..te ai pe tine si ideile tale care ei nu vor sa le impartaseasca indiferent cat de logice si coerente ti se par tie.

Profetia e una, dezvoltarile tale pe marginea ei sunt cu totul si cu totul altceva.

Te-ai luminat ! Ea vezi dumneata ce si cum despre obsesie , obsesiv , obsedat , si alte cele , si ai sa-mi dai dreptate la cele scrise de mine mai sus !
Noapte buna !

Dvs. sunteti cel care tocmai invrajbiti. O parere despre cele discutate ar fi fost mai utila. De aici pornesc invrajbelile de fapt, de la atacuri la persoana de genul asta, in loc sa se limiteze oamenii sa isi dea o parere despre subiect sau sa treaca mai departe daca subiectul nu-l intereseaza. Este extrem de usor a calca in picioare vecinul si a-si da cineva aere de superioritate, mai greu este a demonstra ca si are superioritatea. Dvs. tocmai ati picat la test, in ciuda "experientei" acumulate.
Multa pace!

Adriana o intrebare:

Te consideri sfanta sau pacatoasa?

Si parerile tale pe marginea profetiei care ar fi? Cam asta se raspunde la o discutie, sau nu se raspunde nimic daca n-ai idei sau n-ai chef sa le impartasesti. Este chiar asa de greu?

Sfantul apostol Pavel se considera sfant sau pacatos? Dar sfantul Petru? Dar toti ceilalti sfinti? Dar toti ceilalti crestini? Stii ce faceau cu totii? Isi vedeau de cele ce aveau de facut fara sa stea sa se intrebe: oare eu sunt sfant sau pacatos? Oare X-lescu este sfant sau pacatos? Asta este o obsesie pe care o au unii si ii tine in loc. O abordare paguboasa a vietii in general. Ajunge sa stie omul ca nu-i perfect si ca greseste si ca trebuie sa isi ceara iertare pentru ele si sa le indrepte pe cat posibil. Sfintenia este la Dumnezeu.

Chiar asa greu sa raspunzi la o intrebare atat de simpla?

Atunci de ce te arunci la interpretat pasaje intregi din Sf. Scriptura?

Este o pilda in pateric care suna cam asa:

A intrebat o data un parinte pe ucenicii sai: cutare pasaj din Sf. Scriptura, ce credeti ca vrea sa zica?
Si toti isi dadeau cu parerea pana la ultimul care tacea.
Si l-a intrebat si pe el parintele: "Tu ce crezi ca inseamna?".
Iar acela a spus: "Nu stiu".
Si atunci a zis parintele: "dintre toti, doar acesta a grait adevarul".

(toti erau imaturi duhovniceste si slabi in intelegere, insa in timp ce majoritatea erau munciti de parere de sine, doar unul a fost in stare sa recunoasca acesta realitate spirituala).

Cam asta este drumul.
O iei frumos pe calea trairii condus de Sfanta Biserica si cand atingi maturitatea duhovniceasca, poti sa stii ce inseamna cu adevarat cutare sau cutare.

Altii insa cred ca fiind in deriva si confuzi, isi pot da mai intai cu parerea si din parerile astea sa-si faca trairea.

Oricum, probabil n-ai inteles mare lucru, dar ai sa vezi mai incolo ce si cum si poate ai sa-ti aduci aminte si de povestea asta.

Cum adica greu?? Nu vezi raspunsul??

Cum sa nu inteleg? Singura problema este ca in povestioara ta nu se specifica despre ce pasaj din Biblie este vorba. Una este sa nu stii de exemplu cine erau fiii lui Dumnezeu care s-au incurcat cu fiicele oamenilor in VT inainte de Potop (si despre care am citit cele mai fanteziste idei chiar si pe acest site, fara nici o legatura cu explicatiile rabinice extrem de pertinente pentru acest pasaj) si alta este sa fii crestin si sa raspunzi cu "nu stiu" la intrebarea cine este Domnul. Ori profetia tocmai asta vesteste, ca in Noul Legamant toti oamenii cu care s-a facut legamantul, de la mic la mare, vor sti de la sine (chiar asa scrie, de la sine) cine este si unde este Domnul fara sa mai fie invatati de nici un om, ci vor fi invatati direct de Dumnezeu. Deci, care ar fi raspunsul tau la aceasta profetie?

Da...........

Dezlegarea
 

Ca orice profetie care vorbeste despre Hristos, si profetia din Ieremia s-a adeverit in momentul in care Domnul Iisus a venit pe pamant. Profetia spune ca oamenii erau invatati direct de Dumnezeu, si exact asta se intampla, Iisus cel care ii invata era Dumnezeu, si tot profetia spune ca oamenii nu mai aveau nevoie sa li se spuna "Iata-L pe Domnul" caci asa si era, toti de la mic la mare stiau de la sine cine era Domnul fara sa le mai spuna nimeni. In acest sens este elocventa parabola samaritencei de la fantana, care regrupeaza toate aceste elemente, si iata cum se ajunsese si aici pe site la un pas de dezlegare daca nu s-ar fi impotmolit la o explicatie eronata a pasajului cu secerisul interpretat in mod gresit ca fiind profetii cei ce ar fi semanat cand de fapt era Iisus trimis de Tatal tocmai pentru a implini profetia si a-i invata pe oameni cu putere mare despre El in asa fel incat sa nu mai aiba nevoie sa ii invete nimeni altcineva despre Domnul asa cum se intampla in VT cand erau invatati de profeti.

Pasajul este din Ioan, capitolul 4:

35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
36. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
37. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
38. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
40. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.

Este clara profetia lui Ieremia, Dumnezeu a venit pe pamant sa-i invete in mod direct pe oameni, si chiar daca la inceput credinta vine din auzirea Cuvantului de la altii, ca de exemplu de la Samariteanca, pana la urma omul crede pentru ca el insusi aude Cuvantul de la Dumnezeu si stie de la sine, ca si oamenii din parabola, ca Iisus este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii. De aceea apostolii culeg de unde nu au semanat, caci chiar daca sunt ei cei care vestesc cuvantul, rolul lor este exact cel al samaritencei (care devine astfel apostol al Domnului), si anume de a da marturie oamenilor despre Iisus iar oamenii cred initial marturiei, ca si in pasajul amintit, dar apoi cred pentru ca ei insisi au auzit Cuvantul (in inima) si stiu de la sine ca Iisus este Hristosul, cel care ii salveaza. Se intampla inclusiv astazi mii de convertiri de acest gen, si toti cei convertiti sunt apoi ai lui Hristos, indiferent ce confesiune a avut cel care i-a vorbit de Hristos. Acela a fost doar o samariteanca, un apostol, care a cules de unde nu a semanat pentru ca, credinta omului, desi la inceput a venit prin ascultarea marturiei cuiva, a sfarsit prin a veni direct de la Dumnezeu stiind in mod lamurit ca Iisus este Hristos Mantuitorul.

Revenind la semanator, de ce la Ioan este folosit la plural cuvantul ducand in eroare pe unii care astfel au interpretat ca fiind vorba despre profeti in timp ce raspunsul corect era Dumnezeu, in speta Iisus? Raspunsul apare in mai multe versete care indica faptul ca nimeni nu ajunge la Iisus daca nu este chemat de Tatal, deci si Tatal este Semanatorul, si cel mai lamurit reiese din aceste versete de la Ioan, capitolul 15:

"12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină."

Deci samanta este intai pusa in inima omului de Dumnezeu Tatal, iar abia apoi, omul care este un rasad al Tatalui il recunoaste de la sine pe Iisus ca Mantuitor de indata ce ii aude Cuvantul. Cum s-a intamplat si in cazul meu si a multora care, citind de unii singuri Cuvantul din Evanghelie au stiut imediat ca Acela este Dumnezeu si este Mantuitorul. Si tocmai pentru ca Semanatorul este Dumnezeu, doar despre culegatori scrie ca isi aduna plata in Cer, Semanatorul doar se bucura impreuna cu culegatorii, pentru ca bucurie mare este in Cer cand un nou suflet isi recunoaste si accepta Mantuitorul.

Deci cine sunt cei din casa lui Israel si din casa lui Iuda cu care s-a facut acest Nou Legamant? Tot Domnul o spune intr-o alta intamplare din Marcu, capitolul 7:

24. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit.
25. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui.
26. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei.
27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
28. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor.
29. Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta.

Deci casa lui Israel si casa lui Iuda este exact ceea ce spune numele, cu poporul evreu a fost incheiat legamantul, ei erau copiii ce il aveau pe Dumnezeu Tata din cauza Legii primite de la Dumnezeu si de aceea Mantuirea vine din Israel. Toti non-evreii erau cainii ce iata ca puteau primi niscaiva firimituri. Si tocmai credinta ii face sa fie acceptati si ei in casa lui Israel, sunt copiii credintei promisi lui Avraam de catre Dumnezeu. Si tocmai fiind copiii credintei, sunt si ei rasadele Tatalui care il recunosc pe Fiul si prin aceasta apartin de fapt casei lui Israel, cad sub incidenta Noului Legamant. Ori acest rasad al Tatalui nu-i altceva decat iubirea, aceasta iubire lipsea la farisei si de aceea nu-L recunosteau pe Iisus nici vazandu-L, si nici pe baza multelor lor cunostinte, in timp ce toti ceilalti care aveau in inima lor rasadul de iubire al Tatalui il cunosteau de la sine, chiar si pagani sa fi fost.


O duminica binecuvantata sa aveti.
Si nu uitati, nu exista Alt invatator decat Iisus Hristos, la El si doar la El gasiti Adevarul in toate! Urmati-L pe El si nu pe mine.
Multa pace!

Asta este varianta ta de interpretare a Scripturii.

Deci care este legământul cel nou pe care îl încheie Dumnezeu? Legământul cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, iar asta în contextul şi prin prisma Noului Testament înseamnă încheierea legământului cu noul popor al lui Dumnezeu, cu noul Israel adică cu Biserica lui Christos. Deci nu este vorba despre un legământ încheiat în mod direct cu toată umanitatea, ci este unul încheiat cu Biserica lui Christos, iar prin Biserică acest legământ se transmite mai departe.

Deci când vorbeşte acolo despre legea scrisă în inimi este vorba despre poporul ales al lui Dumnezeu, nu scrie absolut niciunde în text că ar fi vorba despre toţi sălbaticii din Papua sau din altă parte. Transformarea şi a altora se bazează pe încorporarea lor în Biserică, aici în Biserică fiind valabil legământul cel nou cu poporul ales al lui Dumnezeu, popor care în Noul Testament este chiar Biserica lui Christos. Acesta este noul popor ales, acesta este poporul făgăduinţei, acesta este poporul legii celei noi înscrise prin Duhul Sfânt în inimă, iar extrapolările pe care le faci sunt nejustificate, şi este absolut evident că în afară de afirmaţii fără acoperire nu ai adus nici un fundament biblic pe care să îţi sprijini propriile teorii extra-biblice.

Christos a asumat toată firea umană, pentru că firea Lui umană este una universală, El este Fiul Omului, adică "fiul" întregii omeniri, nu este doar fiul Mariei, dar această asumare devine actuală şi activă doar în Biserică şi prin Biserică. De aceea afirmaţiile pe care le-ai făcut sunt absolut deplasate, neîntemeiate, şi dealtfel, după cum bine se vede şi după cum bine vede toată lumea de pe forum, nu ai adus nici un fundament biblic sau al Sfintei Tradiţii pe care să îţi fundamentezi propriile teorii, căci adevăruri nu sunt atâta timp cât nu le probezi cu nimic şi rămâi doar la nivelul de ipoteze nefundamentate.

Că legea firii necreştinilor nu este aceeaşi cu legea noului legământ este un adevăr foarte clar arătat de Scripturi şi de Tradiţie

Din Epistola întâia către Corinteni se vede foarte clar diferenţa pe care Sfântul Apostol Pavel o face între omul duhovnicesc şi omul lumesc, între Duhul pe care îl primeşte cel duhovnicesc de la Christos şi de la Tatăl în Biserică şi duhul lumii, lumesc care îl caracterizează pe cel care este lumesc, nu duhovnicesc. Dacă lucrurile ar sta conform ipotezelor tale (pentru că afirmaţiile tale nu au un rol mai mare decât cel de ipoteză de lucru) această distincţie pe care o face inspirat de Dumnezeu Sfântul Pavel nu ar trebui să existe, însă ea există şi invalidează falsele tale ipoteze.

Un al treilea argument care invalidează ipotezele tale pe care singură şi cu auto-"binecuvântare" ţi le-ai ridicat la rang de dogme este cel din Evanghelia după Ioan, unde se vede din nou foarte clar că Duhul Sfânt nu poate fi primit de "lume", cu alte cuvinte că extinderea, extrapolarea pe care ai făcut-o este ilegitimă, nejustificată şi eretică, invalidând din nou falsele tale teorii şi ereticele tale interpretări ale Sfintelor Scripturi.

Ca să concluzionez, am adus justificări din Cartea profetului Ieremia, din epistola întâia către corinteni a Sfântului Pavel şi din Evanghelia după Ioan care îţi invalidează ipoteza pe care ai proferat-o fără nici un fundament. Ipoteza ţi-a fost invalidată, aşteptăm să vedem dacă mai ai ceva de spus în favoarea ta înainte de a trage concluzia finală (Verdict: EREZIE).

O duminică binecuvântată să ai!

Aliluia!.....

Acest plan al lui Dumnezeu nu se împlineşte nici dintr-o dată şi nici fără ajutorul Bisericii. Este vorba despre un plan pe termen lung al lui Dumnezeu care nu se împlineşte dintr-o dată, ci pe o durată lungă de timp şi care nu se împlineşte în afara Bisericii ci prin Biserica lui Christos.

Interpretare greşită bazată pe amestec abuziv de versete. Se abuzează în mod anti-biblic, ilegitim şi în mod eretic prin amestecarea versetului de la Ioan 4,38 cu alte versete, însă să vedem ce spune versteul de la Ioan 4, 38 şi care este autentica lui interpretare, nu interpretarea sectantă făcută după urecehe.

Acum să dăm cuvântul, după ce am tot auzit trăncăneala de inspiraţie sectantă, Sfinţilor Părinţi ai Bisericii lui Christos, asta pentru a vedea din nou în ce hal foloseşte, în stil pur sectant, Tartaruga ruperea din context a textelor biblice şi atribuirea vorbelor rupte din context a unor semnificaţii aberante şi fără fundamente.

„Eu v-am trimis pe voi să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit. Alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor” (In 4, 38)

Acelaşi amestec abuziv şi ilegitim de versete şi concluzii care nu sunt cu nimic străine de ceea ce au mai spus alţii pe aici, printre care Ioan Cezar, eu şi poate şi alţii; mai complet a vorbit domnul Ioan Cezar care a făcut clară acea distincţie între harul premergător sau chemător şi harul sfinţitor propriu-zis, fiind evidente argumentele în favoarea lucrării lui Dumnezeu. Ceea ce eu am contrazis nu era faptul că Dumnezeu ar lucra El Însuşi pentru mântuirea şi luminarea oamenilor, ci am contrazis amestecul ilegitim şi abuzivde versete şi în mod implicit şi interpretarea abuzivă şi ilegitimă a respectivelor versete, interpretare abuzivă pe care văd că Adriana Tartaruga o continuă, complet iraţional şi în ciuda multelor dovezi care i s-au adus şi care confirmă că este în înşelare sectantă.

Eşti din nou în înşelare. Tu nu ai citit de una singură Sfânta Scriptură, pentru că acea Biblie era editată de Biserică, deci era o lucrare a Bisericii şi implicit o lucrare a lui Dumnezeu prin intermediul Bisericii, iar pe de altă parte, după cum însuţi ai mărturisit ai fost botezată în Biserica Ortodoxă iar acest lucru nu este fără consecinţe pentru că acel botez este totuşi o lucrare a harului lui Dumnezeu chiar dacă pentru o vreme este neconştientizată sau ne pusă în lucrare autentic creştină.

Noi vedem că mai există unul, anume Adriana Tartaruga, care tot încearcă să ne înveţe şi să ne tâlcuiască ce vrea de fapt Biblia să spună, de parcă noi în Biserica Ortodoxă nu am auzi şi noi direct de la Dumnezeu învăţătura şi ar trebui să vină Tartaruga să ne explice cum stă treaba. Deci stai liniştită, Adriana Trataruga, că şi eu aud şi nu am nevoie să îmi ţii tu atâtea predici şi să ne dai atâtea lecţii; oricum eu aud ceva diferit de ceea ce auzi tu. Dacă tot avem un singur Învăţător, atunci fii consecventă şi lasă-ne tu pe noi să auzim învăţătura direct de la el, nu intermediată de tine sau de alţii ca tine. Dacă avem un singur Învăţător, atunci cu certitudine tu NU ne eşti şi nici nu trebuie să cauţi a ni te impune drept un învăţător paralel, un traducător, un intermediar, un autentic şi adevărat tâlcuitor a ceea ce a spus singurul Învăţător; deci, stai liniştită, că nu avem nevoie de un altul decât de Dumnezeu, şi implicit nici de tine pe post de învăţătoare.

O duminică binecuvântată să ai!

Te rugam mai la deal sa aduci clar continutul ofertei tale ALTERNATIVE la ce avem noi, adica la sfanta noastra Biserica, cu toate ele ei.
Deocamdata ai continuat sa ne arati ca suntem prosti si mincinosi, cu tot cu Parintii nostri pe care noi ii urmam. Ai mai continuat sa ne certi la tot pasul, sa ne iei peste picior, sa ne scoti in evidenta fiecare inexactitate (reala sau inventata de tine), sa te tii batoasa (curat femeie crestina, evlavioasa, smerita si nicidecum roasa de resentimente feministe, cum am zis eu) inaintea mai multor barbati care nu au facut decat un singur lucru, cu efort constant in directia bunavointei: acela de a-ti aminti de Biserica si de a te orienta spre Ea.
Atat ai reusit sa raspunzi la rugamintea mea.
Nu-i bai, inteleg ca saracia e reala si nu pot decat sa deplang, nu sa critic.

Spui insa ca Dumnezeu iti vorbeste in inima, ca si noua, tuturor oamenilor adica.
Acum te rog iarasi un lucru, de nu ti-o veni si de data asta peste mana sa dai curs rugamintii mele.

Te rog asadar sa ne lamuresti cum e cu vorbitul acesta direct in inima. Cumva primesti toata invatatura direct in inima? Auzi cumva o voce (sau mai multe) in inima? Are glas mladios? Viril? Sonor? Soptit? Vorbeste in engleza? Poate in franceza? In vreo limba finougrica la care tu ai acces spontan, intelegind-o spre uimirea ta fara sa o fi insusit-o in prealabil?

Eu am spus ca prin multe forme sufletesti lucreaza chemarea (harul cu functia lui de chemare) lui Dumnezeu in inima omului. Am vorbit despre dorul de Dumnezeu.
Tu ne spui ca auzi (ba inca sustii ca toti oamenii aud pe Dumnezeu direct in inima, fara intermediari ori sprijin extern omenesc sau de alta natura) Cuvantul.
Vorbeste-ne cum e asta!
Te rog sa nu o iei la fuga spunind ca suntem impietriti, ca am auzi si noi daca n-am fi pacaliti si mai stiu eu cum.
Spune deschis cum cunosti tu si altii de-ai tai acest fenomen, ca sa avem o vaga orientare, o oarecare trezire cu ajutorul tau, ca doar esti crestina, sora de-a noastra si nu ne vei refuza cererea de ajutor, nu-i asa?

Cum cunosti tu ca e Cuvantul lui Dumnezeu vorbitor in inima ta si a altor ascultatori? Poti face o marturisire?

P.S. Ma bucur ca in incercarea ta de a te strecura cu o talcuire cusuta cu ata alba, ai folosit totusi cateva din precizarile mele din postarile anterioare Ai fi putut insa, daca erai un partener de dialog onest, iar nu fur de la aproapele, sa spui, sa recunosti ca ideea ori afirmatia cutare ori cutare nu e a ta ci ca ai vazut-o scrisa mai intai la mine, pe acest forum. Asa cum eu am recunoscut paternitatea sau simpla folosire a unui cuvant ori gand de catre un frate sau sora inaintea mea. Iata si acum: am folosit distinctia dintre harul chemator si harul lucrator preluind mesajele lui Catalin precum si unele parti din recomandarile in duh filocalic ale fratelui Eugen. Asemenea, m-am folosit de unele sublinieri ale fratelui Decebal. Si lista ar putea sa continue. Singura deosebire e ca eu prefer sa spun nu atat har chemator si har sfintitor, intrucat cred ca Harul e unul, ci aleg mai degraba sa numesc functii distincte ale harului: functia (finalitatea, lucrarea) de chemare, apoi functia de curatire, iluminare, desavarsire pentru lucrarea sfintirii omului.

Cu aceasta postare imi inchei dialogul propriu-zis cu Adriana pe acest topic, probabil si pe celelalte. M-am lamurit ca folos nu am, intrucat partenerul de dialog nu este onest si nu se poate dezlipi de autoadmiratia narcisista. Un om pus permanent pe artag, o femeie certareata, care isi inchipuie ca obraznicia arata ca e desteapta. O fi. Si totusi doarme... Am crezut ca se va alege vreun rod bun din dezbateri, insa vad doar rigiditate si vointa de a merge pina-n panzele albe pe taramuri cu pietre reci si ape salcii... Nu asa am cunoscut in Ortodoxie! Nu asa am primit pana azi! Inapoi la ale noastre. Am vizitat destul pustiuri reci in muzeul artificial al parerilor. Pareri care isi cer indreptatire si se revendica alternativa la constiinta dogmatica a Bisericii si la practica indragostita a vietii imbisericite. Vai, vai...

Pentru ca noi sa ajungem in oarecare legatura constienta cu Dumnezeu, cred ca avem de trecut cateva "teste", nu tocmai usoare. O stim de la toti batranii nostri imbunatatiti, o stim din Biserica asadar, o stim din Predanie, o stim din Scriptura, din Evanghelie.
Cata vreme, insa, noi suntem atasati de propriile noastre inchipuiri, ce facem oare decat ca preamarim lucrarea mintii noastre omenesti, iar nu pe Dumnezeu Care ni S-a revelat noua.
Cunoastem din Scripturi ca Domnul a cerut oamenilor, de la inceput, duh umilit, inima smerita si infranta. Dreptii lui Dumnezeu, patriarhii toti, proorocii, s-au dat pe ei insisi la o parte pentru ca Dumnezeu sa lucreze El insusi, prin ei, in fiinta lor si in istoria oamenilor. S-au dat la o parte in sensul evident ca si-au indepartat ambitiile personale, iubirile pamantesti (cazul indragostitului tanar Ieremia, candva, Proorocul Domnului mai apoi prin lucrare si toate ale vietii lui), ifosele si cunostinta omeneasca, lumeasca, nedeplina si efemera. Subiectiva si patimasa, trecatoare ca iarba campului.
La fel si crestinul, prin nevointe cauta sa curateasca locul in care Domnul voieste sa isi faca Lucrarea. Inima, persoana. Biserica acestea ne invata, spre mantuirea noastra si spre gustarea unei vieti bineplacute Domnului inca de aici, de pe pamant.

Voim cu totii sa ajungem in Imparatie. Insa greu voim sa ajunga Imparatia in noi... Dorim sa ni se deschida Usa Milostivirii ca noi sa pasim in Lumina, insa greu acceptam sa deschidem noi insine sufletul nostru, la usa caruia bate Cineva, pentru ca Lumina/Dragostea Lui tamaduitoare si intregitoare (ca suntem sfisiati si ciopartiti de pacat) sa patrunda in noi (si astfel sa devenim fiecare si impreuna vas ales al Duhului Sfant).

Suntem prea plini de noi, obsedati permanent de ale noastre toate, trecatoarele si jalnicele noastre nimicuri din care am facut dumnezei noi si ceruri noi si pamanturi noi - toate ale desertaciunii. Ar fi spre binele nostru sa ne mai golim un pic... Asa incat, dupa golire de mucegaiuri, stihiile noastre sa fie iarasi pline de Energia de la Inceput...

Stihiile si stihurile. Spre toata cinstirea, recunostinta, inchinaciunea si toata slava: lui Dumnezeu, in veci!

Draga Ioan, la intrebare iti raspunsesem imediat, dar daca nu iti place raspunsul eu nu am altul. Tu ceri alternative acolo unde nu se pune problema de nici o alternativa.
Cat despre vocea pe care o aud oamenii este exact aceea pe care au auzit-o concetatenii samaritencei stiind de la sine ca Cel care le vorbea era insusi Hristos Mantuitorul. Cum de au auzit-o aceia iar fariseii cei plini de invatatura nu au auzit-o ramanand surzi? Pai asa a vrut Dumnezeu, ca cei fara iubire sa aiba urechi si sa nu auda. Cu urechile trupesti bine-nteles ca au auzit, cu ochii trupesti bine-nteles ca au vazut, dar cu urechile si ochii inimii nici nu au auzit nici nu au vazut, ci au ramas surzi si orbi. Deci daca tu ma intrebi cum este acea voce, inseamna ca ar fi cazul sa ne intoarcem la subiectul cu inima la care te trimisese si duhovnicul, ca acolo-i baiul, urechile si ochii inimii trebuie sa se deschida, altfel degeaba dialogam, va ramane un dialog in paralel. Ca atare te astept pe celalalt topic si poti sa nu-mi mai zici nimic daca asa ai hotarat, eu nu ma supar. Toate la timpul lor.

In ceea ce priveste acuzatia ta ca as fi luat fraze de la tine, nici macar nu stiu la care te referi, ca atare asemanarea este pura intamplare, asa cum si asemanarea cu idei protestante de ale unora este pura intamplare si nicidecum inspiratie de la ei asa cum sunt acuzata. Imi pare rau ca te-ai simtit "furat" dar imi pare bine ca macar intr-un punct gandim la fel in mod spontan, chiar daca imi scapa care este acel punct.

Draga Decebal,
Reciteste pasajul cu femeia pagana, am pus in bold faptul ca era pagana tocmai pentru tine. Si reciteste de ce fariseii nu au primit Cuvantul, pentru ca nu erau rasad al Tatalui, deci femeia pagana era rasad al Tatalui chiar daca in acel moment era pagana, iar ea in stare de pagana a fost unul din cei mici despre care vorbea profetia care nu a avut nevoie de nimeni sa o invete ca Iisus era Mesia, ci a invatat direct de la Dumnezeu care era in fata ei si ii vorbea. Deci ea era unul dintre cei mici despre care vorbea profetia si era PAGANA.

Eu ti-am spus de ce nu poti accepta adevarul, ca atare nimeni nu te poate forta acolo unde tu singur nu vrei.

Dar cine ţi-a spus ţie că ai fi deţinătoarea adevărului? Dumnezeu este, nu tu, şi pe Dumnezeu îl ascult, nu pe tine. Iar mie Dumnezeu îmi spune că te înşeli, că eşti în eroare, dacă nu cumva eşti şi în rea-credinţă.

O duminică binecuvântată să ai!

Nu are cum sa iti spuna tie Dumnezeu altceva decat a spus deja in Biblie, ori Biblia a accentuat asupra faptului ca acea femeie era pagana, tocmai pentru ca era neobisnuit ca Dumnezeu sa actioneze in afara casei lui Israel. Ori tocmai ca prin Noul Legamant au fost inclusi inauntru casei lui Israel si paganii ca atare si paganii au inceput sa primeasca, de la mic la mare, cuvantul Imparatiei. Dar nu toti, ci doar cei care erau deja rasadul Tatalui, si asta se aplica si evreilor. Ca atare fariseii, desi teoretic faceau parte din Israel, s-au trezit dintr-o data dati afara pentru ca nu primisera/acceptasera samanta iubirii de la Tatal si astfel nu il recunosteau pe Iisus, si vice-versa, pagani care teoretic erau in afara casei lui Israel s-au trezit inauntru fiind rasad al Tatalui ca si femeia pagana din parabola, asa ca, conform profetiei l-a recunoscut imediat pe Domnul fara sa o invete nici un om ca Iisus era Mesia, ci o invata direct Dumnezeu, pe ea, o pagana, dar o invata conform profetiei.
Abia apoi urma Botezul si intrarea in ceea ce urma sa fie Trupul lui Hristos, Biserica crestina. Cand insa Dumnezeu vorbea oamenilor si ii invata in mod direct ca sa nu mai aiba nevoie omul sa ii spuna vecinul ca iata-L pe Hristos, inca nici unul nu era botezat in Duhul Sfant, nici unul, si totusi ei erau cei din profetie, de la mic la mare.


O duminica binecuvantata si tie!
.

Romani 11
 

Un prieten de pe site mi-a spus ca cele scrise de mine au legatura cu Romani capitolul 11 si asa este, nu ma gandisem, ca atare poate este bine sa fie postata si cuvantarea lui Pavel:

Capitolul 11
1. Întreb deci: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din urmaşii lui Avraam, din seminţia lui Veniamin.
2. Nu a lepădat Dumnezeu pe poporul Său, pe care mai înainte l-a cunoscut. Nu ştiţi, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel, zicând:
3. "Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am rămas singur şi ei caută să-mi ia sufletul!".
4. Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns? "Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal".
5. Deci tot aşa şi în vremea de acum este o rămăşiţă aleasă prin har.
6. Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptă.
7. Ce este deci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta; ci cei aleşi au dobândit, iar ceilalţi s-au împietrit,
8. Precum este scris: "Dumnezeu le-a dat duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua de azi".
9. Iar David zice: "Facă-se masa lor cursă şi laţ şi sminteală şi răsplătire lor!
10. Întunce-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!"
11. Deci, întreb: S-a poticnit, oare, ca să cadă? Nicidecum! Şi prin căderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israel să-şi întărâte râvna faţă de ele.
12. Dar dacă greşeala lor a fost bogăţie lumii şi micşorarea lor bogăţie neamurilor, cu cât mai mult întreg numărul lor!
13. Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea,
14. Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei.
15. Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacă nu o înviere din morţi?
16. Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt.
17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18. Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine.
19. Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu.
20. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
21. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.
22. Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui către cei ce au căzut în bunătatea Lui către tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel şi tu vei fi tăiat.
23. Dar şi aceia, de nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăşi.
24. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceştia, care sunt după fire, vor fi altoiţi în însuşi măslinul lor.
25. Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor.
26. Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: "Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov;
27. Şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor".
28. Cât priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră, dar cu privire la alegere ei sunt iubiţi, din cauza părinţilor.
29. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi.
30. După cum voi, cândva, n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea acestora,
31. Tot aşa şi aceştia n-au ascultat acum, ca, prin mila către voi, să fie miluiţi şi ei acum.
32. Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.
33. O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui!
34. Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
35. Sau cine mai înainte I-a dat Lui şi va lua înapoi de la El?
36. Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!

Eu văd foarte bine ce scrie în Biblie şi nu am nevoie să vii să mă înveţi tu pe mine. Eu primesc învăţătura de la Dumnezeu, nu de la tine, şi nici nu am nevoie de interpretările tale la Biblie. Iar Dumnezeu nu mi-a spus ceva împotriva Bibliei ci mi-a spus ceva împotriva ta, anume faptul că eşti în înşelare. Deci stai liniştită, Adriana Trataruga, că şi eu aud şi nu am nevoie să îmi ţii tu atâtea predici şi să ne dai atâtea lecţii; oricum eu aud ceva diferit de ceea ce auzi tu. Dacă tot avem un singur Învăţător, atunci fii consecventă şi lasă-ne tu pe noi să auzim învăţătura direct de la el, nu intermediată de tine sau de alţii ca tine. Dacă avem un singur Învăţător, atunci cu certitudine tu NU ne eşti şi nici nu trebuie să cauţi a ni te impune drept un învăţător paralel, un traducător, un intermediar, un autentic şi adevărat tâlcuitor a ceea ce a spus singurul Învăţător; deci, stai liniştită, că nu avem nevoie de un altul decât de Dumnezeu, şi implicit nici de tine pe post de învăţătoare.

Draga Decebal,

Daca este adevarat ca ai un singur Invatator, pe Dumnezeu, eu nu pot fi decat foarte multumita!!

Fii binecuvantat!

Intrebarea era una simpla, raspunsul la fel, cu doua variante.

N-am vazut nici una din cele doua variante de raspuns, decat un raspuns de politician.

Si apropo:

EPISTOLA ÎNTÂIA CĂTRE TIMOTEI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
1 Tim 1:15

"Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. "

De fapt ai descoperit roata, tu crezi ca sunt ideile tale, dar le descoperisera protestantii cu mult inainte. Daca intri pe un forum protestant o sa observi ca au aceeasi gandire, aceeasi abordare si au chiar si majortiatea ideilor asemanatoare cu alte tale. daca o sa intri si pe un forum ecumenist o sa vezi ca absolut toate ideile tale le regasesti acolo, fara vreo deosebire. Cum vezi, nu poti spune ca ai inventat ecumenismul, era cu ceva timp inainte.

Din casa lui Iuda nu prea cred ca sunt, cel mai probabil din casa lui Burebista si ai lui, ca dacii erau pe aici in acea vreme. Noul Legamant il avem toti prin Botez si Mirungere (toti adica cei din BO). Unii il fac inactiv, dar nu se sterge.

Dupa caderea lui Adam toti oamenii nu mai puteau merge in Rai din cauza pacatelor. Pentru ca omul nu mai putea face nimic, Domnul ne-a dat gratis o solutie, prin Botez si Mirungere omul se curateste si primeste harul divin pierdut. Asadar cine doreste are o sansa, sa vina in BO. Cine nu sta si filozofeaza pana la sfarsit, iar apoi va vedea cum a fost filozofia lui.

Eu ti-am spus de la inceput la ce sa te astepti, doar cei cu nervi de otel rezista in dialogurile cu Adriana. Crezi ca porti un dialog, dar vezi ca nu are nicio importanta ce argumente ai, concluzia e deja facuta de la inceput.

Asa este, e vorba de acelasi har, nu are cum sa fie ceva diferit, diferenta este ca cel exterior se numeste asa pentru ca nu patrunde in inima, iar cel lucrator patrunde in inima prin Botez si Mirungere.

Tot acest razboi este in mintea noastra.
Atata vreme cat nu intelegem pozitia celuilalt,si nu o acceptam , si nu murim odata cu celalalt ,ca sa inviem impreuna (dupa exemplul lui Hristos) , nu facem decat sa ne propovaduim pe noi insine .
Care este finalul acestor lucruri ? Abandonul,plictiseala ,inevitabilul diagnostic : celalalt e pierdut, prost,irecuperabil,absurd.
DAR OARE EU CUM SUNT ?
Aceasta e marea intrebare,pe care fiecare din noi ar trebui sa ne o punem.
Nota zece pentru dialog,pentru rabdarea de a explica ,pentru umanism ,si pentru prietenie.
Un singur pas ar mai fi de facut .Puneti-va in locul celuilalt.Traiti dilemele lui ,convingerile lui ,sistemul sau de idei . Asta nu inseamna sa iti abandonezi credinta , ci sa iti abandonezi eul. Si veti vedea ca,credinta traieste in voi ,dincolo de eul care credeati ca sunteti.
La concluzii logice comune nu se va ajunge prea curind. Dar fiecare va constata ca celalalt nu musca ,ca e rational totusi ,ca are suflet.
In manastiri este exercitiul muncii,pentru cunoasterea de sine. Aici este exercitiul dialogului ,pentru realizarea cunoasterii de sine prin intermediul celuilalt ,fratelui meu cel nesuferit ,aproapele meu.

Pai, Catalin, sa inteleg ca tu ramai in dialog doar pentru ca ai nervi tari? Him...
Motivul pentru care m-am retras din dialog nu este taria sau slabiciunea nervilor (de pilda, in profesie, sunt oarecum cunoscut pentru staruinta si indelunga-speranta; dar acolo e jobul meu! Pe cand aici e o discutie cu un partener care nu ia in serios vreo pozitie alternativa la propriile descoperiri, din motive si dispozitii personale pe care cred ca le-am cunoscut in suficienta masura), ci intelegerea ca nevoile mele de dialog si de folos duhovnicesc nu pot fi implinite intr-un asemenea cadru si mod de dezbatere.
Se porneste de la premise false, din capul locului - iata intelegerea mea. Nu s-a pus un inceput bun.
Ce treaba am eu cu un om dovedit adversar si denigrator al Bisericii? Sa-l aiba Domnul in paza Lui si sa-l miluiasca!

Mai sunt si alti useri care nu pot accepta decat rolul de invatator al altora, uneori de pe pozitii penibile. E o tendinta umana foarte raspindita, o am si eu, mai ales din pricina profesiei, insa ma razboiesc si eu cu ea cat pot si trag nadejde ca Domnul vede lupta mea cu tendintele mele si ca ma va milui si intelepti.

E mai de folos mie sa opresc un dialog neziditor, decat sa il continui doar pentru ca am nervi tari. (Incapatinarea versus flexibilitate, iata o tema de reflectie.) Sau pentru ca am de indeplinit misiunea fara egal de a apara Ortodoxia de caini, serpi si alte lacuste, cum considera unii care au grave probleme de relationare umana. Nu cred ca am eu aceasta misiune. Dar asta e alta tema de discutie, in fine...

Tocmai asta e folosul ,cel personal ,chiar daca el ar veni prin amare constatari si replieri.
De ce ar trebui sa ii schimbam pe altii ? E o mare inutilitate foruml asta,caci credinta se traieste nu se expune .Atunci cand nu intru ma simt linistit. Singurul folos care ramine ,este tocmai cunoasterea de sine,smerirea.
Important nu e sa ai dreptate,ci sa iti invingi limitele.

Iustin, iar te-a furat iubirea...
Dar mai intai poate ma lamuresti cum e cu "exemplul lui Hristos", cu inviatul impreuna... (cum adica?)

Apoi, cum crezi ca as putea sa traiesc dilemele Adrianei? Sau convingerile ei?... Sa imi imaginez cate ceva (ca asa e empatia, prin natura si mecanismele ei), asta da... Dar sa mai si traiesc? Multumesc, nu!! (sesizez a treia persoana in ultimele doua zile care pune accent pe traire... se contureaza oare un club al trairistilor?)

Cea mai tare insa e treaba cu credinta fara... eu (ma rog, cu eu abandonat, adica de care nu ma mai ingrijesc, fie cum o fi, nu-i treaba mea, nu ma priveste cum sunt eu, desi intrebarea tocmai asta era, scrisa cu litere mari de tine). "Credinciosul fara eu", iata noul om propus de Iustin. Regret, Iustin, dar omul nu poate vietui omeneste fara eu. Psihoza nu e acelasi lucru cu credinta. Opereaza te rog distinctia, daca voiesti.

Amuzant e ca sustii simultan o credinta fara de eu (cine o poarta? pesemne altul, s-o gasi vreun binevoitor, nu eu, ca n-am eu) dar si o cunoastere de ... sine, totodata.

Deci nu am eu, dar am credinta si totodata, desi nu am eu, ma cunosc pe mine. Care mine? daca nu am eu.
Cine (sa faca asta, cunoasterea adica)? Eu.
Ba nu, ca am postulat in prealabil ca n-am eu. Doar l-am abandonat!

Ei bine, simplu: ma cunosc ... tu.
Si astfel am credinta si ma mantuiesc (cine? tu, el, ea... - dar cu mantuirea mea cum ramane?... iar revin la eu, ce prost obicei... parca am stabilit deja ca nu am eu! Doar l-am abandonat deja...)

Strasnica treaba!

Mă tem că n-ai înțeles, frate ioan cezar, din aceeași cauză pe care o acuzam eu când am spus că mă retrag fiindcă sunt vulnerabil; aproapele nostru iustin10, se referă la "eul" orgolios care prinde viață și-l afectează și pe cel care ”dialoghează” cu un orgolios și care astfel este contaminat precum contaminează lepra.
Eu m-am surprins dispus să recurg la cuvinte grele și-am renunțat (mai bine) să mai dialoghez; înseamnă că n-am har să mă păstrez curat.
Treaba mea e să mă îngrijorez de curățenia sufletului meu, nu a... altuia; dacă mă simt responsabil de altul(care nu e din familia mea!!!) înseamnă că eu sunt "prea" satisfăcut "i obligat" de înțelepciunea mea, iar această impresie este opera eului orgolios care a uitat vorba aceea: cel mai deștept cedează.

Invitația fratelui iustin10 este cât se poate de binevoitoare fiind adresată sorei Tartaruga, cea care din vârful limbii(tastatură) se ”smerește”, dar corzile-i vocale și mintea ”masterată” nu se ”prind” și nu-nțeleg nici ele la care ”eu”(sau tu) se referă iustin10.

Deci nu se referă la cel care se smerește și binevoiește, ci la celălalt, care din cauza ”eului său” este... orb și nici măcar nu și-l recunoaște, exact precum riscai tu acum.

16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.(Lc24,16)

Aprob pozitiv cele scrise de fratele nostru.
Ce nu înţeleg însă e de ce mai există userul respectiv pe forum. Pentru verificarea ispitelor noastre? :39:

Prostia Omeneasca
 

Fratilor ortodocsi... sa ne destindem putin si sa luam aminte ca nu cumva sa adaugam si noi un noul capitol (cu "tema" teologica...) la povestea urmatoare:

Prostia Omeneasca
http://www.neamt.ro/cmj/Creanga/Prostia_omeneasca.html

"A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.

Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor.

Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră.

Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!"

Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:

— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!

Şi, cu ochii pironiţi în drobul de sare de pe horn şi cu mânile încleştate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca nişte smintite, de clocotea casa. Pe când se sluţeau ele, cum vă spun, numai iaca şi tatăl copilului intră pe uşă, flămând şi năcăjit ca vai de el.

— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?

Atunci ele, viindu-şi puţin în sine, începură a-şi şterge lacrămile şi a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată.
Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:

— Bre! mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Şi de-oiu găsi mai proşti decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba.

Aşa zicând, oftă din greu, ieşi din casă, fără să-şi ieie ziua bună, şi plecă supărat şi amărât ca vai de om!
Şi mergând el bezmetic, fără să ştie unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ţinea puţin un oboroc deşert cu gura spre soare, apoi răpede-l înşfăca şi intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieşea, îl punea iar cu gura la soare, şi tot aşa făcea... Drumeţul nostru, nedumerit, zise:

— Bună ziua, om bun!
— Mulţămesc dumitale, prietene!
— Da' ce faci aici?
— Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordeiu, ca să am lumină, şi nici că-l pot...
— Bre, ce trudă! zise drumeţul. N-ai vrun topor la îndămână?
— Ba am.
— Ie-l de coadă, sparge ici, şi soarele va intra singur înlăuntru.
Îndată făcu aşa, şi lumina soarelui întră în bordeiu.
— Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram să îmbătrânesc cărând soarele cu oborocul.
"Încă un tont", zise drumeţul în sine şi plecă.

Şi mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat şi, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, îşi lucrase un car şi-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ş-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proţap cu toată puterea, dar carul nu ieşea. Ştiţi pentru ce? Aşa: uşile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie uşorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumeţul l-a învăţat să-l desfacă în toate părţile lui, să le scoată pe rând afară ş-apoi iarăşi să-l înjghebe la loc.
— Foarte mulţămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai învăţat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului...

De aici, drumeţul nostru, mai numărând un nătărău, merse tot înainte, până ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă! Un om, cu-n ţăpoiu în mână, voia să arunce nişte nuci din tindă în pod.
"Din ce în ce dau peste dobitoci", zise drumeţul în sine.

— Da' ce te frămânţi aşa, om bun?
— Ia, vreu să zvârl nişte nuci în pod, şi ţăpoiul ista, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă...
— Că degeaba te trudeşti, nene! Poţi să-l blastămi cât l-ei blăstăma, habar n-are ţăpoiul de scârbă. Ai un oboroc?
— Da' cum să n-am?!
— Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr şi suie-le frumuşel în pod; ţăpoiul e pentru paie şi fân, iar nu pentru nuci.
Omul ascultă, şi treaba se făcu îndată.
Drumeţul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând şi alt neghiob.

Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea şi altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât şi, suindu-se pe-o şură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe şură. Vaca răgea cumplit, şi el nu mai putea de ostenit...

— Mă omule! zise drumeţul, făcându-şi cruce; dar ce vrei să faci?
— Ce să fac, mă-ntrebi? Da' nu vezi?
— Ba văd, numai nu pricep.
— Ia, hăramul ista e hâmisit de foame şi nu vrč nici în ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă şură, să mănânce fân...
— Stai puţin, creştine, că spânzuri vaca! Ič fânul şi-l dă jos la vacă!
— Da' nu s-a irosi?...
— Nu fi scump la tărâţe şi ieftin la făină.
Atunci omul ascultă şi vaca scăpă cu viaţă.
— Bine m-ai învăţat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca!

Aşa, drumeţul nostru, mirându-se şi de această mare prostie, zise în sine: "Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!"

Apoi drumeţul se întoarse acasă şi petrecu lângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa.

Ş-am încălecat pe-o şa, ş-am spus povestea aşa.
Ş-am încălecat pe-o roată, ş-am spus-o toată.
Ş-am încălecat pe-o căpşună, şi v-am spus, oameni buni, o mare minciună!!"

Asadar sa luam aminte... sa nu blestemam "furcoiul" ("tridentul") caci e doar o unealta a celui rau care pacaleste (minte) oamenii lunadu-le mintile, prostindu-i;... preotii si invatatorii si cei ce au acces la hrana tare duhovniceasca sa nu "spanzure" "oile" tragandu-le in sus peste puterea lor la cele duhovnicesti, ci sa le ofera hrana pe nivelul lor ca si ele sa creasca treapta cu treapta in hristificare;... si bineinteles toti sa ajutam cu "toporul" dragostei, pocaintei si al smereniei sa "spargem" inimile noastre impietrite ca lumina harului Duhului Sfant sa patrunda in noi ca sa facem TOATA voia Domnului Iisus Hristos.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Avocatul diavolului :)