Este absurd sa aiba relatii NUMAI din acest scpop. Unde mai este dragostea atunci? Subordonam totul unui scop, ca in politica?

Ce să facem? Unii sunt naivi, unii mai puţin naivi, unii deloc...depinde din ce unghi priveşti lucrurile şi cu ce ochi. S-ar putea să fim surprinşi că cei naivi am putea fi chiar noi.

Păi se presupune că din dragoste vrei să faci copii. Sau nu? :39:

Ai dreptate, Ovidiu. M-a luat valul pentru ca multe absurditati pioase am mai citit la acest subiect.

Pai sigur ca din dragoste vrei sa ai copii, dar nu asta e scopul si mai alesc nu unic, atunci cand esti impreuna cu sotul sau sotia.

Mai ales daca mai ai deja cativa si nu ai chef sa torni neaparat zece.
Eu una nu as putea sa fiu mama buna la atat de multi. Deja mi-e greu cu doi uneori.

Nu vrei să mai "torni", nimeni nu te opreşte. Dar atunci înfrânează-te. Binecuvântată este naşterea, procreerea şi nu plăcerea. Iubirea de care aminteşti este una trupească. Dacă am iubi cu adevărat, am trece peste această iubire trupească pe care o tot trâmbiţăm. E una a falsă, asta o spun Sfinţii Părinţi, nu eu. Tot ce e plăcere, e păcat, iar noi separând plăcerea de rostul pe care îl însoţeste, adică procreerea, nu facem decât să desfrânăm şi nimic mai mult.:1:

Dar care este scopul?

Nu sunt de acord.
Nu stiu daca esti casatorit. Dar pentru cine este casatorit si se iubeste cu adevarat, este absurd sa desparti dragostea de aspectul fizic numai pentru ca nu mai poti sau nu mai vrei sa mai ai copii.
Sigur, el poate fi despartit din cauza bolii, al varstei, si dragoseta ramane.. Asta este altceva. Nu punem pe primul drag dragostea trupeasca, dar ea face parte dintr-un ansamblu si nu este pacat doar ca implica placere.
Dar nu mai insist. Am zis ca nu mai polemizez..

Scopul impreunarii sexuale firesti intre barbat si femeie este dragostea: duhovniceasca, sufleteasca-spirituala si afectiva, trupeasca. Rodul firesc al acesti impreunari cauzate de dragoste sunt pruncii.

Deci cauza impreunarii este dragostea, scopul impreunarii sexuale este manifestarea dragostei iar rodul firesc al acestei impreunari sunt pruncii.

Astfel sotii care nu pot avea copii nu sunt "mai fericiti" ca se pot impreuna sexual fara a avea copii... dimpotriva ei sufera foarte mult.
Sotii care opresc rodul firesc al acestei impreunari pentru a culege doar placerea senzoriala a impreunarii sexuale... au toate sansele sa cada in impatimire sexuala. Trebuie cautat firescul...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos. Amin.

Ficare cu părera lui. Eu doar mi-am spus părerea, nu înseamnă că nu pot greşi, dar nu uita: strădania noastră cea mai de folos este să fim plăcuţi lui Dumnezeu şi nu oamenilor. Părinţii noştri au fugit de plăcere, noi de ce o promovăm?

Uite aici poate îţi va fi de folos: http://www.youtube.com/watch?v=09kurlyyG4M

Chiar părinţii care dialogheazaă cu Pr Gherasim amintesc de faptul că oamenii se feresc de avea copii...concluzionând de aici că este păcat.

Asa formulat, da, primza parte. Dar concluzia ta nu mi se pare corecta: sotii care opresc rosul firesc PENTRU a culege doar placerea senzoriala.. da, exista si un asemenea egoism poate. Dar daca opresc rosul firesc doar pentru ca au deja atati copii cat pot creste (fiecare isi vede limitele candva) sau pentru ca sotia are o boala care ii pune in pericol viata daca mai naste, sa zicem, si opresc rodul firesc din aceste motive, dar vor sa continuie 'scopul impreunarii sexuale care este manifestarea dragostei' (cum zici mai sus), unde este problema?

Problema este ca multi vad in asta doar goana dupa placere. Nu cred ca este. Este dorinta de a continua sa iti manifesti dragostea si in acest fel.

Ovidiu, nu as vrea sa ma cert cu tine si nici cu altii. Mai demult, inainte sa intrii tu pe forum, am discutat pagini in sir despre aceasta tema si nu as vrea sa reiau toate aceste discutii.
As vrea doar sa spun ca nu tot ce spune fiecare parinte trebuie luat ad literam. Trebuie aplicate la viata. Si unii se mai si inseala sau exagereaza.
Sigur ca nu trebuie sa facem voia oamenilor nesocotind-o pe a lui Dumnezeu. Dar ii suntem placuti lui Dumnezeu si iubindu-ne intre noi. Iar in cazul sotilor, dragostea se manifesta si fizic. Cam asta e concluzia mea.

Păi nu mai poţi creşte copii, nu mai face, nimeni nu spune că trebuie să ai echipă de fotbal, dar opeşte şi păcatul. Dacă soţia e bolnavă şi mai poate avea copii, care e rostul împreunării? Doar cel al plăcerii? Cum ne ferim de plăcere? Aducând drept argument iubirea dintre soţi. Iubim soţul, iubind mai mai plăcerea? Pe Dumnezeu unde Îl mai punem? Pe ce loc?

De ce să ne certăm? Eu am un punct de vedere, tu ai altul. Nu-i nici un bai. Fiecare ni-l putem susţine fără să ne certăm. Hai să nu mai privim punctele de vedere diferite ca pe un "război", hai să le privim ca pe ceva din care fiecare avem de învăţat. :1:

Eu unul nu sunt de acord cu concluzia ta. Iartă-mă că nu pot fi, asta nu înseamnă că noi trebuie să ridicăm un zid între noi, pe motivul că avem idei diferite. :1:

Rostul impreunarii este exprimarea, trairea dradostei si a unirii cuplului intru Hristos. Care se realizeaza si pe acest plan.
Sa nu fium platonisti. Dragostea cuprinde toata persoana umana.
Iar placerea nu este rea in sine. Este rea doar daca este pusa in centru, in mod egoist.
Nu pui in centru placerea, ci dragostea.
De altfel cine este casatorit stie ca de multe ori ne subordonam placerii celuilalt, daca il iubim.

Multumesc. Apreciez mult duhul de pace in care scrii.

Cu precizarea ca placerea pacatoasa este cea care este despartita de firesc.
Adica in cazul mancarii este pacat doar placerea mancarii obtinuta cand esti deja satul. Aceasta este lacomia pantecelui... cauti placerea mancatului si manaci mai mult decat iti trebuie...
In cazul sexual pacatoasa este placerea despratita de manifestarea fireasca a dragostei intre soti si de dorinta de a elimita rodul firesc al acestei iubiri: prucii.
Este delicat cazul cuplurilor care au deja 4, 5, 6 prunci dar sa ii lasam pe ei sa vorbeasca...
Situatiile sunt delicate... scopul casatoriei este mantuirea intregii familii: soti, copii (daca ii daruieste Dumnezeu)..

Hmmm... nu este chiar asa.
Sfintii Parinti condamna doar "iubirea" trupeasca fara iubirea sulfeteasca-intelectuala si afectiva; si fara iubirea duhovniceasca.
Ideea este simpla: nu trebuie sa primeze iubirea patimasa trupeasca, insa in cazul unei casatorii ea nu poate lipsi. Caci dragostea intre soti este o dragoste intre 2 persoane, si persoana umana este truo si suflet spritual, duhovnicesc.
Deci dragostea trupeasca nu trebuie blamata... ci doar folosirea ei in scop nefiresc (patima trupeasca) este rea. Oare nu citim in Sfanta Scriptura despre cinsistita Suzana, cat de fumoasa era atat tupeste cat si sufleteste precum si duhovniceste?

Frate nu te precipita, caci faci afirmatii eronate din pct de vedere filocalic.
Placerea fireasca nu este pacat. Dupa cum am precizat anterior placerea asociata cu firescul (mancare, bautura, impreunare sexuala in casatorie) este buna. Abuzul este rau...

Rosutul impreunarii sexuale este manifestarea iubirii in casatorie in scopul mantuirii. Rodul aceste impreunari sunt pruncii, insa in cazurile in care cuplurile nu pot avea copii asta nu inseamna ca in casatoria lor scopul mantuirii nu poate fi atins, ba chiar sfintenia.
Cazul Pr. Prof. Dumintru Staniloae este elocvent.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Eu consider că din moment ce refuzi rostul, naşterea de prunci, unirea - dragostea, iubirea dintre soţi, este una falsă, egoistă.

Adevarata iubire dintre soţi este cea transpusă în plan sufletesc, nu o neg nici pe cea trupescă, dar doar când îi urmăm scopul şi nu despărţim plăcerea de finalitatea ei. Iubirea trebuie transpusă în planul mai presus de fire, atunci putem vorbi de unire întru Hristos. Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt lucruri mai presus de fire ale puterilor sufletului, prin care sufletul ajunge la unirea cu Dumnezeu. Atunci când te jertfeşti pentru soţul/soţia ta, atunci când rabzi, atunci poţi spune cu îţi iubeşti cu adevărat soţul/soţia. Numai atunci când omul se jertfeşte, se înrudeşte cu Hristos, pentru că Hristos este Jertfă. Iar în iubirea dintre soţi nu poate fi vorba de jertfă, când ei se unesc evitând aducerea pe lume a copiilor, urmând doar iubirea trupească. Ce poate fi mai frumos decât un copil - rod al iubirii dintre soţi. Iartă-mă că îţi scriu, nu penru a polemiza, ci pentru a ne împărtăşi gândurile. :1:

M-aş bucura tare mult dacă ai putea să-mi împărtăşeşti gândurile tale după ce ai să asculţi cuvântul Pr Gherasim din Sf Munte Athos. Dacă vrei să te fereşti de polemici o poţi face şi printr-un mesaj privat.

Draga Fani, am precizat intr-o postare ca este "delicat" cazul familiilor care au deja 4,5,6 copii... Nu sunt in masura sa formulez o concluzie lapidara nici pro nici contra concluziei tale din asertiunea de mai sus.

Nu seamna o situatie cu alta. Sunt cazuri de familii care au lasat plannig-ul familial in seamna lui Dunezeu (asa cum este firesc) si au pruci si la varste inaintate (al 5-lea prunc la varste peste 40 ani).
Consider ca trebuie avut in vedere ca activitatea sexuala fireasca sa nu conduca la impatimire sexuala, dependenta sexuala...

Harul lui Dumnezeu lucreaza... unele cupluri in mod firesc opresc impreunarea sexuala (dupa al 5-lea, al 6-lea prunc) ca asa vor ei, ca asa simt... altele continuta impreunarea si nu mai au copii... sau mai au.
Sunt de parere ca bucuria si fericirea sunt doar in manifestarile firesti, altfel intervine "judecata constiintei"...

Consider ca aceste probleme trebuiesc discutate cu preotul duhovnic, caci nu este o "formula" generala ci fiecare cuplu trebuie analizat in parte. Nu trebuie "sa ne grabim sa punem juguri cu anevoie de purtat"... sa nu uitam de indemnul Sfantului Pavel care afrma inechivoc: "din cauza defranarii fiecare sa se casatoreasca", deci scopul casatoria este mantuirea... si trebuie avuta in vedere neputinta omului. Unii ajung la un comportament firesc (inclusiv sexual) mai repede... altii mai tarziu. Sa nu uitam ca scopul casatoriei este mantuirea.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos.

Eugen, eu m-am referit la plăcerea căutată, şi nu la cea simţită în mod firesc când eşti intim cu soţul/soţia. M-am referit la cei care caută doar plăcerea şi nu ţin cont de rodul iubirii.

Bun asa frate Ovidiu. Precizarea este binevenita si elocventa.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

"Iubirea trebuie transpusa in planul mai presus de fire..."

Iubirea are mai multe varste si chipuri, ca tot ce-i viu si se dezvolta (sau regreseaza, uneori).
Cand se intampla unele blocaje (din lipsa de pregatire mai intai) iubirea nu trece la varste mai inalte ci parcurge un ciclu asemanator cu al anotimpurilor, unul natural, firesc: primavara, vara, toamna, iarna...
Multe cupluri isi continua existenta, dupa un circuit complet parcurs impreuna, intr-o iarna continua, suportindu-se pana se sfarseste unul din ei, iar cel ramas in viata rareori iese din iarna in care l-a lasat moartea celuilalt.
Unii se mint, justificindu-si ratarea, cu copiii... Ca au copii, ca trebuie sa-i creasca etc. O stim. E un banal cliseu atat de raspindit ca nu mai merita comentarii.

Cand insa iubirea isi vede de drumul ei, sotii simt, pe rand sau impreuna, fiecare in ritmul si felul sau subiectiv, ca se deschide perspectiva pentru inca o varsta a dragostei, pentru alt nivel. Din cand in cand vine mereu un ceas de innoire. E-n firescul lucrurilor.
Tanjeste sufletul in cei ce se iubesc dupa o alta primavara intre ei si in ei... In chip firesc, asa ca de la sine, fara efort special, accentele se modifica, tandretea ia treptat locul desfatarii viguroase, grija si responsabilitatea se nuanteaza, capata ponderi si chipuri noi.
Pacea isi face simtita prezenta in mod lin si profund, de nespus.
Cuplul ajunge la alt nivel al dragostei.

Pe masura ce oamenii se imbisericesc, dragostea lor devine tot mai subtire. Nu este exclus ca impreunarea lor sa fie cu totul tainica, de nespus si de negandit, fara memorie. Ca o rapire in duh. Desi fac dragoste! (lucru pe care cei tineri nu il pot intelege, se screm degeaba, in realitate tinerii forteaza cu mintea, pun de fapt stavila mintala unor miscari mult mai fine si adinci, care asculta de adincul inimii mult incercate in slujirea iubirii)

Cresterea cuplului in iubire se face fara sfortari in sus, ci doar acceptari si renuntari care trag duhul in jos, adica la umilinta tandra, la smerita cugetare. Sunt suficiente pentru crestere deslipirile de egoism. Oarecare despatimire de ego, de narcisisme, de ambitzuri, de mofturi personale si infantile, mereu.

Fireste ca vin si copiii, daca Domnul voieste. Fireste ca atunci cand se afla in taina dragostei cuplul se indumnezieste... Nu trebuie nimic, nu despre "trebuie" este vorba in dragoste, ci despre har si daruire de sine. Cu sau fara copii (cei ce se iubesc nu isi pun problema asta, dar daca apare un copil acesta e simtit si primit ca pe un dar al lui Dumnezeu, cu nespusa fericire) cei ce se iubesc tanjesc sa se apropie si mai mult de Hristos precum si unul de celalalt.
Sunt, insa, atat de multe ispite si caderi... Atat de putin ne pricepem sa nu mintim, sa nu inselam, sa lasam egoismul deoparte. In faptele si gesturile mici se vede aceasta, ca in cele mari ne pricepem cel mai bine sa trucam.

E trist un cuplu care cunoaste binecuvantarea dragostei adevarate, insa nu are copii. Cu toate acestea, chiar daca rodul firesc al iubirii lipseste, unii oameni au continuat sa creasca in iubire. Lipsa copiilor nu i-a acrit. Au luat-o ca pe voia lui Dumnezeu si s-au tinut mai departe de nevointele lor, cu smerenie. Impreunarea lor, daca se iubesc cu adevarat, nu are nimic trivial. Este un plans fericit al clipei in care se mai pot strange in brate, nadajduind pesemne, de acum, doar la Copilul din ceruri...

Nu mă precipit deloc, tocmai purtam o dicuţie destul de calmă. Filocaloc vorbind...căci tot ai adus în discuţie acest aspect, poate cuvântul acesta îţi sună cunoscut "Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe".

Mă bucur că ai înţeles ideea. :1:

Asa este.
Doamne ajuta.

Cezar, mulţumesc pentru cuvânt.

Frate Ioan Cezar asa cum ne-ai obisnuit, o asertiunea care merita toata aprecierea fiind in duh filocalic. Domnul Dumneze sa te binecuvinteze si harul Sau sa fie impreuna lucrator cu tine in continuare.

In sprijinul asertiunii de mai sus, ofer o referinta bibligrafica elocventa:

Părintele Filothei Faros, Manual de iubire, firea dragostei, Editura Egumenița, 2005
http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1550
http://www.libris.ro/carte-ortodoxa/...--p318369.html

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Ne bucuram impreuna... duhovniceste in primul rand.
Doamne ajuta.

...rodul iubirii fiind, asa cum s-a spus, copiii.

sper ca Fani a inteles.

Frate Cornel Urs, rodul iubirii in casatorie nu sunt doar copii, ci in primul rand mantuirea tuturor membrilor familiei (chiar daca familia este formata doar din cei 2 soti).
Asadar, chiar daca copiii lipsesc din rodul iubirii sotilor (din motive de boala fiziologica) sa ajute Dumnezeu cu harul Sau ca mantuirea, ca rod al iubirii sotilor in conlucrare cu harul Duhului Sfant, sa nu lipseasca din nici o casatorie.

Spun asta pentru ca si asa durerea sotilor care se iubesc firesc insa nu pot avea priunci din motive de boala fiziologica... este foarte mare (cu neputinta de descris). Ei nu trebuie sa pice in deznadejde sa considere ca si-au ratat viata sau au ratat casatoria (mai ales partenerul care este sanatos, care poate avea prunci).

Astfel retinem, rodul iubirii sotilor in taina casatoriei este:
1) mantuirea sotilor prin colucrare cu harul Duhului Sfant
2) zamislirea, nasterea si cresterea pruncilor evident tot in conlucrare cu harul Duhului Sfant.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

Exact, cred ca aceste lucruri depind de la caz la caz.
Ce vroiam eu sa spun este tocmai ca nu insemana ca daca ai deja copii si nu mai vrei, trebuie sa practici de acum abstinenta totala, aceasta fiind singura cale.
Iar la unii 4, 5 copii este mult, la altii din divrese motive unul sau doi este destul.

Asa este.

Draga Fani71, aceste aspecte consider ca este adecvat sa fie discutate cu preotul duhovnic.

Evident ca abstinenta totala nu este singura cale... caci neputinta personala, bolile personale (trupesti si sufletesti) ne pot periclita mantuirea, atat a noastra cat si a familiei si a copiilor. (Unele persoane sunt din fire cu un libido mai mare, altele cu un libido mai mic... Un libido mai mare nu inseamna neaparat boala ci doar o energie mai mare care trebuie canalizata adecvat catre mantuire... si nu risipire pe o directie care duce la robie sexuala. De asemenea un libido mai mic nu inseamna "semn al sfinteniei" caci si cei care au activitate sexuala mai rara pot fi "robiti sexual"... precum cei care au activite sexuala mai deasa pot evita robia sexuala...)

Dar nici toate motivele sub care ne "ascundem" noi nu sunt intodeauna "adevarate". De multe ori suntem ca Adam si Eva care fugim de responsabilitate incercand sa dam vina indirect pe Dumnezeu "ca EL e vinovat ca ne-a facut asa", ceea ce este dracesc...
Consider ca daca cautam conlucrarea cu harului Duhului Sfant, vom reusi in toate caci Hristos Iisus spune "harul MEU se desavarseste in slabiciuni" adica acolo unde omul stie sigur ca nu poate tot acolo stie sigur ca poate vedea ajutorul harului lui Dumnezeu "caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta" (Luca 1,37).

Fiecare om este unic, are neputintele sale... doar preotul duhovnic poate ajuta cu harul lui Dumnezeu pe cei doi soti ca nu cuva sa isi pericliteze mantuirea. De multe ori cautam bucuria si fericirea in familie acolo unde nu este (indepartarea de voia lui Dumnezeu) considerand din egosim si mandrie ca noi stim mai bine decat Dumnezeu... unde este fericirea, bucuria si calea spre mantuirea atat a familiei cat si a nostra personala.

Te rog sa nu ma intelegi gresit. Nu sunt adeptul nici al acriviei nici al laxismului in ceea ce priveste viata sexuala de familie, ci sunt adeptul discernamantului duhovnicesc, considerand ca activitatea sexuala in familie trebuie sa fie "reglata" duhovniceste in functie de fiecare familie, impreuna cu preotul Duhovnic si harul Duhului Sfant. Fiecare familie are crucea ei... si dupa "Golgota" urmeanza "Taborul".

Astfel consider adecvat ca nu trebuie sa ne grabim sa "punem sarcini cu anevoie de purtat" dar nici sa incercam sa il facem pe Hristos Iisus sa isi schimbe voia Sa dupa voia noastra... adica in loc sa ne hristificam noi, sa facem "Hristosi mincinosi" dupa bunul nostru plac (precum Biserica crestina a homosexualilor... etc.)

Sfantul Ioan Scararul spune ca unele persone sunt din fire mai aplecate catre vietuire virtuoasa, iar altele au o fire mai "dezordonata" mai aplecata catre "patimi" insa considera ca cei patimasi care se lupta sa fie virtuosi, chiar daca mai cad, sunt mai de apreciat decat ceialti...
Astfel Sfantul Ioan Scararul indeamna la discernamant duhovnicesc.

Nu intotdeauna cantitatea aduce fericirea si bucuria, ci calitatea, lucrul (activitatea) bine facuta, fireasca.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

1. Iertati!
 

In primul rand, NU am citit ce s-a scris pana aici! Nu vreau sa stiu, pt ca "parerile" sunt impartite! in al doilea rand, vin si eu dintre aceia care este familist si "incercat" si pe cat ma va lumina Duhul Sfant va voi spune si eu ceva!

TAINA casatoriei este TAINA, nu numai dpdv sacramental, ci si ca lucrare familiala! NU se destainuie NIMIC din cele ale Tainei Casatoriei; in cazul in care apar acele relatii "mai presus de fire" (gomoria si sodomia) atunci ele se marturisesc la Spovedanie, FARA DETALII! Lucrarea conjugala este numai intre cei doi soti si Hristos care participa activ in viata de familie! Nu exista nimic fara de El! Acolo unde ne "blocam" si nu stim ce sa facem, INTREBAM DOAR DUHOVNICUL! Si nadajduiesc ca fiecare sa aiba un duhovnic LUMINAT adica cu darul Discernamantului si care este nu ingaduitor dar nici prea aspru, ci REALIST SI CORECT IN HRISTOS!

Cei doi soti in Hristos sunt UNA! Barbatul este capul si trupul este femeia! Deci trupul si capul NU pot fi separate, ca atunci inseamna ca trupul si capul MOR! Capul gandeste vorbeste si hraneste trupul, dar nu poate sa faca acestea fara trup, maini si picioare, inima si plamani! Vedeti? Este SINERGIA (impreuna-lucrarea) sotilor dar IN Hristos! Fara de Hristos, ei sunt ca o masina care lucreaza fara curent sau combustibil! care, defapt NU lucreaza si deci nu aduc folos!

Slujba de cununie in tot continutul ei se refera la UNIREA sotilor si la NASTEREA DE PRUNCI BUNI! Adica prunci crescuti BINE educati si moral dar si religios! nu numai biologic! Cei care nasc copii bolnavi au in continutul lor fie urmare a unui pacat fie este o incercare de la Dumnezeu! Nicaieri in continutul Slujbei de Cununie nu se face referinta la ABSTINENTA!

Ce este "abstinenta"? Fie ca spui POST conjugal sau ABSTINENTA e tot una! Dar intrebarea este DE CE ACEASTA???

Evident cand spui post spui abstinenta, infranare de la ceva ce ITI PLACE! Si ce ii place omului cel mai mult? hrana gustoasa si satioasa de origine animala! Care si ingreuneaza trupul si il leneveste nu numai care trezeste simturile sexuale! Apoi relatia sexuala a sotilor se face tot prin placere!
In VT este considerat de Proorocul David ca "in pacate m-a nascut maica mea"! Cum in pacat? adica in placere! Nu e vorba de starea patologica a situatiei adica curvie sau adulter! Ci de placere! Pt ca relatia sexuala implica placere dar mai ales sentimente (vorbesc aici de Taina Cununiei)! Cine spune ca "a facut sex" este pur OBIECTIV! Se rezuma la placere si atat! inseamna ca a pacatuit, pt ca redus persoana de sex opus la nivel de OBIECT de satisfactie! Si asta se poate intampla chiar in familie, cand relatiile cojugale nu mai sunt in scop PROCREATIV!

Dar daca ai o sotie bolnavicioasa, care sa mai aiba si anumite operatii (de exemplu la colon, sau UTER, sau ovare), te arunci fara disceranamant asupra ei ca "lasa ca ne ajuta Dumnezeu" si nici macar NU crezi aceasta? Exista habotnici dintr'astia care FARA discernamant se arunca pe biata sotie si nu mai tin cont de firea ei si de nevoile ei si mai ales de slabiciunile ei! Si apoi daca e in prag de moarte dispera si-L ia la rost pe Dumnezeu: "Doamne, de ce ai ingaduit asta? Nu-mi lua sotia!" tot el face gura mare lui Dumnezeu si il face responsabil pe El...

Dumnezeu NU este responsabil de tampeniile oamenilor! Pt ca El nu vrea raul nimanui, nu vrea sa sufere nimeni! Doar omul isi cauzeaza singur asta, prin pacate! Iar El Dumnezeu INGADUIE suferinta si durerea ca omul sa se curete de pacate! Dumnezeu nu numai ca IARTA pacatele, oricare ar fi ele (chiar si cele impotriva Duhului Sfant, atat timp cat omul traieste si se indreapta se pocaieste cu adevarat, numai SINUCIDEREA nu se mai iarta in veac, ca NU mai ai cum sa te spovedesti si sa te indrepti), dar ne lasa sa tragem URMARILE pacatelor, cu intelepciunea sa divina, ca sa ne indreptam si sa nu mai repetam pacatul!

Credeti ideea aceea in care se spune ca fiecare familie este lasata de Dumnezeu cu un anumit NR de copii?
Daca credeti aceasta inseamna ca ANULATI darul Libertatii omului! De ce? Dumnezeu NU PREDESTINEAZA, NU este un PROGRAMATOR - nu face planing familial! Aceasta este IDEE PUR SECTARA! Dumnezeu il lasa pe om sa aleaga sa discearna sa faca cum simte si crede! Altfel daca familia NU implineste acest NR de copii, inseamna ca e sortita pieirii vesnice??? Fereasca Dumnezeu!!!
Adevarata libertate este PARADOXAL numai "ingradirea" prin PORUNCILE LUI HRISTOS! Dar NICI o porunca nu se refera la ABSTINENTA SOTILOR DE LA RELATIILE INTIME!
De ce? Nici macar POSTUL!

De ce? dau un ex: O familie care se roaga lui Dumnezeu sa aiba copii si fac canoane peste canoane si pravile peste pravile, ei CAND incearca sa aiba copii??? Doar in afara posturilor? Bine, dar sunt canoane (ca cel de la Hilandar din Sf.Munte) pentru nastere de prunci care spun ca pe timpul cat dureaza canonul sa te abtii! Imediat ce se termina canonul, incepe (sa spunem) POSTUL MARE! Nah... CAND INCEARCA sotii sa aiba caopil? Aaaaa, asteapta sa treaca postul... si intre timp vine "cornel" si sadeste in mintea unuia ca celalalt defapt il refuza si poate ii slabeste mintea si il arunca fie in malahie fie in adulter... si ce se alege de familie???? PRAFUL!!!!

In TOT Noul Testament avem doar o singura referinta pentru relatiile conjugale si aceasta la Sf.Pavel (nu imi aduc acum aminte UNDE spune) unde spune ca "Bine este sotilor sa fie ei impreuna - adica sa aiba relatia sexuala - apoi un timp sa se retraga pentru post si rugaciune" iar Sf.Ioan Gura de Aur explica aceasta "perioada" (vedeti cartea "Barbatul si femeia" in conceptia sf.Ioan Gura de Aur, Ed.Sophia 2004) ca nefiind mai mult de 2 saptamani! Nah.. aici e buba! Ce ne facem dar in Postul Mare ca sunt 7 saptamani???? sunt atatia "duhovnici" mai ales la manastiri care chiar PORUNCESC abstinenta! si argumenteaza ca "E PACAT MARE!" pt ca "SE FACE CURVIE!" Hai sa fim oameni RATIONALI si cu MINTE DREAPTA (spune p.Rafail Noica ca ortodoxia nu inseamna numai dreapta slavire ci si GANDIRE DREAPTA, corecta, rationala, cu discernamant). Unde este curvia intre doi soti care se iubesc si se daruiesc unul altuia??? Daca intre soti este curvie, atunci UNDE ESTE sfintenia desavarsita???
Oare nu stia Dumnezeu cand l-a zidit pe om de neputinta firii trupului???? El Dumnezeu care l-a zidit pe om nu stia oare ca omul va fi incercat de propriul trup?
Socotesc ca cel care "porunceste" abstinenta conjugala in familia ortodoxa si cununata in Hristos prin Taina Bisericii, nu sta la locul lui, deci nu isi cunoaste limitele si asta dovedeste mandrie!

Aici (poate) veti fi UNII care nu veti fi de acord cu mine, dar eu va spun:
Mai sunt unii duhovnici (nu dau nume) care spun ca atunci cand sotia este gravida este neaparata nevoie de abstinenta totala! In timpul alaptarii iar... si se implinesc vreo 18 luni poate chiar 24 de luni, in care bietul sot asteapta... si completeaza afirmarea ca "se vor naste copii desfranati"! Pe ce argument??? Din TAINA CASATORIEI in familia crestina sa iasa curvari???? asta da, daca de la inceput au calcat cu strambul... efectul va fi in copil... care si el la randul lui va cadea inainte de casatorie... Este dovedit, si eu cunosc asemnea CAZURI, nu un sg ex.
Nu trebuie sa facem nici ABUZ nici REFUZ - spune tot p.Arsenie Boca! Apoi avand in vedere si spusa Sf.Ioan Gura de Aur. Ba nici p.Paisie Aghioritul NU sfatuieste la aceasta, de cititi "Viata de familie"! Apoi tot sf.Pavel spune ca "stapan pe trupul lui nu este barbatul, ci femeia (adica SOTIA) nici sotia nu este stapana trupului ei, ci barbatul (sotul)". No.... ce ne facem aici??? Vedeti???

La toate acestea vin si va spun urmatoarele:

Domnul Hristos a spus: "Ce dragoste mai mare poate avea cineva decat sa isi puna viata pt PRETENII sai?" (evident El a fost acela care a spus si a si facut, pt NOI si-a dat viata) si in alt loc ne spune Sf.Pavel va "El s-a facut blestem pentru noi" - adica si-a luat asupra-si tot pacatul de la Adam a tuturor oamenilor! Apoi ni se spune ca "sa iubesti aproapele ca pe tine insuti" si Sf.Pavel iar ne spune ca "cine isi neglijeaza familia de dragul aproapelui, cu paganii se numara"!

Acum legam acestea: Oare nu de dragul sotiei/sotului ne daruim prin IUBIREA ce ne leaga? Nu pt ca il/o iubim? Si decat sa am cearta si scandal sau sa cad in malahie sau adulter, nu mai bine "ma fac eu blestem" ca sa ma daruiesc lui/ei de dragul UNITATII si IUBIRII???? Nu mai bine incalc postul decat sa am cearta in familie???
Cearta dovedeste URA si MANIE, si ce post este acesta in care ne certam si ne uram si apoi chiar ne jignim??? si asta poate dura zile... luni... cand Dl Hristos ne spune ca "sa nu apuna soarele peste mania voastra"....
Cum implinim Legea/Porunca Iubirii in familie daca noi NU ne jertfim pt sot/sotie??? Chiar de ni se pare "pacat" (desi NU este!!! atat cat nu facem abuz) mai bine murim de dragul si linistea celuilalt si ne facem (cum a facut Hristos) "pacat" din iubire!

Oameni buni, hadeti sa fim cu mintea dreapta cu diceranamant si sa vedem in sotia noastra nu un prilej de pacat, ci ea MERITA TOTUL! Ei ii daruiesc totul!!! De dragul lui Hristos si al ei! pt ca Dumnezeu este IUBIRE! Si in familia crestina NU sa nu fie IUBIREA, adica INSUSI DUMNEZEU! Care Se daruieste tuturor... si pe toate le plineste...

2.Iertati!
 

Iertati daca am gresit! Iertati daca nu am fost mai clar! Si Va rog sa NU ma judecati gresit!
Ortodoxia este ALTFEL de cum credem noi... nu dupa cum ni se pare! In Hristos toate se implinesc prin JERTFA DE IUBIRE SI DARUIRE!!! Asta este adevaratul inteles al ORTODOXIEI: un MOD DE VIATA autentic in Hristos asa cum EL NE-A IUBIT si ne-a INVATAT!!!

Desi azi, sunt multe idei NE-ortodoxe care DAINUIESC in ortodoxie, care prin lucrarea demonica au ramas, ca sa tulbure pe crestini... sa ii duca in dezbinare.... chiar asa se si traduce cuvantul "diavol" - cel care dezbina, care sta impotriva!

PS: ma daruiesc sotiei de dragul iubirii si linistei familiale, ma fac "pacat" decat sa cad in pacat (cu mintea poftind alta femeie, sau cazand in malahie, sau adulter)!

ACOLO UNDE ESTE LINISTE SI JERTFA ESTE IUBIREA Deci ESTE HRISTOS!!!!

...refarcere la finalul primei postari...
 

Si in familia crestina cum NU sa nu fie IUBIREA, adica INSUSI DUMNEZEU??? Care Se daruieste tuturor... si pe toate le plineste...

Imi pare foarte rau, dar daca vrem sa fim cu mintea dreapta si mai ales cu discernamant, atunci nu se pot pune pe acelasi plan trupul(sotia) si sufletul(barbatul); cel mai bine este sa nu fie diferende, conflicte, rupturi, dar nu exclusivitati("Ei ii daruiesc totul"-gresit).
Cu alte cuvinte, trupul se poate darui sufletului, asa cum a facut Hristos, dar nu invers.

Pare limpede din ce-ai scris(cam prea lung) ca barbatul va da sotiei totul, adica sufletul e de acord sa se supuna dorintelor trupesti tot timpul, ceea ce nu prea se lega in ortodoxie(dpmdv).

Aghioritule; foart mult mi-a placut postarea ta. As mai adauga ca nu numai ca acest tip de parinti recomanda abstinenta de 7 saptamani de post, dar si abstinenta in zile de sarbatoare. De ex si toata saptamana luminata, si intre Craciun si Boboteaza.
Eu chestia asta chiar nu o pot accepta.

Şi ce practici altceva, in loc de abstinenţa totală?

Prefer sa nu dau amanunte personale pe forum.

Mă iertaţi, dar nu este singulară atitudinea următoare: eu întreb ceva, şi mi se răspunde cu ideea următoare: "aceste aspecte consider ca este adecvat sa fie discutate cu preotul duhovnic".

Ok, dar aici este un forum. Cineva pune o intrebare, şi altcineva, dacă doreşte, răspunde. Credeţi că întrebând pe forum, greşim împotriva duhovnicilor, sau a ideii că duhovnicii, într-un final, reglează chestiuni de o anumită complexitate? În ce mă priveşte, sfatul duhovnicului rămâne la fel de preţios, chiar dacă pun o întrebare şi pe forum.

De aceea trebuie să existe responsabilitate atunci când răspundem unei întrebări. Să dozăm cât scriem (mai ales), şi ce scriem (adică nu ne înţepăm). Nu găsesc folos să mi se tot spună "du-te şi discută asta cu duhovnicul". Ştiu asta, şi tocmai de aceea scriu: fiindcă sunt deschis să aflu şi alte răspunsuri. Ştiu că nu trebuie să ocolesc sfatul duhovnicului, sau să-l înlocuiesc. Dar doresc să aflu şi alte păreri. Chestiunea lansată de mine în acest topic are caracter general, chiar dacă există aspecte ale problemei care mă pot privi în mod direct. Deci, putem discuta (doar) până la un punct despre subiect, ceea ce cred (şi sper) că şi facem. Nu este oare şi responsabilitatea noastră să încercăm să căutăm, să cerem răspunsuri în fel şi chip? Altfel, sincer, nu mai văd rostul unui forum. Sau al unei discuţii între prieteni, sau în privat. Sau în cadrul unui grup catehetic, în propria parohie.