Deci vorbesti de impasibilitate si in acelasi timp ispitesti pe om promitand la schimb putere ceea ce strica toata ciorba impasibilitatii :)

Ai dreptate, asta nu mai e mambojambo ci smechereala ieftina.

Cand nu mai esti miscat de fumuri si nu te mai sperii de umbre,

nu este impasibilitate, ci pur si simplu intelegere corecta.

"Lumea" isi pierde puterea pe care o are asupra ta.

Puterea pe care o dobandesti nu este decat un ochi curat, nimic mai mult.

Iti doresc sa o castigi candva.

Tema reincarnarii

Budistii cred in reincarnare / apostolii Lui Iisus, cel mai probabil, credeau in reincarnare!

Argumentarea afirmatiei o regasim ilustrata in Ioan 9:1-3 - referitoare la pacatuirea omului inainte de a se naste.

1. Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere.
2. Si ucenicii Lui L-au intrebat, zicand: Invatatorule, cine a pacatuit; acesta sau parinţii lui, de s-a nascut orb?
3. Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu.


Cum poate un om sa pacatuiasca inainte de a se naste? Sa fie ulterior pedepsit cu o orbire din nastere ?

Cum de la sfarsitul mandatului Sau (dupa trei ani de invataturi), ucenicii Lui gandeau in logica reincarnarii (karmei / cauza-efect)?

Daca invatatura reincarnarii este o mare inselare asa cum este ea perceputa azi de cultele crestine, in mod normal Iisus ar fi trebuit sa o stigmatizeze, sa-i invete pe ucenici inca de la primele lectii ca aceasta forma de credinta este o cale gresita.

Insa cum gandeau ucenicii in termeni de pacat si efect al pacatului (cauza – efect) in faza finala a misiunii pamantesti a Lui Iisus?

Invatatorule, cine a pacatuit; acesta de s-a nascut orb?

Iisus nu pare surprins de eroarea logica, nu-si cearta ucenicii intrebandu-i :



Cum de credeti voi, ucenicii Mei, ca un om ar putea gresi inainte de nasterea sa?

---

In termenii karmei, de exemplu, orbirea din nastere nu este in mod necesar efectul unui pacat, ci poate fi si efectul unei virtuti anterioare, atunci cand aceasta functioneaza/se asambleaza in fluxul evenimentelor ca o cauza generatoare de virtuti in sine si in ceilalti.

Iisus nu si-a certat ucenicii pentru că nu doar apostolii Lui ci chiar si El insusi credea in reincarnare.
A incalcat mai apoi legile karmei vindecandu-l pe orb dar ce sa-i faci, toti gresim.

Insa Iisus era de fapt un budist mascat. Nu a afirmat el clar ca Ioan Botezatorul era Ilie reîncarnat?

Nu-i asa Florine?

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.Iar un sarac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. 27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

La intrebarea " Cum poate un om sa pacatuiasca inainte de a se naste? Sa fie ulterior pedepsit cu o orbire din nastere ?" Te-ai gandit vreodata la deformarile care pot aparea in urmare reproducerii materialului genetic?

===========

Personal, nu cunosc sa existe dovezi care sa sustina ca Iisus ar fi fost budist.

Adica sa fi fost instruit in rationamente budiste, in cadrul unei anumite scoli/ramuri.

Eu nu cred in aceasta ipoteza.

Cred ca Iisus s-a nascut perfect, ca nu a avut nevoie de o instruire intelectuala pentru a progresa spiritual.

A fost pur si simplu o manifestare in trup a Adevarului, a desavarsirii la care suntem chemati cu totii.

Iisus nu avea nevoie de budism, hinduism sau orice alta forma de instruire conceptuala.

A fost Adevarul care a invatat despre Adevar.

Variatia interpretarilor invataturilor Sale este fireasca, un proces inevitabil.

=====

Iisus nu a incalcat legea karmei.

Karma nu este o lege care poate fi respectata sau incalcata.

Karma este logica in baza careia fenomenele se transforma, in baza careia sesizam si resimtim efecte - care la randul lor se constituie in cauze pentru alte efecte - si tot asa...intr-o inlantuire fara de sfarsit.

Cand facem ceva gresit nu incalcam karma ci actionam intr-un anumit fel resimtind ulterior sub o anumita forma efectele actiunii noastre.

Nimeni nu se poate sustrage transformarii, cu exceptia situatiei cand devine "liber" - liber de orice proces - "mukti" (slobod).

=====

A spune ca Iisus "credea" in reincarnare este incorect.

Desavarsirea presupune omniscienta si omniprezenta, inconceptibile mintii obisnuite.

"Credinta" presupune existenta unei obscuritati cognitive - Iisus nu cred ca avea asa ceva.

Apostolii, probabil, credeau in reincarnare - credinta si atunci larg raspindita.

Ceea ce poate fi surprinzator pentru crestinul de astazi, este faptul ca Iisus nu si-a invatat ucenicii ca reincarnarea este o credinta gresita.

In conditiile in care vedem bine (cazul orbului din nastere) ca ucenicii erau afectati profund de aceasta credinta a reincarnarii - Iisus nu doar ca nu le corecteaza eroarea de credinta, dar exprimarile Sale chiar favorizeaza ranforsarea acesteia (Ilie 'revenit' ca Ioan Botezatorul).

Personal nu cred ca 'Ilie' era inteles de oamenii acelor timpuri, care credeau puternic in reincarnare, ca 'tipologie de profet' reiterabila - pentru ca Iisus sa recurga cu lejeritate la aceasta forma de exprimare simbolica - fara pericolul de a fi inteles gresit.

Revenirea lui Ilie era inteleasa de oamenii obisnuiti literal, nu extrapolat-tipologic. Aceasta este o gaselnita fortata, in opinia mea, utilizata de exegetii crestini pentru a justifica afirmatia Lui Iisus - in sensul neafirmarii reincarnarii.

Crezi ca e onest intelectual sa-ti bazezi afirmatiile si credinta pe ceea ce Iisus NU a invatat?

Nu este o problema de onestitate (deformarea sensurilor cu buna stiinta), ci de relevanta.

In conditiile in care ucenicii Lui, cel mai probabil, credeau in reincarnare - faptul ca Iisus se exprima contextual congruent cu aceasta credinta, nu impotriva ei - cred ca este relevant.

Bin,

Pilda - bogatului nemilostiv si a saracului Lazar - nu contrazice cu nimic reincarnarea asa cum este explicata in budism.

Dupa decesul fizic, sufletul intra in alte forme de existenta, fericite sau nefericite, functie de calitatea actiunilor savarsite anterior.

Unii isi reamintesc existentele anterioare, altii nu.


Existentele samsarice, fie edenice, fie infernale sunt insa epuizabile ca si existenta pamanteasca.

Doar starea de eliberare, conferita de cunoasterea Adevarului este inepuizabila, fara de sfarsit.


Aceasta pilda, ca de altfel toate pildele Lui Iisus (si Buddha) nu vizeaza clarificari ontologice pentru ca ele oricum nu pot fi intelese corect cu o minte intunecata - ci vizeaza instruirea in caile de vindecare launtrica - prin practicarea virtutilor (rabdare, smerenie, milostenie, infranare...).

Niciodata, niciunul dintre ucenicii lui Iisus NU a afirmat nici implicit nici explicit ca ar crede in reincarnare. Este o fortare a unui singur verset care, tras rau de par, ar putea sa sugereze existenta posibilitatii ca ucenicii sa fi presupus ca un bolnav congenital ar fi patimit din pricina pacatului lui. Dar de fapt ei au pus o intrebare.

De aici si pana la... "ucenicii credeau in reincarnare", e un drum lung. Si infundat.
Nu uita ca apostolii au pus o intrebare. Nu era o marturisire de credinta.

Iisus se exprima congruent? Congruent cu cine? Cu ce? Cu reincarnarea?
Ce carte ati citit, domnule Florin?

@florinolteanu

Am inteles :explicatiile ontologice nu sunt in pildele lui Iisus ci in intrebarile ucenicilor Sai.
Totul e interpretabil sa se adapteze la ...ce credem ca este adevarat.

Modul cum este formulata o intrebare poate spune destul de multe despre cel ce intreaba.

Iar atunci cand intreaba ucenicii Lui Iisus la sfarsitul perioadei lor de instruire, merita toata atentia.

Raspunsul la intrebare ti-l da Insusi Mantuitorul in versetul 3.
The soul that is sinning—it itself will die.” (Ezek. 18:4, 20) And a deceased person is referred to as a “dead soul.” (Num. 6:6) At death, “his spirit goes out, he goes back to his ground; in that day his thoughts do perish.” (Ps. 146:4) So when someone dies, the complete person is dead; there is nothing that remains alive and that could pass into another body.
Behold, all souls are Mine;
The soul of the father
As well as the soul of the son is Mine;
The soul who sins shall die (Ezekiel 18:4 NKJV)
All the days that he separates himself to the LORD he shall not go near a dead body (Numbers 6:6 NKJV)
His spirit departs, he returns to his earth;
In that very day his plans perish (Psalm 146:4 NKJV)

"Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât şi sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!"

===================

Sufletul care pacatuieste este condamnat la moarte. Este adevarat.

========
Ce inseamna totusi aceasta moarte?

Pur si simplu inexistenta sau o serie interminabila de morti chinuitoare ale sufletului pacatos?

=====================

Pe cine sperie oare inexistenta?

Este ca si cum ai ameninta pe cineva cu un bat de hartie.

Poate fi perceputa chiar ca o binecuvantare.

======================

Pe cine insa sperie oare un sir interminabil de boli si agonii in moarte?

Asta e a treia eroare pe care o comiti.
Ucenicii nu erau la sfarsitul instruirii. Mai aveau inca multe de invatat. Dupa episodul cu vindecarea orbului, Iisus le spune:
"Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi."

Insa repet: ucenicii puneau o intrebare. Nu au facut nicio afirmatie.
Daca, de exemplu, la o conferinta a parintelui Necula eu pun o intrebare: "parinte, invataturile budiste sunt descoperiri dumnezeiesti sau simple filozofii ale oamenilor?", iar parintele raspunde "nu sunt nici descoperiri dumnezeiesti si nici filozofie umana ci inselari demonice", se poate trage oare concluzia ca eu am crezut ca budismul e revelatie divina?

Cam din acestea concluzii tragi tu din intrebarea ucenicilor.
Ucenicii au observat un om orb si au prins prilejul sa vada opinia invatatorului asupra unora din conceptiile vehiculate in aceea vreme. Nu erau, in mod obligatoriu, si parerile lor.

Ce perceptii ai legate de moarte?

In aceasta privinta sunt de acord, nu rezulta ca si credeau 100% in reincarnare ( eu am specificat - probabil, cel mai probabil - cu posibilitatea ca acestia sa nu aiba aceasta credinta).

Insa rezulta ca Iisus nu i-a invatat in decurs de 3 ani ca reincarnarea este o conceptie gresita.

Si nu le elucideaza acest aspect nici in raspunsul dat.

Reincarnare??? nu stiu ce sa zic... dar ce zice scriptura?
Coloseni I
" El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate."

Din punctul meu de vedere "moartea" nu este inexistenta ci o suferinta perpetua.

Un suflet mort nu este un suflet inexistent, ci un suflet suferind ("fiu ratacitor infometat").

Si este suferind fiindca se afla in bezna necunostintei.

"nasteri din moarte" anterioare - de exemplu: fiul vaduvei din Sarepta Sidonului, fiica lui Iair, Lazar.

Aia au fost inviati,nu au inviat.

PS:cum deduci tu ca ucenicii credeau in reincarnare cand au intrebat daca parintii sau daca el e de vina pentru starea lui?Orbul era adult ,deci avusese timp sa pacatuiasca el insusi pentru pedeapsa venita inainte.
E vorba de pedepsirea copiilor pana la al treilea neam pentru pacatele parintilor si presupunerea ta ca Dumnezeu isi pierde atotstiinta cand vine vorba de pacat(ca nu poate pedepsi inainte de producerea efectiva a pacatului),ceea ce e fals.Dumnezeu poate pedepsi inainte de a pacatui cineva daca stie ca prin asta poate reduce proportiile pacatului sau aceasta pedeapsa are fructe pozitive.
Apoi...Iisus raspunde ca NICI UNA NICI ALTA.Deci,chiar de am fi presupus ca ucenicii vorbeau de reincarnare (a gresit el) sau transmiterea pacatului de la parinti(au gresit parintii) ,Iisus raspunde NU.
deci...

Se refera la transfigurarea care ne asteapta la invierea de obste.
Cei inviati de Hristos s-au intors cum erau inainte, in trup pamantesc.

In schimb, trupul lui Hristos era altfel dupa inviere, mai citeste si tu Sf. scriptura nu doar "scripturile" budhiste.

Daca vorbim de Iisus ca om - acesta a fost inviat de Tatal prin Duhul, similar cum au fost inviati si ceilalti - caci altfel nu se poate.


Daca vorbim de Iisus ca Dumnezeu - nu a murit niciodata, pentru ca este Viata.

=======

Orb...din nastere.

Sau Dumnezeu pedepseste anticipat...pt ca este atotcunoscator.

Te pedepsesc pentru ce nu ai facut inca, pt. ca oricum stiu ca vrei gresi.

(unde este liberul arbitru?)

Totusi, poate fi o noua linie de gandire, de intelegere a justitiei divine. ("Minority Report" -2002).

Avand in vedere ca textele biblice, evident, necesita interpretare, nu sunt literale - consider ca este normal sa ma informez din mai multe surse, inclusiv sa inteleg "transfigurarea".

De exemplu, Ilie a fost "transfigurat" inainte de a muri.

A fost o transfigurare anterioara transfigurarii Lui Iisus.

Deci acest fenomen extraordinar se poate manifesta post-mortem dar si ante-mortem.

Indicii privind fenomene similare atingerii unui trup transfigurat, luminos, nemuritor, avem in budismul tibetan - traditia Dzogchen - trup-de-slava.

:)

“Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. “

Nu,vorbim de ipostas.
Nu prea cred ca exista vreo similaritate intre invierea lui Hristos si orice alta inviere.Tu vezi?

Ai vazut prea multe filme de~ti inchipui ca stii judecatile lui Dumnezeu.

E o nouă linie de gandire.
Budisto-crestina.
Straina de credinta lui Hristos s™i a sfintilor apostoli.

Hristos a raspuns explicit la intrebare: "€žNu!"€.

Eu ma intreb cum e posibil ca Dumnezeu sa raspunda in mod explicit NU iar budisto-crestinii sa continue sa creada in reincarnare sau sa presupuna mai departe ca Dumnezeu pedepseste anticipat.

...anticipat...inainte...dupa...asa gandim noi,ca suntem fiinte SUB TIMP.Dumnezeu e deasupra timpului ,pentru El ,nu exista inainte,dupa ...ci doar un ACUM PERPETUU.

Te pedepsesc pentru ce nu ai facut inca, pt. ca oricum stiu ca vrei gresi. (unde este liberul arbitru?)
Totusi, poate fi o noua linie de gandire, de intelegere a justitiei divine.



Nu s-a inteles aluzia la absurd pe care am facut-o. Am fost prea laconic, mea culpa.

Am vrut sa evidentiez ca este singura posibilitate logica (evident absurda) prin care apostolii pot intreba daca orbul este orb din nastere pentru pacatele sale – atunci cand excludem ca acestia ar putea concepe posibilitatea reincarnarii (si asezarea rationala a judecatii pe o axa temporala pacat -pedeapsa). Cu exemplificarea justitiei aberante din fimul “Minority Report” pentru iubitorii genului SciFi.

Atunci cand Tatal si Fiul Una sunt ("Eu si Tatal una suntem"; "Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine") exprimarile:

"Fiul este inviat prin Tatal" si "Fiul are putere sa-si ia sufletul inapoi"
- sunt echivalente.

Pentru ca Fiul este nedespartit de Tatal - lucrarile lor nu sunt separate - ci se savarsesc in umime Unul cu Celalalt.

Toate invierile, fundamental, sunt similare - pentru ca sunt acte de vointa ale Lui Dumnezeu, manifestari ale Vointei Lui.

"Mecanismul" este acelasi - materializarea intentiei divine.

Nicio inviere nu-L poate eluda.

Nici carnala, nici spirituala ("nasterea din nou").

Invierea carnala nu are nicio valoare in sine.

Invierea carnala (fie in trup putrezitor sau transfigurat) este semnificativa doar atunci cand are valoare de simbol pentru adevarata inviere, cea spirituala - "nasterea din Adevar".

Atunci cand poate oferi un suport concret pentru credinta in invierea reala/launtrica.

Invierea fenomenala, evident, face parte din acelasi film mundan, este doar o rearanjare paradoxala a peisajului.

Aceasta surprinde prin "incalcarea logicii naturalului" si poate predispune la cautarea transcendentului - cautarea Adevarului, dincolo de orice forma, culoare, miros, atingere (teologia negativa - apofatica), invierea de facto la care suntem chemati cu totii.

Stralucire

De ce Dumnezeu este stralucitor?

Care este natura acestei straluciri?

---

Dumnezeu straluceste pentru ca este Datator, Daruitor.

Pentru ca in El Insusi toate energiile sunt complet desferecate.

Natura acestei straluciri este generozitatea nemasurata.

Generozitatea Lui Dumnezeu nu are o masura, o limita sau un prag.

---

Omul o poate intelege, vedea si impartasi de ea numai daca el insusi devine generos.

Numai daca el insusi intra in aceasta lumina minunata a daruirii.

Si omul se lumineaza complet numai atunci cand descatuseaza toate energiile ferecate in imperfectiunile sale si se daruieste intreg, asemeni unui Dumnezeu.

Hiperconstientizare

----------

«Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.» (Matei 12:36)
---------

In fiecare minut al vietii noastre se decide mantuirea vietii noastre.

Nu doar in biserica.

Omul care doreste sa se mantuie trebuie ca in fiecare clipa a vietii sale sa observe cu atentie, sa invete si sa actioneze in baza principiilor descoperite.

Principiile pot fi moarte sau pot fi vii.

Observarea si invatarea, doua coordonate esentiale, trebuie bine articulate, altfel principiile nu pot fi aplicate, exprimate in actiunile noastre, clipa de clipa.

Principiile invatate care nu sunt exprimate in viata de zi cu zi sunt principii moarte.

Principiile care alimenteaza actiunile noastre (actiuni in natura principiilor) sunt principii vii.


Omul trebuie sa invete Calea Lui Dumnezeu (principiile) altfel nu are ce aplica - umbla in intuneric.

Omul trebuie sa invete cum sa insereze principiile in activitatile sale curente, pe baza de observare atenta a tuturor micro-actiunilor sale si inteligenta creativa.

Maturisirea Lui Dumnezeu nu inseamna prozelitism ci exprimarea Lui Dumnezeu in fiecare micro-actiune.

Hiperconstientizare

----------

«Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.» (Matei 12:36)
---------

In fiecare minut al vietii noastre se decide mantuirea noastra.

Nu doar in biserica.

Omul care doreste sa se mantuie trebuie ca in fiecare clipa a vietii sale sa observe cu atentie, sa invete si sa actioneze in baza principiilor descoperite.

Principiile pot fi moarte sau pot fi vii.

Observarea si invatarea, doua coordonate esentiale, trebuie bine articulate, altfel principiile nu pot fi aplicate, exprimate in actiunile noastre, clipa de clipa.

Principiile invatate care nu sunt exprimate in viata de zi cu zi sunt principii moarte.

Principiile care alimenteaza actiunile noastre (actiuni in natura principiilor) sunt principii vii.


Omul trebuie sa invete Calea Lui Dumnezeu (principiile) altfel nu are ce aplica - umbla in intuneric.

Omul trebuie sa invete cum sa insereze principiile in activitatile sale curente, pe baza de observare atenta a tuturor micro-actiunilor sale si inteligenta creativa.

Maturisirea Lui Dumnezeu nu inseamna prozelitism ci exprimarea Lui Dumnezeu in fiecare micro-actiune.

Toata slava Lui Dumnezeu sa o dam


Aceleasi rugaciuni pentru toti - insa fiecare rugaciune are niveluri diferite de intelegere.

“Toata slava Lui Dumnezeu sa o dam”, de exemplu, poate fi inteleasa pe trei trepte cognitive:

-prima - in limitele teologiei afirmative (catafatice),
-cea de a doua– teologia pozitiva exprimata/absorbita in teologia negativa (apofatica)
-cea de a treia - care transcende ambele teologii.

In cadrul teologiei pozitive, slavirea Lui Dumnezeu presupune recunoasterea calitatilor Acestuia prin cele vazute, sensibile – mai presus de orice calitati.

Pe cea de a doua treapta, toate cele vazute sunt intoarse la cel Nevazut.

Iar despre cea de a treia treapta nu mai poate fi spus nimic. Este o vedere mai presus de vedere – unirea tainica cu Cel Dorit.

Botezul efectiv, “botezul cu focul cunoasterii” este aceasta vedere a Lui Dumnezeu care transcende cele doua teologii, atat cea pozitiva (catafatica) cat si cea negativa (apofatica).

Acesta este sensul adanc al botezului interpretativ – ritualic.

Stiinta

Stiinta care foloseste cu adevarat nu este cea care explica fenomene exterioare;
cunoasterea care foloseste cu adevarat nu este cea despre locuri si evenimente,
despre lumi vazute si nevazute;

stiinta profunda este cea care arata cum lucreaza cele dinlauntrul omului,
cea care descopera lucrarea fiecarei virtuti si non-virtuti,
caci viata, dragostea si puterea noastra launtrica atarna de aceasta cunoastere.

fara ea nu stim nici ce se intampla inafara,
nici ce se intampla inlauntru.

Integrare

Viata noastra ar trebui sa fie in intregime o reflexie a Invataturii.

Aceasta este posibil atunci cand toate aspectele vietii noastre sunt integrate unitar prin puterea simbolurilor.

Cand integrarea este completa, orice apare in campul experientei este perceput ca o lectie care aprofundeaza principiile fundamentale.

Cercul cunoasterii


Nu este suficient sa cunosti adevarul,
Ci si adevarul trebuie sa te cunoasca pe tine.


Nu este suficient sa privesti frumosul,
Ci si frumosul trebuie sa priveasca in adancul tau.


Atunci se inchide cercul cunoasterii.

Asta-i din gnosticism, budism, iudaism, zoroastrism?
Au ce mama ereziilor mai propovăduies™ti si tu prin pustiu?

“Sa nu-ti faci chip cioplit”

Duhul Sfant nu este doar Mangaietor, nu este doar in natura Iubirii,
ci in egala masura si in natura cunoasterii, in natura Adevarului, a limpezimii desavarsite.

Cunoasterea prin Duhul Sfant este una cu totul minunata,
pentru ca patrunde dincolo de orice chip; Dumnezeu se descopera pe Sine a fi
dincolo de orice proprietate, senzatie, semn si caracteristici.

Dumnezeirea nu poate fi cunoscuta in forme (vizuale, sonore, tactile..),
asa cum nici cerul nu poate fi experimentat privind norii ce il acopera.

Piatra de temelie pe care se sprijina intreaga arhitectura crestina (ca emergenta a iudaismului),are un profund caracter cognitiv.

Tusa cognitiva este mai evidenta decat cea a dragostei.

Dumnezeu doreste nespus sa fie cunoscut - si spune cum poate fi cunoscut profund - pe cale apofatica.

“Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!" / “Sa nu-ti faci chip cioplit”.

Extraordinar, Dumnezeu chiar din primele doua porunci reveleaza cunoasterea esentiala.

Chipul cioplit din afara este facut dupa asemanarea unui chip cioplit inlauntrul mintii.

Dumnezeu nu se aseamna si nici nu este cuprins in ciopliturile din afara,
sau in ciopliturile dinlauntru mintii.

Cognitia care transcende ciopliturile este o cognitie superioara,
este un alt mod la care functioneaza cunoasterea.

Numai atunci cand mintea se ridica la acest nivel poate sa-L cunoasca direct pe Dumnezeu,fara interpusi, intermediari, cioplituri.

Metaforic, mintea este “botezata cu focul cunoasterii”.