Complex, Mihăiţă, complex de vitamine :) îmi este tare ruşine... De parcă mântuirea stă în gramatica unei limbi şi vorbirea corect

:) Moise era bâlbâit atât de tare, că trebuia Aaron fratele lui să vorbească în locul lui. Şi cine este Moise, că s-a coborât din Ceruri pe pământ să stea de vorbă cu Hristos, despre misiunea Lui... pe muntele Taborului, că s-a mirat şi Petru când i-a văzut pe Moise şi Ilie lângă ei, spunea să le facă colibe, că nu se mai sătura de bucuria de a vedea sfinţii în slavă !

Rigurozitatea unei limbi? Hai să fim serioşi. Noi nu suntem fixişti pe scrupulozitate, ca romano-catolicii, noi suntem liberi !
Şi suntem oameni... Greşim ! Nu suntem infailibili. Să dea Dumnezeu să greşim numai în gramatica limbii, şi nu alte greşele şi patimi...

Ptiu, spurcăciunea lumii şi-a pământului ce sunt eu, neica nimeni !

Numai că dacă tu te mai duci la "messa" din romano-catolicism, nu ai să te mântuieşti ! Ăsta-i complexul meu.

Şi multe alte complexe am, da aşa este...

Să-ți invoci o pretinsă teză de licență cu privire la romano-catolicism și, în același timp, să nu știi că se spune Missă, iar nu ”messa”.... da, Moise Emilian, ești cu certitudine un uriaș teolog. Cu diplomă.

Aşa, aşa ! Intenţionat am pus "messa" în ghilimele, ca să-i schimb numele din missa, că dacă tai un s de la missa, vine gregorian bivolaru ca papică la Roma, episcop, şi nu numai că scoate celibatul, dar pune de-o poligamie că ajunge apusul ca ierodulele din Corint, dar pe variantă masculină, oficială şi permanentă, c-o să-i invidieze şi musulmanii pe urmă, se gândesc să treacă la romano-catolicism şi apoi şo' pe ortodocşi cu toţii... :)

Copil rătăcit... of şi ca tine mulţi, Doamne, de ce atât de mulţi ? :/

Emiliane, nu știu dacă îți dai seama, dar imbecilitățile astea le scrii pe același topic pe care tot tu l-ai pornit ca să îți trâmbițezi motivele pentru care vrei să te călugărești.


Până la urmă, ce vrei să fii, călugăr sau clown ?

Clown, slavă Domnului, ai fost până acuma, cu asupra de măsură.

Imbecilă-i missa romano-catolicismului, că duce un miliard de oameni la iad, trădând pe Hristos Iisus Domnul şi jertfind isuşilor cristoşi mincinoşi, conduşi de un om posedat demonic, episcopul Romei, şi oamenii care cred cele pe puţin 30 de erezii cunoscute oficial în mişcarea romano-catolicismului din apusul căzut...

Iar eu, mai ştii? Poate un nebun pentru Hristos, deci şi călugăr şi clovn (nu clown, că sunt romîn), la ofertă, 2 în 1... :)

Sănătate să-ţi dea Domnul, suflete. La suflet şi la cap.

P.S.: scrie cu tastatura pe română tradiţional, nu pe română standard, că codul bb din forum, vede doar pe tradiţional, ca să nu-ţi dea litere de genul "Č".

Eh, Emiliane....


Tu te tot dai lovit pe acilea când ți se sugerează că nu ai toate țiglele pe casă, dar poate ar trebui să mulțumești Domnului pentru asta, că va fi singura ta apărare atunci când te vei prezenta la judecată...

"Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri?" - 1 Corinteni 6, 2-3.

Omuleee ! Să cereţi cu lacrimi să vă judece Sfinţii ! Că în dragostea lor v-ar băga pe toţi în Rai !

Dar pe voi ştiţi cine-o să vă judece? Pe ereticii din romano-catolicism, o să vă judece toţi aztecii, mayaşii, incaşii care i-aţi ucis şi le-aţi luat zecile de mii de tone de aur, şi toate popoarele decimate şi ucise de "sfânta" şi blestemata inchiziţie din Europa şi de unde se întindea ciuma ei, timp de 700 de ani şi toţi din orient pe care i-aţi ucis sute de ani prin cruciaţii teutoni şi templieri şi alte ordine afurisite !

Ăştia o să vă judece pe voi. Mucenicii !

"Sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu (cei obligaţi să devină eretici în romano-catolicism) şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" - Apocalipsa 6, 9-10.

Pe cei ce cunosc scolastica studiilor romano-catolicismului şi acceptă ereziile şi indiferenţii din popor, care nu vor să citească despre ereziile apusului ca să se poată vindeca de ele, pe aceştia îi vor judeca Sfinţii Mucenici, care strigă la Domnul pentru sângele lor vărsat, viaţa luată şi şansele în libertatea lor de a trăi şi a alege, nădăjduind ca creştini, în găsirea limanului Bisericii lui Hristos, dar niciodată ucişi.

Şi tu-mi vorbeşti despre ţiglele de pe casă?

Când însăşi adunarea de oameni în care mergi, în romano-catolicism, niciunul nu numai că nu are ţigle pe casă, dar nu are acoperiş deloc. Se uită la stele şi-şi imaginează că ei conduc universul. Da, universul propriei mândrii, în drumul lor spre auto-osândirea la iad.

Tu, dragul de tine, şi toţi cei ce cred ca tine, sunt precum în versetul: " Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort." - Apocalipsa 3, 1.

Ce milă mi-e de cei ce refuză dialogul pentru vindecarea lor, sau măcar descoperirea explicaţiilor credinţei fiecăruia.

Doamne miluieşte...

Pai stii cum se zice Emiliane, nu poate orb sa conduca alt orb..asa ca lasa-te de meserie.

Amana si tu pana vei fi hirotonit macar...adica destul de probabil niciodata.

Iată un produs al ortodoxiei,unul pur....Indoctrinat "hundred procent".Eu sincer,chiar cred că ai suferit mult.Dar nu trebuia să îți asumi chiar in halul ăsta.Însă dacă vrei să o faci...Vei avea doar dezamăgiri.Tu promulgi un idealism deja stins.Nu vei ajunge chiar nicăieri cu atitudinea asta,și îți spun asta fiindcă eu nu m-am lăsat dus de "valul" ăsta.Tu vrei sa demostrezi multe,însă în monahism nu vei găsi decât o treaptă de evoluție spre treapta de arhiereu....

Serafime, dacă chiar crezi că am suferit mult, de ce nu crezi că Hristos a înviat?
Ce treabă avem noi, cei ai lui Hristos, cu lumea stricată şi care vor să se lipsească de dragostea Domnului?
"Dar pentru că voi nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Mai înainte decât pe voi, pe Mine M-au urât."
De ce îţi slăbeşti credinţa, cu prostii? Eşti bărbat sau eşti cârpă? Fi curajos. Altfel şterg demonii cu tine pe jos şi nu-i bine.

Nu te faci călugăr din cauza suferinţei. E mult mai mult. Harul există cu adevărat şi lucrează cu adevărat. Dacă vrei. Ţine minte:
"Iată Eu stau la uşa inimii voastre şi bat, de ce cineva să îmi deschidă, intru şi cinez cu El".
Şi mai ales versetul ce îl iubesc tare mult:
"Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el." - Ioan 14, 23.

Şi mai ales nu te faci călugăr ca să devii ierarh, Doamne fereşte. Să fugi de orice cinste. Şi dacă primeşti vreo-una, dă-o toată, tuturor, întotdeauna. Ţie păstrează-ţi slăbiciunile şi luptă-te cu ele. Şi ia slăbiciunile şi altora şi luptă-te cu ele... :)

Te faci călugăr pentru că iubeşti. Înainte de orice. Apoi pentru că suferi, pentru că înţelegi, simţi, vezi, îţi pasă.
Te faci monah să înveţi să iubeşti cu adevărat pe Domnul şi te temi cu adevărat de Domnul, şi pentru că nu vrei să pierzi Raiul a doua oară, prin tine însuţi de data asta că prima dată a fost prin Adam, te faci monah pentru că vrei să urmezi Lui cât mai fidel şi desăvârşit posibil, să asculţi de poruncile Domnului Treimii Iubire, cât mai puternic, mai curat, smerit, posibil, cât mai deplin posibil.

Să ştii că pe forum şi pe internet, nu-i Domnul. Aici sunt doar trăiri. Ale celor ce iubesc pe Domnul la măsura lor şi a celor ce iubesc demonii la măsura lor şi fiecare face lucrarea Domnului său sau domnilor săi.

Aşa că lasă-te de prostii, lasă-te de aspra judecată, că ştii tu bine: "cu măsura cu care judeci, cu aceea vei fi judecat".
Lasă malahia, deznădejdea, tristeţea şi prostia :) întoarce-te şi fii precum pruncii, şi vei moşteni Cerurile, împodobeşte-te cu iubire, rugăciune şi iertare şi apoi alege: căsătoria sau călugăria.

Şi tu văd că ai suferit cumplit, dar îţi spun, nu ai suferit mai mult ca mine, şi tu văd că iubeşti şi cauţi pe Domnul, în măsura ta, dar îţi spun: nu vei iubi niciodată pe Domnul, mai mult ca mine. Niciodată nu mă vei depăşi în dragostea mea pentru Dumnezeu. Şi nici nu te invit să încerci să mă depăşeşti, că oricum vei eşua. :) Dar mai ştii? Mare-i Dumnezeu.

Şi da, acel idealism există, în măsura în care vrei să ai o viaţă în Hristos, cât mai plăcută Domnului posibil, în măsura în care te umpli de har şi ştii cum să readuci harul înapoi când îl pierzi şi cum ştii să-l înmulţeşti pe cel primit, să ajungi să ai har peste har, ca şi creştin prin Sfântul Botez ce îl ai, prin Sfânta Mirungere, Sfântul Maslu, Sfânta Spovedanie, Sfânta Împărtăşanie, este posibil să înmulţeşti har peste har, în măsura în care te vindeci şi ştii cum să nu te mai îmbolnăveşti, sau să fie cât mai rar şi de cât mai scurtă durată, şi mai primeşti şi o măsură de a vindeca pe alţii, da, acel idealism există, în măsura în care te umpli mai mult de Împărăţia Cerurilor înăuntrul tău şi vrei şi ştii să o dăruieşti toată, altora, dacă vor a o primi, firesc, acel "idealism" în Hristos există în măsura în care te sileşti să păcătuieşti cât mai puţin posibil şi în măsura în care te curăţeşti cât mai mult de omul cel vechi şi te umpli cât mai mult de omul cel nou în Hristos şi cauţi luminarea şi îndumnezeirea tot mai cu dor şi sârg şi vrei ca fiecare minut consumat din timpul tău, să fie pentru Domnul, gândind şi dorind pe Domnul, iubind pe Domnul, oamenii şi toată creaţia Sa.

Aşa că hai sus, ridică-te. Capul sus şi hai la luptă mai departe, să luptăm lupta cea bună. Biruitorul îţi este alături ! Şi are cu El, armata călită de luptători care-L iubesc pe El, iubesc Biserica şi toată creaţia Lui, şi o mai mare armată strălucitoare de Sfinţi îţi este alături, cu frumuseţi împodobită peste mintea umană de înţelegere, şi te cheamă la o plată veşnică, pentru care orice suferinţă de aici, oricât ar fi de grea, merită să o înduri, crede-mă... :)

"Sus să avem inimile". Doamne ajută.

Nu e nici un idealism, e neputinta in forma pura de a face orice altceva, in lumea reala :)

Nimeni nu sta sa vorbeasca cu unii ca astia in realitate.

Si nu pentru ca altii nu se ridica la inaltimea "idealismului" lor.

Ceea ce scriu aici iarasi, nu este idealism, ci produsul unor frustrari.

In realitate, au nevoie de ani de terapie.

Necredinciosule, lumea reală nu e lumea asta. Lumea asta e temporală, e pervertită neascultării şi neiubirii de Domnul.

Ba da, multă lume stă de vorbă cu călugării. Te rog, pentru binele tău, nu mai minţii.

Fiindcă se smeresc, iubesc şi văd pe monahi şi idealismul lor, ca cei care iubesc pe Domnul mai mult decât oaspeţii lor mireni.

Însăşi Hristos a fost frustrat pentru omenire. Nu poţi să iubeşti cu adevărat şi să nu-ţi pese cu adevărat şi să nu te frămânţi.

În realitate ai nevoie să-ţi opreşti hulirea şi smintirea celor mai mici. Ca să nu ţi le oprească Domnul.
Ferească Dumnezeu, câtă osândă îţi aduni, Aline...

Bietul de tine...

Micutule, lumea reala e lumea reala, daca ai fi vrut sa faci ceva acolo, acum erai casatorit, preot, sau macar frate intr-o manastire.


Asa nu esti decat un taietor de frunza la caini pe un forum cvasi-obscur frecventat de mai putin de o duzina de oameni, dintre care un sfert n-au toate tiglele pe casa.

Si asta ma face sa ma intreb eu ce mai caut pe aici :)

Nu esti calugar iar in realitate nimeni nu sta sa-ti asculte prostii ca cele insirate pe aici.

Chiar si duhovnicul nu stie cum sa te expedieze mai repede pentru ca evident, mare lucru n-ai reusit sa indrepti si probabil stie ca nici nu poate avea cine stie ce asteptari.

Da, epica afirmatie.

Nici macar nu ai proprietatea cuvintelor, dar probabil ca e printre ultimele lucruri de care ai urgent nevoie.

"cei mici" e mare, imens chiar si se numeste "orgoliu" si iti apartine.

Serios, ai observat pe aici cineva entuziasmat de discursurile tale? Care sa-ti tina isonul cu "doctrinele" tale?
Asa ca, faptul ca te dezaprob, sa sminteasca pe cine?

Pe tine? Tu ai nevoie de un dus rece, nu ca n-ai fi avut atatea de la viata, dar ai compensat teribil de prost - te-ai refugiat intr-o lume imaginara unde esti un predicator groazav, in realitate nimeni nu sta de vorba cu tine, nimeni nu-ti da dreptate decat cel mult sa nu supere "bietul baiat", si cam atat.

Pune mana si fa ceva real cu viata ta, pacat de ea sa o irosesti asa.

Cine spune? Spui tu?
Sfântul Vasile cel Mare, la 29 de ani, cât am eu acum, nici nu era creştin. La 29 de ani abea primeşte Sfântul Botez şi pleacă direct în pustiurile capadociei (turcia de azi). Se duce direct pustnic. Şi la 1 an de pustnicie, scrie regulile monahale, mari şi mici şi asceticele, după care întreaga Biserică, se va ghida, 1600 de ani, până azi şi mai departe.
Isaac, fiul lui Avraam, la 40 de ani, spune Scriptura, se plimba pe câmpii şi cugeta la Domnul. Înainte de a se căsători cu Rebeca, care i-a adus-o slujitorul lor.
Există o normă a măsurii iubirii în Domnul? Nicidecum. Mai bine mai târziu decât niciodată. Cu cât mai devreme şi cu cât mai mult, cu atât mai bine.
Ţi-am spus, mergi de studiază teologie.

Am trecut pe aici, ca să învăţ de la alţii şi poate să pot fi de folos altora. Şi tocmai pentru că e un mod minunat, de a-ţi petrece timpul, dacă tot stai pe net, şi o măsură de a te smeri. Asta-i acest forum, faţă de alte forumuri şi alte activităţi pe net.
Dar asta numai dacă lucrăm în iubire unii cu alţii, dacă ne rugăm înainte să postăm ceva şi dacă nu facem din asta o patimă, să ajungem să ne consumăm 10 ani de viaţă pe internet, cu zeci de mii de postări. Atunci nu-i tocmai bine... Şi tot e mai bine decât să te joci jocuri pe computer, de exemplu, sau alte activităţi care nu-ţi pun fiinţa cât de cât la Domnul...

În sfârşit, un rod al smereniei şi doririi îmbunătăţirii în Domnul... Rodul rugăciunilor Bisericii...

Am mai spus: îmi doresc să fiu creştin. Dacă reuşesc să fiu creştin, am reuşit mult. Am reuşit tot.

Atâta ştii, să ponegreşti. Dute şi stai de vorbă cu el. Îţi dau adresa prin mesaj privat şi vorbiţi, că n-am nimic de ascuns.

Toate cuvintele sunt ale tuturor. Nimeni nu este proprietar pe vreun cuvânt.

Tu eşti sfânt, nu? Tu nu ai orgoliu? Nu te lăsa amăgit să vezi răul din alţii înainte de a-l vedea în tine şi a te curăţa tu întâi.

Nu poţi fi pe placul oamenilor care nu iubesc pe Domnul. Iar cei care iubesc pe Domnul, ne vom bucura, unii de alţii, de măsurile noastre în Hristos, fără să numim măsurile cu numiri batjocoritoare.
Iar modul cum vorbeşti în general pe forum, mereu înţepi pe toată lumea, mereu agresiv, zeflemitor, mereu nemulţumit, morocănos, jigneşti din toată nimica, te dai că le cunoşti pe toate, ai răspuns la orice, asta sminteşte pe ceilalţi. Pe cei mai mici, care mai trec pe aici şi îşi spun: "ăştia sunt oamenii Iubirii? Asta nu-i iubire..." Şi poate nu ştii versetul: "Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala." - Matei 18, 7.

Dacă vroiam să fiu un predicator grozav, aş fi fost preot demult. M-aş fi căsătorit din timpul facultăţii şi ajungem preot. Poate-mi făceam şi-un nume... De parcă asta ar conta. Dragostea oamenilor în Hristos, contează, mai mult ca o predică bună.
Dar la Sfântul Ioan Gură de Aur, pe lângă că spune că cine va primi hirotonia spurcându-şi fecioria înainte de căsătorie, va avea un har slab şi neputincios, dar mai spune să nu fim preoţi înainte de 30 de ani, iar eu încă mai am până la 30 de ani. Şi acum că în curând îi voi avea, dacă se va milostivi Domnul, cu rugăciunile Maicii Sale, am văzut, am înţeles, am simţit şi am trăit, o chemare mult mai mare, aceea de a nu trăi decât pentru Hristos, şi acum nu-mi mai doresc preoţie, decât Sfânta Taină a Călugăriei şi a Pustniciei (călugăria era Sfântă Taină între 12, câte erau până în secolul 8).

Rugăciunea ! Este cea mai înaltă, mai nobilă, cea mai curată şi mai sfântă faptă bună, ce o poate face un om în Hristos.
Rugăciunea este singura şi unica metodă şi cale, de a câştiga timpul cu adevărat, pentru mântuire.
Spunea Sfântul Porfirie Kavsokalivitul:

"Văd în Duhul Sfânt, că 7 preoţi, care predică grozav şi strălucit, la 70.000 de oameni, nu fac cât rugăciunile unui monah şi mai ales pustnic, ascet, pentru omenire."

Deci cine se roagă, niciodată nu îşi poate irosi viaţa. Patericul e plin de pilde. Sfânta Scriptură, cu mult mai mult:

"Şi în zilele acelea, Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu." - Luca 6, 12.
"Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului." - Faptele Apostolilor 6, 4.
"Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire." - Coloseni 4, 2.
"Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune." - 1 Timotei 4, 5.

"Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post." - Matei 17, 21.

Hristos a înviat...

Poate că te simți bine în această companie.
Pe de altă parte, cred că ești generos; poate că raportul este invers. Sau poate diferența e dată doar de numărul țiglelor care ne lipsesc. :)

No, candva era altfel.

"sectarii" erau singurul element problematic.

Acum sunt prea multi "ortodocsi" buni de ospiciu si totul a devenit un circ.

Succes in continuare :)

Din categoria: "urmari inerente ale retragerii sectarilor"...:106:

Măcar aveam pe cine să dăm vina...

Du-te frate la patriarh și cere binecuvântare să îți intemeiezi ordinul tău:)).Că altfel nu merge.Te văd așa intr-o competiție imaginară cu toată lumea.Biciuesti încolo si încoace.Pui etichete la fiecare.Scri monologuri....Ai oricum un potențial,dar nu prea primești feedback.Și să știi ca nu te judec,pur si simplu am un soi de impresionabilitate,dar și compătimire.Ai râvnă,înțeleg,vrei să arăți ca știi teologie,etc.Dar,frate dragă,unde vrei sa ajungi?

Aline,
Fie că vrei tu sau nu, Biserica rămâne să lupte mai departe cu ereziile, cum a făcut-o în fiecare secol.
Altfel mântuirea e compromisă şi sfârşitul omenirii căzute e mai aproape. Nu vrem asta. Trebuie să dăm cât mai mult timp celor ce iubesc pe Domnul, să se pocăiască.

Biserica trebuie să se înmulţească şi să prospere în Hristos, nu să devină ecumenistă, nu în eresurile mişcării romano-catolicismului şi alte lucrări demonice, care trebuie demascate şi biruite, fiindcă acelea sunt "sectarii" secolului 21...

Romani 8, 35-39:

35. Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
36. Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere".
37. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
38. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
39. Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.


În niciun caz, nu acolo unde vrei tu să ajungi... :) Dar mulţumesc sincer, pentru exprimarea părerii tale, te respect profund ca fiinţă umană, că porţi chipul lui Hristos, chiar dacă eşti eretic, ateu sau păgân, eşti orice, fiindcă ţi-a dat Hristos libertate prin Adam şi Eva... Cu atât mai mult dacă iubeşti pe Domnul, te respect mai mult.

Biserica lui Hristos, e motivul pentru care s-a creat Universul, pentru care s-a creat materia, energiile solare, magnetice şi altele, prin biruinţa omenirii în Hristos, demonii sunt ruşinaţi, căci Sfinţii le sunt exemplu. Biserica Sfinţilor lui Hristos, este motivul pentru care Universul se extinde tot mai accelerat, fiindcă şi Sfinţii se înmulţesc, motivul pentru care va veni Cerul nou, pământul nou, ierusalimul cel nou...

Ţi-aş scrie mult... scriu de cele mai multe ori cu inima... Dar tu cât vei primi? Ce vei face cu ce-ai primit deja? Dacă nu primeşti credinţă în Hristos, prin Noul Testament, prin dragoste, prin virtuţi, rugăciune, asceză, cum vei primi nişte bucurii în Domnul, de la mine? Cum vei mai putea primi tâlcuirile Sfinţilor Părinţi? Cum vei purta dialoguri cu cei simpli, în Hristos, ca mine, dacă le vezi monologuri?

În fine, orice s-ar alege de viaţa ta, ai grijă de tine. Eşti aici, pe pământ, în viaţa asta trecătoare, cu un singur scop: mântuirea.
Ai grijă ce faci.
Ai mare grijă ce faci...
Că te joci cu veşnicia ta.

"Am citit mult.....înafară de beletristică"...Încearcă un Dostoievski,un Bulgakov,sau un garcia marquez.Iar dacă nici unul nu îți place,încearcă-l pe Anania:).Dar eu sunt convins ca i-ai incercat pe toți...

Am încercat Dostoievski şi Anania :) Bulgakov nu, iar stilul şi exprimarea lui Garcia Marquez m-a lăsat cu amărăciune în minte, ca şi mulţi alţii, fiindcă a foarte trupesc şi desfrânat chiar un pic mai vioi şi mai aspru decât Paulo Coelho din care am citit şi pot să compar şi am mai citit Herta Muller şi Gandhi şi Confucius şi Lao Zi, şi Tolstoi şi Freud şi Nitzsche, Kant, Marx, Spinoza, Descartes, Platon, Aristotel, Rene Guenon, Serafim Rose, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, şi mulţi alţii, pe care nu mai stau să-i amintesc.

Am căutat să descopăr şi să înţeleg căutarea lui Dumnezeu a omului şi lucrarea demonilor în căutarea omului...

Dar îţi spun ce am mai încercat eu şi tu ai trecut pe lângă ?
Sfinţii lui Hristos.
Nimic şi nimeni nu se compară cu o minte limpede în Duhul Sfânt, care se exprimă pentru omenire.

Încearcă prima dată să citeşti Noul Testament cap coadă de 3 ori, apoi încearcă şi tu Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazians, Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Marcu al Efeseului, Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Nectarie din Eghina, Sfântul Fotie cel Mare, dar şi gândirea ciudată a lui Augustin, Tertulian, Lactanţiu, Origen, Teodoret de Cir, Eusebiu de Cezareea, şi în general vieţile Sfinţilor, Filocaliile, psb-uri...

Şi apoi, după ce vei bea din apa vie care ţi-i va da Hristos, prin Sfinţii Lui, vino să vorbim !
Ce dialoguri minunate vom avea atunci în Hristos !

Slavă Domnului pentru toate !

Am renunțat de prin liceu sa imi etalez cunostintele așa direct si brut.Pur si simplu e inutil sa arăți ce ai luat de la alții,sa pari doct când nu e cazul.Ai tot zis ca tu esti,asa,si eu altfel,ca tu ai învățat una eu nu.Dar uite o chestie pe care eu am inceracat sa o ocolesc,dar tot m-a prins,si tu văd ca nu vrei sa o inveti....It is called smerenie.

Altfel spus: „În materie de smerenie desfid orice concurență.” :)

Da, aici mai prins. :) N-am smerenie... Şi nu pot să vorbesc despre ce n-am...
Mă bucur sincer că tu ai. Trebuie să şi dovedim mai mult decât să vorbim despre ea. Poate călugării mai au ceva smerenie :)

Şi spune-mi te rog... când Sfântul Apostol Pavel se lăuda că a fost la şcoala marelui învăţat Gamaliel, era doct aiurea? Îşi etala cunoştiinţele aşa direct şi brut, era pur şi simplu inutil să arate ce a luat de la alţii?

Văd că tu nu prea mai vrei să-ţi înmulţeşti credinţa. Şi încerc să te sprijin cu ce pot, cât pot... Dacă vrei să te ridici, întro măsură măcar, e bine, dacă nu, eu am încercat. În ipostaza digitală, cam asta-i tot ce pot face.

Şi un micuţ secret: când ai har, când ştii ce-i harul, când îl simţi, nu mai vrei nimic altceva, niciodată, decât să trăieşti în har. Da, primesc har des, dar îl pierd tare repede, ca un nătâng ce sunt... Of, aşa rău îmi pare... vreau să mă călugăresc în nădejdea că poate voi reuşi cumva să ţin mai mult timp harul şi viaţa în Hristos...

Te îmbrăţişez în Hristos.

Bine,hai ca vin puțin pe tărâmul tău.Înainte să studiez teologia eram si eu un naiv cu înclinații mistice care se delecta cu :cleopa ilie,porfirie,siluan atonitul,isaac sirul,viețile sfinților,pelerinul rus,ioan scararul,maxim marturisitorul si cam tot ce imi cădea in mâna cand eram in biblioteca mănăstirii din parva.Ei bine când citeam ,mă rugam si .....atunci simteam si eu harul.Dar nu l-am mai simțit de mulți ani.Mereu imi aduc aminte de cuvintele lui marcu ascetul:"adu-ți aminte des de Dumnezeu,ca atunci când il vei uita sa își aduca si El aminte de tine",si când citeam viața sfântului Nifon al constantinopolului care a fost "părăsit" de Dumnezeu vreo 10 ani,sau de ioan al crucii cu a lui noapte întunecată a sufletului....Ei bine asta e,accept si ce sa fac....

Primeste har des dar il pierde repede. :21:
Bre nu mai bate lumea la cap cu prostiile tale. Daca ai citit un lucru prin carti nu spune ca ti s-a intamplat tie, ai simtul masurii si intelege ca pana sa simti nu stiu ce dulceata, trebuie sa te lasi de alte dulceturi. In primul rand la dulceata minciunii si a mandriei de care esti plin ca un drac.

Aşa, aşa, bun venit ! :) tărâmul meu, spui? E tărâmul luptei cu sinele, cu păcatele, lumea şi demonii, adică "tărâmul" oricărui creştin...

Frate ! Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Palama şi alţii n-au vorbit de părăsiri de har, ci din contră de-a urca în har, din slavă-n slavă, că Dumnezeu e infinit şi niciodată nu poţi urca prea sus, vorbind doar de tainele, cum urci, de ce, cu ce scop, pe unde urci, cât stai, ce faci... Că demonii abea aşteaptă să urci... :)

Din contră Sfântul Grigorie Palama spunea: "pentru descoperirile ce le-am primit, sufăr eu acum ca să nu mă mândresc", că era trimis la puşcărie.
Şi mai vezi că Sfântul Marcu Pustnicul n-a spus cât timp să-l "uiţi" pe Dumnezeu, şi Sfântul Ioan n-a zis cât să dureze noaptea aia.

Odată ce-ai simţit părăsirea harului, nu stai în starea aia, că demonii vor să te ducă tot mai aproape de deznădejde.
Sfânta Maria Egipteanca, de exemplu, în totală lepădare de sine, vedea Sfânta Lumină Necreată, în fiecare seara şi când se ruga levita în aer şi era înconjurată de Lumina Necreată, ca şi Hristos, la Schimbarea la faţă, ca Sfântul Serafim de Sarov, când i-a arătat Lumina Necreată, la ucenicul său Molotov.
Deci, măsura, frăţior... :)

Da, azi din cauza păcatelor ce se înmulţesc, afectează cumplit Biserica. Dar Scriptura spune că Dumnezeu este şi întuneric, nu doar lumină, şi spune: a zis Dumnezeu să fie lumină şi a fost lumină. Deci înainte de-a fi lumină, a fost întuneric, adică nematerie, iar lumina, ca soare material, înseamnă energia materiei, oxigen, hidrogen, magnetism, create pentru om. Apoi întunericul a devenit echivalent cu lipsirea de Dumnezeu. Şi sigur, nu înseamnă că Dumnezeu nu vede şi nu ştie ce se întâmplă în întuneric.
Chiar dacă zice:
"Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori purtaţi fără de furtună, cărora li se păstrează, în veac, întunericul cel de nepătruns." - 2 Petru 2, 17.
"Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui." - 1 Ioan 2, 11.
Şi apoi spune:
"De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti." - Psalmul 138, 8.

Sfântul Isaac Sirul, la Filocalia 10, am mai spus, spune că tocmai acela va iadul, anume că îi arde slava şi dragostea lui Dumnezeu, pe marea majoritate a oamenilor, din cărarea largă spre pieire, fiindcă nu au trăit în slava şi dragostea lui Dumnezeu, încă din viaţa aceasta, ci au preferat să fie de capul lor, iar acolo, în veşnicie, îi va arde, pentru că au trăit în iad, încă de aici, în lipsa harului şi-a slavei...

Şi să îţi mai spun de ce te îndoieşti acum?
Fiindcă ai citit în bibliotecă. Că eu, păcătosul, mi-am adunat propria bibliotecă de vreo 700 de volume, dintre care peste 600 duhovniceşti, pe care acum, le donez cu drag, toate, am şi vorbit din mila Domnului, unde să ajungă.
Tu citeai câteva ore, cu mintea împrăştiată la rugăciune şi te rugai cu mintea împrăştiată la ce ai citit, şi citeai întrun loc, cu nişte cărţi, la care nu prea puteai reveni uşor.

Dar la orice carte din biblioteca mea personală, am putut reveni în orice moment, timp de peste 10 ani. Iar eu când citeam, mă puneam dimineaţa, pe la 9 la citit şi deodată mă uitam la ceas şi vedeam că-i ora 14, mă miram unde-au trecut 5 ore? Apoi mâncam repede ceva, şi mă puneam în fotoliu din nou la citit, şi brusc, deodată, nu mai puteam vedea să citesc bine, mă uitam pe geam, era seară, soarele apunea, mă uitam la ceas, era ora 20, unde-au mai trecut alte 6 ore? Era un mister... :) Adică total răpit de citit. Din Sfinţi, nici nu puteai altfel... :) Aşa să citeşti. Totată viaţa. Când citeşti din Sfinţi. Cere Domnului, minte neîmprăştiată la citit.

Apoi lăsam cititul, şi mă puneam pe genunchi, la Sfânta Rugăciune, la Canon, o oră sau două ore, numai cu mintea la rugăciune, depinde de canon, de evenimente sau sărbătoare. Apoi la 10 seara, la somn, cu metania în mână, să adormi spunând rugăciunea inimii, apoi la 6 trezirea, la 7 să fiu la Sfânta Liturghie, la catedrală, că se ţine zilnic. Aşa era la facultate... şi în multe alte zile libere, când vroiam să citesc... când nu eram pe forum, sau când mă uitam la documentare sau altele asemenea, când nu eram la servici, unde din nou, la magazinul bisericesc, era destul timp de citit...

Nu mă dau drept exemplu, că nu-i al meu nimic, îţi arăt doar că se poate, este posibil, dacă vrei cu adevărat să citeşti, să te îmbunătăţeşti, să descoperi, măcar teoretic, să studiezi teologie... Dar taina cea mare este să trăieşti teologia. Că de studiat, e relativ, oarecum uşor... :)

Iartă-mă, frăţior şi pomeneşte-mă.

Da, da, mai rău ca un drac... :21: la fel ca tine ! Mustră-ne Domnul !

Hopa, uite că te-ai prins....

Bai ce minte omul asta e extraordinar! Cum traieste el teologia, e ceva de speriat. :21:

Aude cum am auzit toti de la sute de parinti ca daca pacatuiesti harul se departeaza si vine si ne spune cum primeste el har des dar il pierde ca inca nu e desavarsit. De parca nu am sti toti teorie, trebuie sa ne spuna Igor cum a inventat roata. :71:

De fapt mesajul lui e ca e aproape de sfintenie dar cade ca neghiobul din cand in cand. Nu ca noi sau ca astia si "mai mici" de pe forum care nu am vazut har decat pe youtube.
Plimba ma ursu si zi macar Tatal nostru inainte sa te culci, nu mai visa cum te umpli de har.

Exact ăsta-i mesajul, Iuliu, vai cum l-ai nimerit? Spunem Tatăl nostru înainte de somn, nu-i rău... :71: e o măsură...
Dumnezeu primeşte oricât îi dai.
Oricum suntem doi păcătoşi notorii... Să avem grijă să nu ne muşte ursu, când îl plimbăm... :) Doamne ajută !

Pai eu macar nu ma laud. Care e rostul pentru care minti daca oricum nu te crede nimeni ? Las-o in colo ca ala care vrea sa afle ce simti cand primesti har poate sa citeasca si el cartile pe care le-ai citit tu, nu trebuie sa insinuezi tu ca ai avea nu stiu ce trairi pe care nu le-ai avut nici macar in vise. :)

Unii se lauda cu performantele lor in materie de fete, altii cu performanele lor in probleme duhovnicesti. Probabil ca astia duhovnicesti nu prea au avut succes la fete. :71:

Toti trecem prin faza asta...o sa dea cu capul de pragul de sus si o sa se trezeasca din "sfintenie" .Important e ce faci dupa ce te trezesti din visul asta.

Iuliu, dar eu n-am vorbit despre trăirile mele duhovniceşti, am vorbit doar puţin despre citit şi puţin despre har :) cât despre minţit... fiecare minut petrecut înafara doririi lui Dumnezeu, este un minut în care ai trăit în minciună... deci eu cred că sunt cel mai mare mincinos, că îmi consum minutele, pe orice, dar nu pentru şi pe dorirea Domnului.

Zburătorule (flying) mulţam fain :) să ai grijă la zborurile tale şi la pragurile care le vei lovi şi frăţia ta. Pomeneşte-mă.

Mda am avut si eu "trairile" mele... intr-o perioada in care tot ce era interzis imi era familiar. Ca atunci rade dracul de noi mai tare, suntem in mocirla pana peste cap dar ne credem sfinti. :71:

Interzis, spui? Ce e interzis? Nimic nu-i interzis. Toate sunt permise. Dar nu toate ne sunt de folos... la mântuire... şi har :)
1 Corinteni 6:
11. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.
12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.

Aş vrea să mai adaog, ca aspect văzut, faţă de motivul veşmintelor din Biserică, faţă de veşmintele din erezii.

Adevărate veşminte ale Bisericii sunt acestea, cu motive teologice, simbolizând veşnicia Împărăţiei Cerurilor care-i aşteaptă pe creştini:

http://www.doxologia.ro/sites/defaul...?itok=oL3GUSmq

Personal, hainele din mişcarea romano-catolicismului, arată mândria luciferică, refuz să văd aşa ceva, mi se pare nebunie, în special "Mantum"-ul lui Paul al 6-lea
"papa"-episcopul fără succesiune apostolică a Romei.

Această haină e o hulă faţă de smerenia, asceza şi răstignirea Domnului Hristos :

https://upload.wikimedia.org/wikiped..._Processie.JPG sau https://upload.wikimedia.org/wikiped...the_mantum.jpg

Sau acestea, veşmintele rugăciunii şi ascezei, isihiei şi jertfei. O haină lungă neagră, care înseamnă pocăinţă, ar trebui să poarte toţi creştinii de pe pământ, femei şi bărbaţi,
oriunde ar merge prin oraş şi prin lume, să nu-şi dezvelească formele şi trupul şi pielea, să nu instige mintea la desfrânare.

https://i.ytimg.com/vi/SWMs-JGoBqA/maxresdefault.jpg

Nu am mai fost de mult pe forum si astazi am zis, oare ce mai fac fratii mei ortodocsi?

Si am nimerit aici pe acest topic. Doamne fereste. Omul asta s-a smintit rau de tot.

Igore, suflete, du-te la duhovnic , spovedeste-te curat si stai in ascultarea lui si atat. Altfel innebunesti mama si e pacat.

aaa, si inca ceva.
ajunge grijile zilei pentru tine (ale tale fireste), nu te incarca cu mai mult decat poti duce. darmite cu grijile intregii omeniri de cand a aparut si hat pana dincolo in viitor, pana la sfarsitul lumii?

o alta intrebare cat se poate de serioasa pentru tine Igore.
O fi gresit Dumnezeu cand a zis cresteti si va inmultiti?
Cum poti sa vorbesti cu atata inversunare despre casatorie, cand avem in Biserica ortodoxa sfinti care s-au sfintit chiar daca au fost casatoriti?

"De buna seama, exista mai multe feluri de a închipui dragostea pentru aproapele: monahismul si casatoria sunt, în egala masura, "taine ale iubirii". Însa forma de temelie pentru comuniune ramâne dragostea de început dintre barbat si femeie sub taina casatoriei. Dovada sunt nenumaratele pilde de sfinti canonizati care au fost casatoriti, dar pe care viata conjugala nu i-a împiedicat sa ajunga pe cele mai înalte culmi ale duhovniciei. "

De citit:
Casatoria, cale spre sfintenie - vietile sfintilor casatoriti

.............................

Uneori trebuie sa invatam sa fim muti, surzi si orbi. Asa, in liniste, ne putem regasi pe noi, insine. Nu conteaza prea mult daca suntem in lume sau in manastire, mai ales in zilele noastre. Important este sa mentinem legatura cu Dumnezeu, o legatura stransa. Nici zidurile, nici haina monahala nu ne mantuiesc, ci doar mila lui Dumnezeu unita cu dorinta noastra de a face voia sa fie in manastire, fie in mijlocul multimii.

Daca suntem in lume si evitam locurile de pierzanie si citim si ne rugam ca la manastire fara a face valva din asta, nu e bine oare? Daca mergem la manastire si consideram ca am facut cine stie ce sacrificiu, oare nu ne e spre paguba? Daca ajunsi acolo incepem sa judecam pacatele altora cum mai e? Caci si acolo sunt tot oameni cu ispite. Iar, daca megem la manastire si ne asumam conditia de monahi, fireste ca acest lucru e spre slava lui Dumnezeu si spre folosul nostru.