Pai o femeie puternica n-ar trebui sa ae teama de singuratate.
Iar problemele materiale pentru ea? Un fleac..

Acum, la drept vorbind, poate l-a deranjat asta, poate altele..poate nu e vorba neaparat de ce ai facut tu, poate ar trebui sa incerci sa vorbiti, dar sa gasiti si un mediator: duhovnicul, nasi, un consilier..

...........................

Daca nu stii, mai bine nu-ti dai cu parerea decat sa insiri toate prostiile care iti trec prin cap.

Nu mai zic de logica stupida, da ma, sa fie grasa si urata si sa-l trateze ca un porc, barbatii oricum inseala asa de aiurea..ca li s-a urat cu binele daca nu cumva pune dracu' deodata gheara pe ei.

Asa e, ai dreptate, realitatea e ca oamenii nu se iubesc cine stie ce, oamenii se folosesc unii pe altii, si ca sa se foloseasca corect, ca produsul sa mearga smooth si fara sincope, e ditamai cartzoiul cu instructiuni pe care trebuie sa-l citesti.

Nu mai zic cand il iei stricat de-a gata..trebuie sa citesti si manualul de service desi de cele mai multe ori iti vei da seama cat de grava e problema cand deja e ireparabila.

...........................

"vezi" cum ? Ca fiecare le stie pe ale lui, tu de ce ai sti ceva? Ai trait cu cutare sau cutareasca sa stii ce/cine sunt de fapt?

Ca are romanul o vorba, "maninci un sac de sar cu cineva pana ajungi sa-l cunosti" si cei ca tine cred ca pot cunoaste, de fapt judeca un om dintr-o privire..

Si in cazul de fata, de ce sa oferi cuiva care cauta un sfat bun, directii de gandire care nu sunt constructive ci chiar dimpotriva?

Cand iti pare rau dupa o relatie (ca si) pierduta trebuie sa te gandesti in primul rand ce ai facut tu gresit.

Bre, gpalama, tu mai toate ţiglele pe casă sau eşti în vacanţă prin Florida? Ce înţelegi tu prin "femeia ... nu mai este FEMEIE"?

...........................

O casă se binecuvintează şi nu se sfinţeşte.

simplu. Femeia de langa el nu-i mai satisfac placerile carnale, sarutarile ei ii provoaca sila

Prin asta se defineste femeia?

Pai daca nu stii, e mai bine sa taci decat sa vorbesti aiurea.

Dupa cum vezi, femeia are un proces de constiinta care e foarte consistent cu optica crestina, tu faci exact opusul - o indemni sa-i caute greseli celuilalt - ceea ce, clar nu o ajuta cu nimic ba dimpotriva ar putea compromite o eventuala reconciliere.

Se spune in ambele moduri, spunem apa sfintita, nu apa binecuvantata. Toate acestea sunt ierurgii.

Cine a vorbit de apă? :))
O casă se binecuvintează cu apă sfinţită, la fel cum nicio maşină nu se sfinţeşte, ci se binecuvintează. Dacă ar fi aşa după prostiile tale şi a altora (fie ei şi preoţi), ar însemna ca uleiul "sfinţit" al maşinii să îl arunci într-un loc special, la fel cu restul pieselor şi chiar maşina în sine. Tu cu ecumeniştii tăi sunteţii liberi să spuneţi oricum.

Dacă ai fi fost atent, dacă a fost cazul, preotul spune: "Se binecuvintează casa aceasta prin stropirea cu apă sfinţită, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin".

Auch...daca ar simti asta l-ar fi durut.. :)

Sau :
"Precum casei lui Zaheu s-a facut mântuire, Hristoase, cu intrarea Ta, asa si acum, cu intrarea sfintilor Tai slujitori si, cu acestia, a sfintilor Tai îngeri, da pacea Ta casei acesteia si cu milostivire o binecuvinteaza, mântuind si luminând pe toti cei ce vor locui în ea".

am definit eu femeia? Priveste contextul in care eu am scris ceea ce am scris

Stii de ce toti vand o masina dupa 15 ani de zile ?
Raspunsul este extrem de simplu: este murdara, ruginita, nu mai functioneaza ca la inceput, iti face numai probleme.

Acum sa ies din analogie.
La fel si noi ca oameni dupa multi ani ajungem la fel, murdari, stresati, enervati.
Majoritatea barbatilor isi aleg femeile pentru FEMININITATEA LOR; pentru ca sunt atrasi de ele. Iar daca lucrul asta dispare e greu sa sustii o relatie care a fost construita si pe "atractie fizica".

Asta am vrut sa spun prin femeia nu mai este femeie. Daca initial te atragea, petrecea timp cu tine, dupa 10 ani de zile sta numai cu copiii si nu mai are grija de ea ca la inceput.

Iar pentru AlinB - da, eu cred ca barbatul functioneaza mult si pe baza instinctelor si suntem definiti si de mecanismele trupului.
Nu degeaba sunt pline puscariile de violatori, exista o limita de la care nu mai ai control iar mecanismele trupului sunt extrem de puternice in barbati.

Violul nu este despre sex, ci despre violență. Miza reală nu e satisfacerea apetitului sexual.

"O limita de la care nu mai ai control"?! Holy shit. Trebuia sa fi trait in Nitria, sa ii spus asta unor "ignoranti" ca Anba Antonius cel Mare sau Anba Pachomius.
Mai exista fiinte masculine care nu se urca pe pereti in absenta femeii. "Ciudat", nu?

Toate aceste explicatii si exemple le-am citit ieri la parintele Pruteanu (zic de cele pe care le dai tu). Acestea sunt luate de la catolici. http://www.credinta-catolica.ro/manu...cramentaliile/
Citez: "Sacramentaliile (ierurgiile in ortoodxie) pot fi împărţite în:
binecuvântări – prin care se cere ajutor şi binecuvântare asupra unor locuri, case, obiecte.
sfinţiri (consacrări) – prin care anumite persoane, obiecte, locuri sunt consacrate serviciului special al lui Dumnezeu sau al Bisericii. Spre exemplu consacrarea unei biserici, a unui potir, a unei persoane.

In ortodoxie binecuvantarile sunt rugaciuni speciale, iar sfintirile sunt slujbe de sfintire, in cadrul carora se rostesc si binecuvantari. La ierurgii spune: https://ro.orthodoxwiki.org/Ierurgie Citez: "b) Ierurgii privind sfinţirea apei (agheasma mică şi agheasma mare de la Boboteaza) şi a obiectelor legate de viaţa omului." Iar binecuvantarile: https://ro.orthodoxwiki.org/Binecuv%C3%A2ntare
Citez: "Binecuvântarea (gr. evloghia) este, în practica creștină actuală, o rugăciune sau o rânduială în care, prin semnul Sfintei Cruci, preotul invocă harul şi ajutorul lui Dumnezeu asupra unei persoane sau asupra unui lucru curat, pentru folosul sau mântuirea omului."
De exemplu cand merge cineva la preot si acesta il binecuvanteaza. Slujba de sfintire contine si rugaciuni de binecuvantare.

Astazi implinim 10 ani de casnicie. In alte conditii sarbatoream macar cu un pahar de suc. Insa, cu voia Domnului azi va veni parintele sa faca sfestanie in casa, la solicitarea mea, daca tot m-am inhamat la o treaba. Nu stiu daca va veni si sotul razvratit pe viata si pe Dumnezeu, dar stiu sigur ca la sfarsitul canonului cumva apele se vor linisti. Imi spun mereu cand ma rog" faca-se voia ta Doamne". In sinea mea sunt convinsa ca drumurile ni se vor desparti oarecum definitiv, ramane totusi tatal copilului si va trebui sa se implice in crestere si educare, insa sunt sigura ca voi fi mai linistita si mai puternica sa o iau de la capat. Cred ca de asta am nevoie, de liniste si sanatate trupeasca si mintala. Ascultand cuvintele de invatatura ale parintilor am inteles ca numai dragostea tine impreuna familia. Acest sentiment nu-ti da voie sa gresesti pentru ca esti constient ca celalalt va suferi.

Deci i-ai spus, mai tineti legatura cumva..
De ce nu i-ai propus o mediere?

Nu am incotro, poate personal nu as mai vrea sa il vad la cat am suferit din cauza actiunilor lui dar trebuie sa ramana prezent in viata fetei. Drept pentru care o duce la scoala dimineata. Am epuizat toate argumentele care sa duca la o reconciliere, pur si simplu trebuie sa accept ca iubirea noastra a murit si in ziua de azi nu se mai fac sacrificii nici macar de dragul copilului. Eu eram dispusa sa trec peste toate dar am constatat ca in ciuda tuturor incercarilor el nu-si mai doreste o familie, obligatii... Momentan isi doreste libertate, parca e intr-o stansoare in casnicie.

Vă va face foarte bine, ai să vezi. O singură dată am lipsit când am chemat preotul la sfeştanie (eram la un curs). În restul zilelor, simţeam efectiv cum norii de nelinişte şi enervare s-au ridicat dintre noi, cum pacea pune stăpânire pe casă, pe părinţii, fratele meu şi pe mine. E foarte binevenită (şi indicat să o faci nu doar în momentele mai dificile prin care trece familia, ci şi în toate posturile mari).

...........................

Vezi punctul 3, de preferat ar fi să citeşti şi punctul 2 pentru a înţelege mai bine.

http://www.teologie.net/data/pdf/PP-casa-icoane.pdf

Am citit tot mesajul, insa am boldat doar aceea secventa care subliniaza responsabilitatea ta personala; iubirea voastra moare (se ofilleste)fiindca nici tu nu o mai uzi. E drept ca esti intr-o situatie prea grea pentru un om normal, dar ai intrat pe un forum ortodox unde "logica" ar trebui sa fie ortodoxa, nu normala.

Sentimentul ca nu ai mai vrea sa-l vezi e sentimentul iubirii tale pe care tu vrei s-o inabusi, ca, vezi, Doamne(!), n-ai incotro. Ba ai.
Pentru ca nimanui nu-i este data o cruce peste puteri de dus, rezulta ca tu nu mai vrei s-o porti fiindca logica normala a cununiei duce la Hollywood, nu la Evanghelie.

Exact despre acest articol am scris si eu. Sunt conceptii luate de la catolici, parintele Pruteanu are multe astfel de influente. E si logic sa fie asa, apa fiind sfintita, se sfinteste si casa cand e data pe pereti, ca doar nu dispare sfintenia apei in aer, inainte sa ajunga pe perete.

O să fac eu pe avocatul diavolului aici, Dumnezeu să mă judece.

Logica normală a căsătoriei este iubirea şi respectul reciproce. În creştinism (cununie), la aceastea se adaugă şi împreună lucrarea pentru a face voia lui Dumnezeu şi a dobândi viaţa veşnică; pe scurt, lupta pentru mântuire. În niciuna dintre aceste situaţii, adică ceea ce numeşti tu logica normală a cununiei, nu e de dorit ca unul dintre soţi (sau ambii) să înşele.
Cine, suflete, spune că trebuie să fii infestat cu consumerismul Hollywood-ului ca să ai o minimă demnitate şi consideraţie faţă de tine încât să-ţi doreşti să nu fii înşelat într-o relaţie, mai ales când cel de lângă ţi-e soţ?

Apoi, revenind la Evanghelie, până şi Hristos dă voie oamenilor să divorţeze, atâta vreme cât unul dintre ei a călcat strâmb, tocmai pentru că, prin asta, a rănit iubirea din cuplul binecuvântat de Dumnezeu prin sfânta taină. Deci de unde până unde ne trezim să-i solicităm noi femeii acesteia să ierte, când probabil (eu mai mult ca sigur) nu suntem mai breji în credinţă decât ea?

Fireşte că, duhovniceşte vorbind, iertarea e drumul la care ne cheamă Hristos. Dar nicăieri nu spune să-l obligi pe omul de lângă tine să se pocăiască, or, din moment ce soţul ei nu mai vrea să audă de familia din care a plecat, ce propui? Să-l lege de scaun şi să cheme preotul să-i citească dezlegări?

Cu blandete inzecita, sper.

Tu faci ce vrei, insa vei fi judecata chiar de cuvintele tale, adica vei pati tu ceea ce nu vrei sa ierti.

"... si ne iarta noua precum si noi iertam gresitilor nostri..."

Ceea ce ai povestit tu(si eu n-am mai citat aici) seamana leit cu un "contract". Asa ceva nu este binecuvant de Biserica prin taina cununiei.

Nu am spus că nu vreau să iert, am spus că nu e drept (şi nici uman/creştinesc) să-l obligi pe altul să ierte. Înţelegi? Nuanţă. Adică în condiţiile în care pentru Dumnezeu e atât de important liberul arbitru al omului şi întoarcerea lui de bunăvoie la calea cea dreaptă, eu, o păcătoasă, să mă pun de-a curmezişul şi să-i spun altuia cum TREBUIE să-şi trăiască viaţa? Nu ţi se pare deplasat?

Eu aş încerca să iert, pentru că n-aş uita ce angajament mi-am luat în momentul cununiei. Dar dacă el n-ar mai vrea să locuiască împreună cu mine şi ar da familia neantului, n-am să alerg cu Evanghelia după el spunându-i că trebuie să mă iubească, doar acum x ani ne-a cununat un preot în Biserica lui Hristos.

In rugăciune se cere binecuvântarea casei, iar "sfințirea" s-a strecurat din inerție în Moliftelnic (dacă ești atent apare o singură dată în rugăciune). E greu să pricepi ce spune părintele Pruteanu, iar citatul dat de Cristian îl ingnori. Ești liber să crezi ce vrei, dar scutește-mă de veșnica ta mantră pe post de argument. Cine nu împărtășește ideile tale fixe este ecumenist cu idei protestante.

Iartă-l, roagă-te pentru el, ajută-l când are nevoie, nu-l dispreţui şi nu-l fă să se simtă vinovat.

Eu i-am spui lidiep ce spune Evanghelia fiindca ea nu vrea sa ierte, nu sa fuga(obligatoriu!) cu Evanghelia dupa sotul ei(cum sugerezi tu ca spune nedrept Evanghelia crestineasca si omeneasca).

Incepe sa ma deranjeze fatzarnicia ta "nuantzata", asa ca gasesc mai prudent sa ma retrag din acest duel, cerandu-mi iertare.

Sa fii sanatoasa!

Logica normală a căsătoriei este iubirea şi respectul reciproce. În creştinism (cununie), la aceastea se adaugă şi împreună lucrarea pentru a face voia lui Dumnezeu şi a dobândi viaţa veşnică; pe scurt, lupta pentru mântuire. În niciuna dintre aceste situaţii, adică ceea ce numeşti tu logica normală a cununiei, nu e de dorit ca unul dintre soţi (sau ambii) să înşele.

Teoretic.

Nu e atat de simplu.
Uite si tu cum cauti acum satisfactie sentimentala (sentimentalista?), unii o cauta si dupa casatorie..
Li se pare ca au gasit-o cand se casatoresc, pe urma imediat dupa ca au pierdut-o.
Ce fac atunci? O cauta iar, si de obicei, in alta parte.
Sau raman cu frustrari si o tensiune continua in relatia curenta..
Ambele alegeri sunt nefericite si sursa de nefericire.

Hoho..nici asta nu e atat de simplu.
Pana acolo, oamenii "ranesc iubirea" de nenumarate ori si in nenumarate feluri..

Dar ce nu ai aflat tu inca, este ca tocmai din asta creste cu adevarat ubirea..nu cu hedonism afectiv.

E bine sa te smeresti, dar cu smerenie autentica, adica sa ai dar sa fii ca si cand nu ai, cautand, ravnind, nevoind sa dobandesti, indemnand si pe altii sa cuate, sa dobandeasca.


NU sa nu ai si sa zici "poftim, n-am". Asta inseamna sa fii sarac si sa te fudulesti cu asta.

Si poate ai auzit tu de iubirea aia supra-naturala, in care il iubesti doar pe ala cu care ai legaturi de sange sau satisfactiile care ti le ofera..

Pari foarte docmentata, asa ca te las pe tine sa ghicesti unde e pomenita..

Nu, dar nu strica sa-l cheme la impacare, asa e?
Iar asta nu se poate face fara o atitudine potrivita.

Daca a constientizat ca o anumita mandrie e posibil sa fi condus la situatia de fata, ea nu se trateaza decat prin opusul ei: smerenia.

Atat ai retinut din slujba cununiei?

Si cand renovezi, cari molozul sfant la biserica sa-l ingroape parintele in loc curat sau il duci la groapa de gunoi?

Majoritatea il duc la gunoi, obicei protestant desigur, datorita influentelor ecumeniste.

Depinde si cum pui tu problema..

Daca e ceva de genul "treci acasa, ca-ti mai dau o sansa" nu te astepta sa se intample prea multe lucruri bune.

Si din sentimentele "personale" pe care le marturisesti, e greu de crezult ca reusesti sa pui problema mult mai bine decat atat.

Si cum vine asta, o duce dimineata la scoala si atat?
Copilu ala nu zice "tata vreau sa te vad mai des" nu sta macar 1-2 zile pe saptamana cu ea?

Ce ar fi, ca inainte de toate, gen propuneri de reconciliere, sa incerci afli ce vrea de fapt si mai ales cum a ajuns aici?

Dar pentru asta trebuie asa.. o anumita atitudine, in nici un caz de "femeie puternica"...