Sfântul Ioan Gură de Aur
 

"Ce ar fi putut exista mai paradoxal decât aceasta ? Cele care sunt adunate se pierd, iar cele care se împrăştie rămân. Şi pe bună dreptate , pentru că cele care se împrăştie prin milostenii le primeşte Dumnezeu şi nimeni nu le poate lua din mâna Lui. În timp ce celelalte sunt aşezate în vistieriile omeneşti , unde mulţi le poftesc şi le invidiează".

Mi-a placut mult maxima aparuta azi pe prima pagina a site-ului.

"Sunt mare pentru cei ce ma asculta, sunt mic pentru cei ce nu ma asculta si sunt de nimic pentru cei ce ma ocolesc“. Parintele Teofil Paraian

Tot de pe prima pagina:25:


"Este mai bine sa imi plec urechea ascultatoare, decat sa misc limba nestiutoare."
Sfantul Grigorie de Nazianz

Hai să-ţi reproduc şi eu o înţelepciune a acestui minunat sfânt ce mie mi-a plăcut enorm:
<< SA DEVENIM DUMNEZEI DIN PRICINA LUI HRISTOS , AŞA CUM EL S-A FĂCUT OM DIN PRICINA NOASTRĂ ! >>

"-Gheronda, invidiez o maica.

-Stiu pe care maica o invidiezi... Am aflat ca si ea te invidiaza pe tine. Eu ma voi ruga ca amandoua sa-l invidiati pe Sfantul Ilie, iar acela sa va alunge invidia si sa va dea din ravna cea dumnezeiasca. Amin."

Cuviosul Paisie Aghioritul - Patimi si virtuti

Tot de la parintele Paisie:

"In cele din urma fiecare se odihneste in ceea ce ii convine, dar odihna nu afla, fiindca adevarta odihna vine din odihna celuilalt"

-Gheronda, ma mahnesc fiindca am multe probleme de sanatate.

-Pe toate sa le primesti ca pe niste daruri de la Dumnezeu. Dumnezeu nu este nedrept. In Cer te vei desfata de multe; vei avea "pensie" mare daca nu o micsorezi tu singura prin cartire.

Parintele Paisie Aghioritul:

"Nu simti Cerul inauntrul tau pentru ca nu-L slavoslovesti pe Dumnezeu. Cand omul se misca in spatiul doxologiei se bucura de toate. Sunt oameni din lume care ne vor judeca pe noi, monahii. Sa vedeti beduinii cat de greu o duc, si totusi Ii multumesc lui Dumnezeu si sunt bucurosi. Graul nu-l curata, ca sa aleaga piatra, ci il macina asa cum este, si painea lor este plina de piatra. Iar alimentele lor se vede ca nu au substantele hranitoare necesare, calciu etc. si de aceea dintii li se strica de tot. Si vezi beduini cu cate un singur dinte, dar bucurandu-se de parca ar fi dintele de margaritar. Iar la noi, ii lipseste unuia un dinte si se simte complexat. Toate acestea pe care le auziti sa va faca sa va miscati mereu in spatiul doxologiei, sa-L slaviti zi si noapte pe Dumnezeu pentru binefacerile Lui.
Un episcop oarecare imi spunea ca intr-o biserica, in ceasul in care diaconul citea Evanghelia tamaduirii demonizatilor din tinutul gadarenilor (Matei 8, 28-34), un om foarte simplu statea in spatele stranii arhieresti si zicea in continuu: "Slava Tie, Dumnezeule!". Diaconul incepe: "In vremea aceea venind Iisus in tinutul gadarenilor", "Slava Tie, Dumnezeule!", zice acela, "L-au intampinat pe El doi demonizati!", "Slava Tie, Dumnezeule!", "foarte cumpliti", "Slava Tie, Dumnezeule!", "Si iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare...", "Slava Tie, Dumnezeule!". Atunci am inteles, imi spunea episcopul, ca acel om simplu avea multa dreptate sa spuna "Slava Tie, Dumnezeule!", fiindca "Slava Tie, Dumnezeule!" ii arunca pe demoni in mare. Si voi sa spuneti intotdeauna "Slava Tie, Dumnezeule!" pana ce turma va sari in mare...
Doxologia le sfinteste pe toate. Prin doxologie omul se topeste de recunostinta, innebuneste in sensul cel bun, toate devin sarbatoare pentru el. Iar cand omul Ii multumeste lui Dumnezeu, chiar si pentru cele putine, vine apoi binecuvantarea lui Dumnezeu atat de imbelsugata, incat nu o poate suporta. Atunci nici diavolul nu mai poate sta acolo, ci pleaca.

Tot Parintele Paisie Aghioritul:

Intr-o zi, pe cand rindeluiam la Sihastria Sfintei Epistimia, rostind rugaciunea lui Iisus, am auzit deodata o voce spunandu-mi: "Poti sa te arunci jos peste zid si sa nu patesti nimic!" Ma intorc si vad o umbra neagra cu un cap mare. "Mai, si aghiuta asta!", zic. Dar eu n-am dat importanta, insa el continua sa stea acolo si nu voia sa plece. "Poti sa te arunci jos si sa nu patesti nimic", zicea el. Eu insa ma faceam ca nu aud. Timp de un sfert de ora a repetat acelasi lucru. Mare comedie! La un moment dat ii spun: "Hai, o sa arunc o piatra!". "La aceasta nici Hristos nu S-a gandit!", mi-a spus el. Ei, atunci m-am indignat. "Hristos este Dumnezeu, ii spun, nu un caraghios ca mine, care stau si casc gura la tine. Hai, pleaca de aici!" Atata i-a fost. Si indata a disparut.

-Gheronda, ma tem ca nu o sa ma mantuiesc.
-Nu te teme! Vom merge impreuna acolo sus! Numai sa-i spui staretei sa ne dea doua sticlute mari pentru drum. Ia aminte insa sa fie din plastic, nu din sticla, ca sa nu se sparga pe drum... Le vom umple cu apa si, pana sa ajungem la Cer, o vom bea din pricina ostenelii. Vom lasa numai trei degete de apa si Il vom ruga pe Hristos sa o binecuvinteze, sa o faca vin, dupa care il vom bea si ne vom imbata duhovniceste langa Hristos.

De pe prima pagina a site-ului:

"O intreaga lucrare se sminteste printr-un singur cuvant".

Parintele Rafail Noica

O intrebare si un raspuns . . .
 

Despre omul si sufletul rational - Sf. Antonie cel Mare
 

binele sa-l facem contagios, nu raul
 

"Ar trebui ca binele sa-l facem contagios, nu raul; sanatatea s-o facem contagioasa, nu boala" - Par. Constantin Galeriu, intr-o cuvantare/conferinta cu tema despre biruirea trupului si inaltarea spiritului (sau despre suferinta si sensul acesteia).

"Ori crezi în taină , ori nu ai taină "- Teofil Părăian
 

<< Întruparea se realizează în Maica Domnului pentru noi , se realizează în Sfânta Liturghie pentru a Se întrupa în continuare Domnul Hristos în noi. Şi aceasta este o taină. Să nu-şi închipuie cineva că poate elucida taina aceasta. Ori crezi în taină, ori nu ai taină. Ori te bucuri de cât poţi să ştii , şi celelalte le laşi în seama lui Dumnezeu, ori n-ai cum să înţelegi lucrurile lui Dumnezeu, pentru că sunt mai presus de noi >>.

citate Sf. Antonie Cel Mare
 

'...nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu'
'Aminteste-ti ca vei muri si nu vei mai pacatui'
'Cuvantul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea talcuieste cuvantul'
'Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele când sunt de fata; iar în dos nu-i bârfeste. Dar nici celor ce încearca sa-i graiasca de rau nu le îngaduie.'
(citate din invataturile Sf. Antonie Cel Mare)
http://monicadaniela84.blogspot.com/...i-antonie.html
'Nu vorbi cu doua limbi, intr-un fel aratandu-te cu cuvantul si intr-alt fel aflandu-te cu constiinta. Caci pe unul ca acesta Scriptura il pune sub osanda.' (Marcu Ascetul)47
http://priulianaros.blogspot.com/200...re-tacere.html

din Cararea Imparatiei
 

"Cei ce nu urmaresc in viata aceasta nimic mai mult decat sa fie fericiti in lume si tihniti in trup, acestia n-au razboi cu diavolul: pe acestia ii are fara razboi. Caci cata vreme umbla dupa tihneala si fericire desarta n-au sa se trezeasca din vraja vrajmasa, care-i tine bine inclestati in lumea aceasta sensibila care-i duce prin nebagare de seama la pierzare sigura. De aceea a zis oarecine ca cea mai primejdioasa temnita e aceea in care te simti bine: nu vei iesi din ea niciodata."
Arsenie Boca

Din Invataturile Sfantului Serafim de Sarov
 

"Aminteste-ti mereu, ascultarea le intrece pe toate. Ea intrece postul si rugaciunea! Iar noi nu numai ca nu trebuie sa o refuzam, trebuie sa alergam in intampinarea ei! Noi trebuie sa rabdam orice necaz care ar veni din partea fratilor fara sa ne tulburam si sa cartim.
Sufletul trebuie alimentat si hranit cu Cuvantul lui Dumnezeu. Cel mai mult noi ar trebui sa practicam lectura Noului Testament si a Psaltirii. Aceasta ar trebui facuta in picioare. Din aceasta lectura vine iluminarea mintii care este schimbata printr-o dumnezeiasca schimbare. Cel ce citeste Sfanta Scriptura primeste o caldura care in singuratate da nastere la lacrimi, prin care omul este incalzit iar si iar, umplut de daruri duhovnicesti, care dau o incantare mintii si inimii dincolo de orice inchipuire."
Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Cateva cuvinte dintr-o culegere de texte filocalice despre LACRIMI:

"Mintea spalata cu lacrimi curate vede asa cum vad ochii cei trupesti curcubeul dupa ploaie - adica vede, cu mare bucurie launtrica, pe cele nevazute in mijlocul celor vazute si pe cele vesnice in mijlocul celor trecatoare, se racoreste, se linisteste, alunga salbaticia si se invredniceste de sfintenie."

"Sfantul Nil Ascetul scrie ca, atunci cand ti se pare ca nu ai nevoie sa plangi la rugaciune pentru pacatele tale, sa bagi de seama cat de mult te-ai indepartat de Dumnezeu, desi esti dator sa cugeti mereu la El, si-atunci ai sa lacrimezi"

"Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma! Pentru doua pacate a plans David, dar eu pentru multime de pacate strig Tie; acela asternutul cu lacrimi si-a udat, dar eu nici o picatura nu am. Deznadajduit-am si ma rog: miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta!" (Glas 2, luni dimineata)

Sfantul Ioan Scararul: Daca un singur cuvant iti aprinde evlavia in suflet, ramai intru acel cuvant.

Rodul evlaviei este dorul rastignirii eului propriu cu mijloace ascetice (infranarea, privegherea, smerenia, etc.). Dupa cuvintele Sfantului Teognost, nimeni nu poate dobandi adevarata evlavie daca nu se rastigneste impreuna cu Hristos prin infranare, priveghere, rugaciune si smerenie. Sfantul Ioan Scararul spune ca Teologia cea mai inalta este TEOLOGIA TACERII, intrucat ea este cea care aduce de multe ori lacrimi sfinte; ea este teologia evlaviei.

Vasile Voiculescu despre credinţă

“Mă întrebaţi despre credinţă şi expresia ei lirică? Despre artă şi credinţă?…Vă voi răspunde că în ce priveşte înotul, cu cât gesturile în apă sunt mai mari şi mai gălăgioase, cu atât înotătorul e mai slab, mai nesigur, aproape de înecare. Neştiutorii, începătorii fac cele mai dezordonate, zgomotoase şi grandilocvente gesturi cu braţele şi picioarele… Înotul perfect se face fără opintiri, e ne-simţit… Pluteşti, aproape cufundat întreg în apă, abia mişcând… Astfel e înotul de fond, înotul serios, în mare şi ocean.

Credinţa cea adevărată e aşijderea acestui instinct de tăcută şi lină plutire, e la fel cu acea nesfielnică predare în puterea apelor, de cufundare şi ameninţare, graţie harului unei respiraţii tainice, graţie unei inspiraţii de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund… Credinţa e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba în cuvinte, oricât de măiestre”.

(Vasile Voiculescu – Gânduri albe,
Editura Cartea Românească, 1986)


preluat de pe:
http://savatie.wordpress.com/2010/02...spre-credinta/

Sfantul Ioan Gura de Aur
 

Povestea spune ca un rege african avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: “E foarte bine!”

Intr-o zi, regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: “E foarte bine!” .

La asta regele a replicat: “Nu, nu e bine deloc!” si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.

Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l “prepare”.

Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era….intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege. La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si, cuprins de remuscari, a ordonat ca prietenul lui sa fie eliberat.

”Ai avut drepate”, i-a spus prietenului proaspat eliberat. “A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului.” Si a inceput sa-i povesteasca patania cu canibalii..

“Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru.”

“Nu “, a replicat prietenul , “Este foarte bine!”.

“Ce vrei sa spui cu asta, “Este foarte bine?!?” Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?”.

“Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine.”

Indiferent in ce situate te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea.

Foarte buna povestea! multumim, Daniel. :25::1:

Desteptati-va, va rog, desteptati-va si sa ascultam cu ravna cele spuse! Am trait cu trupul, sa traim si cu duhul! Am trait in placeri, sa traim si in fapte de virtute! Am trait in trandavie, sa traim si in pocainta! "Pentru ce te trufesti, tina si cenusa?" (Sirah 10,9). Pentru ce te mandresti, omule? Pentru ce te falesti? Ce nadajduiesti de la slava lumii si de la bogatie? Sa ne ducem la morminte, va rog, si sa vedem tainele de acolo. Sa vedem pe om descompus, oasele roase, trupurile putrezite. Daca esti intelept, priveste! Daca esti priceput, spune-mi: Cine e imparatul, cine e ostasul? Cine e stapanul, cine e robul? Cine e inteleptul, cine e neinteleptul? Unde-i frumusetea tineretii? Unde-i fata cea frumoasa? Unde-s ochii cei stralucitori? Unde-i nasul cel bine intocmit? Unde-s buzele cele arzatoare? Unde-i frumusetea obrajilor? Unde-i fruntea cea luminoasa? Nu-s toate praf? Nu-s toate cenusa? Nu-s toate pulbere? Nu-s toate putreziciune?
Gandindu-ne la acestea, fratilor, si aducandu-ne aminte de ziua noastra cea din urma, sa ne intoarcem, cat mai avem timp, de pe calea noastra cea ratacita. Am fost cumparati cu Sange scump. Pentru aceasta Dumnezeu pe pamant S-a aratat. Pentru tine, omule, Dumnezeu pe pamant S-a aratat si nu avea unde sa-Si plece capul. Vai, ce minune! Judecatorul vine sa fie judecat pentru cei vinovati! Viata gusta moarte! Creatorul este palmuit de creatura! Cel ce nu poate fi privit de Serafimi este scuipat de rob, gusta otet si fiere, este impuns cu sulita, este pus in mormant! Si tu, spune-mi, te trandavesti, dormi, dai din umeri cu dispret, omule? Nu stii ca, de ti-ai varsa sangele tau pentru El, nici asa n-ai facut ce erai dator sa faci! Ca altul e sangele Stapanului, si altul sangele robului. Pocaieste-te si intoarce-te inainte de iesirea sufletului, ca nu cumva sa vina moartea si tot leacul pocaintei sa fie fara de folos. Ca aici, pe pamant, are putere pocainta; si numai aici; in iad n-are nici o putere. Sa cautam pe Domnul, cat avem timp! Sa facem binele ca sa scapam de iadul cel fara de sfarsit ce va sa fie si sa ne invrednicim de Imparatia cerurilor, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea in vecii vecilor. AMIN.

Din Sfantul Ioan Gura de Aur - "Omiliile despre pocainta"

http://www.librariasophia.ro/carti-O....-so-1204.html

Ce facem atunci cand simtim ca suntem incercati la maximum?
 

"orice s-ar intampla cu noi in viata, bun sau rau, prima reactie a noastra trebuie sa fie: „Doamne!“, sub orice forma,"
Pr. R.Noica

Multumim Jenica ! Da , mult adevar in spusele lui si ce apreciez in mod deosebit sunt cuvintele simple , sincere ce merg direct la suflet . Indiferent cate incercari vin asupra noastra , sa nu slabim in credinta , sau sa punem la indoiala iubirea lui Dumnezeu , asa cum ne indeamna si Parintele Noica , care el insusi a trecut printr-o astfel de ispita , framantare , incercare . Doamne ajuta !

"Nu ocoli plecarile genunchilor! Caci plecarea genunchilor inchipuie caderea pacatului de la noi si prilejuieste marturisirea lui; iar ridicarea inseamna pocainta, inchipuind fagaduinta unei vieti intru virtute"

Sfantul Teolipt

Comentariu Parintele Staniloae: "Ridicarea dupa ingenunchere exprima fagaduinta celui ce s-a cait de a duce de aici inainte o viata dreapta prin virtuti. Cel ce s-a ridicat nu trebuie sa uite ca s-a ridicat nu pentru a duce iarasi o viata straina de Dumnezeu, ci pentru o viata activa daruita lui Dumnezeu, pentru a nu mai pacatui. El mentine in starea lui in picioare pomenirea numelui lui Hristos si prin aceasta se mentine legatura cu El"

Milostenia - Sf. Ioan Gură de Aur
 

Porunca milosteniei nu a fost dată numai pentru cei bogaţi , ci şi pentru cei care au puţin , ba chiar şi pentru cei care abia reuşesc să-şi câştige pâinea cea de toate zilele. Pentru că nimenh nu este atât de sărac, încât să nu aiăbă cei doi bani ai văduvei din Evanghelie ( Marcu 12 , 42 ) . Celui care dă ceva din puţinul pe care îl are , se poate să i se socotească mai mult decât celor care dau mult , din multele lor bogăţii. Valoarea milosteniei nu depinde de cât dăm , ci de gândul cu care dăm. De aceea, nu trebuie să ne uităm la văduvă, care a dat numai doi bani, ci la faptul că deşi nu i-a mai rămas nici un ban, nu i-a părut rău pentru jertfa ei. În felul acesta , ea şi-a dat toată averea.

Daca nu ne cunoastem cum ne-a facut Dumnezeu, nu ne vom cunoaste cum ne-a facut pacatul.

Sfantul Grigorie Sinaitul

Andrei sau altcineva , hai sa deslusimn putin acest citat , pentru ca partea cu " nu ne vom cunoaste cum ne-a facut pacatul " eu n-o prea inteleg ( din cauza stresului , oboselii ) - sincer

Eu inteleg asa:
Daca nu vom gusta din Dumnezeu, daca nu vom simti darurile sale, mangaierea Dumnezeiasca din rugaciune (atat cat ne daruieste Dumnezeu sa simtim), fara acestea nu putem sti cat de mult ne desparte pacatul de Hristos, decat rational.
"Cum ne-a facut Dumnezeu" se refera la firea omului asa cum trebuie sa fie, este chemarea noastra permanenta spre indumnezeire. De aceasta ne dam seama printr-o oarecare "atingere a Harului", lucru despre care e bine sa nu vorbim in termeni detaliati, deoarece nu o cunoastem asa cum au cunoscut-o Sfintii. Atat putem spune, ca este mangaierea lui Dumnezeu daruita in rugaciune, in post, in infranare, in lucrarea virtutilor.
Insa omul este pacatos... intr-un om robit de patimi nu poate sa incapa lumina lui Dumnezeu. Noi primim o mica "licarire" de lumina, care ne descopera nu ca suntem mari, ci ca suntem... mici. Ne descopera "cum ne-a facut pacatul".

Cel mai usor de inteles e exemplul camerei dezordonate - cand tii lumina stinsa, nu vezi hainele aruncate anapoda, praful de pe birou, si toata dezordinea. Insa daca aprinzi putin lumina, toate ies la iveala.

"Cum ne-a facut pacatul" = "Cum ne-a despartit pacatul de Dumnezeu"

E o ordine fireasca a lucrurilor. Poate sa iti spuna oricine ca o anumita fapta este pacat, sau ca o deprindere de-a ta se numeste, de fapt, patima. Insa pana nu vei vorbi tu cu Dumnezeu, nu iti vei da seama de moartea adusa de pacat. Asta pentru ca tot Dumnezeu ti-o descopera...

"Cum ne-a facut pacatul" = "Cum ne-a adus pacatul nimic altceva decat moarte". Si pana nu gusti din VIATA nu iti dai seama de moarte.

Iertati ca am indraznit sa fac comentarii pe marginea scrierilor unui Sfant. Va rog mult sa aduceti completari.
Post binecuvantat!

Multumesc mult de tot Andrei , pentru efortul tau . Sa fi binecuvantat !

Teofan Zăvorâtul
 

"Toate îndatoririle noastre sunt înfăţişate în Scrierile Sfinţilor Apostoli. Cercetaţi-le şi apucaţi-vă să le împliniţi cu conştiinciozitate, fiindcă este îndoelnic că mântuirea se poatd rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziţia socială şi ocupaţia noastră . Acestea sunt de la Dumnezeu şi se pot întoarce ori spre plăcerea Lui , dacă sunt împlinite cu credincioşie , ori spre jignirea Lui , de nu sunt împlinite".

Duhovnici ai zilelor noastre : Părintele Stoica - consilier al Patriarhiei Române
 

Despre post: << Constatăm , din păcate , faptul că percepţia postului este aproape exclusiv alimentară . Se merge pe o idee legată mai mult de tradiţie , că postul înseamnă abţinerea pe o perioadă limitată de timp la mâncărurile de dulce. Deci tot felul de exagerări. Unii se înfometează până cad pe stradă . Alţii, dimpotrivă, cad în păcatul lăcomiei. Multă lume consideră că postul este chiar o dietă. Am auzit oameni spunând că abia aşteaptă să vină postul, ca să facă o cură de slăbire, că au luat nişte kilograme în plus . Postul nu are nici o valoare dacă vrei să-ţi dovedeşti ţie că eşti grozav sau celor din jur că eşti o persoană postitoare. Partea alimentară este doar o faţetă . Postul înseamnă mult mai mult, este o jertfă , înainte de toate, dacă încercăm să dăm o definiţie clasică. Este un post al faptelor, al vorbelor . Concret, încerc să bârfesc mai puţin , să judec mai puţin , să fiu atent la cei din jurul meu, să-i ajut , dacă au nevoie. Postul trebuie văzut ca o călătorie duhovnicească spre Paşte. Trebuie să-mi analizez relaţia mea cu mine însumi, cu Dumnezeu , cu cel de lângă mine , cu semenul meu . Este o perioadă de meditaţie , de evaluare . >>

Sfantul Ioan Sinaitul
 

Danseaza , dar . . .
 

Petre Tutea - Rugaciunea
 

Sf.Maxim Marturisitorul
 

"Prietenul adevarat este cel care in timpul ispitei se face partas fara tulburare si fara zgomot la necazurile , nevoile si suferintele aproaprlui , ca si cum ar fi ale lui ".

Nicolae Steinhardt