Nu te supara, Decebal, dar ce argument mai bun decat Biblia doresti?!?
Nu degeaba am tot postat versetele din Luca 1, caci acolo se spune despre Elisabeta, ruda Maicii Domnului, ca s-a umplut de Duh Sfant, la auzul salutului Fecioarei Maria. Concluzia nu poate fi decat una: ca inaintea Elisabetei s-a umplut de Duh Sfant Fecioara Maria.
Acum te intreb, daca cineva se poate umple doar pe exterior? Desigur nu, caci verbul a umple ne face trimitere tocmai spre interiorul unei persoane, nu spre exteriorul ei.
In plus am postat cu cateva pagini in urma din Pr. Staniloae, referitor la efectul prezentei lui Iisus asupra Sf. Ioan Botezatorul. Il poti considera si pe acela ca o dovada. Daca vrei.
Chiar nu doresc sa fiu crezuta pe cuvant; dar nici nu vin cu pareri personale, ca sa cer asa ceva.

Eu am vazut ca ai scris asta, dar sa nu incurcam lucrurile, e vorba doar de Sfanta Fecioara, nu si de alti oameni pana la Cincizecime. Aici probabil e vorba de acel har exterior.

Eu neg doar evanghelia dupa Decebal, pentru ca pana acum ai dat doar interpretarea ta, practic nu ai dat nimic legat de Sfanta Fecioara, niciun citat. Partea cu calculatorul era un exemplu simplu, nu era greu de inteles (in loc de calculator puteam pune orice, pom, bloc, etc.).
Si ingerii cazuti dau ispite si chiar viziuni, si ei lucreaza din exterior. La fel si harul exterior, lucra din exterior, harul interior este in corp.
Cred ca aici e si neintelegerea. Harul interior e in trup, Sfanta Impartasanie o inghitim in corp, nu o luam direct in suflet. In ortodoxie corpul e unit cu sufletul pana la moarte, iar trupul este templul Duhului Sfant.
Catolicii spun ca Sfanta fecioara a primit harul de la nastere, harul acela de la Cincizecime.
Eu am dat multe citate legate de Intrupare si Sfanta Fecioara, tu nu ai dat nimic legat de asta.
Uite inca unul, mai explicit. Mai sunt si altele, dar eu nu stau sa le caut acum si sa citesc tot in legatura cu invatatura aceasta: http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2...-ortodoxa.html
Panayotis Nellas: "Sfînta Fecioară este prima care s-a unit cu Hristos într-un mod foarte intim şi concret, chiar s-a hristificat."

Ba am dat citate clar de la Chiril al Alexandriei şi de la Ioan Damaschinul, dar văd că nu eşti în stare să le înţelegi şi să interpretezi în contextul mai larg al teologiei ortodoxe. Dar lasă, că poate o să găseşti cândva un articolaş pe internet care să îţi explice aşa ca să înţelegi şi matale :))

Poate din punctul tău de vedere este un simplu exemplu; din punctul meu este o blasfemie şi punct. Dar poţi în continuare să retragi blasfemia.

Şi eu ţi-am mai spus şi ţi-am mai explicat de vreo câteva ori că Întruparea Domnului nu este chiar unul şi acelaşi lucru cu Sfânta Euharistie, dar lasă că poate dai vreodată de un articolaş ortodox care să îţi explice mai pe înţelesul tău cum stau lucrurile.

Păi ia să dăm tot citatul de la P. Nellas:

Între trupul Maicii Domnului şi cel al Fiului său există o legătură tainică. În realitate, Trupul Mîntuitorului este Trupul Maicii Sale; dintr-un anumit punct de vedere, trupul Fecioarei Maria este întocmai Trupul îndumnezeit al Fiului ei. Sfînta Fecioară este prima care s-a unit cu Hristos într-un mod foarte intim şi concret, chiar s-a hristificat; de aceea trupul său nu a rămas pradă stricăciunii morţii, ci a fost luat la cer de către Fiul său, ca garanţie a înălţării la cer cu trupul a tuturor sfinţilor.

Dar şi P. Nellas trece cu graţie peste raportul Mariei cu Hristos după Înviere şi Pentecost. După cum am mai spus umanitatea lui Hristos nu este la fel de îndumnezeită înainte de Înviere aşa cum este după Înviere; de-abia după moartea pe Cruce şi Învierea din morţi moartea nu mai are nicio putere asupra umanităţii Domnului Hristos, cu alte cuvinte de-abia de atunci umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită şi pătrunsă de învierea dumnezeiască şi după Înălţarea la Cer şi Pentecost Hristos Îşi comunică prin Duhul Sfânt în Sfintele Taine puterea învierii de-Viaţă-făcătoare. Şi Fecioara Maria de-abia de acum se împărtăşeşte şi ea de Duhul învierii, de Viaţa care a biruit şi anulat definitiv Moartea. Aceasta Viaţă a Învierii este cea pe care Domnul Hristos a venit ca să ne-o dea; această Viaţă a Învierii Fecioara Maria nu a avut-o nici ea înainte de Învierea propriu-zisă, altfel spus de-abia după Pogorârea Duhului primeşte şi Fecioara Maria Duhul Învierii sau harul interior. Prin asta nu spun că ar fi fost moartă duhovniceşte, ferească Dumnezeu, dar în acelaşi timp, deşi era sfântă, nu avea totuşi harul interior adică Duhul Învierii de-Viaţă-făcătoare.

Scriptura spune clar: "Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise." (Ioan 7, 39)

Faptul că Fecioara Maria L-a zămislit pe Iisus, asta nu înseamnă că în aceeaşi clipă ea s-ar fi născut duhovniceşte de la Sfântul Duh, şi asta pentru că pentru ca Misterul Baptismal să fie operant era necesară Jertfa răscumpărătoare a Domnului şi Învierea făcătoare-de-Viaţă; de-abia prin Hristosul răstignit, mort şi înviat îşi poate căpăta şi Fecioara Maria naşterea spirituală de la Duhul Sfânt, Hristos lucrând de-acum prin Sfintele Sale Mistere şi prin Harul dumnezeiesc ridicarea fiinţelor umane la a fi făpturi noi, o creaţie nouă în Domnul. "Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă." (Galateni 6, 15) "Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi." (II Corinteni 5, 17) Iar a fi în mod deplin făpturi noi, pentru oricine nu doar pentru Maica Domnului, nu era posibil decât după Răstignirea Domnului, Moartea Lui, Învierea şi Înălţarea la Cer. De-acum prin Duhul Sfânt făgăduit şi trimis Hristos şi Dumnezeu Tatăl operează înnoirea ontologică a oamenilor.

Pe lângă acestea voi aduce spre lămurire şi un citat de la Sf. Chiril al Alexandriei de la comentariul său asupra Ioan 12, 24 (Adevăr vă spun: "Dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult") precum şi o notă a Părintelui Stăniloae la acest comentariu. (A se vedea Comentariul Sf Chiril la Evanghelia după Ioan, ediţie 2000, pag. 772-773)

Incontinuu s-a mentionat ca e vorba de Fecioara Maria, deci nu se poate face nici o confuzie. Daca incluzi la "alti oameni" pe Elisabeta, ruda Maicii Domnului, mama Sf. Ioan Botezatorul, atunci cred ca nu trebuie sa contrazicem Biblia, care afirma ca Elisabeta s-a umplut de Duh Sfant. Pot eu sa-l contrazic pe Evanghelistul Luca, cel care a vazut-o pe Maica Domnului si a pictat-o?!?

Editat....

Vedeţi, doamnă, ce v-am spus, că nu aţi citit atentă ceea ce s-a scris înainte; altfel nu mai puneaţi astfel de întrebări acum. Dar o să vă răspund azi, dar mai târziu, poate pe zi la această întrebare, cu răspuns de la Sfinţi Părinţi, nu din articolaşe de pe internet.

Multumesc, Decebal. Ce-i drept, e drept; am citit in graba, caci nu am nici eu prea mult timp.
"Articolasele" de pe Internet sunt semnate de multe ori de Sfintii Parinti. Nu ca ei ar scrie pe Internet, dar de la ei e textul in original. Iar pe Scribd gasesti carti intregi postate; asa ca nu e cazul sa minimalizam rolul Internetului, nici al articolelor publicate pe Internet. Interesant este ca am vazut aduse elogii tocmai unor articole de o valoare indoielnica; dar nu citez niciodata din acestea. Ma uit intotdeauna ca autorul sa fie consacrat si de incredere.

Citat din opera sfântului Chiril al Alexandriei
 

<< DUPĂ CRUCEA MÂNTUITORULUI ŞI DUPĂ ÎNVIEREA SA DIN MORŢI S-A SĂLĂŞLUIT ÎN NOI STATORNIC SFÂNTUL DUH

<< „Iar aceasta o spunea despre Duhul, pe Care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu era preaslăvit” (In 7, 39)

<< Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos mărturiseşte că fericitul David a primit cunoştinţa tainelor în Duh (Mc. 12, 36). Şi ar putea adăuga cineva cu uşurinţă multe texte asemănătoare, la cele spuse, prin care ar putea vedea că Sfinţii (scriitorii Scripturii) sunt purtători de Duh. Dar e de prisos sau chiar obositor să stăruim în înşirarea unor cuvinte atât de evidente, însă trebuie cugetat serios cum în acelaşi timp nu era trimis Duhul. Căci socotesc că trebuie considerat că e adevărată afirmaţia fericitului Evanghelist. Fiindcă adevărul deplin îl ştie numai Dumnezeu, Cel a toate ştiutor. Deci nu trebuie să îndrăznim a pătrunde prea curios în cele mai presus de noi. Iar, precum se poate cunoaşte prin cugetarea binecredincioasă, există ceva de felul acesta şi în jurul nostru. Căci de la început a fost făcut această fiinţă raţională pe pământ, adică omul, întru nestricăciune. Iar cauzatorul nestricăciunii lui şi a arătării celuia în toată virtutea sa arătat a fi Duhul sălăşluit de Dumnezeu în om. „Căci a suflat, precum s-a scris, în faţa lui suflare de viaţă” (Fac. 2, 7). Dar prin amăgirea aceea veche, abătându-se la păcat, apoi în scurt timp luând prin cele următoare un mare adaos la acesta, o dată cu pierderea altor bunuri suferă şi păgubirea de Duhul şi, astfel, a ajuns nu numai la stricăciune, ci foarte uşor şi la moarte. Dar, deoarece Făcătorul tuturor a voit să recapituleze toate în bună rânduială în Hristos (Efes. l, 10) şi să readucă la starea de la început firea omului, îi făgăduieşte împreună cu altele să-i dăruiască iarăşi acesteia pe Duhul Sfânt. Căci nu era cu putinţă ca ea să revină altfel la stabilitatea neclintită în cele bune. De aceea hotărăşte ca timp al pogorârii Duhului la noi timpul venirii la noi a lui Hristos şi de aceea făgăduieşte, zicând: „În zilele acelea, adică în cele ale Mântuitorului nostru, voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul” (Ioil 3, 10). Căci, de vreme ce la timpul generozităţii (dumnezeieşti) a trimis pe Unul-Născut ca Mijlocitor pe pământ cu trupul, adică om, născut, după Sfânta Scriptură, din femeie, Dumnezeu şi Tatăl a dat iarăşi Duhul, iar Hristos L-a primit pe Duhul ca pârgă a firii înnoite. De aceea Ioan a mărturisit, zicând: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer şi a rămas peste El” (Mt. 3, 16).

<< Şi L-a primit, cum? Căci spusa aceasta se cere în mod necesar explicată. O spunea aceasta, oare, pentru că nu-L avea El însuşi? Să nu fie! Căci Duhul este al Fiului şi nu e din afara Lui, cum Se uneşte cu noi dăruindu-ni-Se de la Dumnezeu, ci există în El prin fire, ca şi în Tatăl şi prin El vine în Sfinţi, împărţit de la Tatăl. Se spune că L-a primit întrucât S-a făcut om şi era potrivit omului să-L primească. Dar, existând ca Fiu al lui Dumnezeu şi Tatăl, născut din fiinţa Lui înainte de întrupare, mai bine-zis înainte de toţi vecii, nu se supără deloc când, făcându-Se om, Îi spune Dumnezeu şi Tatăl: „Fiu Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut” (Ps. 2, 7; Evr. l, 5). Căci zice că pe Cel ce este Dumnezeu dinainte de veci, născut din El, L-a născut azi ca să ne primească pe noi în El spre înfiere (Efes. 1, 5), fiindcă toată firea noastră a luat existenţa înnoită prin El, întrucât a fost om. Aşa având şi pe Duhul Său, se spune iarăşi că L-a dat Fiului ca să dobândim şi noi în El pe Duhul. Deci din această cauză a primit, precum s-a scris, şi sămânţa lui Avram (Evr. 2, 16), şi S-a făcut în toate asemenea fraţilor Săi. Astfel, nu primeşte Duhul Sfânt pentru Sine, căci Duhul este al Lui şi în El şi prin El, precum am spus înainte. Dar, deoarece, făcându-Se om, a avut în El firea întreagă, ca s-o îndrepteze întreagă întorcând-o la starea de la început, se zice că a primit ca om şi pe Duhul.

<< Deci, pe lângă cele spuse, mai trebuie gândit şi la aceea: Urmând cugetării înţelepte şi întăriţi de cuvintele dumnezeieştii Scripturi, vom vedea că Hristos nu a primit pe Duhul pentru Sine, ci mai degrabă L-a primit în Sine pentru noi. Căci toate bunătăţile vin şi la noi prin El (Rom. 8, 3). Fiindcă deoarece protopărintele Adam n-a păstrat harul Duhului, abătându-se, din amăgire, spre neascultare şi păcat, şi astfel întreaga fire s-a păgubit în el de binele dăruit de Dumnezeu, în mod necesar Dumnezeu- Cuvântul, Care nu cunoaşte schimbare, S-a făcut om ca, primind ca om binele, să-l păstreze pe seama firii Sale în mod neschimbat. Tâlcuitor al acestor taine ni se face nouă şi dumnezeiescul Psalmist. Căci zice către Fiul: „Iubit-ai dreptatea şi urât-ai nedreptatea. Pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtaşii Tăi” (Ps. 44, 9). Deoarece, zice, ai iubit pururea dreptatea, căci eşti Dumnezeul cel drept, neputându-Te abate de la aceasta, şi ai urât nedreptatea, căci pururea Îţi este prin fire urât răul, ca Dumnezeu iubitor de dreptate, pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeu şi Tatăl. Căci Tu, Cel ce ai ca o prerogativă a firii proprii dreptatea neschimbată, nu Te poţi strămuta niciodată spre păcatul pe care nu l-ai cunoscut. Iar având-o astfel, întrucât Te-ai făcut om, ai păstrat neîndoielnic în Tine Însuţi, pe seama umanităţii, ungerea sfântă de la Dumnezeu şi Tatăl, adică pe Duhul. S-a făcut deci Unul-Născut om ca noi, ca întru El, ca în primul, să avem întoarse bunătăţile şi harul Duhului să se păstreze ferm înrădăcinat pe seama întregii firi; Unul-Născut, dăruindu-ne stabilitatea firii Lui, adică a Celui ce era Cuvântul din Dumnezeu-Tatăl, deoarece firea omului fusese condamnată în Adam, ca instabilă şi căzută în tot felul de abateri. Precum deci din schimbarea primului om trecuse la toată firea păgubirea de cele bune, la fel, în Cel ce n-a cunoscut schimbarea stăruirii în darurile dumnezeieşti se află redobândirea lor în tot neamul omenesc. Iar dacă nu părem cuiva că cugetăm şi spunem cele cuvenite, să ne înveţe acela cauza pentru care Mântuitorul S-a numit în dumnezeieştile Scripturi al doilea Adam. Căci în primul, neamul omenesc vine la existenţă din nimic, dar după ce a provenit s-a corupt, pentru că a călcat legea dumnezeiască. Iar în al doilea, adică în Hristos, revine la al doilea început, refăcând (neamul omenesc) prin înnoirea vieţii şi întorcându-l la nestricăciune. „Căci în Hristos este făptura nouă,” cum zice Pavel (II Cor. 5, 17). Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

continuare
 

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19).

<< Dar, dacă este aşa, cum era în prooroci? Să judecăm, deci. Vom înţelege semnificaţia cuvântului astfel: În Sfinţii prooroci Duhul era cu un fel de luminare bogată şi ca un sfeşnic care putea călăuzi spre cunoaşterea celor viitoare şi spre pătrunderea celor ascunse; iar în cei ce cred în Hristos nu e un simplu sfeşnic ţinut de Duhul, ci îndrăznim să spunem că e Însuşi Duhul, Care ia loc şi Se sălăşluieşte în ei. De aceea ne numim şi temple ale lui Dumnezeu (I Cor. 3, 16; II Cor. 6, 16), pe când nici unul dintre Sfinţii prooroci nu s-a numit templu dumnezeiesc. Căci cum am înţelege aceasta?

<< Dar ce vom zice şi când vom auzi pe Mântuitorul nostru Hristos zicând: „Amin, amin, zic vouă, nu s-a ridicat dintre cei născuţi din femeie cineva mai mare ca Ioan Botezătorul. Dar cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare ca el” (Mt. 11, 11). Şi ce este Împărăţia cerurilor? Este dăruirea Sfântului Duh, după spusa: „Împărăţia cerurilor este înlăuntrul vostru” (Lc. 17, 21). „Iar Duhul Se sălăşluieşte în voi prin credinţă” (Rom. 8, 10). Observi cum pune înaintea tuturor celor născuţi din femeie pe cel născut în Împărăţia cerurilor, chiar dacă acesta e mai mic, şi aceia, desăvârşiţi? Dar să nu socotească cineva că noi micşorăm slava Sfinţilor sau virtuţile lor, ca să-i dispreţuim socotindu-i mai mari chiar pe cei mai mici. Nu spunem aceasta. Căci frumuseţea vieţuirii lor este fără asemănare. Dar ca să înţelegem lucrul clar, să explicăm pe scurt ceea ce s-a spus de Mântuitorul nostru. Mare a fost cu adevărat fericitul Botezător şi cel mai strălucitor în toată virtutea, înălţând hotarele dreptăţii aflate în noi în aşa fel că nu poate fi vreuna mai presus de el. Dar cel ce se află astfel avea nevoie de Hristos, zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Mt. 3, 14). Observi cum, fiind desăvârşit, cât e cu putinţă oamenilor şi între cei născuţi din femeie, are nevoie să fie recreat şi renăscut în oarecare fel prin Sfântul Duh? Observi cum recunoaşte că cei născuţi din nou sunt mai mari, când spune că are nevoie de Hristos? Căci dacă ar fi ajuns mai mare botezându-se, pentru ce L-ar fi rugat pe Hristos să se boteze de la El? Iar dacă ştia că va fi între cei mai buni când îi va veni botezul, cum n-ar recunoaşte ca mai mari pe cei botezaţi? Deci Hristos zice că e mai mare ca Ioan cel mai mic în Împărăţia cerurilor, deci şi cel botezat de curând şi încă neajuns la o înălţime deosebită prin fapte, şi anume numai prin faptul că fericitul Botezător este născut din femeie, iar acela s-a născut, după cum s-a scris, din Dumnezeu. Căci prin aceasta s-a făcut părtaş al firii dumnezeieşti, având în sine pe Duhul Sfânt şi numindu-se prin aceasta templu al lui Dumnezeu.

<< Dar să mă întorc iarăşi la spusa amintită. Deci Duhul era în Prooroci pentru trebuinţa de-a prooroci. Căci era în ei ca Dumnezeu. Dar acum locuieşte prin Hristos în cei ce cred, fiindcă a început să fie în om prima dată când El S-a făcut om. De fapt (Hristos) are în Sine ca Dumnezeu în mod nedespărţit pe Duhul ca fiind al Lui şi aflat în El în mod fiinţial. Dar Se unge pentru noi şi se spune că primeşte Duhul, ca om, nu procurându-Şi Sieşi împărtăşirea de bunurile dumnezeieşti, ci firii omeneşti, precum am arătat înainte. Când deci dumnezeiescul Evanghelist spune: „Încă nu era Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit,” vom socoti că el indică sălăşluirea deplină şi întreagă a Sfântului Duh în oameni. >>

Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri. Partea a patra (PSB 41): Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura IBMBOR, 2000, pp. 532 – 538

@Decebal

Poate n-ar trebui sa ne băşcăliţi că citam din “articolase” de pe internet. Dumneavoastra nu citati (de cele mai multe ori) tot din articole/articolase de pe internet?
E mai greu sa te apuci sa scrii dintr-o carte; sunt pagini intregi si oricum, putin le citesc.

Textul din postarile dvs.(mesaj: 329 si 330): Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri. Partea a patra (PSB 41): Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura IBMBOR, 2000, pp. 532 – 538 se gaseste pe urmatoarele site-uri:

http://ro.scribd.com/doc/22483797/Sf...Sfantului-Ioan
http://cartiteologie.wordpress.com/2...fantului-ioan/
http://www.resurse-ortodoxe.ro/psb-4...n_l101_p0.html

@Decebal
Spuneti dvs.:

<<Păi ia să dăm tot citatul de la P. Nellas:

Între trupul Maicii Domnului şi cel al Fiului său există o legătură tainică. În realitate, Trupul Mîntuitorului este Trupul Maicii Sale; dintr-un anumit punct de vedere, trupul Fecioarei Maria este întocmai Trupul îndumnezeit al Fiului ei. Sfînta Fecioară este prima care s-a unit cu Hristos într-un mod foarte intim şi concret, chiar s-a hristificat; de aceea trupul său nu a rămas pradă stricăciunii morţii, ci a fost luat la cer de către Fiul său, ca garanţie a înălţării la cer cu trupul a tuturor sfinţilor.

Dar şi P. Nellas trece cu graţie peste raportul Mariei cu Hristos după Înviere şi Pentecost. După cum am mai spus umanitatea lui Hristos nu este la fel de îndumnezeită înainte de Înviere aşa cum este după Înviere; de-abia după moartea pe Cruce şi Învierea din morţi moartea nu mai are nicio putere asupra umanităţii Domnului Hristos, cu alte cuvinte de-abia de atunci umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită şi pătrunsă de învierea dumnezeiască şi după Înălţarea la Cer şi Pentecost Hristos Îşi comunică prin Duhul Sfânt în Sfintele Taine puterea învierii de-Viaţă-făcătoare. ...>

1. Daca Panayotis Nellas spune „Maica Domnului”, dumneavaostra de ce ii spuneti Maria?

2. E greu sa spuneti Rusalii sau Sarbatoarea Cincizecimii (Crestine)? Nu era mai simplu decat sa spuneti Pentecost?

3. E normal ca Sfanta Fecioara Maria sa se impartaseasca cu Duhul Invierii dupa ce se savarseste Invierea. Nimeni nu poate sa spuna altfel. Prin pacatul lui Adam, omul cu „moarte a murit”, deci: a pierdut vesnicia (viata vesnica). Nu cred ca poate sa spuna cineva ca Moartea a fost zdrobita inainte de Patimirea Mantuitorului Iisus Hristos, inainte de coborarea Sa in Iad si de sfaramarea portilor Iadului, si de Invierea Sa. [Vezi: Apostolul Petru (1 Petru 3,18-20):
<<Că şi Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh, întru care [duh] pogorându-Se, le-a propovăduit şi duhurilor ţinute'n închisoare (g),>>]

[g)Text care fundamentează teologia „pogorârii în iad“ a lui Hristos, eveniment cu care, de fapt, „a început învierea“ (cf. Stăniloae). Iconografia ortodoxă a promovat această teologie – în paralel cu imnografia – prin cea mai autentică icoană a Învierii Domnului, aceea care-L înfăţişează „sfărâmând porţile iadului“ şi „dezlegându-i pe cei legaţi din veac“.]

4. Daca inca nu suntem lamuriti despre duhul”exterior”sau „”interior”cum il numiti dvs. si domnul Catalin, (sau dobandirea duhului mijocit sau nemijlocit) este pentru ca, alergand din postare in postare, cu dorinta (poate a unora dintre noi) de a arata bogatia cunostintelor, cred ca pierdem esentialul:

- Ca cel care stie mai mult, prin harul dat de Dumnezeu, ar trebui sa impartasesca stiinta sa si aproapelui (in asa fel incat sa nu-l smintim sau sa-l zapacim mai tare, uitand si ceea ce stia si transformand totul intr-un talmeş-balmeş); atunci ceea ce scriem aici ar avea un rost.
<<Voi sunteţi lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; nici aprinde cineva făclie şi o pune sub obroc(c), ci în sfeşnic, şi ea le luminează tuturor celor din casă.>>
[c)„Obroc“ (sau „oboroc“): vas mare, de lemn, folosit ca unitate de măsurat cerealele; baniţă; mierţă; bănicior. Rar folosit în limba curentă, cuvântul (de origine ucraineană) s'a încetăţenit în expresia biblică „a ţine lumina sub obroc“ = a ascunde un adevăr sau o valoare spirituală.]

- Daca procedam altfel, e doar pierdere de timp. Cred ca la fel s-a intamplat si pe un topic „Sa ramanem ortodocsi panala capat” care a ajuns la 113 pagini = 1123 de mesaje; dar cu cateva mesaje inainte de a se inchide topicul cineva inca se mai intreba daca Biserica inseamna: biserica=cladire, sau biserica = Biserica Ortodoxa Română sau Biserica= Trupul lui Hristos, sau biserica=institutia numita Patriarhia Română).

- Ca suntem pe un forum crestin ortodox care e deschis tuturor opiniilor, tuturor oamenilor fara discriminari religioase, cu conditia de a purta un dialog civilizat, fara jigniri etc. si fara a denigra credinta ortodoxa. Asta inseamna, intre altele, ca ar fi corect sa spunem carei credinte apartinem (macar prin botez daca nu si prin traire duhovniceasca) pentru a intelege ce punct de vedere sustinem si de ce.

- Daca dvs. citati si din Sfinti ortodocsi si din Sfinti Parinti ortodocsi, asta nu inseamna ca gandirea dvs. este crestin ortodoxa. Un ortodox de putine ori o sa spuna Maria (in loc de Maica Domnului) baptismal [in loc de: despre botez, in legatura cu botezul, botez), Pentecost in loc de sarbatoarea Rusaliilor, Rusaliile, Pogorarea Sfantului Duh, sau sarbatoarea Cincizecimii (crestine)].

- Citati din The meaning of "Grace" (χαρις) in the Bible , http://www.bible-researcher.com/grace.html editor Michael Marlowe, care ne spune despre el:
<<I live in Northeast Ohio. I was raised in a Lutheran church, but while I was at college I joined a conservative Baptist church, where I began to lead a weekly Bible study. After I got my bachelor's degree in English Literature I decided to get some formal training in Biblical Studies, and so I entered the Master of Arts program at the closest seminary, Pittsburgh Theological Seminary. I concentrated in the biblical languages, and received the MA degree in 1994.>>

- Asta nu e o problema, puteti sa citati si din Bhagavad Gita, daca ne ajuta sa deslusim cum e cu harul exterior, interior etc. ”Dar sa stim si noi”. Adica: e nevoie de citatul din gandirea teologica baptista sau lutherana sau etc. pentru ca......


Ma surprinde ca nimeni nu l-a contestat – inca – pe Panayotis Nellas care este din aceeasi „scoala” cu Christos Yannaras; pe topicul: „Traducerile eretice de la Editura Deisis” nu i s-a facut o primire prea buna lui Christos Yannaras. M-as bucura sa fie inteles acum la adevarata sa valoare.

Si dreptii si proorocii aveau har si profeteau, dar era din exterior. Doar in cazul Fecioarei Maria i s-a sters pacatul stramosesc la Intrupare. Articolasul de care pomeneste Decebal era al Sfantului Serafim, de unde am dat despre harul exterior si interior.

Decebal, tu ai dat doar articole care nu au legatura cu Fecioara Maria sau Intruparea. Eu am dat doar articole care sunt legate de tema de care discutam (fara rost).
Nici nu era nevoie de vreun articol, pentur ca in Sfanta Scriptura scrie clar pentru oricine. Ce s-a intamplat la Cincizecime? Duhul Sfant S-a pogorat pentru Sfintii Apostoli. Ce spune in Sfanta Scriptura despre Intrupare? Sfantul Duh se pogoara peste Fecioara Maria (Arhanghelul spune asta). Nu mai trebuie adaugat nimic. Oricum, vad ca l-ai luat pe nu in brate si orice citat sau argument nu are nicio importanta. Nu ramane decat sa te rogi chiar tu Fecioarei Maria (in cazul in care nu vrei sa intrebi un preot) si sa te lumineze care e adevarul.

Stai liniştit că se vede mult mai mult şi mai bine din textele sfântului Chiril al Alexandriei cum stau lucrurile. Da am înţeles că dumneata nu te încurci cu Sfinţii Părinţi, ci cu articolaşele şi fiţuicile webistice.

Cum să fie fără legătură? Păi după mintea ta trebuie neapărat să îi pomenească numele Maicii Domnului pentru a avea legătură şi cu ea? Chiar atât limitare intelectuală pui pe seama noastră, măi confrate?

La Bunavestire spune sfântul Ioan Damaschinul că Duhul s-a pogorât peste Maria pentru a o curăţa.

Scriptura spune clar: "Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise." (Ioan 7, 39)

Faptul că Fecioara Maria L-a zămislit pe Iisus, asta nu înseamnă că în aceeaşi clipă ea s-ar fi născut duhovniceşte de la Sfântul Duh, şi asta pentru că pentru ca Misterul Baptismal să fie operant era necesară Jertfa răscumpărătoare a Domnului şi Învierea făcătoare-de-Viaţă; de-abia prin Hristosul răstignit, mort şi înviat îşi poate căpăta şi Fecioara Maria naşterea spirituală de la Duhul Sfânt, Hristos lucrând de-acum prin Sfintele Sale Mistere şi prin Harul dumnezeiesc ridicarea fiinţelor umane la a fi făpturi noi, o creaţie nouă în Domnul. "Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă." (Galateni 6, 15) "Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi." (II Corinteni 5, 17) Iar a fi în mod deplin făpturi noi, pentru oricine nu doar pentru Maica Domnului, nu era posibil decât după Răstignirea Domnului, Moartea Lui, Învierea şi Înălţarea la Cer. De-acum prin Duhul Sfânt făgăduit şi trimis Hristos şi Dumnezeu Tatăl operează înnoirea ontologică a oamenilor.

Pe mine să mă lumineze? Ba să te lumineze pe tine, că multă întunecime mai pui pe seama sufletelor noastre.

Multumesc, Decebal, pentru citatele din Sf. Chiril al Alexandriei. Nu cred ca e cineva, care a contestat evenimentul produs a Cincizecime, adica pogorarea Duhului Sfant asupra mai multor sute de oameni.

Pacat insa ca nu vezi ca Maica Domnului este aparte fata de ceilalti oameni. Intr-adevar si pentru ea a murit Domnul pe cruce si pogorandu-se la iad a invins moartea; dar oare tie nu iti spune nimic faptul ca Maica Domnului a purtat nu numai pe Omul Iisus, dar si pe Dumnezeu Iisus Hristos, fiind practic un trup? Daca acest lucru nu iti spune ca este mai mult decat o simpla sarcina purtata de o femeie, care a dat nastere unui copil, atunci imi pare nespus de rau, caci nu pot acccepta ideea ta.

Simplul fapt, ca Maica Domnului a dat nastere unei fiinte, Domnului Iisus Hristos, Om si Dumnezeu totodata, inseamna ca Dumnezeu ii iertase deja pacatul stramosesc. Copilul a fost conceput nu din dorinta ei, ci prin umbrirea ei de catre Duhul Sfant, adica intocmai prin modalitatea de inmultire a oamenilor, avuta in vedere de Dumnezeu, inainte de caderea din rai, inainte de pacatul stramosesc. Ori, acest lucru este posibil doar in cazul in care cineva ajunge la curatia protoparintilor, adica inainte de a fi ispititi de sarpe si inainte de caderea lor in ispita. Care om, fara botez, a mai putut parcurge acest urcus spiritual? Nimeni in afara Maicii Domnului. Cu ajutorul Dumnezeului Treimic.

Mie mi se pare o lezare a virtutilor Maicii Domnului, sa nu ii recunoastem acest merit, datorita caruia este asezata in ceruri mai presus decat heruvimii si decat serafimii.
Tocmai lucrarea Pr. Staniloae m-a facut sa inteleg cat de speciala a fost Maica Domnului pentru omenire.

Din cate stiu, doar neoprotestantii se ambitioneaza a nu o mari pe Maica Domnului, considerand-o o femeie obisnuita, care a dat nastere unui copil, Iisus Hristos. Nici nu pot gandi acest gand pana la capat, caci e prea dureros de neadevarat.

Am citit ce spune Sf. Chiril al Alexandriei; este perfect valabil, cu o exceptie: Maica Domnului.

Unele ganduri de mai sus sunt ale mele proprii. Daca am gresit in aprecieri, ii rog pe colegi sa ma corecteze, explicandu-mi si de ce. Parerea lui Decebal o cunosc deja.

Mă îndoiesc că aţi citit şi chiar şi dacă aţi citi mă îndoiesc că aţi înţeles. Dar ce mai contează teologia atunci când superstiţia furnizează suficient material pentru alimentarea credinţelor populare.

Eu am încercat să polemizez - dar am văzut că nu am avut cu cine - cu Cătălin pe marginea unei probleme. Deja când insinuaţi că pentru mine Maica Domnului ar fi o simplă femeie care a născut un copil mergeţi mai departe decât ar trebui.

Atât dumneavoastră cât şi Cătălin nu faceţi decât să contraziceţi Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi, atunci când negaţi că Maica Domnului a primit duhul Învierii sau harul interior după Învierea Mântuitorului şi după Pogorârea Duhului. Credinţa voastră în superstiţie este mai puternică decât argumentele teologice, doar pentru că aşa vi se pare vouă, aşa nu vă puteţi voi închipui. Opinia nefundamentată şi închipuirea, acestea iată au devenit reţeta perfectă pentru ridicarea superstiţiei la rang de teologie.

<< Intruparea Fiului lui Dumnezeu Cuvantul, ca de altfel, intreaga lucrare a sfintei iconomii, nu s-a facut fara Duhul Sfant. Sfantul Vasile cel Mare este foarte expresiv in acest sens. El spune ca Duhul Sfant a anuntat si a dezvaluit sosirea lui Hristos in lume.

Duhul Sfant nu a fost despartit de Hristos nici atunci cand Acesta din urma Se afla in lume cu trupul. De asemenea, lucrarile puterii si vindecarile se fac tot prin lucrarea Duhului Sfant, demonii sunt alungati din oameni prin Duhul lui Dumnezeu, diavolul este starpit de acolo unde Se afla Duhul Sfant, iar iertarea pacatelor si invierea mortilor se fac tot prin lucrarea celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi.>>

(Din: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sarbatori, Ed. Egumenita, 2008)
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...theos-vlachos/


”Duhul Sfant nu a fost despartit de Hristos nici atunci cand Acesta din urma Se afla in lume cu trupul.”
Deci, sa subliniem:
In Sfanta Scriptura sta scris:
„Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri f; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.>> (Luca 1, 35)
- Duhul Sfant Se va pogoarî asupra Fecioarei Maria; puterea Celui- Preaînalt o va umbri si Fecioara Maria va zamisli si va naste un fiu care se va numi Iisus, care va fi Fiul Celui – Preaînalt.

Ce ar trebui sa mai comentam, sa mai talmacim aici ca sa se inteleaga ca Duhul Sfant S-a pogorat asupra Sfintei Fecioare Maria si cel zamislit este Fiul lui Dumnezeu; spune Sf. Vasile cel Mare (citat de Mitropolit Hierotheos Vlachos): ”Duhul Sfant nu a fost despartit de Hristos nici atunci cand Acesta din urma Se afla in lume cu trupul.”
- Duhul Sfant S-a pogorat peste Fecioara Maria
- Mantuitorul Hristos Intrupat in Fecioara Maria are in permanenta in El Duhul Sfant



Parintele Teofil Pârâian ne talmaceste Cuvantul Domnului din Evanghelia dupa Luca 1, 28-35

<<Maica Domnului a fost si este locas infrumusetat al Preasfintei Treimi. De unde stim? Cum am ajuns la gandul acesta? Am ajuns urmarind relatarea de la Bunavestire, pe care o face Sfantul Evanghelist Luca in Evanghelia sa.

Cand Preasfanta Fecioara Maria a intrebat: "Cum va fi aceasta?" (cum voi putea fi mama, de vreme ce nu stiu de barbat si nu am in vedere niste legaturi de felul acesta, care m-ar putea face mama?; cum pot sa-L nasc pe Fiul lui Dumnezeu?), ingerul binevestitor a zis asa:
"Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; de aceea, Sfantul care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema" (Luca 1, 35).

Sunt cele trei persoane ale Preasfintei Treimi. Stiti ca noi credem in Dumnezeu unul in fiinta si intreit in persoana. E o taina de nepatruns, dar o taina in care noi credem. Si marturisim ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat din Preasfanta Fecioara Maria de la Duhul Sfant si S-a facut om, fiind de fata si Dumnezeu Tatal, Care a umbrit-o ("puterea Celui Preainalt te va umbri"), si Dumnezeu Duhul Sfant, Care S-a pogorat peste Preasfanta Fecioara, si Dumnezeu Fiul, Care S-a intrupat si S-a nascut din Preasfanta Fecioara Maria.

Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi au fost de fata in Preasfanta Fecioara Maria si raman de fata pana in vesnicia vesniciilor.

De ce? Pentru ca Maica Domnului nu L-a purtat pe Domnul Hristos numai in pantecele ei, ci L-a purtat si in inima ei. O mama nu se desparte de copil atunci cand il naste; desi copilul se desparte de mama, el ramane in inima mamei in vesnicie. O mama este mama in vesnicie, nu-i in vremelnicie.

Maica Domnului ramane locas al Preasfintei Treimi, pentru ca il poarta si in inima ei pe Domnul nostru Iisus Hristos, il are pe Duhul Sfant asupra ei si il are pe Tatal ceresc impreuna cu ea; asa incat Maica Domnului, fiind ea insasi locas al Preasfintei Treimi, ne poate ajuta sa venim si noi locas infrumusetat al Treimii celei dumnezeiesti.>>
(Părintele Teofil Pârâian, Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa)
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...oxa-68630.html

<<Hristos le-a spus ucenicilor imediat dupa Inviere: Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant nu mult dupa aceste zile (Fapte 1, 5).

Duhul Sfant i-a botezat pe ucenici in ceasul in care S-a pogorat asupra lor, iar intreaga casa unde se aflau acestia in asteptarea fagaduintei Tatalui s-a umplut de Duh Sfant si s-a facut cristelnita duhovniceasca (Sfantul Grigorie Palama).>>

(Din: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sarbatori, Ed. Egumenita, 2008)
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...theos-vlachos/


Daca “Duhul Sfant i-a botezat pe ucenici in clipa in care S-a pogorat asupra lor" (la Rusalii) si “intreaga casa s-a umplut de Duh Sfant si s-a facut cristelnita duhovniceasca” cum spune Sf. Grigorie Palama, citat de Mitropolitul Hierotheos Vlachos, atunci cand Duhul Sfant S-a pogorat asupra Fecioarei Maria la Intruparea Mantuitorului, aceasta nu S-a umplut de acelasi Duh Sfant?

Adica, o casa devine ”CRISTELNITA DUHOVNICEASCA” doar pentru ca Duhul Sfant a pogorat in mod egal peste toti ucenicii, iar trupul Maicii Domnului care –L poarta pe Mantuitorul Iisus Hristos(care e unit cu Duhul Sfant) nu are parte de sfintire?


Toata ”teologia” cade cand e vorba de Fiul lui Dumnezeu Intrupat.

<<Dupa ce talcuieste canoanele tuturor praznicelor imparatesti, Sfantul Nicodim Aghioritul face unele extensii existentialiste, punand accentul asupra felului in care crestinul se poate invrednici sa traiasca in viata sa personala fiecare dintre aceste sarbatori.

In mod obisnuit, el foloseste exprimarea: „cum si in ce fel“.

Consider ca aceste cuvinte sunt foarte importante, deoarece, prin ele, propovaduirea Bisericii coboara de la nivel abstract la nivel concret.

Era nevoie de o asemenea abordare, pentru ca, de multe ori, chestiunile teologice sunt desprinse de realitate si nu ne mai ating sufletele.

Abordarea abstracta a teologiei nu este ortodoxa. Atunci cand citim predicile Sfintilor Parinti, constatam ca si acestia analizeaza faptele tot din perspectiva lui „cum si in ce fel”.>>

(Din: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sarbatori, Ed. Egumenita, 2008)
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...theos-vlachos/




<<Limbile de foc s-au impartit si au sezut pe capetele Apostolilor.

Acest lucru este important, pentru ca vrea sa arate ca numai Hristos are intreaga putere si intreaga energie sfanta, pentru ca El este de aceeasi fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant.

Harul pe care il primesc sfintii nu este fiinta, ci energia lui Dumnezeu, Care ofera fiecarui om diferite daruri. Nimeni altcineva nu are intregul har sfant, decat numai Hristos, Care, dupa trup, are plinatatea harului sfant.>>
(Din: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Predici la Marile Sarbatori, Ed. Egumenita, 2008)
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...theos-vlachos/

<<Venirea lui Dumnezeu printre oameni este chipul cel mai inalt al iubirii Lui de oameni, vestea celei mai mari bucurii pentru inima cea curata si a celui mai zguduitor eveniment pentru inima cea necurata.

Venirea lui Dumnezeu printre oameni este ca un stalp care arde in intunericul cel mai adanc.

Vestea acestei veniri a inceput cu un inger si o fecioara, cu o convorbire intre curatia cea cereasca si cea pamanteasca.

Cand o inima necurata sta de vorba cu o inima necurata, se isca un razboi. Cand o inima necurata sta de vorba cu una curata, se isca un razboi.

Doar atunci cand o inima curata sta de vorba cu o alta inima curata este veselie, pace si minune mare.

Dar, printr-o minune a acestor zile nemaipomenite, Elisabeta a zamislit la varsta ei inaintata. “Cum poate fi aceasta?“, se intreaba cei care trec ametitor peste suprafata lucrurilor ca peste gheata unui lac plin de putere si viata.

Chiar si cei care simt si recunosc ca lumea nu poate fi mantuita in nici un alt chip decat prin lucrarea minunata a lui Dumnezeu isi intorc capul in alta parte si nu primesc lucrul minunat, intrebandu-se cum se poate aceasta.

Daca Dumnezeu nu ar fi viu si atotputernic, atunci nu ar exista nimic si nu ar mai veni nimic la viata; nu s-ar putea intampla absolut nimic. Nu ar putea aduce viata pe lume nici o femeie roditoare, nici una stearpa.

Dar, intrucat Dumnezeu, Cel viu si Atotputernic, exista, atunci totul este cu putinta, mai ales pentru ca Dumnezeu nu este legat de legi ale firii pe care El le-a dat sa le lege, nu El Insusi, ci altii, nu pentru a-I opri puterea, ci pentru a lucra mila Sa trebuincioasa.

La fel cum un lucru facut de om nu opreste libertatea omului atunci cand il foloseste intr-un fel sau altul, tot asa lumea creata de Dumnezeu, cu legile ei firesti, nu opreste libertatea lui Dumnezeu de a lucra intr-un fel sau altul, dupa milostivirea Sa si dupa nevoile oamenilor. Ca si cum cei care aduc pe lume copii fac aceasta cu singura lor putere si nu prin cea a lui Dumnezeu! Dumnezeu are o grija aparte de viata si o da asa cum doreste El; dand rod acolo unde doreste El si oprind rodul acolo unde El nu doreste.

Omul asteapta minuni de la Dumnezeu, dar atunci cand minunea vine el nu crede in ea.

Firea a devenit pentru oameni pomul ispitei. Ascuns sub umbra firii din pricina goliciunii, omul asteapta sa-l viziteze Dumnezeu – si se teme de vizita lui Dumnezeu.

Cand Dumnezeu nu-l viziteaza, se plange; dar cand El o face, omul nu-L primeste.

Precum atunci, in Rai, Adam a fost asezat intre doi copaci: acela al vietii si al cunoasterii, tot asa si urmasii lui Adam sunt asezati intre doi copaci: Dumnezeu ca pom al vietii si firea ca pom al cunoasterii; intrucat libertatea, ascultarea si smerenia se pot incerca acum ca si atunci.

Trebuie puse la incercare intelepciunea omului, inima omului si vointa omului. Fara ispita nu exista libertate si fara libertate nu exista oameni, ci numai doua feluri de pietre – miscatoare si nemiscatoare.>>
(Bunavestire – inceputul mantuirii noastre. Predica Sfantului Nicolae Velimirovici)
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...rii-noastre-2/

<<Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, al carei nume este Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

“A sasea luna” se refera la rodul din pantecele Elisabetei, de la zamislirea lui Ioan Inaintemergatorul. De ce a sasea? De ce nu a treia, a cincea ori a saptea?

Pentru ca omul a fost zidit in a sasea zi, dupa zidirea intregii naturi. Hristos este Innoitorul intregii zidiri. El vine ca ziditor nou si Om nou. Totul se face nou in El.

In aceasta zidire, Ioan este Inaintemergatorul lui Hristos, cu toate ca intaia plasmuire a naturii de catre Dumnezeu a fost inaintemergatoare a vechiului Adam.

Ioan Ii prezinta lui Hristos Domnul, intreaga fiinta pamanteasca impreuna cu omul cel vechi, care vine la pocainta in el. El va merge inaintea Domnului, in numele oamenilor, ca traitor si propovaduitor al pocaintei.

Aceasta luna a sasea, in care pruncul Ioan a saltat in pantecele mamei sale, arata si al saselea veac in care S-a nascut Mantuitorul, si pecetea a sasea, din Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul (6:12).

In luna a sasea, atunci, a fost trimis ingerul Gavriil. In marea drama a primei plasmuiri, ingerii se arata mai intai: La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul (Facerea 1:1).

Prin “cerul” noi intelegem ingerii din toate cetele ierarhiei ceresti. Si aici iarasi, chiar la inceputul marii drame a noii plasmuiri, ingerii trebuie sa apara primii. Un inger, prin gura Proorocului Daniel, a hotarat vremea nasterii Imparatului imparatilor; un inger, prin gura Proorocului Isaia si ale altor Prooroci, au vorbit despre felul nasterii Lui; un inger i-a vestit lui Zaharia Inaltul Preot despre nasterea Inaintemergatorului si un inger vesteste acum nasterea lui Dumnezeu Insusi intrupat.

Cand se naste Dumnezeu intrupat, cete de ingeri canta deasupra pesterii din Betleem.>>
(Bunavestire – inceputul mantuirii noastre. Predica Sfantului Nicolae Velimirovici)
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...rii-noastre-2/

<<Cui ar trebui sa fie trimis marele Arhanghel Gavriil? Iata ce spune Sfantul Ioan Hrisostom in Omilia la Bunavestire:

“A fost trimis un razboinic sa dezvaluie taina imparatului, o taina care se cunoaste prin credinta dar nu se poate patrunde din iscodire; o taina in fata careia omul trebuie sa se plece cu smerenie, fara sa judece cu judecata omeneasca; o taina care se intelege cu intelegere Dumnezeiasca, nu omeneasca“.>>

<<"Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu“. Nu te teme, copila mea! Nu te teme, tu, fiica lui Dumnezeu cea plina de har!

Nu te teme, preabinecuvantata tuturor celor muritori, pentru ca binecuvantarea Domnului se va pogori prin tine peste toti oamenii!

Nu te teme, caci ai aflat har de la Dumnezeu! Aceste ultime cuvinte ale arhanghelului se impotrivesc unor teologi din apus, cu privire la “conceptia imaculata“, pe care o au ei; cu alte cuvinte, faptului ca Fecioara Maria s-a nascut din parinti care nu aveau nici o urma din pacatul lui Adam sau din urmarea acelui pacat.

Daca ar fi fost asa, de ce ar fi spus ingerul ca a aflat har de la Dumnezeu? Harul lui Dumnezeu, care are si intelesul de iertare, este aflat de catre cel caruia ii este de folos harul si de catre cel care il cauta. Preacurata Fecioara se ostenise cu vrednicie ca sa-si inalte sufletul la Dumnezeu si fusese intampinata de harul lui Dumnezeu pe calea acestei inaltari.

Sfantul Andrei Criteanul, cugetand prin insuflarea lui Dumnezeu, la menirea marelui Arhanghel, comenteaza la Bunavestire despre Preasfanta Fecioara:

“Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu, har pe care Sara nu l-a primit, nici Rebeca nu l-a simtit; ai aflat harul de care nici macar marea Ana nu a fost vrednica, nici Penina, potrivnica ei. Desi au ajuns mame, ele si-au pierdut fecioria, dar tu, ajungand mama, ti-ai pastrat fecioria intreaga. Asadar nu te teme, caci tu ai aflat har la Dumnezeu – har pe care numai tu l-ai aflat de la inceputul veacurilor si nimeni altcineva!“>>

<<“Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea cea numita stearpa. Caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta“.

Un raspuns intreg si deplin, care aduce multumire.

Dumnezeu, acolo unde El voieste, indeparteaza legile firii. Firea si randuiala firii sunt ca si cum nu ar exista, atunci cand Dumnezeu cel viu implineste voia Lui in lucrarea mantuirii omului.

“Harul nu intra in legea firii“, spune Grigorie din Neocezarea (La Bunavestire). El Insusi Innoitorul tuturor lucrurilor, Domnul Iisus, adevereste ca Duhul este cel ce da viata (Ioan 6:63).

Duhul da viata in chip nemijlocit si mijlocit.

Duhul lui Dumnezeu a dat viata in chip nemijlocit in Rai, inainte de pacat.

Dupa pacat, Duhul lui Dumnezeu a dat viata in chip mijlocit, prin zidirea sufletului si a trupului. Socotim ca aceasta lucrare mijlocita a Duhului este “fireasca“, potrivit legii firii.

Numai Duhului lui Dumnezeu I Se cuvine puterea nemarginita de a da viata in chip nemijlocit, dupa voia Sa cat si dupa voia lui Dumnezeu, pentru mantuirea oamenilor. Dar, in legatura cu darul mijlocit al vietii, Duhul este Domnul si Datatorul-de-viata. Firea, in sine, este numai o umbra, o perdea, prin care lucreaza Duhul.

Dar exista trepte de lucrare mijlocita, caci Duhul lucreaza uneori mai mult, alteori mai putin mijlocit.

Avem asemenea exemple la femeile cu rod si la cele fara rod. Cazul batranei Elisabeta a fost mijlocit, dar intr-o masura mai mica, la fel si cu mama lui Isaac, si a lui Samson, si a lui Samuel.

Zamislirea de catre o femeie mai varstnica nu se poate numi lucrare mijlocita a Duhului, ca si a tuturor femeilor de la Eva incoace, cu rod sau fara, care fac pacate, mai multe sau mai putine, legate de poftele si patimile lor pamantesti.

Singura zamislire printr-o bunavestire nemijlocita, prin lucrarea Duhului vietii, este zamislirea de catre Preacurata Fecioara Maria.

In istoria facerii de la Adam pana la Hristos nu fusese niciodata un asemenea caz. Acesta a fost singurul caz al tuturor veacurilor si singurul in vesnicie, apartinand atat acelei vremi, cat si vesniciei, acela al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.>>
(Bunavestire – inceputul mantuirii noastre. Predica Sfantului Nicolae Velimirovici)
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...rii-noastre-2/

<<Continuarea dialogului este oarecum ciudată în sensul că protosul, repetând cuvintele îngerului de la Bunavestire (Lc. 1, 35) se roagă ca Duhul Sfânt să vină peste diacon: „Duhul Sfânt să vină peste tine şi puterea Celui Preaînalt să te umbrească”.

La care diaconul răspunde „Acelaşi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre”. O analiză istorică a evoluţiei textului vine să ne lamurească asupra situaţiei actuale.

La origine acest dialog se desfasura între protos şi împreună-slujitorii de rang cel puţin preoţesc ca un act al pregătirii duhovniceşti pentru rostirea anaforalei ce va urma.

Protosul cerea rugăciunea împreună-slujitorilor care răspundeau spunând cuvintele îngerului: „Duhul Sfânt să vină peste tine şi puterea Celui Preaînalt să te umbrească” (Lc. 1, 35) ulterior adăugându-se: „şi să lucreze împreună cu tine”.

Unele manuscrise ne indică că protosul răspundea: „Acelaşi Duh să vină peste voi şi puterea Celui Preaînalt să vă umbrească şi să lucreze împreună cu voi”.

Liturghia arhierească slavă păstrează dialogul de acest tip între episcop şi împreună-slujitori.
Rostirea cuvintelor îngerului se explică prin analogia pe care Sfântul Ioan Damaschin o face între pogorârea Sfântului Duh, invocat în anafora, pentru a preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Domnului şi pogorârea asupra Fecioarei Maria la întruparea Mântuitorului:

”După cum toate câte a făcut Dumnezeu le-a făcut cu energia Sfântului Duh, tot astfel şi acum, energia Duhului lucrează cele mai presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva decât credinţa.

"Cum îmi va fi mie aceasta, zice Sfânta Fecioară, pentru că eu nu cunosc bărbat";. Iar arhanghelul Gavriil îi răspunde:
"Duhul cel Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri".

Şi acum mă întrebi cum pâinea se face Trupul lui Hristos şi vinul şi apa Sângele Lui? Ţi-o voi spune eu. Sfântul Duh se pogoară peste ele şi face pe acelea ce sunt mai presus de cuvânt şi de cuget”.

Aşa dar preoţii împreună-slujitori se roagă ca, precum Duhul Sfânt s-a pogorât peste Fecioara Maria şi puterea Tatălui a umbrit-o zămislind pe Hristos, tot aşa la invocarea protosului, în timpul anaforalei care urmează a fi rostită, Tatăl să-l trimită pe Duhul să se pogoare peste daruri prefăcându-le în Trupul şi Sângele Domnului.>>
http://www.dervent.ro/resurse/liturghia/index-D-35.html

<<Noi stim insa ca dogmele privitoare la Dumnezeirea-Omenitatea Domnului Iisus Hristos – si la intruparea Lui fara de samanta din Preasfanta Fecioara Maria alcatuiesc temeiul intregii noastre credinte crestinesti: caci daca nu am crede in faptul ca Domnul Iisus Hristos este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, Care S-a intrupat din Preasfanta Fecioara Maria, zadarnica ar fi nadejdea noastra in mantuire. Insusi Domnul Iisus Hristos spunea despre Sine ca este Fiul lui Dumnezeu, Painea cea Cereasca, pogorata din Cer. Noi primim acest adevar cu toata inima noastra si nu incercam a patrunde adancul fara fund al aratarii lui Dumnezeu in trup.

Faptul acesta – intruparea Fiului lui Dumnezeu – este nemasurat de mare, asa s-a cuvenit sa fie prevestit in chip minunat – prin aratarea Arhanghelului Gavriil catre Preasfanta Fecioara Maria: si binevestirea lui a fost cea mai mare dintre toate binevestirile pe care le-a auzit vreodata neamul omenesc.

In Nazaret, in locuinta saracacioasa a Preasfintei Fecioare Maria, au rasunat uluitoarele cuvinte: Bucura-Te, Ceea ce esti plina de har! Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei (Lc. 1, 28), adica mai binecuvantata decat oricare dintre femei.

Preasfanta Fecioara Maria tacea. Oare a fost cuprinsa de spaima si fiorul firesti pentru un om obisnuit la vederea unui Arhanghel?

Nu, nu spaima a cuprins-o, ci tulburarea datorata neobisnuitei heretisiri. Fecioara nu s-a inspaimantat de aratarea neobisnuita, fiindca Ea insasi era mai sfanta decat toti sfintii, si sufletul ei curat era asemanator ingerului prin curatia sa duhovniceasca.

Ea si-a vadit numai nedumerirea cu totul de inteles, intreband: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si a primit raspunsul minunat: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt Te va umbri (Lc. 1, 34-35).

A fost vreodata o fecioara asemenea Preasfintei Maria in curatie si sfintenie? Nu. N-a fost nicicand si nu va fi. Negraita si uimitoare, invesmantata in dumnezeiasca slava e marea taina a intruparii Domnului nostru Iisus Hristos.

Si atunci, cum sa nu ne plecam cu toata inima inaintea Preasfintei Fecioare, Care a devenit organ al marii si nepatrunsei taine Dumnezeiesti? Cum sa nu o numim „Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii”?

Oare Maica imparatului Ceresc nu se cuvenea sa fie pusa de catre noi mai presus de toate Puterile Ceresti, mai presus de toate slugile Lui? Iar arhanghelii, heruvimii si serafimii sunt slugi ale lui Dumnezeu.>>

(BUNA VESTIRE. Predicile Sfantului Luca al Crimeei. “Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac”)
http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...-buna-vestire/

<<176. Si ce inseamna: "de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara"? Care este partea Duhului Sfant si care a Fecioarei Maria in intruparea Cuvantului?

Fiul lui Dumnezeu S-a zamislit ca om din Fecioara. Deci S-a zamislit fara de samanta barbateasca.

Dar aceasta zamislire minunata nu s-ar fi putut face fara lucrarea Duhului Sfant.

Duhul Sfant a facut ca Fecioara sa zamisleasca fara samanta barbateasca pe Fiul lui Dumnezeu ca om.

"Iata ingerul Domnului in vis s-a aratat lui zicand: "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant" (Matei 1, 20). De aceea spune Simbolul: &laquo;si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara.

Desigur, alta este partea Duhului Sfant si alta a Fecioarei Maria in intruparea Fiului lui Dumnezeu. Sf. Duh nu-i da acestuia firea omeneasca de la sine, ba nici macar o parte din ea. Intr-un asemenea caz Fecioara Maria ar fi fost numai un vas ales prin care ar fi venit Fiul lui Dumnezeu cu un trup adus intreg, sau in parte, din cer, care deci n-ar mai fi fost un trup adevarat omenesc, luat din trup omenesc.

Dar Duhul Sfant da Fecioarei puterea sa-L zamisleasca fara de samanta barbateasca si deci fara de pacat. "Si a zis Maria catre inger: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand ingerul a zis: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri..." (Luca 1, 34-35).



177. Duhul Sfant a fost singur in Fecioara, cand aceasta a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu ca om?

N-a fost singur, in acest caz ea ar fi zamislit un om despartit de Dumnezeu. Ci insusi Fiul lui Dumnezeu era din acest moment in ea, Duhul Sfant fiind nedespartit de El.

Fiul lui Dumnezeu a fost nedespartit de firea Sa omeneasca din prima clipa a existentei ei, din clipa zamislirii.

De aceea spune Simbolul despre El insusi ca "S-a intrupat", adica Si-a alcatuit din Fecioara Maria firea omeneasca.

Dar Duhul Sfant i-a dat putere Mariei sa-L primeasca pe Fiul lui Dumnezeu in ea, ca pe cel ce incepe sa-si alcatuiasca trupul din ea. Caci Dumnezeu lucreaza asupra oameni-lor totdeauna prin Duhul Sfant.

Sf. Ioan Damaschin spune: Duhul Sfant S-a pogorat peste ea... dandu-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si Puterea Prea inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o samanta dumnezeiasca si Si-a alcatuit Lui-si din sangiurile ei trup insufletit;180 (Dogmatica, cartea III, cap. 2, trad. cit., p. 147).


178. Cine a fost Fecioara Maria?

A fost o fecioara din semintia lui David, din care trebuia, dupa fagaduinta dumnezeiasca, sa Se nasca Mantuitorul. Ea traise in curatie desavarsita si era logodita cu Iosif, un barbat batran din aceeasi semintie, dar ea avea de gand sa traiasca in feciorie, caci se fagaduise lui Dumnezeu sa duca o viata de fecioara.

De aceea, cand ingerul ii aduce vestea ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu, ea intreaba: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu stiu de barbat?" (Luca 1, 34).

Desi ingerul nu spusese cum va naste, ca sa poata intelege ca aceasta se va intampla in viitor, ea totusi se mira, pentru ca era hotarata ca si in viitor sa nu stie de barbat.

Ea zamisleste pe Fiul lui Dumnezeu ca fecioara.

Sfanta Scriptura ne spune ca dupa ce "S-a aflat avand in pantece", Iosif se gandea s-o paraseasca, dar ingerul Domnului i s-a aratat in vis spunandu-i sa nu-i fie teama sa ia pe logodnica lui, "caci ceea ce s-a zamislit intr-insa de la Duhul Sfant este" (Matei 1, 20).>>
http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism09.html

Asta spuneam şi eu, asta spun de fapt şi Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi; dar se găsesc unii, superstiţioşi, care îşi fac ei singuri obiectul credinţei lor, fără să asculte de revelaţia Apostolilor şi nici de călăuzirea Părinţilor, pentru că este mai facil, mai popular, mai simplu, mai fără bătăi de cap. Eu acest duh al Învierii, lucrător după Învierea Domnului şi după trimiterea Duhului, îl consider cu adevărat harul interior sau în legătură cu acesta; asta nu înseamnă că Maica Domnului era o simplă femeie, cu un copil, sau că era moartă duhovniceşte, dar nu avea plenitudinea de har pe care numai după Înviere putea să o aibă. Cei care cred altfel sunt pur şi simplu în afara Sfintei Tradiţii, iar învăţătura lor este superstiţie şi greşeală. Ei au impresia că teologia se face cu pietisme şi sentimentalisme, nu cu Duhul Sfânt, nu pe baza revelaţiei divine şi a învăţăturii călăuzite de Duhul adevărului.

Păi cred că am spus de la bun început prin acel "ortodox" din câmpul Religie de la profil.

Dar ce, vă consideraţi cumva competentă să evaluaţi dumneavoastră dacă gânditrea mea este sau nu creştin ortodoxă? Nu vi se pare că mergeţi cam departe, mai ales după ceea ce daţi dovadă chiar în această postare? Botez şi baptismal au aceeaşi originea greacă, baptizo; dacă aţi fi citit mai multă literatură teologică ortodoxă aţi fi întâlnit cu certitudine acest termen şi mulţi alţii cu care sunt absolut convins că nu sunteţi familiară; să înţeleg că toată teologia ortodoxă nu mai este ortodoxă pentru că nu se înscrie în nişte "standarde" cu substanţă mai mult păşunistă decât ortodoxă? Pentecost şi Cincizecime este acelaşi lucru, doar că pentecost este în limba greacă, iar celălalt în română. Iar Rusalii nu este un termen corespunzător din punct de vedere teologic cu Cincizecimea; rusaliile erau o sărbătoare păgână, iar în momentul în care în acele societăţi tradiţionale stratul creştin s-a suprapus peste stratul păgân a substituit sărbătorile păgâne cu cele creştine, dar la unele a mai păstrat denumiri păgâne, probabil din strategie misionară, pentru ca unii oameni să nu fie prea şocaţi de schimbarea de paradigmă, aşa cum de exemplu la ţară s-au mai păstrat tot felul de obiceiuri de pe vremea păgânismului. După cum vedeţi această trecere de la păgânism la creştinism a fost foarte delicată, inclusiv la noi la români se vede foarte mare diferenţă între "creştinismul" poporal, păşunist, câmpenesc şi creştinismul Sfintelor Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi. Dar toată această diluare a creştinismului pe care au făcut-o politicienii şi marketerii lui religioşi îşi are şi îşi va avea plata ei corespunzătoare la nivel istoric, pentru că nu se poate să falsifici în asemenea hal creştinismul autentic pentru a avea "stăpânire peste popoare" şi să nu existe răsplata; şi iată răsplata a venit şi va veni, protestantismul, sectele şi ecumenismul, asta ca să nu mai pomenesc de pseudo-creştinimsul multora dintre români ori de raportarea unor largi pături de români "ortodocşi" faţă de Biserica Ortodoxă ca faţă de o cooperativă câmpenească de prestări de nunţi, botezuri, înmormântări şi parastase. În cazul în care nu ştiaţi, din ce se consideră la ora actuală ca fiind creştinism la nivel global, Biserica Ortodoxă are un procent de aprox. 10% din creştinism, restul 90% sunt heterodocşi.

La toate astea deja am răspuns atât prin ceea ce am scris cât şi prin citatele pe care le-am dat de la sfântul Chiril al Alexandriei. Pentru lămurirea dumneavoastră, reluaţi postările mele anterioare.

Nu cred ca a spus cineva ca Maica Domnului S-a impartasit de Duhul Invierii, inainte de Invierea Mantuitorului Hristos.

Ce nu vreti dvs. sa acceptati, (sau poate este doar un mod de a zapaci lumea) e ca Maica Domnului a primit Duhul Sfant atunci cand „Duhul S-a pogorat asupra Sa si puterea Prea Inaltului a umbrit-o.” ; aici nu e loc de har exterior/interior sau mijlocit/nemijlocit. E Duhul Sfant care, asa cum spun Sfintii ortodocsi si Sfintii Parinti ortodocsi (vedeti citatele de mai sus) nu L-a parasit pe Mantuitorul Hristos.

<<De aceea spune Simbolul despre El insusi ca "S-a intrupat", adica Si-a alcatuit din Fecioara Maria firea omeneasca. Dar Duhul Sfant i-a dat putere Mariei sa-L primeasca pe Fiul lui Dumnezeu in ea, ca pe cel ce incepe sa-si alcatuiasca trupul din ea. Caci Dumnezeu lucreaza asupra oameni-lor totdeauna prin Duhul Sfant.

Sf. Ioan Damaschin spune:Duhul Sfant S-a pogorat peste ea... dandu-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si Puterea Prea inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o samanta dumnezeiasca si Si-a alcatuit Lui-si din sangiurile ei trup insufletit;180 (Dogmatica, cartea III, cap. 2, trad. cit., p. 147).>>
http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism09.html

Discutia era despre pogorarea Sfantului Duh asupra Sfintei Fecioare Maria.

Eu n-am pretentia sa cititi ce-am postat eu; dar nadajduiam ca din toate citatele din Sfintii ortodocsi si Sfintii Parinti ortodocsi, sa aveti o imagine adevarata despre lucrarea Sfantului Duh.
E optiunea dvs. sa credeti ce vreti.


Referitor la limbajul pe care-l folositi, la discursul dvs.
Nu e greu sa intelegi daca un om este sau nu crestin ortodox. Limbajul il reprezinta.

Eu v-am spus (dar probabil ca e greu sa recunoasteti) ca in scrierile Sfintilor ortodocsi si Sfintilor parinti ortodocsi (din care cateodata citati) n-o sa gasiti spunandu-se Maria (de obicei asa vorbesc neoprotestantii), in loc de Fecioara Maria sau Maica Domnului, sau Preacurata; sau baptismal sau Pentecost.

Crestinul ortodox o sa spuna Botez sau Taina Sfantului Botez, o sa spuna sarbatoarea Cincizecimii (cea crestina , nu cea iudaica) sau Rusaliile – Pogorarea Sfantului Duh.
Nu era nevoie de explicatii; poate ati vrut sa va convingeti pe dvs. insiva; iar tonul jignitor nu e ceva nou in postarile care va reprezinta.

Daca-i cereti lui Google: Baptismal, sau Pentecost sau etc. o sa vedeti pe ce site-uri ajungeti.

N-o sa gasiti niciodata aceste cuvinte la Parintele Ilie Cleopa, Parintele Teofil Pârâian, la Parintele Arsenie Papacioc, la Sfantul Siluan Athonitul, Sfantul Nicolae Velimirovici, Sfantul Nectarie de Eghina , Sf. Serafim de Sarov sau Sf. Teofan Zavoratul, Parintele Gheorghe Calciu sau Printele Sofronie Saharov, sau Parintele Bartolomeu Anania sau Parintele Patriarh Nicodim Munteanu etc.

Intr-o singura lucrare a Parintelui Arsenie Boca am gasit o exprimare: sa ne rugam impreuna cu Maria. Nu cred ca asa a spus Parintele Arsenie Boca. Cand o sa aflu ceva in plus, o sa scriu pe forum.


Forumul crestin ortodx este deschis tuturor opiniilor si religiilor/ confesiunilor cu conditia folosirii unui ton civilizat si fara sa fie denigrata credinta ortodoxa.`

V-am sugerat sa spuneti cu adevarat carei credinte ii apartineti pentru ca din ceea ce postati – un amestec de gandire catolica, neoprotestanta, atee etc. asezonata (cateodata) cu citate din Sfintii ortodocsi si din Sfintii Parinti ortodocsi- omul, oricat de scolit sau teologhisit (vedeti ca Andrei Plesu spune „a teologhisi”)ar fi, nu mai intelege nimic.

Asta e o metoda, care de multe ori da roade, sa-i faci pe oameni sa nu mai inteleaga nimic, sa se indoiasca de orice etc. Deci, in final: sa nu mai creada in Dumnezeu.

Pentru ca nici macar dumneavoastra nu mai sunteti sigur carei credinte ii apartineti, va spun urmatoarele:

1. Prima data cand m-a socat ce scrieti si m-am dus sa vad ce religie afisati, a fost cand ati spus undeva: Biserica trupul Mistic al lui Hristos. Atunci in rubrirca „religie” era scris ortodox. Nu v-am crezut; dar asta e doar problema mea.

2. O perioada, n-ati mai scris nimic la rubrica respectiva. Si am crezut ca ati ajuns la concluzia ca trebuie sa mai reflectati in acest sens.

3. Deja de pe la jumatatea lui mai, sunteti din nou :ortodox.

Nu v-am urmarit, chiar n-ar merita efortul; n-am veleitati de securist, politist, detectiv. Si oricum, nici asta nu e problema.

Asa cum va amestecati discursul cu tot ce gasiti in mai multe confesiuni, produceti sminteala; si e pacat mare. Si nu cred ca ceea ce faceti este intamplator.

Si domnule, ce crestin ortodox ati vazut dvs. sa nu se inchine Sfintei Cruci si Maicii Domnului, sa nu le dea cinstea cuvenita? Sa va amintesc ce ati spus, la un moment dat, despre Sfanta Cruce si despre Acatistul Sfintei Cruci?

Va doresc succes. Dumnezeu sa va ajute sa va stabiliti la o credinta anume si sa credeti cu adevarat.

In privinta Maicii Domnului, Mama noastra a tututor, Ea nu se supara cand unii crestini o jignesc; inima unei mame este deschisa vesnic pentru copiii ei. De acolo, nimeni nu ne poate alunga niciodata.

Indiferent ce ati spune nu va mai raspund; e pierdere de timp si de credinta. Si ma obligati sa fac mai multe pacate.
Dumnezeu sa ne ajute sa nu gresim.
Amin.

Acelasi lucru l-am explicat si eu de la inceput, insusi sursa harului era in pantecele Fecioarei, cum ar fi putut sa fie harul doar exterior?
Decebal este ortodox, doar ca interpreteaza unele lucruri prin propriul rationament, si ajunge cateodata la concluzii personale, chiar daca sunt diferite de ce spune invatatura.

Decebal, jertfa Mantuitorului este mantuirea obiectiva a fost pentru iertarea pacatului stramosesc. Dar aceasta a fost facuta de Iisus si nu avea efect asupra oamenilor daca ramanea doar atat. Ca sa aiba efect si asupra oamenilor a fost trimis harul. Protestantii (sau unii din ei) spun ca jertfa are efect direct asupra oamenilor, chiar daca nu cred sau nu se boteaza.
In cazul Sfintei Fecioare prin Intrupare Iisus a avut legatura directa cu Sfanta Fecioara, nu doar cu ajutorul harului. Stergerea pacatului stramosesc (adica inaltarea firii cazute) a avut lor inainte de Cincizecime in cazul Sfintei Fecioare, la toti ceilalti numai dupa pogorarea harului si dupa Botez, tocmai de aceea.

stergerea pacatului stramosesc in cazul Maicii Domnului s-a facut in momentul in care Hristos a coborat in pantecele Fecioarei

In analizele pe care le faceti pe aceasta tema ati putea aduce in discutie omilia Sfantului Nicolae Cabasilla referitoare la Bunavestire.Recomandarea mea nu este intimplatoare intrucat el este considerat a fi un isihast laic,un intelectual care a dobandit sfintenia in lume.Daca veti cauta pe tema asta veti observa ca mama sa,la randul ei, a facut parte dintr-un cerc isihast fondat la Tesalonic de un ucenic al Sfantului Grigore Sinaitul,pe nume Isiodor Buchir.Sa cautati omilia respectiva,ar fi un interesant punct de discutie.Numai bine.

Dumneavoastră nu faceţi o interpretare corectă cuvintelor Scripturii, ci o faceţi după ureche, că aşa vi se pare dumneavoastră, că aşa aţi auzit la alţii, că aşa vedeţi tot felul de superstiţioşi preumblându-se nestingheriţi prin Biserica Ortodoxă.

Vă rog deci să studiaţi interpretările Sfinţilor Părinţi, nu ale unor forumişti care sunt departe foarte de nivelul spiritual şi teologic al Părinţilor.

<< Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19). (Sfântul Chiril al Alexandriei)

<< Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19). (Sfântul Chiril al Alexandriei)

<< Dar, deoarece Făcătorul tuturor a voit să recapituleze toate în bună rânduială în Hristos (Efes. 1, 10) şi să readucă la starea de la început firea omului, îi făgăduieşte împreună cu altele să-i dăruiască iarăşi acesteia pe Duhul Sfânt. Căci nu era cu putinţă ca ea să revină altfel la stabilitatea neclintită în cele bune. De aceea hotărăşte ca timp al pogorârii Duhului la noi timpul venirii la noi a lui Hristos şi de aceea făgăduieşte, zicând: „În zilele acelea, adică în cele ale Mântuitorului nostru, voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul” (Ioil 3, 10). Căci, de vreme ce la timpul generozităţii (dumnezeieşti) a trimis pe Unul-Născut ca Mijlocitor pe pământ cu trupul, adică om, născut, după Sfânta Scriptură, din femeie, Dumnezeu şi Tatăl a dat iarăşi Duhul, iar Hristos L-a primit pe Duhul ca pârgă a firii înnoite. De aceea Ioan a mărturisit, zicând: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer şi a rămas peste El” (Mt. 3, 16).

<< Şi L-a primit, cum? Căci spusa aceasta se cere în mod necesar explicată. O spunea aceasta, oare, pentru că nu-L avea El însuşi? Să nu fie! Căci Duhul este al Fiului şi nu e din afara Lui, cum Se uneşte cu noi dăruindu-ni-Se de la Dumnezeu, ci există în El prin fire, ca şi în Tatăl şi prin El vine în Sfinţi, împărţit de la Tatăl. Se spune că L-a primit întrucât S-a făcut om şi era potrivit omului să-L primească. Dar, existând ca Fiu al lui Dumnezeu şi Tatăl, născut din fiinţa Lui înainte de întrupare, mai bine-zis înainte de toţi vecii, nu se supără deloc când, făcându-Se om, Îi spune Dumnezeu şi Tatăl: „Fiu Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut” (Ps. 2, 7; Evr. l, 5). Căci zice că pe Cel ce este Dumnezeu dinainte de veci, născut din El, L-a născut azi ca să ne primească pe noi în El spre înfiere (Efes. 1, 5), fiindcă toată firea noastră a luat existenţa înnoită prin El, întrucât a fost om. Aşa având şi pe Duhul Său, se spune iarăşi că L-a dat Fiului ca să dobândim şi noi în El pe Duhul. Deci din această cauză a primit, precum s-a scris, şi sămânţa lui Avram (Evr. 2, 16), şi S-a făcut în toate asemenea fraţilor Săi. Astfel, nu primeşte Duhul Sfânt pentru Sine, căci Duhul este al Lui şi în El şi prin El, precum am spus înainte. Dar, deoarece, făcându-Se om, a avut în El firea întreagă, ca s-o îndrepteze întreagă întorcând-o la starea de la început, se zice că a primit ca om şi pe Duhul.

<< Deci, pe lângă cele spuse, mai trebuie gândit şi la aceea: Urmând cugetării înţelepte şi întăriţi de cuvintele dumnezeieştii Scripturi, vom vedea că Hristos nu a primit pe Duhul pentru Sine, ci mai degrabă L-a primit în Sine pentru noi. Căci toate bunătăţile vin şi la noi prin El (Rom. 8, 3). Fiindcă deoarece protopărintele Adam n-a păstrat harul Duhului, abătându-se, din amăgire, spre neascultare şi păcat, şi astfel întreaga fire s-a păgubit în el de binele dăruit de Dumnezeu, în mod necesar Dumnezeu- Cuvântul, Care nu cunoaşte schimbare, S-a făcut om ca, primind ca om binele, să-l păstreze pe seama firii Sale în mod neschimbat. Tâlcuitor al acestor taine ni se face nouă şi dumnezeiescul Psalmist. Căci zice către Fiul: „Iubit-ai dreptatea şi urât-ai nedreptatea. Pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtaşii Tăi” (Ps. 44, 9). Deoarece, zice, ai iubit pururea dreptatea, căci eşti Dumnezeul cel drept, neputându-Te abate de la aceasta, şi ai urât nedreptatea, căci pururea Îţi este prin fire urât răul, ca Dumnezeu iubitor de dreptate, pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeu şi Tatăl. Căci Tu, Cel ce ai ca o prerogativă a firii proprii dreptatea neschimbată, nu Te poţi strămuta niciodată spre păcatul pe care nu l-ai cunoscut. Iar având-o astfel, întrucât Te-ai făcut om, ai păstrat neîndoielnic în Tine Însuţi, pe seama umanităţii, ungerea sfântă de la Dumnezeu şi Tatăl, adică pe Duhul. S-a făcut deci Unul-Născut om ca noi, ca întru El, ca în primul, să avem întoarse bunătăţile şi harul Duhului să se păstreze ferm înrădăcinat pe seama întregii firi; Unul-Născut, dăruindu-ne stabilitatea firii Lui, adică a Celui ce era Cuvântul din Dumnezeu-Tatăl, deoarece firea omului fusese condamnată în Adam, ca instabilă şi căzută în tot felul de abateri. Precum deci din schimbarea primului om trecuse la toată firea păgubirea de cele bune, la fel, în Cel ce n-a cunoscut schimbarea stăruirii în darurile dumnezeieşti se află redobândirea lor în tot neamul omenesc.

Dar ce este, cumva citatele pe care le-am dat de la sfântul Chiril al Alexandriei nu vă par suficiente. Însă cu ocazia aceasta putem să vedem cu adevărat cât de departe a fost şi este gândirea Sfinţilor Părinţi faţă de cugetarea celorlalţi credincioşi. În astfel de probleme sensibile, greu de înţeles şi de explicat se vede diferenţa de categorie între simpli creştini şi Sfinţii Părinţi. De aceea Biserica Ortodoxă are pe Sfinţii Părinţi ca normativi în credinţă, iar nu pe oricine. Aici se vede diferenţa între cugetarea creştinilor simpli şi Sfânta Tradiţie a Bisericii lui Hristos. Însă superstiţioşii nu vor să facă ascultare de Sfânta Tradiţie, ei au propriile lor tradiţii, făcute nu după călăuzirea Duhului Sfânt, ci după cum îşi închipuie ei, după cum le convine lor, după ceea ce li se pare lor că ar fi adevărul. Ei şi propriile lor interpretări, nesusţinute de nimeni după cum preabine se vede; ei şi nu Sfinţii Părinţi. Ei nici măcar nu se obosesc să citească, să vadă dacă pot să înţeleagă, nuuuu, ei trebuie neapărat să dea replicile fără să studieze, că nu contează care este de fapt adevărul, ci contează ca "părerea" lor "autoritativă" să fie ultima, ca şi cum ăsta ar fi criteriul adevărului. Am dat nişte citate din sfântul Chiril al Alexandriei, citate de o dificultate apreciabilă, este vorba de o parte hard a teologiei creştine autentice (adică de la Tradiţie), dar oare nu este absolut suspect că ei, superstiţioşii care vor să îşi ridice părelnicele lor iluzii la statut de adevăr, nici măcar nu citesc Sfinţii Părinţi, şi chiar şi dacă citesc se comportă cu o nonşalanţă, cu o "familiaritate" atât de suspectă de parcă ar fi citit un banc cu Bulă; cum este posibil să treci peste cuvintele Sfinţilor Părinţi, şi nici măcar să te întrebi: "Eu, eu, AM ÎNŢELES CEVA? AM ÎNŢELES CEVA CU ADEVĂRAT? NU CUMVA DOAR MI SE PARE MIE CĂ AŞ FI ÎNŢELES?" Dar deţinătorii de prea multe "certitudini" prefabricate nu au timp de întrebări şi de cugetare, nu au timp de pus lucrurile la îndoială, nu au timp de Sfinţii Părinţi, dar au timp de ei şi de ieftinele lor prefabricate. Ei nu iubesc aurul teologic lămurit în focul Duhului Sfânt, aurul teologic al Sfintei Tradiţii; ei au altele, măhh, înţelegi? Trebuie să îţi dea repede replica aşa ca să "îţi închidă gura" că "sminteşti", că doară ei sunt ortodocşii, şi ei sunt ăi de referinţă, glasul lor trebuie să se audă, şi dacă se poate cât mai tare, dar nu Sfânta Tradiţie, nu Sfinţii Părinţi.

Figura Maicii Domnului si semnificatiile diferitelor momente ale vietii ei au fost talcuite pe tot parcursul dezvoltatii gandirii patristice,in diferite contexte sau dimensiuni ale analizei.Chiril al Alexandriei reprezinta un moment teologic si cred ca ar fi oarecum injust sa-i cer sa aiba aceiasi intelegere cu Cabasila,nu neaparat diferita ca esenta dar dintr-un alt unghi al abordarii.Personal nu vad nici o problema in a urmari o abordare pe tot parcursul unei gandiri pt a o surprinde in diferite faze,nu am cum sa limitez totul la un Parinte sau la un moment istoric,cred ca nici ei nu si-ar fi dorit asta.M-ar interesa o analiza a dvs la respectiva omilie,chiar in paralel cu gandirea lui Chiril,eu daca m-as apuca,si evit asta,m-as duce tocmai la textul biblic,contextul iudaic,lumea apocrifelor(sunt importante pt ca arata nu numai ce nu s-a retinut dar si modul evolutiei evlaviei populare paralela cu imbisericirii credinciosilor) si a traditiei (abordarea Sfantului Vasile cel Mare care o numeste ,,Biserica Sfintita si Rai Cuvantator"-a se vedea axion la Liturghia sfantului)si as sfarsi finalmente intr-o previzibila redaktionsgeschichte a textului biblic.Speram ca dvs sa realizati o integrare patristica cu o anvergura superioara,chiar avand ca bun punct de plecare spusele lui Chiril.PS:am recomandat omilia pt ca am citit-o cu mare atentie si chiar cred ca are pasaje ce merita analizate.Daca nu considerati necesar nu-i nici o problema,propunerea mea era doar o propunere fara caracter coercitiv :) Numai bine.

Scuze, Decebal, dar faptul ca ne citezi din Sf. Chiril al Alexandriei, nu te face, prin felul in care o percepi pe Maica Domnului mai putin neoprotestant.
Acum, cat am inteles si cat nu, Dumnezeu stie. Totusi, daca nu ai de adus alte argumente, atunci opreste-te si nu incepe sa categorisesti, ca nu e crestin.

Eu nu am venit cu ideile mele in privinta efectelor umbririi Fecioarei Maria, ci le-am citit in lucrarea pe care am mentionat-o.
Ai citit-o, Decebal?
Ce parere ai despre aceasta lucrare?
Ti se pare ca e scrisa din pura superstitie, sau este argumentata teologic?
Pr. Staniloae este o somitate in teologie; indraznesti sa il faci superstitios?!?
Raspunde!

Nu ai impresia ca ai mers prea departe, ingamfandu-te, ca ai citit si l-ai inteles pe Sf. Chiril al Alexandriei?
Ia mai bine aminte la propria ta persoana!
De obicei diavolul ii sopteste celui ingamfat asemenea ganduri in ureche!

Atunci cand Preasfanta Nascatoare de Dumnzezeu, care tocmai zamislise prin puterea Duhului Sfant, a salutat-o pe Elisabeta, “pruncul a saltat in pantece” (Luca 1, 41). Asadar, el s-a facut profet si a transmis darul proorocirii si mamei sale, pentru ca aceasta a recunoscut-o pe Maica Domnului (Sfantul Grigorie Palama).

Cinstitul Inaintemergator si Botezator Ioan a avut un rol important in Botezul lui Hristos. El a fost o mare personalitate si un mare profet care s-a aflat in punctul de trecere dintre Vechiul si Noul Testament, pentru ca a fost ultimul profet al Legii vechi si primul ce apartine Legii noi.
http://www.razbointrucuvant.ro/wp-co...1/StJean14.jpg

Ce să vă spun!! :))) După ce am fost nebun şi stilist, taliban şi extremist, intolerant, sectar extremist ortodox, ba chiar capul unei astfel de reţele de sectari extremişti ortodocşi, apoi filetist, pietist şi sectant de interior, apoi neoprotestant, încep încetul cu încetul să mă stabilesc la "casa mea", neoprotestantismul fervent, sau după alţii, "un amestec de gandire catolica, neoprotestanta, atee etc. asezonata (cateodata) cu citate din Sfintii ortodocsi si din Sfintii Parinti ortodocsi". Mare Ţi-e grădina Doamne, şi mulţi i-au mai sărit pârleazul.

Aşa sunt unii pe aici care trec cu aşa o nonşalanţă peste Sfinţii Părinţi. Mi-am spus punctul de vedere în postarea anterioară şi mă îndoiesc că vreunul dintre cei care fac abstracţie de Sfinţii Părinţi va pune vreodată la modul serios mâna pe studiul creştinismului.

Doamnă, eu vă rog mult să încercaţi să mai şi înţelegeţi textele, nu doar să le citiţi şi să le citaţi, luându-vă după aparenţe. V-am mai explicat şi dumneavoastră şi altora, că una este umbrirea Duhului şi alta este primirea Duhului, aceea despre care vorbeşte Sf Apostol Ioan şi Sf Chiril. Textele sfântului Chiril sunt atât de grăitoare, problema este că ele mai trebuie şi citite şi înţelese, că altfel aruncăm teologia ortodoxă autentică pe fereastră. V-am dat citate clare de la Sfântul Chiril care vorbesc tocmai despre această diferenţă dintre harul interior şi cel exterior, precum şi despre ceea ce înseamnă dăruirea Duhului după Învierea lui Hristos. Citatele, studiate la modul responsabil, sunt mai mult decât grăitoare. Dar am văzut că toţi treceţi peste ele ca şi cum voi aţi fi nişte autorităţi mai mari decât Sfinţii Părinţi în teologia creştină.

Ce să răspund? Nu am văzut nimic la Dumitru Stăniloae care să contrazică pe sfântul Chiril al Alexandriei sau să suţină ceea ce spuneţi dumneavoastră, Cătălin, etc. Ca să fiu mai clar, aşa cum greşit interpretaţi pe Sfântul Ioan Teologul şi Evanghelia după Ioan, precum şi pe Sfântul Chiril, aşa greşit îl interpretaţi şi pe Dumitru Stăniloae. Mie lucrurile îmi sunt foarte clare. Citatele pe care le-aţi adus conţin idei la care am răspuns de n ori pe acest thread, doar vă faceţi că nu vedeţi sau că nu înţelegeţi şi reluaţi lucrurile de la capăt, ca şi cum nu v-aş fi răspuns şi ca şi cum citatele pe care le-am dat nu ar fi suficient de lămuritoare.