Nu ai inteles, Noesis. Asa ne invata biblia sa spunem, ca sa nu judecam noi, ci Dumnezeu.
In rest poti spune ce vrei, cat timp e parerea ta personala.

Anca, poate vrei sa spui ca Sf. I.G. de A. ar fi fost un bun ortodox este altceva, Chiar Cu totul altceva... deoarece nu decizi tu autoimat apartenenta lui. Nu ai de unde sa stii ca nu ar fi trecut la catolici.

asa cum eu aud des din partea unora si altora

Domnu' Andrei...sa stiti ca ati fi fost un bun hidus,....... sau sa stiti ca ati fi fost un bun budist sau musulman....

iar un baiat chiar s-a aplecat si mi-a pupat picioarele la incheierea unui curs pe care l-am predat in semn de multumire(asa cum mi-a explicat) si respect profund pentru un invatator

...cand de fapt tot noi judecam. Am inteles perfect ce vroiai sa spui. Dar chiar si a spune " sa te certe Domnul" nu este de fapt o judecata a noastra (ta) ? In ce masura avem noi dreptul chiar sa spunem cuvintele astea? Ii atragem cumva atentia lui Dumnezeu ca uite, chipurile, cineva face aici o greseala grozava, si Doamne, ai grija sa il certi? Sau ce rost are?

Decat sa te ascunzi dupa deget, si sa il dai pe Dumnezeu la inaintare, mai bine spui pur si simplu: " Personal nu sunt de acord cu parerea ta, iata de ce:... . "

Da, cred ca esti pus pe glume, Andrei!

Nu, Noesis. Este citat din biblie.

Nu este nici o gluma, asa a fost!.
Chiar am fost intrebat cu diverse ocazii

In cazul acesta, felicitari!

Atunci da citatul cu verset si capitol, sa vad contextul. Oricum nu avem noi dreptul sa judecam cine ar trebui si cine nu ar trebui pedepsit de Dumnezeu.

Nu e judecata, ci incheiere de discutie!

Am mentionat: Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iuda

uite, stateam si ma gandeam... oare sa fie un progres sau un regres, ca pana acum incheiai discutiile cu "Dumnezeu sa te binecuvanteze!":25:

Esti off-topic, Mirela; si ATACUL LA PERSOANA NU ESTE ACCEPTAT PE FORUM.
E cazul sa te conformezi si tu!

A, deci discutam numai ce-ti convine. Bun si asa. Crezi ce vrei, dar sper sa iti dai seama pana la urma.

Deseori am cugetat acestea,dar nici ca o puteam spune atat de bine.Foarte echilibrat gandit Mirela! Si aceasta pentru ca...gandesti cu propria-ti minte.

Si totusi,nu este acelasi lucru,atata timp cat aceasta casatorie pamanteana este lasata de Dumnezeu pentru trairea in echilibru,aceasta casatorie este o taina si in ea se spune clar;"ceea ce Dumnezeu leaga,omul sa nu dezlege!".
Insa,pentru casatoria de cealalta parte nu Dumnezeu a lasat-o,nu a binecuvantat-o,ci a foat inventata de oameni,oameni ca noi cu altfel de dorinte pentru mantuire.Aceasta casatorie nu reprezinta o taina,nu este legata in mod oficial de Dumnezeu.Si totusi,diferenta imensa dintre cele doua casatorii este ca,cea oficiala cu aproapele nu este luata atat de serios de biserica,ca si cea "neoficiala"cu Hristos.Este un paradox,pana la urma,atata timp cat insusi preotul oficiaza o a doua casatorie,deci binecuvantand in acest fel destramarea celei dintai,apoi,preotul nu te indeamna spre pocainta pentru divortul lumesc si nici spre intoarcere,asa cum se intampla in manastire IN MOD OBLIGATORIU.
Si aceste erori sfruntate pot continua,daca divortezi primesti dupa un timp,relativ acceptabil Sf.Impartasanie,dar daca "divortezi"de Hristos nu primesti niciodata,adica pana ce ai lumanarea la cap spre lumea de dincolo.
Si toate acestea pentru ca Dumnezeu TACE,Dumnezeul de care se presupune ca divortezi nu spune nimic,ci tot oamenii spun ceea ce cred,ceea ce le debiteaza mintea...si actioneaza aspru fiindca isi permit,caci si-asa "Mirele" nu are a spune nimic in aceasta priviinta.
Mie mi-e sila de toata aceasta imbrobodire psihologica,daca ati citi mai mult ceea ce a facut Mantuitorul pe pamant,de ceea ce a spus si a lasat scris,atunci ati vedea ca nu puteti sluji Sf.Parinti,care de altfel au fost la fel de muritori ca noi pe pamant,mai mult decat Lui Dumnezeu Insusi,ca sa nu ma vorbim ca si cuvintele acestora au fost in fel si chip contorsionate si aduse acolo unde vor oamenii,la rau,la pedeapsa,la judecata si,nicidecum iubire.Daca este sa aprofundam Sf.Scriptura eu va garantez ca nu se potriveste viata de manastire si intreaga conceptie a acesteia cu cele lasate de Dumnezeu insasi pe pamant.
Oricum,stiu ca nu sunteti pentru aprofundare,nici pentru gandirea cu propria minte,ci pentru copypaste si alte cuvinte culese din prin alte parti,nu din propria minte si intelegere...ceea ce ma depasesc,atunci cand este vorba de o conversatie practica.
Mie,oricum imi este sila de toata aceasta amagire si lipsa de iubire fata de oameni,din manastire,acolo totul se face in virtutea sinelui si nu a aproapelui,acolo ura are o definitie directionata spre mantuire,acolo nepasarea este justificata de incercare si ascultare,acolo orice mijocie si mizerie se invoca prin credinta,acolo chinul are un pretext de izbavire,dar nu un chin tamaduitor ci unul venit din inima omului primitiv si uracios,numai iubirea de aproapele si eforturile pentru acesta,nu.
Nu ar trebui sa dispara,caci o respect,ci ar trebui sa-si revizuiasca principiile,sa si le indrepte mai cu precadere spre ceea ce este mai important pe pamant,fata de Dumnezeu,spre iubire si intelegerea umana,sa aiba parte de o educatie adecvata,poate chiar si una sociala,fiindca este nevoie pentru o dezvoltare armonioasa a caracterului si intelegerea propriului statut.
Dumnezeu a facut totul pentru oameni,a spus sa facem totul pentru oameni,nu sa ne dedicam Lui,in virtutea unei vieti departe de oameni si nevoile acestora.Dumnezeu a fost atat de smerit,incat nu vom intelege niciodata,atata timp cat ne ridicam mai presus de ceea ce a facut Acesta,mai presus de fiinta si de mersul rational al lucrurilor.
Dumnezeu nu a stat pe langa preoti,pe langa farisei,nu a stat sa se roage permanent ignorand pe oameni,a stat printre oameni,pentru oamenii simpli,i-a ajutat indiferent de zi,i-a ospatat indiferent de zi,i-a mangaiat indiferent de statutul acestora,i-a alinat indiferent de credinta.
NOI,NU SUNTEM DECAT NISTE MANDRI SI FATARNICI!!!!!
Simplitatea si iubirea te pot mantui,mai degraba decat toata aceasta teologie controversata si sifisticata,care ramane prin sine la un nivel inert.

Se tot vorbeste si se critica pe forum Infailibilitatea Papei,statutul de zei al conducatorilor vechiloi egipteni,dar nu vedem barna din ochiul propriu,ortodoxii se inchina si cred mai degraba in Pr.Cleopa,Pr.Arsenie Boca,in Sf.Parinit pe care-i invoca permanent,dar mai ales atunci cand credinta vrea sa-si indreptateasca ura si dispretul fata de oameni.Ortodoxii cred mai degraba in acestia decat in Dumnezeu Insusi,decat in Mantuitorul.Cuvintele,adevaratele cuvinte si Statutul Mantuitorului pe Pamant sunt mentionate doar sporadec.
...Stiu,veti spune ca-i citati pe Duhovinci pentru intarirea credintei in Dumnezeu,iar eu va spus sa recititi toul de pe forum si veti vedea ca,mai degraba omiteti sistematic ceea ce doreste cu adevarat Dumnezeu de la oameni,si sunteti aplecati mai cu precadere spre pedeapsa,spre ura si discriminare...prin citarea Duhovnicilor,cahiar daca uneori acestia doar sunt interpretati in fel si chip.

Si cum stii ce vrea Dumnezeu? Crezi ca esti suficient de luminata sa întelegi Scriptura?

Parintii au renuntat la viata lor si de aceea Duhul Sfânt i-a inspirat si ei sunt modelul, daca nu avem mintea lor înseamna ca suntem bolnavi. Ei sunt adevaratii crestini, nu exista alt tip de crestini sau crestinism. Fiindca celelalte 'tipuri' de crestinism nu sunt bazate pe inspiratia Duhului Sfânt ci pe parerile unor oameni care se calauzeau cu mintea lor.

Da,ai si tu dreptate in felul tau,bine-nteles ca ai,caci doar nu putem gandi toti la fel...Oricum,ai si "boala",in felul tau,altfel nu vad cum ne-am mai razboi aici in idei,daca nu am avea "gargauni" specifici fiecare,iar acestia pot fi cel mai bine dezvoltati,atunci cand vine vorba de vre-o doctrina religioasa,care mai de care mai interpretata individual.

Ma refeream strict la mine, Noesis. Doar nu-ti pot interzice tie si altora sa nu scrieti!

Erata: Doar nu va pot interzice voua sa nu scrieti.

Imi cer iertare pentru ultima mea interventie. Am preferat cu buna stiinta sa va suparati putin si pe mine, nu ca as detine eu adevarul, dar nici sa nu rada dracii de noi nu-mi place.

Nici Sfantul Isaac Sirul n-a putut rezista mult in viata de obste, preferand sa se intoarca in pustie datorita unor sminteli pe care le-a observat cand a fost numit episcop. Am gasit cateva cuvinte ziditoare de suflet scrise de acest sfant in varianta audio.
<script src='http://www.crestinortodox.ro/audio/e87671' type='text/javascript'></script>03 Despre lepadare - Sfantul Isaac Sirul


De fapt, fiecare priveste realitatea din unghiuri diferite si ne completam unii pe altii. Iar intoarcerea la Sfintii Parinti ne ajuta sa iesim din impas. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe drumul mantuirii.

Fragmentul audio pe care am vrut sa-l postez face parte din Filocalia, vol. 10, partea a treia. Imi cer scuze ca nu prea ma pricep sa postez.

De ce vorbim mereu de Sfinti si nu vorbim de oamenii de langa noi?De ce vorbim mereu de virtutiile de pe hartie si nu vorbim de propriile virtuti concret,daca le avem?De ce vorbim mereu de nadejdea izbavirii si-a curatirii,si nu vorbim de ceea ce facem concret,acum si aici?De ce vorbim mereu de citatele altora si nu vorbim despre ceea ce gandim noi insine?De ce vorbim mereu despre atitudinile altora si nu despre a noastra?De ce vorbim mereu despre despre pacate si catalogarea acestora si nu vorbim despre propriile faradelegi si situarea lor pe axa caracterului propriu.Fiindca,orice am fi,orice am gandi si am face pe parcursul vietii,totul ne defineste,totul spune ceva despre noi si credinta pe care o concepem.Pana la urma credinta reprezinta un act aproape particular,fiindca se vede,ea este cel mai adesesea reprezentata de propriul caracter,dupa care de simtirea si doctrina religioasa.Credinta o adaptam,practic,mediului in care traim si am trait de cand suntem,educatiei pe care o avem,timpului pe care-l traim,sentimentelor pe care le detinem,experientelor pe care le-am avut si le avem permanent.Credinta este mai mult decat o marturisire a ceea ce am citit,ea reprezinta asimilarea tuturor lucrurilor in viata noastra,a tuturor sentimentelor,a tuturor situatiilor si oamenilor inconjuratori.Credinta o interpretam si ne-o insusim exact dupa personalitatea care ne defineste,iar personalitatea care ne defineste este facuta din fiecare clipa a vietii noastre,anterioare si prezente.
Degeaba invocam la infinit Sfintii,noi nu le putem atinge desavarsirea,astfel devenim niste razvratiti ai conceptelor curate ale acestora deduse din curatirea vietii si-a simtirii lor,astfel devenim rivali cu noi insine si cu semenii nostri,tocmai pentru ca tindem spre desavarsirea lor,fara sa ne curatim indeajuns pre noi insine.

Iata un punct de vedere neo-protestant; nimic altceva.

Pana acum eram new age,acum sunt de prin partea neo protestantismului!!!Bun1,asa mai invat si eu cate ceva despre altii,orice cunostinta valoreaza in sine,eu le cantaresc nu le resping inainte de a le gandi....
Deci,mai bine mai si ganditi cei carora va este teama ca cei din jur nu va respecta "ortodoxia",apoi o veti confirma si mai cu precizie.

Sa vorbim despre propriile virtuti nu mi se pare o fapta crestineasca. Dam in slava desarta, in mandrie si in alte pacate. Este trebuinta sa-i avem ca reper pe sfinti si nu pe oamenii de langa noi caci de la sfinti invatam sa mergem pe calea cea adevarata. Omul de langa noi se mai poate impotmoli pe drumul mantuirii.

Sa incercam sa gandim noi insine totdeauna si sa evitam Scrierile Sfintilor Parinti iarasi nu mi se pare o treaba inteleapta. Mai bine sa spun un citat si sa ma creada lumea cum doreste decat sa spun o vorba prin care as putea sa-l smintesc pe fratele meu. Niciun efort nu e zadarnic in final.

Dumnezeu ne poate lumina sa nu ramanem niste simpli razvratiti daca staruim. Am avut marea bucurie sa am un duhovnic bun, sa vad cum se manifesta sfintenia si de aceea cred ca niciun efort duhovnicesc in timp nu este zadarnic. M-a mustrat, mi-a indrumat pasii spre pocainta cand cu blandete cand cu duritate incurajandu-ma sa caut intelepciunea in Noul Testament, in Scrierile Sfintilor Parinti si in poruncile divine.

Imi spovedeam pacatele mari si mici, dar si gandurile. Stia cand sa fie intelegator si cand sa ma certe. Nu l-am gasit insa cu usurinta. Inainte de a ma afla sub povatuirea lui eram si eu sceptica. Acum cred ca mantuirea este posibila. Desi a plecat la cele vesnice, pentru mine traieste. Mi-a umplut sufletul de bucurie desi mi-a spus uneori ca sunt un nimic pentru a ma smeri. Mi-a dat curajul sa merg pe drumul mantuirii, dar mi-a atras atentia ca atunci cand cauti calea mantuirii nu trebuie sa te mai uiti in urma. Odata ce ai spovedit pacatul mare sau mic, important e sa nu-l repeti, nu s-o lungesti la nesfarsit spunand ca esti pacatos, dar sa starui in pacat.

Sigur ca trebuie sa avem curajul de a fi noi insine, dar nu in imprastiere, ci in ascultare ferma de poruncile divine si de invataturile Sfintilor Parinti. Altminteri ne putem primejdui mantuirea. Multe din cuvintele pe care le scriu adesea sunt inspirate din perioada in care m-am aflat sub povatuirea parintelui Gabriel Nicu sau din scrierile altor Sfinti Parinti. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate bucurii si necazuri, pentru prietenii si neprietenii pe care mi i-a scos in cale, pentru sanatate si pentru boala, pentru avantajele materiale, dar si pentru pagube, caci toate cu intelepciune mi le-a daruit.

,,Cine vrea sa se mantuiasca cu intrebarea trebuie sa calatoreasca.'' - spunea cineva. Bucurie tuturor!

Multe din aspectele pe care le amintesti sunt explicate foarte bine si de Ory mai sus. Totul este sa-i citesti cu atentie postarea, mai ales ultima parte... unde are mare dreptate si denota maturitate in gindire.

Nimic nu pot, nimic nu stiu, nimic nu sunt fara ajutorul lui Dumnezeu. Nu pot spune ca am parasit definitiv niciun pacat, pana in clipa mortii, de frica sa nu cad in mandrie, iar diavolul sa-mi trimita in urmatoarea clipa o ispita si sa cad din nou in pacatul pe care cu ajutorul lui Dumnezeu l-am alungat. Virtutile le stie Dumnezeu, iar pacatele le stie duhovnicul si Dumnezeu. Noi sa incercam sa ne incurajam pe drumul mantuirii, daca se poate. De nimic nu se supara Dumnezeu mai mult decat de pacatul mandriei noastre. Dumnezeu sa ne calauzeasca spre adevarata intelepciune pe toti.

Interesant punct de vedere.
Din ce spui tu fiecare ar trebui sa aiba credinta lui.
Din pacate nu credinta noastra ne mantuieste ci credinta in Dumnezeu ,cu ea mergem la judecata.
Fara un indrumator duhovnicesc ,duhovnic ,sfint parinte nu ne putem mantui.Si in Scriptura scrie ca primii crestini staruiau in invataturile apostolilor.
Nu vorbesti nimic despre curatirea de patimi ,pocainta ,iubirea aproapelui ,milostenie.
Daca tot vii cu inovatii fii tu prima care isi marturiseste slabiciunile ,virtutile,trairile.
Desi este vanare de vant asta ,omul e schimbator si nu vad ce rod ar avea acesta spovedanie publica care mai mult ar duce la smintirea celor din jur. Iar peste ceva timp ai vedea ca nu mai esti aceeasi ,nu mai gandesti la fel.
Da ,interesant punct de vedere ,numai ortodox nu.

No comment!
"Odata cu Lumina,Dumnezeu revarsa asupra pamantului si principiul gandirii,simtirii si cugetarii!"

Sunt de acord cu tine Anita din acest punct de vedere. candva si eu am militat pentru o relatie mai deschisa intre noi dar Timpul mi-a arata ca este total gresit. Prieteniile virtuale sunt totusi "prietenii virtuale"!! Niciodata nu poti intelege pe delin um om, pana nu "il mirosi" cum imi place mie sa spun. Sa vorbesti cu si despre el/tine virtual e una, iar a sta efectiv unul in fata celuilalt este cu totul altceva. O spun din experienta. M-am intalnit cu cativa colegi de forum si sincerc va spun e cu totul altfel.. Insa o inteleg si pe Ory. Se simte "incoltita"..deja prea multe locuri unde se vorbeste despre ea. Si nu cred ca se simte bine!! Eu una nu m-as simti! Una e sa combati ideea cuiva si alta sa nu ii citesti cu atentie si fara a fi partinitor mesajele. Daca aceste discutii au scopul de a ajuta, atunci trebuie intai intrebat daca [COLOR=Red]ea doreste asta[/COLOR]! parerea mea....

Si tu crezi ca atitudinea asta e pe placul duhovnicului ta, Jenica? Nu ti-a spus ca nu poti schimba lumea? Atunci conformeaza-te! Ascultarea inainte de toate.
Prin asta nu-ti interzic sa iti spui cuvantul, ci doar te atentionez ca nu respecti ceea ce ti s-a spus de catre duhovnic. Si apoi ne plangem ca nu am pus inceput bun...
Cel mai normal e ca tocmai in asemenea situatii sa tinem cont de cuvintele duhovniciúlui, caci el ne cunoaste cel mai bine si stie daca suntem pregatiti sau nu de asemenea confruntari ca cea actuala.

Iti multumesc Anca. dar te rog sa imi spui prin ce am incalcat porunca duhovnicului? Poate eu gresesc cu adevarat si nu sunt capabila sa vad. Ajuta-ma tu te rog. In postul ainterior mi-am spus doar parerea personala. Nu am rugat sa va schimbati, nici nu doresc asta! Cu atat mai mult stiu nu al meu este a schimba ceva! Daca postarile mele te-au suparat atunci te rog iarta-ma! De obicei e bine insa sa tinem cont daca ne spune doar o persoana sau mai multe...Unul poate gresi, dar cand sunt mai multi...poate exista si un strop de adevar. Nadajduiesc ca ai inteles corect mesajul meu.

In spatele prietenilor virtuali se afla oameni. Am gasit oameni adevarati si prieteni adevarati pe acest forum; ne-am vazut si am simtit aceeasi dragoste, pe care o simteam din mesaje, si la vedere. Si asta pentru ca vorbesc de oameni sinceri, nu useri, care se ascund in spatele ID-ului.
Jenica, nu putem trage concluzii generalizatoare dupa o intalnire cu cativa useri.

Da Anca! Si eu am intalnit oameni cu O mare!! dar totusi suntem intr-un mediu virtual. Atata timp cat eu nu am posibilitatea sa vad/simt chipul celui ce mi se adreseaza exista riscul sa il inteleg/interpretez gresit. De aceea am spus si ma repet, e bine ca atunci cand nu ai inteles ceva intreaba a doua oara, a treia oara, nu cred ca se va supara nimeni. Nu elimin notiunea de OM, facand referire la virtual, ci incerc sa exprim un adevar. Una e sa imi spui "iarta" virtual si alta fata in fata. Daca gresesc iarta, dar eu astfel simt. :6:

De ce, ai impresia ca nu am inteles ceva? Ba prea am inteles!

Anca, stii bine ca nu am fost de acord cu unele "actiuni" ale lui ory. cand am considerat ca ceva e gresit am spus deschis. Bun...rau...Nu tin partea nimanui..dar nu pot privi cum un om este haituit chiar daca gandeste (uneori) gresit. Sau poate doar...incearca sa se apere...cu mai multa duritate ce-i drept... Eu ma tem ca tocmai acesta atitudine a noastra o va face sa spun "nu mai sport crestinii!!!" ..si ceea ce "Viata" nu a reusit sa distruga, va distruge "credinta" si comportamntul nostru. Nu vreau sa schimb pe nimeni, intelegeti-ma va rog toti!! [COLOR=Red]TOT[/COLOR] ceea ce scriu este ce simt, dar [COLOR=Red]NU[/COLOR] va cer sa luati de bun!! E parerea mea personala pe care mi-o exprim ca voi toti. Daca considerati ca e si ceva bun in ea...atunci este alegerea voastra! Daca e gresit, fiti ingaduitori si ajutati-ma sa imi vad greseala.

Foarte bine ai spus Jenica,ai fost impartiala si ai incercat pe cat posibil sa faci inteles...ceea ce poate fi de inteles,dincolo de aparenta noastra "ravnitoare".

Curios Anca,cum de aduci aminte de oamenii care se ascund in spatele ID-urilor,cand tu esti in aceiasi categorie,diferenta este doar ca tu mai ai si un nume,nu un pseudonim,insa nu cunosc altceva in afara de aceasta...decat "teorii spicuite".Pune si tu o biografie in profil,poate ca si o poza...spune cate ceva de meseria ta(acum,sau in trecut),o minima caracterizare asa cum o fac unii mai sinceri si mai deschisi la inima pe aici,si atunci voi intelege ca esti un personaj,ai o personalitate si nu doar un nume...cum spui!

Am scris deseori despre mine; si am si un nume. Dar numele tau care e ory, caci multi am vrea sa ne rugam pentru tine, cum o facem si pentru ceilalti al caror nume il cunoastem.