Este o varsta inca timpurie, daca Mantuitorul s-a botezat la 30 de ani, cred ca un om cu atat mai mult trebuie sa astepte.

Pai spune tu, pari ca stii si nu vrei sa ne spui si noua. Ne lasi in necunoastere asa?
Pai decat sa-l mai invete cate ceva dupa cat stiu parintii respectivi, mai bine responsabiliate 0 si un botez de ochii lumii la cateva saptamani.

Tot nu ne spui si noua ce se intampla daca un copil moare nebotezat...

Sfintenia nu se transmite ca un microb de la unul la altul, e vorba ca omul credincios poate avea o influenta pozitiva asupra sotiei, sotului, copiilor, dar nu neaparat.

Botezul e unic in sensul ca trebuie sa respecte anumite cerinte, nu ca e practicat de o biserica ce se autoproclama singura, unica, exclusiva etc.

Daca Domnul Isus spune "lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, ca unora ca acestia este Imparatia lui Dumnezeu" cine sunteti voi sa nu-i lasati sa se imbrace il El prin botezul in Hristos?...

În acest citat, Sf Pavel nu precizează că este vorba de păcatele personale sau de păcatul moştenit. Se referă numai la "păcat". Aşa cum spune sfântul, noi credem că Botezul curăţă de orice păcat, adică atât de păcatul ancestral, cât şi de păcatele personale, dacă au existat. Prin urmare, citatul nu sprijină teza dv.

Biserica lui Cristos a clarificat problema aceasta în mod infailibil încă acum mai bine de un mileniu:
Denzinger 372: omul mosteneste nu numai urmarile pacatului ancestral, ci si pacatul insusi

Puneţi mânuţa şi studiaţi documentele Bisericii primare. Nu reluăm aceleaşi dispute cu fiecare generaţie: clopotele nu bat pentru fiecare babă surdă.

Prin acest verset, se arată că păcatele personale nu se transmit transgeneraţional, ci răspunderea este individuală. Nu se referă la păcatul ancestral, deoarece păcatul ancestral nu este "nelegiuirea tatălui lui Mihnea Dragomir", ci "nelegiuirea lui Adam".

Nu-i putem spune asta preotului, deoarece ne va opri de la comuniune. Negarea cu ştiinţă şi obstinaţie chiar şi a unui singur adevăr de credinţă ne-ar plasa în afara Bisericii şi noi mai bine murim decât să păţim aşa ceva.

Da, botezul, pentru a fi valid, trebuie făcut ca orice Sf Taină cu respectarea celor trei condiţii: de intenţie (intenţia de a boteza), de formă (rostirea Sfintei Formule treimice) şi de materie (apa, sau, în caz de extremă necesitate, nisip sau cenuşă). Motivul pentru care Biserica Catolică acceptă şi consideră valid Botezul efectuat de sectanţi (dar nu de mormoni, adventişti şi iehovişti) este acela că administratorul văzut al Botezului poate fi şi un laic. Faptul că acest adminsitrator este în afara Bisericii nu impietează în mod esenţial asupra Botezului (dacă sunt respectate condiţiile validităţii: forma, materia, intenţia), întrucât Sf Sacramente acţioneză "ex opere operato" şi nu depind de vrednicia ministrantului.

Eu voiam sa arat ca acele critici ale protestantilor, asupra BO si BC, prin care se arata ca botezul copilului mic nu este corect pentru ca nu are discernamant, sunt false.
Daca s-ar boteza dupa 18 ani, as mai intelege. Dar cand iti botezi copilul la 11-13 ani, ce alegere mai poate sa faca acesta?

Cazurile de botez la 11-13 ani sunt cazuri singulare, majoritatea tinerilor iau decizia aceasta în jurul vârstei de 16-18 ani (este desigur vorba despre tineri din familii neoprotestante).

Versetul respectiv chiar nu are nevoie de niciun fel de interpretare. Domnul le spune ucenicilor in acea situatie sa-i lase pe copii sa vina la El pentru ca grija cea mare a celor 12 de multe ori era sa-l "protejeze" pe Mantuitorul cand de unii, cand de altii. Nicio legatura cu asa-zisul botez.

Felicitari!
Tocmai ti-a cazut masca si ti se vad ..coltii !
Si vezi ca tocmai te-ai asezat pe tronul de judecata al Domnului !

"Sfânta Evanghelie după Matei"

Cap. 5

22." Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

Cap. 7

2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.

Cap. 12

18. "Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecata neamurilor va vesti.

20. Trestie strivită nu o va frânge şi feştila fumegândă nu o va stinge, până ce nu va scoate, spre biruinţă, judecata. "

16." Starea ta groaznică şi semeţia inimii tale te-au adeverit pe tine, cel ce locuieşti în crăpăturile stâncilor şi care te-ai aşezat pe vârfurile dealurilor! Deşi ţi-ai împletit cuibul tău sus, ca un vultur, şi de acolo te voi arunca, zice Domnul."

Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel

Cap. 3

8. Acum deci vă lepădaţi şi voi de toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră.

Cap. 4

5. Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt afară, preţuind vremea.

Canonul 46 al Sfintilor Apostoli ~ “Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce intelegere poate sa fie intre Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

„Episcopul, sau presbiterul pe cel ce are Botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească. Ca unul ce-şi bate joc de Crucea, şi de moartea Domnului, şi nu osebeşte pe ierei de către minciunoierei.”
[Apost.: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid.: 1]

Canonul 68 al Sfintilor Apostoli spune: "Dacã vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ar primi a doua hirotonie de la oarecine, sã se cateriseascã si el si cel ce l-a hirotonisit. Fãrã numai de ar dovedi, cã de la eretici are hirotonia. Cã cei ce de unii ca acestia sunt botezati, sau hirotonisiti, nici credinciosi, nici Clerici este cu putintã a fi. [ref. Apost: 46, 47; Sobor 1: 8; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartagina: 57, 77, 101]"

Tâlcuirea Pidalionului 1844:
„Afară numai de se va dovedi că are hirotonia de la eretici. Pentru că cei de eretici botezaţi, sau hirotonisiţi, nici măcar creştini pot a fi cu acest ereticesc botez, sau mai bine a zice spurcare,… Pentru aceasta fără primejdie unii ca aceştia şi se botează de ierei dreptslăvitori…”

Canonul de la Cartagina 256 : http://canoaneortodoxe.net/pdf/3.Can...Cartag_256.pdf

Sinodul de la Carthage (in Africa), de la anul 257 AD, care a fost tinut sub administrarea episcopului Cyprian. Cyprian la acest Sinod trateaza problema ridicata de Jubaianus printr-o scrisoare, raspunzind: „referitor la botezul profan al ereticilor, si la juramintul pe care l-am facut: fiind de aceeasi opinie, asa cum am fost si in ocaziile anterioare, ca eretici care vin la Biserica trebuie sa fie botezati si sfintiti cu botezul Bisericii.”(2) Intr-un alt comentariu, Cyprian face observatia ca cei care au fost botezati in Biserica, inloc sa devina adversari si Anticristi, au devenit prieteni si Crestini (3). In afara de aceste doua subiecte despre botez, nu a ramas nimic alteceva in scris in cadru acestui Sinod.

Sinodul de la Trullo, tinut in Est, considerat ca un Sinod Ortodox, are o colectie de 85 de canoane, considerate de unii istorici ca datind inainte de anul 300 AD. Sint multe speculatii referitor la data acestui Sinod, insa multi sint de acord ca lista canoanelor care au fost mentionate in cadru acestui Sinod, dateaza inaintea anului 300 AD.
Canonul 50: „cine nu foloseste 3 scufundari (episcopul) sa fie dat afara.” (4)Canonul 68: „ unul botezat de un episcop, presbiter sau un diacon, ordinat numai de doua ori, nu este valabil”. (5) Trebuia sa fie ordinat de trei ori, in numele Tatalui, Fiului si al Duhului Sfint.

Sinodul de la Ancyra in anul 314 AD.
Canonul 12]: „ Cine a adus un sacrificiu inainte de botezul sau, dupa aceea sa fie considerat nevinovat.” (6) Se refera la cei care in timpul persecutiei, din cauza slabiciunii, au cazut si au adus sacrificii la idoli, dar mai tirziu s-au pocait, punindu-se problema daca astfel de persoane pot fi acceptate la preotie.

Sinodul de la Constantinople in anul 381 AD.
Canonul 8: „ Eunomians botezati cu o singura scufundare, Sabellians, si Phrygians trebuie primiti ca pe niste straini.”

Sinodul de la Trullo in anul 692 AD, numit si Consiliul Quinisext.
Canonul 105: „....dar referitor la Paulinisti, sa gasit cu cuvinta de catre Biserica Catolica, ca ei prin orice mod sa fie rebotezati.”



În contradicţie vădită cu înţelegerea Bisericii stau o serie de hotărâri şi declaraţii referitoare la botez ale ecumeniştilor ortodocşi făcute în Australia, America, Vatican, Liban ş.a. Această nouă ecleziologie cuprinde o învăţătură asupra botezului ereticilor cu rădăcini în teologia romano-catolică, ce a căpătat legitimitate încă din cadrul Conciliului de la Trent şi i s-a dat o nouă exprimare la Conciliul Vatican II.


Papismul medieval „îşi consfinţeşte o stranie adăugire, o taină adiţională în ceea ce-l priveşte, ca organizaţie mondială ale cărei jurisdicţii se întind dincolo de comunitatea cea văzută a Trupului lui Hristos”[17]. Pierzând unitatea istorică cu Sfânta Predanie şi Sfinţii Părinţi, şi ajungând să înţeleagă „catolicitatea doar ca ecumenicitate sau universalitate globală”[18] - cu Roma drept centru, romano-catolicismul „s-a depărtat de chemarea taincă şi viaţa veşnică a Bisericii”[19], realizând astfel „secularizarea sau regionalizarea creştinismului” [20].



Aşadar, poate nu ar trebui să fie uimitor faptul că în punctul ecleziologic de căpătâi, care are de-a face în acelaşi timp cu natura harismatică şi cu cea sobornicească a Bisericii, Papismul medieval s-a despărţit profund de cel mai vestit Părinte al Apusului. În timp ce temeiurile fundamentale ale teologiei sacramentale Latine sunt întemeiate pe scrierile Fericitului Augustin, importanta sa învăţătură asupra validităţii obiective şi a ineficacităţii subiective a tainelor schismaticilor a fost dată deoparte.

Fericitul Augustin susţinea – şi în această privinţă este mai aproape de vederile Sfântului Ciprian [21] decât de cele ale Sfântului Ştefan Episcopul Romei: „Deşi tainele schismaticilor pot fi socotite „valide”, ele nu sunt lucrătoare”[22]. Roma a găsit momentul de a respinge această învăţătură în veacul al şaptesprezecelea, când Janseniştii au citat învăţătura fericitului Augustin pentru a-şi întări afirmaţia potrivit căreia în afara Bisericii nu este har (Extra ecclesiam nulla conceditur gratia). Învăţătura lor – împreună cu cea a Fericitului Augustin – a fost condamnată public de către Papa Clement XI la anul 1713 [23].



Apologeţii latini contemporani nu îl urmează nici pe Sfântul Ciprian, nici pe Fericitul Augustin în „rigorismul” lor, ci se mărturisesc în duhul Sfântului Ştefan Episcopul Romei, „care nu ar fi îngăduit ca botezul ereticilor să fie contestat”[24]. Această tăgăduire a Părinţilor Egiptului nu este una nouă, ci datează cel puţin din secolul al XIII-lea, încă de la Conciliul Lateran [25] care hotărăşte ca: „Din 1215, botezul săvârşit de orice mirean, inclusiv un eretic, un nebotezat sau orice păgân, este acceptat dacă păstrează forma exterioară corectă şi dacă cel ce botează are intenţia de a săvârşi ceea ce săvârşeşte Biserica”[26]. Această poziţie s-a întărit la Conciliul de la Ferrara-Florenţa (1438-1445), în timp ce Conciliul de la Trent (1545-1563) merge până la a anatematiza „pe oricine zice că botezul făcut de eretici nu este valabil”[27]. Codicile Romano-Catolice ale Legii Canonice din 1917 şi 1983 confirmă şi ele această poziţie [28]. http://www.sihastru.net/mirem/tesalonic/peter.html

continuarea
 

"La anul 1583 Papa Grigorie XIII al Romei, schimbînd calendarul iulian, a fãcut numeroase presiuni asupra Patriarhului Constantinopolului din acea vreme - Ieremia al II-lea (1572-1579, 1580-1584, 1587-1595), pentru a-l face sã urmeze inovarea calendaristicã apuseanã. Patriarhul în repetate rînduri l-a refuzat si pentru a pune capãt presiunilor, a convocat un sinod în acelasi an la Constantinopol, unde au luat parte alãturi de el si Patriarhul Silvestru al Alexandriei, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului si multi altii. Acest sinod numit "Pecetluire", trimis cãtre toate bisericile ortodoxe locale, aratã principalele erezii papale si le declarã ca fiind în afara Bisericii Ortodoxe prin anatemizarea celor care le cred si le practicã. Iatã întregul text al "Pecetluirii": "Cãtre toti crestinii adevãrati, mãdulare ale Sfintei, Catholice [Universale] si Apostolesti Biserici de Rãsãrit a lui Hristos din Constantinopol si din tot locul, har, pace si milã vouã de la Atotputernicul Dumnezeu.
Nici un pic de tulburare nu a fãcut în Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat din adîncuri. Si dacã Domnul Dumnezeu, amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli apele, nu ar fi fost nici o sansã de salvare a ei. În acelasi chip si împotriva Corabiei Bisericii Ortodoxe, ereticii au ridicat un rãzboi neîndurãtor, si noi am socotit a fi voia lui Dumnezeu de a lãsa urmasilor prezentul tom împotriva lor, asa încît hotãrîrile cele scrise aici sã fie fãrã doar si poate în apãrarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca documentul sã nu fie prea împovãrãtor (greoi) pentru oamenii simpli, am hotãrît a-l pune în opt capete lesnicioase, dupã cum urmeazã:
Din Vechea Romã au venit anumiti oameni care au învãtat acolo sã gîndeascã latineste. Dar cel mai rãu lucru e cã înainte au fost bizantini, nãscuti si crescuti prin pãrtile noastre; dar nu numai cã si-au schimbat credinta, dar au si ridicat rãzboi Ortodoxiei si adevãratelor dogme ale Bisericii de Rãsãrit si s-au rãzvrãtit împotriva lui Hristos Însusi, împotriva dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Sinoade ale Sfintilor Pãrinti care ni le-au lãsat. Drept pentru care i-am tãiat ca niste mãdulare putrede si

HOTÃRÎM
I. Orisicine nu ar mãrturisi cu inima si cu gura cã este mãdular al Bisericii de Rãsãrit botezat ortodox si cã Sfîntul Duh purcede numai de la Tatãl fiintial si ipostatic, asa cum Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatãl si de la Fiul în acelasi timp, unul ca acesta sã fie lepãdat afarã de Bisericã si sã fie anatema.

II. Orisicine nu ar mãrturisi cã în taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie sã se împãrtãseascã odatã cu cele douã sfinte pãrti, a Preasfîntului Trup si a Preasfîntului Sînge, ci sã spunã cã este de ajuns a primi numai trupul pentru cã sîngele este inclus, chiar dacã Hristos le-a sfintit separat si le-a dãruit fiecãruia din Apostoli, unul ca acesta sã fie anatema.

III. Orisicine ar spune cã Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Tainã a folosit azime ca si evreii si nu pîine dospitã, unul ca acesta sã fie departe de noi si sub anatemã ca unul ce gîndeste ca un evreu si vrea sã introducã doctrina lui Apolinarie si a armenilor în Biserica lui Hristos, cu a Cãrui încuviintare îl dãm de douã ori anatemei.

IV. Orisicine ar spune cã atunci cînd Hristos Dumnezeu va veni sã judece lumea, El nu va veni sã judece sufletele împreunã cu trupurile, ci numai sã hotãrascã asupra trupurilor, sã fie anatema.

V. Orisicine ar spune cã atunci cînd mor, sufletele crestinilor care s-au pocãit în aceastã viatã dar nu si-au cîstigat mîntuirea merg în Purgatoriu - care este un basm grecesc - unde focul si chinurile îi purificã, si ei cred cã nu sunt chinuri vesnice - asa cum credea blestematul Origen - si dau din aceastã pricinã slobozire pãcatelor, pe unii ca acestia îi dãm anatemei.

VI. Orisicine ar spune cã Papa e capul Bisericii si nu Hristos Dumnezeu, si cã Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, si cã poate ierta pãcatele prin plata indulgentelor, unul ca acesta sã fie anatema.

VII. Orisicine nu ar urma hotãrîrile Bisericii statuate în cele Sapte Soboare Ecumenice si Sfintele Pasti socotite pentru a le urma, ci vrea sã urmeze noua inventie a pascaliei si a noului calendar al astronomilor atei papisti, si vor sã rãstãlmãceascã si sã distrugã dogmele si traditia Bisericii care noi le-am mostenit de la Sfintii Pãrinti, anatema unora ca acestia si sã fie îndepãrtati de Bisericã si de împãrtãsirea credintei.

VIII. Rugãm pe toti binecredinciosii ortodocsi: rãmîneti în credinta strãmoseascã ce-ati învãtat-o pînã acum, în care v-ati nãscut si crescut, si cînd vremurile o vor cere, vãrsati-vã sîngele pentru a pãstra credinta mostenitã de Sfintii Pãrinti. Luati aminte la cele scrise mai înainte si credeti cã Hristos vã va ajuta sã le împliniti. Fie ca umila noastrã binecuvîntare sã fie cu voi cu toti. Amin. "

Urmeazã semnãturile ierarhilor:
Ieremia al Constantinopolului
Silvestru al Alexandriei
Sofronie al Ierusalimului
(dimpreunã cu tot soborul episcopilor prezenti în Sfîntul Sinod)
Anul 1583 de la nasterea Domnului, indictionul 12, 20 noiembrie.

http://teologie.info/ro/stiri-cresti...e-la-1583.html

continuare
 

Botezul ereticilor si al schismaticilor nu este botez. Tine doar locul Botezului si nu-l înlocuieste desãvîrsit decît numai atunci cînd prin iconomie Biserica îl primeste. "Un Domn, o Credintã, un Botez" învatã Sf. Apostol Pavel (Efes. 4,5). Si Sinodul Local de la Cartagina, primit de Sinodul Sase Ecumenic, explicã: "Pentru ca Biserica cea Universalã sã fie una si adevãratul Botez sã fie unul, cum se poate ca si ereticii si schismaticii sã aibã adevãratul Botez de vreme ce ei nu sunt în Biserica Universalã, ci s-au tãiat prin ereziile lor? Iar dacã botezul ereticilor si schismaticilor este adevãrat si Botezul Bisericii Ortodoxe este de asemenea adevãrat, atunci nu este un singur Botez dupã spusele Sf. Pavel, ci douã, ceea ce este absurd."
De asemenea, Sfîntul Vasile cel Mare în ale sale canoane nu acceptã botezul schismaticilor: "Cã necuviinta de acolo este arãtatã si vãzutã tuturor celor ce cît de putin stiu a socoti. Cei catari (curati) si ei sunt din cei dezbinati. Dar însã s-a pãrut celor din început, celor împreunã cu Ciprian zic, si cu Firmilian al nostru, pe toti acestia a-i supune unei hotãrîri. Pe cei curati [cataristi], si înfrînati [engratisti], si idroparastati, si apotactisti (adicã de sinesi lepãdati de la Catholiceasca [*] Bisericã). Cãci începutul despãrtirii s-a fãcut prin dezbinare. Iar cei ce s-au dezbinat de Bisericã, nu au mai avut Harul Duhului Sfînt peste dînsii. Cã a lipsit împãrtãsirea, pentru cã s-au întrerupt urmarea. Cã cei întîi ce s-au depãrtat aveau hirotoniile de la Pãrinti, si prin punerea mîinilor lor peste ei, aveau darul cel duhovnicesc. Iar cei ce s-au rupt fãcîndu-se mireni, nici de a boteza, nici de a hirotoni nu au avut putere, nici de a putea da altora Harul Sfîntului Duh, de la care ei au cãzut. Pentru aceasta ca niste botezati de mireni cei de dînsii botezati, au poruncit (Pãrintii) ca venind la Bisericã, cu adevãratul Botez al Bisericii de a doua oarã sã se curãteascã." (Canonul I al Sf. Vasile)

De aici înainte este neîndoielnic faptul cã Sf. Pãrinti considerau botezul ereticilor si al schismaticilor ca fiind inexistent. Cînd în anumite circumstante se hotãrau sã nu-l repete, nu era vorba de schimbarea rînduielilor, ci de faptul cã printr-un act de iconomie botezul mincinos al schismaticilor si ereticilor obtinea adevãrata valoare: sfintire, putere si har doar prin intrarea penitentului în Biserica Ortodoxã, care dacã ar fi rãmas în afara ei, nu ar fi primit nici una din harisme. Sã nu uitãm cã aceste pogorãminte nu erau luate decît în sobor si pentru o perioadã de timp lãsatã spre îndreptare.

Mai mult, Sf. Vasile spune despre schismatici: "Iar cel al înfrînatilor [botez] se cade noi a-l întelege lucrare rea. Cãci ca sã-i facã pe ei neprimiti Bisericii, s-au apucat de aici, sã întîmpine mai înainte cu însusi al lor botez. De unde si-au stricat si obisnuirea lor" pentru cã "si-au nãscocit osebit botez, schimosind predanisirea ceea ce este la Botez[1]". "Deci socotesc, fiindcã nimic este pentru dînsii, zic, arãtat se cade nouã a lepãda botezul lor. Si de ar fi luat cineva de la dînsii pe acela, venind la Bisericã, sã-l boteze."

Sfîntul Ioan Gurã de Aur grãieste: "Nu lãsa ca înselãciunea ereticilor sã te amãgeascã, o cititorule; deoarece ei au botez, dar nu au luminare; ei îsi boteazã trupurile dar sufletele lor nu primesc luminare" (Omilia "La început a fost Cuvîntul"). Asemenea si Sf. Leon: "Nici un eretic nu poate da sfintire prin taine" (Epistola cãtre Nicetas) si Sf. Ambrozie: "Botezul celor rãu cinstitori de Dumnezeu nu sfinteste" (Cãtre catehumeni).

Dar si Grigorie Teologul într-un glas cu sfintii cei mai-nainte pomeniti, zice în Cuvîntul cel la sfîntul Botez, despre arieni si macedonienii care se catehizau: "Iar de schiopãtezi încã, si nu primesti deplinãtatea Dumnezeirii Fiului si a Duhului, cautã pe altul sã te boteze, sau mai bine zice, sã te înece [afunde] în apa botezului, fiindcã eu nu am voie a despãrti Dumnezeirea Fiului, si a Duhului, de Dumnezeirea Tatãlui, si a te face mort, de vreme ce se cuvine a doua oarã a te naste prin Botez. Încît nici darul Botezului sã nu-l aibã, nici nãdejdea care se naste prin Botez, pierzînd prin împutinarea slãvirilor ale Celui de-o-fiintã si chipul mîntuirii sale. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorî din aceasta, si pe sine te lipsesti de deplinãtatea cea prin Botez."
Este bine a sti cã la început Biserica boteza pe catolicii convertiti la ortodoxie. Avem ca mãrturie Conciliul Papal de la Roma din 1215 care consemneazã în al patrulea canon cã ortodocsii nu liturghiseau acolo unde latinii au fãcut messa înainte, pînã nu sfinteau locul cu aghiasmã, si cã botezau pe cei ce veneau la dreapta credintã chiar dacã aveau botezul latin. Cum de atunci, cînd latinii de la începutul cãderii în erezie erau botezati cînd veneau la ortodoxie si acum cînd sunt depãrtati cel mai mult de adevãrul de credintã si merg din erezie în erezie, sã fie primiti doar prin mirungere?

http://teologie.info/ro/stiri-cresti...e-la-1583.html

In plus, in acel pasaj este vorba despre copii nebotezati si pentru care Domnul Iisus Hristos nu a cerut nici un botez. I-a primit asa cum erau.

Nu trebuie sa-mi repetati aberatiile pe care le credeti... Le cunosc atat de bine...

De atatea ori in Sfanta Scriptura gasim referiri la prunci (copii), insa pentru voi, lumea smintita a veacului ce-l traim, considerati ca trebuie sa-i excludeti... Dumnezeu sa aiba mila de voi.

PS Si tocmai de niste copii voiau Apostolii sa-L protejeze pe Mantuitorul sufletelor noastre?... Ce rau i-ar fi putut face niste copii? Adica au venit atat de multi oameni sa-i ceara ajutorul si au fost primiti, negandindu-se nimeni la pericol, insa cum au aparut niste copii nevinovati... Cum iti explici asta?

Danut, ai dat exemple de invataturi ale unor Sfinti Parinti care s-au botezat la maturitate. Te-ai intrebat de acesti oameni ai lui Dumnezeu nu au fost botezati de prunci?

Un raspuns ti-l dau eu, de pe un site ortodox. Iata ce se spune despre Sfantul Grigorie Teologul :

Nu l-a botezat îndata, pentru ca era în acele vremuri un obicei, ca cei mai multi crestini sa amâne Botezul pâna la vârsta la care Hristos Domnul nostru s-a botezat în Iordan de la Ioan, adica pâna la 30 de ani.

Tine cont ca era vorba de secolul 4.

Gasesti acest citat aici: http://www.sfantulvasile.ro/sf-grigorie-teologul/

Nu confundati prezenta Mantuitorului cu prezenta pastorasului vostru...

Daca Domnul Hristos nu i-a exclus pe copii (nebotezati), cine ar putea sa-i excluda?

Ce spune pastorasul nostru poate fi plin de greseli si trebuie verificat cu Sfanta Scriptura.

Ce spune Mantuitorul este Adevar Sfant si trebuie respectat. Daca El spune sa fie botezati cei care vor crede, asa trebuie sa facem (vezi, spre exemplu, Marcu 16:15,16).

Nu stiu despre ce biserica vorbiti si nici nu o recunosc. Biserica lui Hristos a clarificat problema botezului inca de acum 2 milenii ( nu de un mileniu).

Nu stiu de unde ati scos expresia asta cu "pacatul ancestral" mostenit de bebelusi. In Sfanta Scriptura nu gasim asa ceva.

Nu-l cunosc nici pe acest "Denzinger" si nici nu ma intereseaza ce a spus el (doar daca a scris ceva despre fotbal sau politica). In ceea ce priveste invatatura crestina ma intereseaza ce a spus Domnul Iisus Hristos si Sfintii Sai Apostoli. Daca aveti ceva invataturi din acesti "Autori", dati-mi citate.

Exact asta fac. Pentru mine Biserica primara este cea din vremea Domnului Iisus Hristos si a Sfintilor Apostoli (nu cea din vremea lui Denzinger). Iar principalele "documente de studiu" sunt Evangheliile si Epistolele Sfintilor Apostoli.

P.S. Poate de la Denzinger ati invatat sa folositi un limbaj asa de sofisticat si greu de intelels. Daca ati fi avut ca mentori pe Mantuitorul si Apostolii Sai ati fi stiut sa vorbiti simplu si pe inteles.

Ştiu că nu o recunoaşteţi. La fel de bine ştiu că, dacă moartea vă va surprinde în această stare, nu vă aşteaptă nimic bun. Aveţi, deci, timp să o recunoaşteţi. O viaţă întreagă, dar nu mai mult.

Biserica lui Hristos a clarificat problema botezului inca de acum 2 milenii ( nu de un mileniu).
Găsim aici: Cartea Înţelepciunii (una dintre aceia pe care înşelătorii voştri le-au scos din Biblie deoarece nu le convenea):
Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume (Înţ 2: 23-24)
şi aici:
Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.
Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.
(1 Cor 15:21,22)

Da, veţi spune, în urma păcatului ancestral s-a transmis moartea, dar nu şi păcatul propriu-zis. Vă contrazice, iarăşi, Biblia:

Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă;
Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi.

(Romani 5: 18-19)

Asta am făcut mai sus.

Deci ortodox inseamna mancator de porc.

Prada usoara esti cand esti ca o frunza pe care o bate vantul cand intr-o parte cand intr-alta.

Senzatia ca esti unde trebuie nu este suficienta, trebuie verificata "fundatia" bine de tot, mai ales cand e atat de veche, trebuie vazut daca s-au facut lucrarilele de "intretinere" cum trebuie de-a lungul anilor.

Inca astept raspuns la postarea 385

Cred ca pentru tine a judeca( a gandi) e o chestiune straina de persoana ta daca pui astfel problema.
Multumesc pentru citate, nu isi au rostul vis-a-vis de ceea ce se discuta in acest moment.

Aberant este ca interpretezi fantezist un pasaj dintr-o naratiune biblica. Daca tu si altii tineti mortis sa va justificati practicile care mai de care mai deplasate cu scrierile Scripturii, puteti incerca dar rezultatul nu va fi acela decat ca va veti insela singuri.
Aratami-le si mie te rog, macar unul
Se vede cine e smintit dupa practicile pe care le are in viata de credinta, nu dupa faptul ca cerceteaza lucrurile, isi pune intrebari, le intoarce pe toate partile ca sa incerce macar sa priceapa cate ceva.
Nu te supara, dar chiar nu faci fata nivelului discutiei chiar daca se discuta chestiuni destul de simple. Ceea ce am vrut sa spun este ca ucenicii vociferau mai mereu cand cineva vroia sa se apropie de Mantuitorul, pasajul cu copii nefacand exceptie.
Asta ai inteles tu in copilaria gandirii tale, nu asta am spus. Ori nu intelegi si asta e ori te faci ca nu intelegi.

Vorbe de ofticosi aruncate in vant.

S-ar gasi unii.

Asa este, numai ca aceea sau acelea care isi spun singure Biserica lui Cristos astazi nu mai dau doi bani pe ce s-a stabilit in biserica initiala.
Si totusi nicunul dintre textele aduse nu justifica botezul de timpuriu. Problema pana la urma nu e asta, ca botezam copii, ci faptul ca botezul nu are ca scop iertarea de facate, fie ca sunt stramosesti, personale, din familie sau mai stiu eu de care.

Si cum verifici? Cautand pe net?....

Esti crestin? Dupa postari nu prea pari...
Ok, daca nu ma ridic la nivelul tau intelectual, imi cer scuze si ma retrag... din discutiile cu tine.
Nici nu stiu care e "duhul" tau cel mai puternic? Mandria, mania... whatever...

Citatele bibilice pe care vi le-am dat au fost ca răspuns la faptul că aţi contestat că în Biblie este vorba de transmiterea vreunui păcat strămoşesc. Aţi făcut asta aici:
iar eu v-am arătat că în Sf Scriptură găsim aşa ceva.

În ceea ce priveşte afirmaţia dv, în care este evidentă o anumită rea-voinţă:
V-am vorbit despre disputa iudeo-creştină şi despre ce urmau apostolii să discute la Sinodul de la Ierusalim ca să observaţi că aspecte ale Legii Vechi, aşa cum ar fi interdicţia de a mânca anumite alimente, au putut fi modificate de Biserica Apostolică. Şi dacă Biserica Apostolică a avut această putere atunci, aşa cum ne arată Biblia, şi astăzi Biserica Apostolică are aceeaşi putere.
Hotărârile unui sinod apostolic nu pot fi răsturnate decât de un alt sinod apostolic. În principiu, este posibil ca Biserica Apostolică, prin consensul apostolilor zilelor noastre, să hotărească odată că nu avem voie să mâncăm porc. Din acel moment, nu vom avea voie să mai mâncăm porc. Până atunci însă, în afara unor zile oprite, avem voie să mâncăm porc, aşa cum au hotărât apostolii.

Marcu 16:15-16 Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.

Mantuitorul nu conditioneaza botezul de credinta, ci conditioneaza mantuirea de botez si credinta.De aceia cei ce s-au botezat si nu au ramas credinciosi sau nu vor crede vor fi osanditi.Mai inainte de asta insa le spune Apostolilor sa cheme la fagaduinta aceasta pe toata faptura.Ceea ce au si facut.

Fapte 2:38-39 Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.

Iar imediat dupa chemarea aceasta Petru a botezat 3000 de suflete.Oare toti au fost adulti?Nu.E singurul loc in care Apostolii au botezat mase mai mari de oameni?Nu.Sunt mai multe astfel de relatari in Fapte.Sunt relatari in care apostolii au botezat si anumite case, casa Lidiei, casa temnicierului , casa Stefanei.In vremurile acelea sotii erau stapanii casei, mai ales barbatul, de aceia in multe locuri vedem ca prin venirea la Hristos a stapanului casei intreaga sa casa s-a mantuit.Avem aici exemplul lui Zaheu vamesul despre care Iisus a zis ca s-a facut mantuire casei sale.Pentru ca el stapanul casei era cel care lua deciziile in familie si in casa.De aceia si Scriptura ne spune ca o sotie se sfinteste printr-un sot credincios si un sot printr-o femeie credincioasa si prin parintii credinciosi pruncii se sfintesc.Oare cum se sfintesc ei?Prin botez, prin crestinarea lor si aducerea impreuna a pruncului cu ei(parintii) la Hristos ca intreaga familie sa se mantuiasca.De aceia si spune in Fapte "s-a botezat el si toata casa lui" sau "s-a botezat ea si casa ei".


Cei care zic ca este absolut necesara credinta personala spre a fi botezat, dau exemplu famenului Egiptean.Ori acolo Filip s-a asigurat ca acel famen crede cu adevarat si are credinta adevarata, evitand astfel posibila nastere a unei secte.Filip l-a cercetat de credinta pe acela pentru ca el l-a inceput a citit si nu a inteles.Iar pe ceilalti adulti care s-au botezat a fost nevoie pentru aceia ca ei sa creada, pentru ca era cu neputinta ca aceia sa fie botezati cu forta, si un prim nucleu credincios trebuia consolidat, care sa raspandeasca mai departe Evanghelia si sa o faca sa infloreasca.Oricum sunt cazuri in Evanghelie cand oamenii au primit Duhul Sfant inainte de botez si cazuri in care l-au primit dupa botez.Si chiar daca au primit Duhul Sfant apostolii tot i-au botezat pentru iertarea pacatelor.Oare i-au botezat numai pentru iertarea anumitelor pacate?Nu.Ci pentru toate, mai ales pentru pacatul stramosesc.



Sinodul de la Carthage din 419

Canonul 110: „ Cei care afirma ca cei deabia nascuti si botezati nu iau nimic din pacatul lui Adam, de care trebuie spalati prin botez, sa fie blestemati: caci prin unul si moartea si pacatul a intrat in lumea intreaga.”

Canonul de la Cartagina din 256 despre unicitatea botezului :

Iubiţilor fraţi, fiind noi întruniţi în sfat, am citit scrisorile
trimise de voi în privinţa celor care cred că sunt botezaţi de
eretici, ori de schismatici, si vin la catoliceasca biserică, care
una este, în care ne botezăm si ne re-naştem. In privinţa
cărora suntem încredinţaţi că şi voi înşivă procedând în acelaşi
chip păstraţi tăria canonului Bisericii ecumenice. însă, fiindcă
sunteţi în comuniune cu noi şi voiţi să cercetaţi aceasta din
dragoste obştească, nu vă punem înainte o socotinţă nouă,
acum formulată, ci pe cea din vechime, cercată cu toată
acurateţea şi sârguinţa de înaintaşii noştri şi păstrată de noi, o
împărtăşim vouă şi adăugăm, hotărând şi acum tot ceea ce cu
tărie şi statornicie totdeauna ţinem, că nimeni nu se poate
boteza afară de catoliceasca biserică; fiindcă botezul este unul
şi se află numai în catoliceasca biserică. Că scris este: „Pe mine
m-a părăsit izvorul de apă vie şi şi-au săpat lor groape
găuroase, care nu pot ţine apă" (Ici 2, 13). Şi iarăşi Sfânta
Scriptură, vestind înainte, zice: „Depărtaţi-vă de apă străină, şi
să nu beţi din izvor străin" (Pilde 5, 15-16). Şi se cuvine cu mai
întâi apa să se curăţească şi să se sfinţească de preot, pentru
ca cu însuşi botezul să poată şterge păcatele omului celui care
se botează. Şi prin proorocul Iezechiel zice Domnul: „Şi vă voi
stropi pe voi cu apă curată şi vă voi curaţi pe voi, şi voi da vouă
inimă nouă, şi duh vă voi da vouă. Deci nu poate curaţi şi sfinţi
apă cel ce însuşi este necurat, şi care nu este Duh Sfânt" (Iez.
36, 25), iar Ia Numerii zice Domnul: „Şi de toate de care se va
atinge cel necurat, necurate vor fi" (Num. 19, 22). Deci cel ce
nu poale lepăda păcatele sale proprii, fiind afară de Biserică,
cum poate, botezând, să dea altuia iertare de păcate ? Căci
însăşi întrebarea care se pune la botez este dovadă adevărului;
căci zicând celui ce se cercetează: „Crezi că primeşti iertare de
păcate şi viaţă veşnică?", nu zice altceva decât că aceasta se
poate da în catoliceasca biserică. Dar Ia eretici, unde nu este
biserică, e cu neputinţă a primi iertarea păcatelor. Şi prin
urmare apărătorii ereticilor sunt datori sau să schimbe
întrebarea, sau să apere adevărul, dacă nu cumva să le atribuie
şi biserică acelora despre care susţin că au botez. Trebuie însă
ca cel ce se botează să se şi ungă cu Sfântul Mir, pentru ca,
primind ungerea, să se facă părtaş lui Hristos; deci ereticul,
care nu are nici jertfelnic, nici biserică, nu poate sfinţi
untdelemnul; prin urmare, nicidecum nu poate fi ungere la
eretici. Căci ne este lămurit că la aceia cu nici un chip nu se
poate sfinţi untdelemn spre lucrarea harului. Fiindcă suntem
datori a şti şi a nu ignora că s-a scris: „Untdelemnul
păcătosului să nu ungă capul meu" (Ps. 140, 5), ceea ce chiar
de demult a vestit Duhul Sfânt în psalmi. Ca nu cumva,
abătându-se vreunul, şi rătăcîndu-se de la calea cea dreaptă,
să se ungă de eretici, duşmanii lui Hristos. Căci cum se va ruga
pentru cel ce s-a botezat, cel ce nu este preot, ci sacrileg şi
păcătos, deoarece Scriptura zice că „Dumnezeu pe cei păcătoşi
nu ascultă, ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi voia Lui o
face, pe acela îl ascultă" (Ioan 9, 31); prin Sfânta Biserică
înţelegem că se dă iertare păcatelor; dar cine poate să dea
ceea ce el însuşi nu are? Sau cum poate săvârşi cele
duhovniceşti cel ce leapădă pe Duhul Sfânt? Pentru aceasta,
cel ce vine către Biserică este dator a se reînnoi, ca să se
sfinţească înlăuntru prin sfinţi; căci scris este: „Fiţi sfinţi,
precum sfânt sunt Eu", zice Domnul (Lev. II, 44; 19, 2; 20, 7),
pentru ca cel prins de rătăcire să se dezbrace şi el însuşi de
aceasta prin Botezul adevărat şi bisericesc, fiindcă oricare om
venind către Dumneze, şi căutând un preot, aflându-se în
rătăcire, a căzut în sacrilegiu. Căci admiterea botezului
ereticilor şi schismasticilor cuprinde în sine şi consimţirea din
partea celor botezaţi de dânşii. Fiindcă nu poate fi valid în
parte: dacă a putut să boteze, a putut să dea şi pe Duhul Sfânt;
de n-a putut, din cauză că este în afară de Biserică, n-are pe
Duhul Sfânt şi nu poate boteza pe cel ce vine, deoarece
botezul este unul, si unul este Duhul Sfânt si una Biserica
întemeiată de Hristos Domnul nostru, fiindcă dintru început a
zis Apostolul Petru că ea este întemeiată pe unitate; prin
urmare, cele ce se săvârşesc de dânşii, mincinoase şi deşarte
fiind, toate sunt fără valoare. Că nimic nu poate fi primit şi ales
de Dumnezeu dintre cele ce se fac de aceia, pe care Domnul în
Evanghelii îi numeşte vrăjmaşi, potrivnici ai Săi: „( cel ce nu
este cu Mine, împotriva mea este, şi cel ce nu adună cu Mine
risipeşte" (Matei 12, 30). Şi fericitul Apostol Ioan, păzind
poruncile Domnului, a scris mai înainte în epistolă: „Aţi auzit
că vine Antihrist, şi acum încă s-au făcut mulţi antihrişti" (I
loan 2, 18); drept aceea, ştim că este vremea cea de pe urmă.
Dintre noi au ieşit, dar n-au fost dintre noi. Drept aceea şi noi
datori suntem a pricepe şi a înţelege că vrăjmaşii Domnului, şi
cei ce se numesc antihrişti, nu sunt în stare a da harul
Domnului. Şi pentru aceasta noi, cei ce suntem cu Domnul, şi
păstrăm unirea cu Domnul, şi suntem înzestraţi după voinţa
Lui, administrând preoţia Lui în Biserică, suntem datori a
lepăda şi a înlătura şi a dispreţui şi a socoti ca spurcate pe
toate ce le săvârşesc potrivnicii lui, adică vrăjmaşii şi
antihriştii. Şi celor care vin de la rătăcire si răzvrătire la
cunoaşterea credinţei adevărate si bisericeşti să le dăm
îndeobşte taina puterii dumnezeieşti, şi a unirii, şi a credinţei şi
a adevărului.

DEX-ul defineste la rece ceva; eu cunosc o groaza de "sectanti" care chiar isi cauta mantuirea si calea in viata...nu cred ca e ceva marunt in asta

Daca si-ar cauta mantuirea ar fi ortodocsi.

Parintii mei sunt penticostali botezati iar eu sunt inca nebotezata si am deja 21 de ani; nu mi-au reprosat niciodata ca ma duc si la ortodocsi; tot ce te poate sfatui un parinte(indiferent de confesuinea lui) este sa nu-ti neglijezi sufletul.

Pentru tine s-ar putea sa mearga.