În prealabil postat de stefan florin (Post 419973) Si apropos, de spiritele mortilor ai auzit? Doamne ajuta!

Prin prejudecata dualismului grecesc putem vedea în textul din Facerea 2,7 ceea ce el nu spune, dar atunci când studiem scrierile biblice, trebuie să le vedem aşa cum au fost văzute ele prin prisma holismului evreiesc. Moise nu afirmă în această descriere a creţiei omului că omul ar fi primit de la Creator un suflet viu, ci spune foarte clar că omul a devenit un suflet viu.

Pentru evrei omul nu este altceva decât o fiinţă care îşi are existenţa în suflare, în suflet, în spirit, în acel principiu de viaţă pe care Creatorul l-a dat omului. Tertulian, de exemplu, credea că acesta este momentul în care omul primeşte spiritul, inteligenţa, devenind asemenea lui Dumnezeu, iar Augustin, Irineu şi Sfântul Ioan Gura de Aur credeau că acesta era momentul în care omul a primit sufletul. Tertulian are o interesantă teorie a sufletului. Sufletul e născut din suflarea lui Dumnezeu, e nemuritor, material, cu formă, simplu în substanţa sa, înţelept prin sine, mişcându-se in chip variat, înzestrat cu hotărâre liberă, expus accidentelor, schimbător prin fire, raţional, suveran, divinitoriu, revărsându-se deodată. Sufletul e material pentru că, potrivit cunoscutei teorii a lui Tertulian, materialitatea este condiţia existenţei; ceea ce nu e alcătuit din materie, nu există. Tertulian este primul scriitor creştin care introduce în teologia creştină ideea iadului (grecescul Hades), focului veşnic, rugăciunea pentru morţi. O asemănare izbitoare cu dualismul grecesc şi filosofia păgână grecească. Rezumând sec, matematic textul din Geneza 2,7:

În prealabil postat de grasu77 (Post 419994) Ca sa intelegi corect Apocalipsa 6:9 si 10, citeste si Facerea 4:10. Sufletele din Apocalipsa striagau la fel cum striga si sangele lui Abel din pamant. Daca vrei sa le iei literal, atunci ia-le pe amandoua (si exemplul cu sangele care striga).

În prealabil postat de grasu77 (Post 419993) Asa zice Sfanta Scriptura. Citeste Apocalipsa 20:7-9. "satana va fi dezlegat din închisoarea lui...si va iesi sã amãgeascã neamurile...si sã le adune la rãzboi;iar numãrul lor este ca nisipul mãrii. si s-au suit pe fata pãmântului, si au înconjurat tabãra sfintilor si cetatea cea iubitã. Dar s-a pogorât foc din cer si i-a mistuit." Cat priveste detaliile desfasurarii acestui eveniment, nu este nevoie sa le bagi in seama. Nu sunt specificate in Scriptura. Si o parte din adventisti sunt rezervati cand este vorba de a crede in detaliile oferite de Ellene White.Scriptura este la baza credintei. Scenariu, nescenariu, dar macar se bazeaza pe un eveniment aratat de Sfanta Scriptura. Dar, hai sa revenim la topicul nostru si sa spuneti ce parere aveti despre acest scenariu horror, scris de parintele Cleopa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm

În prealabil postat de osutafaraunu (Post 420003) הָאֲדָמָה + *מַתנִשְ = * לְנֶפֶשׁ "Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ, şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s'a făcut omul întru suflet viu." (Facerea 2,7 - versiunea Anania) Prin prejudecata dualismului grecesc putem vedea în textul din Facerea 2,7 ceea ce el nu spune, dar atunci când studiem scrierile biblice, trebuie să le vedem aşa cum au fost văzute ele prin prisma holismului evreiesc. Moise nu afirmă în această descriere a creţiei omului că omul ar fi primit de la Creator un suflet viu, ci spune foarte clar că omul a devenit un suflet viu. Pentru evrei omul nu este altceva decât o fiinţă care îşi are existenţa în suflare, în suflet, în spirit, în acel principiu de viaţă pe care Creatorul l-a dat omului. Tertulian, de exemplu, credea că acesta este momentul în care omul primeşte spiritul, inteligenţa, devenind asemenea lui Dumnezeu, iar Augustin, Irineu şi Sfântul Ioan Gura de Aur credeau că acesta era momentul în care omul a primit sufletul. Tertulian are o interesantă teorie a sufletului. Sufletul e născut din suflarea lui Dumnezeu, e nemuritor, material, cu formă, simplu în substanţa sa, înţelept prin sine, mişcându-se in chip variat, înzestrat cu hotărâre liberă, expus accidentelor, schimbător prin fire, raţional, suveran, divinitoriu, revărsându-se deodată. Sufletul e material pentru că, potrivit cunoscutei teorii a lui Tertulian, materialitatea este condiţia existenţei; ceea ce nu e alcătuit din materie, nu există. Tertulian este primul scriitor creştin care introduce în teologia creştină ideea iadului (grecescul Hades), focului veşnic, rugăciunea pentru morţi. O asemănare izbitoare cu dualismul grecesc şi filosofia păgână grecească. Rezumând sec, matematic textul din Geneza 2,7: OMUL (SUFLETUL VIU) = ŢĂRÂNĂ + SUFLARE DE VIAŢĂ

În prealabil postat de stefan florin (Post 420091) pe bune? Dar de spiritul lui Samuel ai auzit? Doane ajuta!

În prealabil postat de osutafaraunu (Post 420092) Am auzit de spiritul diavolului invocat de o vrăjitoare. Biserica Ortodoxă se ocupă cu aşa ceva (invocarea de spirite prin intermediul vrăjitoriei)?

În prealabil postat de stefan florin (Post 420096) unde scrie ca spiritul lui Samuel era defapt un diavol? Dumnezeu a zis ca NU chemam spiritele mortilor, dar NU a zis ca ele NU ar exista. Daca nu ar fi existat Dumnezeu ne-ar fi zis sa nu ar avea rost sa chemam ceva ce nu exista. Arata-mi unde scrie ca nu exista spirite ale mortilor! Doamne ajuta!

În prealabil postat de osutafaraunu (Post 420101) N-am zis că n-ar exista. Vreau doar să-ţi atrag atenţia că ele nu sunt la îndemâna unei vrăjitoare. Şi mai vreau să adaug ceva: conform Bibliei, spiritul (duhul, suflarea de viaţă), când omul moare este retras de către Dumnezeu şi rămâne la El -Dătătorul. O vrăjitoare nu poate reproduce actul Creaţiei, dar poate lucra cu puterea diavolului să dea această impresie. Deci mare atenţie la spiritism şi la concepţiile spiritiste!

În prealabil postat de stefan florin (Post 420103) aha, DECI EXISTA SPIRITELE MORTILOR! Bun. Si aceste spirite ale mortilor ce sunt dupa parerea ta? Doamne ajuta!

În prealabil postat de osutafaraunu (Post 420107) Conform Bibliei, suflarea de viaţă (spiritul, duhul, principiul vieţii) pe care Dumnezeu o retrage de la om când acesta şi-a încheiat viaţa.