Mno, deja ai uitat ce ai spus?

Nu ştiu să-ţi spun de ce au ales să construiască aşa. Singurul lucru care-mi vine în minte când văd două fântâni în aceeaşi incintă, sunt versurile unui cântec foarte popular în adolescenţa printre amatorii de ieşiri în natură cu cortul:

Dacă noi suntem două fântâni
Şi-i atâta sete între noi
Trec copii cu apă-n mâini
Şi pe creştete au ploi
Te îngân şi mă îngâni
Seacă vlaga-n amândoi

Ce departe eşti, fântâna mea
Mai departe chiar decât sunt eu
Cu izvoare aş pleca
Şi surpări de minereu
Să îmbrăţişez cândva
Cu izvorul meu pe-al tău

Vai şi ne e jale şi urât
Ce departe suntem amândoi
Ceru-n noi a coborât
Şi ne bat străine ploi
Ne iubim numai atât
Prin acei ce beau din noi
(Adrian Păunescu)

Sau, mai îndepărtat, incantaţia fetei bătrâne la fântâna din curtea bisericii:

- Bună dimineața, lină fântână!
- Mulțumesc dumitale, fată bătrână!
- Șezi!
- N-am venit să șed; am venit să-ți iau hainele tale
Să mă speli cu apă-ntoarsă
Să par băieților frumoasă,
Să plac dănacilor,
Să plac bărbaților,
Să plac boierilor,
Să fiu ca soarele care răsare,
Ca vișinul când înfloare
Ca un păun pestrițat
De lume lăudat.
(Folclor)

Daca n-am inteles eu ce a spus Ion Iliescu in anii '90 ( ,, Sa ne ancoram in sinergia faptelor fara a eluda meandrele concretului" ) nici pana azi, iti dai seama cat timp imi va trebui pt asa ceva :) Cat despre cocos..ma retrag in glorie din discutie :))

http://prietenas.ro/wp-content/uploa...a1-600x399.jpg

De la chip la asemănare
 

„După chipul” s-ar tâlcui, după Sfinții Părinți, ca proiectul divin conform căruia a fost omul creat. Proiectul omului îl are ca model pe Hristos. De aceea se spune și că Adam este icoană (chip) a Fiului lui Dumnezeu.

Hristos este, pentru om, cam ce este Stejarul pentru ghindă, să zicem. În ghindă există în proiect stejarul, însă pentru ca aceasta să devină stejar trebuie să crească, asemănându-se tot mai mult.

Chipul ni se dă; asemănarea se dobândește. Ăsta e parcursul pe care orice om este chemat să-l realizeze, fiind mereu asistat, într-o mare varietate de moduri, de Semănător.

Multumesc Cristian, ca mi-ai adus aminte de acest simbol al stejarului inchis in ghinda.

Asta se numeşte postare de umplutură, ca să salvezi aparenţa că eşti "în temă". Discuţia de faţă are legătură cu Luther doar în imaginaţia ta, probabil numai tu ştii de ce-l pomeneşti şi răs-pomeneşti atâta.
Orice preot ştie "asta", adică ce? I-ai întrebat pe toţi?
Sfânta Împărtăşanie este Trupul şi Sângele lui Hristos. Punct. Orice altă speculaţie referitoare la natura (sau statutul) Euharistiei după momentul primirii Împărtăşaniei reprezintă un abuz asupra Tainei, iar prezentarea speculaţiilor sub formă de certitudini sunt excursii hazardate în afara învăţăturii Bisericii, fiindcă nu au nicio bază în Sfânta Scriptură sau Tradiţie. Iar credinţa subiectivă şi viciată a unor ortodocşi cu imaginaţia neînfrânată nu are relevanţă eclezială. Pot fi considerate cel mult superstiţii individuale, aşa cum e împărtăşania "second hand" a pruncului în pântecele mamei şi acţiunea mecanică a Sfintelor Taine.

Este necesara putina reflectie asupra sensului cuvantului "intangibil".

Dumnezeu, in Fiinta Sa, este "intangibil".

Nu poate fi atins.

Nu are hotar, limita, concretete.

Nu poate fi ajuns in esenta Sa oricat de mult adancim intelegerea vazatoare in EL.

----

Insa oare putem indica, atinge esenta propriei noastre minti?

Nu, pentru ca esenta ei nu are o forma, o limitare sau granita.

Putem oare indica, atinge esenta propriului nostru eu?

Nu, pentru ca esenta eului nu are o forma, o constrangere de orice fel.

----

In fapt nu poate fi atinsa nicio esenta, fie a fiintelor, fie a lucrurilor.

Ele sunt cu toate in natura lor profunda intangibile.


Prin observatie - esenta lor lipseste cu desavarsire (in sensul ca nu este identificabila).


Astfel ca toate se impartasesc de acelasi spatiu 'esential abisal', fara nicio obstructie.

De aceea Dumnezeu poate fi Atotprezent

De aceea, Unirea cu El este posibila.


-----------

In fapt, noua nu ne este foame de energii - ci de Fiinta Sa.

Aceasta unire nu poate fi realizata decat in dimensiunea apofatica atotpatrunzatoare.

Ghinda devine Stejar.

Tare tabiscos, cocosul asta.

........:))))))) M-ai ghicit! (iarăşi)
Merci.

Mulţumesc, Mihai, îţi mulţumesc!