Daca ne-am referi la cele spuse de Apostolul Pavel, de exemplu, apararea ar fi in primul rand duhovniceasca. La acest moment nu reusesc sa-mi aduc aminte de un text al Apostolului in care sa vorbeasca de autoaparare, in sensul de folosire a fortei.

Nu Apostolul Pavel, ci Hristos. "Cine nu are sabie, să-şi cumpere; Iată, aici sunt două săbii - Sunt de ajuns !" (citez din memorie).

Din analiza Evangheliilor, inclusiv a episodului în care Petru îi taie urechea servitorului, rezultă că cel puţin unii dintre discipolii lui Hristos umblau înarmaţi; ori, având în vedere perioada relativ lungă în care aceştia au umblat alături de Hristos, e de presupus că, dacă El ar fi avut obiecţiuni reale, le-ar fi spus să renunţe la săbii.

Curios sau nu dar Tertullian, in ,,On Patience" considera ca Mantuitorul la momentul cand Apostolul Petru i-a retezat urechea lui Machus ( cu una din acele doua sabii) a condamnat pt totdeauna folosirea sabiei. Cred ca Tertulluan spunea ceva de tipul ca a ,,blestemat pt totdeauna" :) Eu am alta neclaritate in raport de ceea ce sustine Igor. Biserica Ortodoxa, in Moliftelnic, are o randuiala intitulata ,,Randuiala binecuvantarii ostasilor si a armelor la vreme de aparare a patriei". In cadrul ei, dupa Psalmul 34 se binecuvanteaza efectiv armele si sunt binecuvantati ostasii care le poarta pt apararea patriei. Sustinerile lui Igor intra in coliziune directa cu insasi rugaciunile Bisericii din care face parte. Nu imi dau seama cum poate fi armonizata aceasta situatie.

Cred ca aici treci cu vederea contextul, f. important.

Si nu ai trecut oare cu vederea:

" Şi El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere."

Ar trebui sa vezi topicul cu Fer. Augustin :24:

Alin te rog sa ma crezi: am participat la aceea discutie si a fost o experienta traumatizanta :)) nu stiu ce este in capul meu de o repet :) Vroiam sa zic ceva cu privire la versetul invocat de tine dar nu mai pot, sunt frant de oboseala, cu scuzele de rigoare dar trebuie sa ma retrag azi. Igor.. este plin de nazuinte sfinte, chiar foarte sfinte. Cum le si traieste este judecata lui cu Dumnezeu.

Parca parintele Cleopa povestea odata ca aveau la manastire un frate mai tanar si mai plin de zel decat restul sa spunem. Vroia sa faca totul cu mult mai mult decat ceilalti pana cand un calugar mai batran i-a spus ceva de tipul ,,Bag seama frate ca vrei sa te cateri direct pe crucea lui Hristos. Da pe noi cui ne lasi ? " :)

Numai bine, seara placuta tuturor.

Dar aia cu trasul de picioare o stii? :)

Daca e asa, se explica toata exaltarea ta. Si tulburarea si contradictiile, chiar si ereziile. Mintea e cu sorcova.

Si e normal sa fie asa. Asa ar pati orice barbat de douazeci si cinci de ani care primeste in casa lui o femeie tanara pe care in fiecare zi o priveste facand mancare si curatenie, apoi se roaga cu ea si, mai tarziu, o priveste dormind opt ore.

Ori o iei cu cununie ori chiar azi, cand vine la 16 acasa, o dai pe usa afara.
Faptul ca e mereu cu tine in casa insa nu aveti relatii intime te-a adus in halul asta.

Dar parcă zicea că nu locuiesc împreună.. probabil povesteste din ce-i spune ea că face.

Chestia cu trasul de pcioare: daca un ucenic tanar o ia repde in sus cu ravna, numaidecat sa il tragi de picioare in jos, ca s aii salvezi sufletul. Am impresia ca pr. Cleopa a luat-o din Pateric, cred ca egiptean, dar o folosea perfect. Pr. Cleopa a tinut toata Moldova in spate, duhovniceste.

Mai este un aspect...Mantuitorul NU a fost un edulcorat care promite zambitor pace la toate nivelurile. El a spus lucruri de genul: "Nu am venit sa aduc pace, ci sabie". Si asa este; spiritualitatea presupune lupta, si in anumite privinte si anumite situatii, include si lupta fizica.
Sa ma explic. Calea cea mai buna de a intelege si ulterior lucra/aplica ce a spus Domnul Iisus este bazata, informativ vorbind, pe doua surse (in afara de studiul Scripturii, evident): modus vivendi al primelor comunitati de crestini, rodul cel mai proaspat si viguros al "vestii celei bune", si vorba Sf. Vincentiu de Lerin, "ce Biserica pretutindeni, dintotdeauna si de catre toti a invatat". Nici inainte, nici dupa Niceea nu a existat, dupa stiinta mea (cu siguranta voi ceilalti stiti mai multe, fiind crestini practicanti) un singur sinod local sau ecumenic, care sa fi condamnat razboiul per se, inclusiv cel de aparare.
In privinta vietii unei comunitati, mai ales pe temekiuri de credinta constituite, in speta de crestini, una din problemele importante este protectia vietii si onoarei celor slabi, namely copii, fete de maritat si femei, maritate sau vaduve. Bun. Este evident ca, datorita faptului ca astazi stim cum traiau acele comunitati, si ca ele au inflorit chiar si sub persecutii severe, e clar nu exista vreun rabat de la protectia pe care barbatul crestin, in vigoare si capabil de credinta asumata, o oferea femeilor si copiilor, la caz de necesitate.
Asa incat teoriile cretine, nu doar eretice, ale menonitilor, iehovistilor, si altor mutanti sunt pur si simplu fabulatii la limita patologicului: ei murdaresc crestinismul, transformandu-l intr-un cult bolnav al masochismului si pasivitatii oarbe.
Parerea mea.