Buna precizare.
Totusi pe iconostase e reprezentat Sf. Ap. Matia sau Sf. Ap. Pavel?

Aflam din "Faptele" ca alegerea lui Matia nu a fost un joc de noroc. Ci altceva...
P.S. Pariul nu poate fi confundat cu jocul de noroc. Un pariu e, cel mult, insotitor al unor jocuri, fie ele si "de noroc". Doar prin extensie foarte permisiva pariul poate fi considerat joc. Si, de obicei, cel ce pariaza se bazeaza pe niste date in care are oarecare incredere, mai putin pe noroc. De pilda, eu pariez ca amicul bin000 e una cu cifrele lui din coada la Dogmatica, pe baza datelor sigure furnizate de postarile lui... Si nu ma joc cand sustin asta!

Tragerea la sorti mi se pare totusi un joc de noroc, chiar si cand astepti ca rezultatul sa fie unul "dirijat" de Sus.

In rest, sa nu o luam prea personal..

Nu si in traditia iudaica!
(Poate trece pe aici Pelerinul si ne lamureste putin cum era cu sortii aceia, in acela vremuri distincte...)

De liber arbitru ai auzit?

Intr-adevar.
Scrie undeva, foarte frumos, Sfantul Ioan Gura de Aur ca puterea diavolului este limitata, printre altele, tocmai de liberul arbitru al fiecarui om.
(Cartea poarta tocmai acest titlu - "Puterea limitata a diavolului".)

...nu prea ...ca Matia era chiar "premiul" care s-a "castigat" pe sine ...si fara sa cumpere bilet.

In context biblic ghicitul precum si obiceiuri derivate din acest procedeu apar in mai multe situatii in special din VT.In cele mai multe situatii practica este condamnata dar exista si situatii in care poporul israelit a apelat la sorti: voia lui Dumnezeu cu privire la impartirea pamanturilor in timpul lui Iosua, alegerea tapului care sa fie jertfit in Ziua Ispasirii, stabilirea indatoririlor la Templu. In NT este foarte cunoscuta scena in care hainele Mantuitorului sunt impartite de catre soldatii romani prin tragere la sorti. Alegerea lui Matia este ultimul pasaj biblic in care se apeleaza la aceasta metoda pe care evreii, in unele situatii, o considerau legitima, in baza celor scrise in Proverbe 16:33. Metoda era folosita si de cei din comunitatea de la Qumran.

Cercetatorii sunt de parere ca ar fi existat doua metode. Prima dintre ele era cam asa: pe doua pietre erau scrise cele doua nume, erau puse intr-un vas si aruncate apoi afara. Prima care iesea era considerata alegerea Domnului. A doua metoda implica celebrele Urim si Tumim. Urim ar fi derivat din 'arar care ar insemna ,,a blestema" iar Tumim ar fi derivat din tamam care at fi insemnat ,,perfect". Se luau doua pietre si pe fiecare fata a fiecareia se inscriau cele doua sintagme, in asa fel incat fiecare piatra avea pe o parte scris Urim si pe alta Tumim. Apoi erau amestecate si aruncate. Pentru a se lua o decizie trebuia ca ambele sa indice acelasi nume, fie in bine fie in rau. Daca nu cadeau pe acelasi nume se considera ca nu este voia Domnului sa existe o alegere in acel moment. In ambele proceduri indicate se tragea la sorti o singura data, solutia fiind, de regula, definitiva.Este semnificativ, dpdv teologic, ca metoda dispare complet, din textele NT, dupa Rusalii.

Numai bine va doresc.

Corect ar fi Matia, dar în locul lui apare adeseori Pavel datorită notorietăţii şi importanţei sale în propovăduirea Evangheliei.

Mai era şi episodul din Cartea Judecătorilor cu Ghedeon, lâna, roua şi voia Domnului, pe care astăzi mulţi purişti rigizi l-ar considera un fel de ispitire a lui Dumnezeu.

.......)
Saru'mana!