Ascult Alin o povata si de la tine daca ai una buna. Asta pe langa palmele usturatoare care le aplici continuu, poate fara discernamant oricui il prinzi dezarmat pe forum sau cu nasturii descheiati la camasa.

In Ortodoxie exista un semn clar al inselarii, si de fapt este un principiu al inselarii: ascultarea si supunerea.

Cand Sf. Simeon Stalnicul a fost cercetat, parintii au spus: este inselat daca nu asculta si nu se supune.

Incerc ca sa imi tin mintea treaza si in ascultare si supunere fata de restul Bisericii si ma cercetez continuu daca mintea mea se mai supune si mai asculta de glasul ratiunii celorlati si de certarea celorlalti, nu cu revolta ci cu ratiune.

De gresit evident ca gresesc, si poate voi mai gresi si pe viitor. Insa sunt cinstit in fata constiintei mele si imi asum si ce zic, si daca gresesc.

Insa la fel, incerc sa vad care este sensul clar al Ortodoxiei, asa cum au zis parintii: lumina. Pentru ca asta este viata si sensul Ortodoxiei. Si aici ai dreptate este nevoie de povatuitori. Dar mai mult este nevoie sa vezi.

Ortodoxia nu este invatat pe de rost texte din Scriptura, Ortodoxia este lumina Dumnezeiasca. Nu cea pe care o vanezi in mod gresit, ci aceea care ti se descopera singura.

Nu, nu e "mai mult nevoie" sa "vezi". Aici gresesti tu. Te impartasesti cu vrednicie? Atunci poti uita de palamisme. Ce este de la Dumnezeu este superb de simplu. Ce vine di partea aialalta estede obicei nu doar in mod inutil de complex, ci dureros de complicat.
Sfatul meu, ca simplu cetatean si frate uman: da-le incolo de lumini!
Dumnezeu este Lumina Neinserata si Smerita, Care nu straluceste in aer, ci in si prin credinciosii mantuiti si sfinti adevaratii. NU vine in urma unor incantatii. Vrei asa ceva? Du-te la samani. Vrei sa te mantuiesti? Asculta de Biserica si ia Euharistia, cu constiinta smerita ca DOAR ACOLO Il intalnesti pe Dumnezeu in Persoana.

Nu ti-am raspuns la anumite intrebari nu pentru ca nu le-am vazut sau nu m-au mancat degetele sa tastez. Insa mie imi plac misticii si am vrut sa ascult, fara sa contrazic, ceea ce ai de zis.

Daca-mi permiti, o curiozitate: totusi tu te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului?
Cam cat de des? Cand ai facut-o ultima oara? Doar daca e ok pentru tine sa raspunzi...

Mari adevaruri spui, Catalin.

Aceleasi lucruri l-as fi intrebat si eu dar probabil nu o sa raspunda.

Intrebarea asta este absolut irelevanta. Da ma impartasesc, restul tine de viata mea privata.

Faptul ca ma impartasesc poate sa nu aiba nici o semnificatie daca sufletul meu nu simte nimic asa cum se intampla la majoritatea crestinilor.

Si este usor provocatoare pentru ca dpmdv arata de fapt o neintelegere a tainelor si descoperirilor pe care le face harul in Impartasire dar si in rugaciune.

Harul lucreaza altfel in Impartasire si altfel in rugaciune, este simtit altfel si descopera sufletului cu totul alte lucruri.

Nu ma pot impartasi zilnic de asta nu pot vorbi despre ce inseamna asta.

Insa ma pot ruga zilnic. Si rugaciunea este o cale mare. Si aduce, la fel ca si Impartasirea pe Dumnezeu.

Si sfintii au urmat calea rugaciunii. Si de fapt asta este calea corecta, pentru ca de fapt noi urmam o experienta, si nu urmam un punct izolat in timp, in fiecare zi in care ne impartasim si apoi s-a terminat.


Exact cum ma intrebati voi pe mine daca eu ma impartasesc, si eu va intreb pe voi: va rugati in fiecare zi? Daca da, este o rugaciune rodnica in vreun fel?

Pentru ca voi va orientati spre un punct, si nu spre o traire continua a harului prin rugaciune.

Ce am subliiat, este gandirea ta anti-euharistica, nu indeajuns de subtila ca sa ne scape.
Tu iti dai seama ca il pui Palama deasupra lui Hristos?!

Palama nu e decat un om. Daca se gasesc in manuscrise dovezi ca de fapt e erezie ce sustinea, atunci va fi, normal, scos din sinaxar. Stiu, din nefericire, nu se opereaza, din temeri absurde de "smintire", modificari insinxar. Sunt stalpnici care erau eutihieni/severieni, si totusi sunt acolo. De ce? Dumnezeu stie. Nu suntem obligati sa avem evlavie la vro persoana din sinaxar. Ba chiar, cu exceptia, Preasfintei, Inaintemergatorului, si Apostolilor, le putem ignora pe toate. Adica, daca ii cinstim (in cazul Imparatesei Cerurilor, preacinstim) doar pe acestia, si fata de restul suntem sceptici, nu gresim. Stii de ce? Tocmai pentru ca exista fenomenul acesta, nefericit, un fel de idolatrie ascunsa, de sanctolatrie, de disipare a inchinarii. Unii vad in unii sfinti sau sacerdoti in viata (si mai grav!!) un soi de "gurusi" indumnezeiti, cam niste dumnezei minori. Blasfemic si idolatru! Dumnezeu iarta o groaza de lucruri. Unele incredibil de pacatoase si destructive, daca pocanta ce urmeaza e sincera sau daca fapta e silita. Dar la nimic nu Se manie ca la intoarcerea dinspre El, ca la inchinarea la atceva/altcineva. Avem Preasfanta Treime, Puterile Ceresti, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Ioan Botezatorul, Apostolii, Parintii Apostolici. Adica Divinitatea si acei oameni prin care au fost forjate credinta si Biserica.
Ce faci tu este sa pui un om, fie el si aflat in sinaxar deasupra lui Hristos. Omule, cum sa fie rugaciunea (si tot felul de aratari la care nazuiesti in mod inconstient) deasupra Celui la Care te rogi?!?!!?! E ca si cand ai pretui, lumeste vorbind, mai mult vorbitul cu cineva la telefon decat prezenta acelei persoane.
Deci si lumeste si mai ales bisericeste o iei in raspar cu logica, iarta-ma!

M-as fi bucurat sa nu o fi luat ca pe un atac.
Dar e ok.

Cateva ganduri:
Sunt de acord ca a vedea lumina dumnezeiasca e mult mai presus de impartasania luata fara socotinta si cercetare. Dar nu vad de ce experienta mistica a vederii luminii ar trebui sa fie in antiteza cu impartasania? De ce sa nu iti doresti sa vezi lumina dumnezeiasca chiar la momentul Euharistiei. Am sentimentul ca e un dihotomism artificial.

Daca ritmicitatea impartasaniei tine de viata privata, de ce crezi ca rugăciunea profunda in care simti ca ii vorbesti chiar lui Dumnezeu si experientele supranaturale ale prezentei luminii Lui ar trebui sa tina de exprimarea publica? Eu cred ca ridici prea sus stacheta pentru un forum public. Ai pretentia sa discutam aici despre modul in care am vazut lumina lui Dumnezeu, despre experienta apofatica si despre vederea lui Dumnezeu in mod real, NU simple discutii pe marginea invataturilor Bibliei.
Mie mi se pare ca, dimpotriva, este de dorit ca discutia publica pe un forum sa fie pe chestiuni de doctrina, pe TEXT si pe chestiuni palpabile, practice, scrise.

Eu te-am intrebat cam cat de des te impartasesti pentru a-mi face o idee despre misticii contemporani ortodocsi.
Sa-mi pot spune: "omul are, sau cel putin pretinde ca are experiente in care vede lumina dumnezeiasca, insa de impartasit se impartaseste o data la 10-15 ani". Sau: "dom'le, omul traieste o viata intensa de rugaciune dar se si impartaseste cel putin de doua ori pe an". Si imi pot face o impresie despre modul de a gandi si trairea unui mistic ortodox.
Cam asta era ideea.

Si inca una: eu ma astept ca omul care vede fata lui Hristos si lumina dumnezeiasca in rugaciune sa nu se grabeasca sa-i considere pe interlocutorii lui lipsiti aceste experiente. In mod inexplicabil, pentru mine, ai ajuns la concluzia ca AlinB (sau Suslik, sau poate si alti useri) nu experimenteaza vederea reala a lui Dumnezeu. Eu cred ca te inseli aici. Asa cum si profetul Ilie, la un moment dat, a ajuns sa creada ca era singurul care isi pleca genunchiul inaintea adevaratului Dumnezeu.
Domnul l-a informat ca mai erau in Israel vreo sapte mii.

Da' în afară de a vrea să-ţi faci o părere despre trăirea unui mistic ortodox (de ce oare?) de ce nu năzuieşti a-L primi plenar pe Domnul prin Sfânta Împărtăşanie? Venind, dpdv duhovnicesc, acasă.

Cum spuneam ...e inutil.


Vina ta.
Nu compensezi cu filosofii sterile si aiuristice pe alocuri.

Din partea ta.

Sa inteleg ca tu le-ai experimentat plenar pe ambele si poti sa-ti dai cu parerea..

N-a zis nimeni zilnic.
Nici macar nu poti recunoaste cand a fost ultima data.

Poi e bun, daca asa simti tu, asa puternica e rugaciunea ta..

Sau de fapt logica e alta, prin impartasire nu simti nimic (ca majoritatea, zici tu, dumnezeu care stii ce e in sufletul lor) nici la rugaciune nu simti nimic, deci e la fel.

Se pare ca la tine se termina inca inainte de a incepe :)

Si tu ai asta ca traire sau orientare filosofica?

Apropo, ai mai facut ceva cu definitia aia.. ?