Bun, ai studiat, ți-ai făcut mintea atât de ușoară și de curgătoare că aproape s-a dus în toate părțile.
Bun, am înțeles.
Mă, da' cu Hristos te-ai văzut oleacă, mă?
Sau, vorba lu' Alin, e doar vrăjeală de doi lei prezentată sub numele idiot și spălător de creier "altă cale"?

Lumea din oglinda

Cand eram mai mic, in copilarie, privind la televizor, nu eram capabil sa evaluez corect realitatea existentiala a personajelor, lumii care se perinda acolo pe ecranul tubului catodic. Aveam instinctul sa le acord acestora o realitate concreta - in sensul ca ma asteptam la un moment dat sa treaca de bariera de sticla si sa paseasca direct in camera mea. Privit fiind in ochi de acele personaje, unele blande, altele violente, nu eram sigur daca eram cu adevarat privit de acestea sau privirea lor era una "€œoarba"€, care de fapt nu realiza ca eu exist, nu percepea realitatea mea imediata cu jucariile care ma inconjurau si peretii aceia zugraviti cu motive vetuste.

Insa, mai tarziu evident ca am ajuns sa inteleg ca toate minunatiile pictate pe sticla care imi luminau incaperea, acolo, chiar in fata mea, nu aveau de fapt o realitate concreta, ca erau pur si simplu lipsite cu desavarsire de o existenta proprie. Erau doar fenomene reflexii, goale de existenta pe care eu, in mod reflex le-o acordam.

Si mai tarziu am inteles ca, de fapt, orice fenomen este lipsit cu desavarsire de o existenta proprie siesi pentru ca este generat din altele, ca fiecare fenomen nu este altceva decat o reflexie trecatoare. De la atom pana la egoul care se pretinde a fi ceva, uneori chiar ceva maret.

Chiar daca intelectual realizez aceasta "mare scamatorie"€ a realitatii, cand ma privesc in oglinda inca este dificil sa realizez transparenta propriei reflexii, cu atat mai putin a formei care cred ca sunt. Un film pe care il privesc astazi pe Led-screen are atata putere asupra mea proportional cu doza de realitate pe care sunt dispus sa-i o acord.

Orice stimul există. Dacă nu ar exista, nu ar stimula.
Concluzie: se impune, vai, să schimbăm prognosticul. Vrem nu vrem, este unul rezervat.

Ok, am inteles, ai sarit din lac in putz.

Aceeasi problema a trecut la extrema cealalta.

Daca atunci cand erai mic nu-ti dadeai seama ca personajele acelea nu sunt diferite de lumea din afara tubului catodic, acum invers, nu-ti mai poti da seama ca lumea are o substanta mult mai consistenta decat ceea din spatele tubului catodic.

Dar atunci macar varsta era o scuza. Sau este si acum?

Realitatea cu tot ceea ce experimentam exista. In budism nu se afirma ca nu exista. Mai mult decat atat, budismul combate extrema nihilista considerand a fi o cale gresita.

Realitatea exista, insa nu prin sine, ci ca in oglinda. Calea de mijloc - intre non-existenta si existenta prin sine. Perceptia noastra exagereaza in mod reflex existentialitatea, considerand fenomenele ca existand in sine si prin sine.

Descoperind acest adevar, din punctul meu de vedere, budismul ofera cel mai mare dar umanitatii. Vindeca sursa tuturor coliziunilor/suferintelor, pacifica perceptia.

Vezi ca te contrazici singur:

E foarte posibil ca din cauza contorsionismului mental pentru a genera conceptii filosofice fistichii sa fi pierdut si buna utilizare a cuvintelor.

Poate perceptia ta, ba o exagereaza, ba o minimizeaza, tot exagerat.

Trucurile astea mentale nu pacifica pe nimeni.
Desigur, daca tragi si ceva pe nas in acelasi timp, e posibil sa functioneze o perioada.

Solutia "pacifista" nu e sa-i bagi omului in cap, hipnotic, ca n-are de ce sa se agatze pentru ca lucrurile alea pe care le simte si ii aduc placere/durere de fapt nu exista.

Poate ar trebui sa mai scoti nasul din casa.

La Multi Ani!

Alin, si tuturor celor care citesc/posteaza pe acest forum! Un an nou fericit cu multe bucurii, si mai ales noi intelesuri bune. Sa fim cu totii mai bogati launtric!

-------------------

Un fenomen care este lipsit de o existenta proprie nu inseamna ca nu exista. Exista! Dar nu in sine si prin sine. Exista, dar relationat-dependent.

Aceasta este subtilitatea. Daca ar fi usor de inteles, atunci toate conflictele si tulburarile individuale/sociale ar fi disparut cu repeziciune.

Ori poate ar fi evoluat la un nivel şi mai distructiv.
La mulţi ani!
Şi nu mai raţionaliza atât, de dragul speculaţiilor sterile, bine?
Mai scoate şi tu urechea din cas(c)ă...:)

La Multi Ani Ahilp!

"€œFear is the path to the dark side. Fear leads to anger. Anger leads to hate. Hate leads to suffering."

- Yoda

https://33.media.tumblr.com/baeab248...5h1uo1_400.gif

"Nu va temeti eu am biruit lumea!"

Iisus

Alde Yoda şi Jedi, cum înţelegeţi voi asta?

P.S. Textul sfânt este aşa: "... dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea." (Ioan 16,33)
Şi nu e vorba despre vreun eu, precum scrii. Ci despre Eu, Domnul, Dumnezeu Cel întrupat, răstignit şi înviat.
Şi nu e vorba despre legarea fricii, cât despre dezlegarea pasului pe Cale, despre îndrăzneala cea bună. Domnul nu ţine un discurs despre teamă, ci cultivă puterea iubirii de a vieţui în Hristos. Adică de a nu pune ochii minţii (ai inimii) pe piedici, scârbe, necazuri, ispitiri, încercări - ci pe Soarele vieţii, Hristos.
Sesizezi diferenţa?
Mai ia aminte, Florine, că versetul pe care îl citezi face parte dintr-un context foarte special. Şi se cere cugetat prin raportarea la acest context, nu rupt şi sucit aşa cum din păcate ai făcut şi faci de obicei.
Vezi acolo, în text, că în capitolul 16 este vorba despre Fiinţa Treimii, despre Duhul Adevărului, despre Fiul şi Tatăl precum şi despre metamorfoza întristării celei lumeşti în bucuria duhovnicească, aceasta venind din legătura sufletului omenesc cu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Apoi, în capitolul 17 urmează rugăciunea întreită a Domnului... E rugăciunea cu sânge pentru desăvârşirea în unime, pentru iubire sfântă.

Aşadar, cum înţelegi ce ai formulat?