Sinteză (Partea I)
 

[SIZE=5][COLOR=darkred]Sinteză:[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]1. Fenomenul [COLOR=blue]“Noul Ierusalim de la Pucioasa” (NIP) [/COLOR]se înscrie pe linia mişcărilor para-religioase creştine cu caracter fundamentalist, ultra-ortodox si ultra-naţionalist.[/SIZE]
[SIZE=4]2. Analizat din punct de vedere religios, social şi moral, acest fenomen apare a fi exterior Eparhiei Târgoviştei, deşi majoritatea adepţilor lui sunt vieţuitori ai judeţului Dâmboviţa şi acţionează cu precădere în această eparhie. [/SIZE]
[SIZE=4]3. Biserica Ortodoxă Română la rândul ei, ca autoritate religioasă supremă a Ortodoxiei româneşti, nu recunoaşte acest fenomen religios ca o manifestare stabilă şi compatibilă ortodoxiei, şi în consecinţă nu poate s-o integreze formal în structurile sale oficiale, aşa cum a procedat în ultima vreme cu alte grupări sau organizaţii religioase (Oastea Domnului, ASCOR; LTOR, etc). [/SIZE]
[SIZE=4]4. Adepţii [COLOR=blue]NIP[/COLOR] practică o “ortodoxie” originală, care conţine inconsecvenţe grave şi serioase devieri de la învăţătura tradiţională. Vom expune deocamdată la modul general doar câteva dintre ele: [/SIZE]
[SIZE=4]– Săvârşirea în antecedente a “Sfintei Liturghii” de către bărbaţi nehirotoniţi şi de către femei (evident, tot nehirotonite). În prezent, acest obicei nu se mai practică la modul deschis şi pe scară largă, dar acest aspect este greu de controlat în teritoriu, la nivelul fiecărui individ, date fiind şi unele fracturi intervenite între membrii mişcării şi actualii ei lideri religioşi. Cel puţin în aparenţă, acest obicei pare a fi fost totuşi abandonat în ultima vreme.[/SIZE]
[SIZE=4]– Consacrări (“sfinţiri”) necanonice de preoţi şi de episcopi, fără hirotonie ( “punerea mâinilor” episcopului), ci prin “[COLOR=blue]asistenţa directă, mai presus de fire, a Duhului Sfânt[/COLOR]”. În acest mod au fost “[COLOR=blue]sfinţiţi[/COLOR]” pe rând: Ilie Bunea, Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu, întâi ca “preoţi”, apoi ca “episcopi”. În prezent, deşi se consideră episcopi, cei trei slujesc invariabil îmbrăcaţi în veşminte de preoţi, deoarece doresc probabil ca statutul de “episcopi” să fie şi în continuare ţinut secret pentru lumea exterioară, dar chiar şi pentru majoritatea adepţilor. Desigur că aici este vorba de un “secret al lui Polichinelle”, îndată ce aceşti “episcopi-preoţi” sau “preoţi-episcopi” îşi binecuvintează la slujbe adepţii cu două mâini (după cutuma episcopală) şi nu cu una (după cutuma preoţească).[/SIZE]
[SIZE=4]– Inovaţii în treptele sacerdotale canonice: apariţia treptelor de: “prooroc”, “călăuză”, “păstor” şi “străjer”. În prezent, în afară de cei trei “preoţi-episcopi” de care a am vorbit, la NIP mai sunt:[/SIZE]
[SIZE=4]— doi “prooroci”, care sunt simultan şi “călăuze” (realizând un adevărat cumul de funcţii), respectiv: Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu (care mai este, după cum am văzut, şi “preot” şi “episcop”, o adevărată performanţă în ceea ce priveşte cumulul de funcţii). Deşi în principiu ei conduc din umbră, fără a ieşi ostentativ în faţă, aceştia sunt de fapt adevăraţii şi singurii lideri ai “mişcării” [COLOR=blue]NIP[/COLOR].[/SIZE]
[SIZE=4]— doi “păstori” (în prezent, trecuţi pe linie moartă chiar de către cei doi [COLOR=blue]lideri pucioşi[/COLOR] cu atribuţii de “prooroci”, care au preluat de la păstori toată puterea executivă) pe nume Dănciucă Gheorghe (alias “nea’ Mişu”, alias “păstorul Daniel”) şi Costache Cristea (zis “nea’ Cristea”). Semnificativ este că toate “proorociile” referitoare la aceşti “păstori” (inclusiv aceea că “nea’ Mişu va fi Sfântul Ilie, venit a doua oară pe pământ” şi că “el nu va trece prin moarte”) nu s-au împlinit (încă).[/SIZE]
[SIZE=4]— mai mulţi “străjeri”, unii deja intraţi în dizgraţie, alţii încă “agreaţi” de către “călăuze”, dar cu toţii fiind lipsiţi în prezent de orice prerogative, acestea fiind preluate tot de către cei doi “prooroci” multifuncţionali. Cei mai proeminenţi străjeri, însă numai cu numele, sunt: Halău Gheorghe (alias “nea’ Didi”, binecunoscut ca omul de legătură între adepţi şi oficialii Eparhiei Târgoviştei) şi Costache Vasilica (alias Veronica), una dintre nurorile lui Costache Cristea. Halău Gheorghe mai este acreditat şi cu culegerea de ştiri şi bârfe de prin Eparhie; dar fiind cam guraliv, este folosit simultan şi de cei din Eparhie, pentru ca să-şi confirme toate zvonurile despre [COLOR=blue]NIP[/COLOR], ajunse pe diverse căi la departamentele lor de ştiri. [/SIZE]
[SIZE=4]– De asemenea, mai există şi alţi “preoţi obişnuiţi” (adică sunt numai “preoţi”, nu sunt simultan şi “episcopi” ) : “preotul” Irineu Tărcuţă (cumnat cu Mihaela Tărcuţă), “preotul” Ionică Ţurloi şi “preotul” Georgică Nicolae. Ei au fost hirotoniţi în taină, în chip neoficial, de către cei trei “preoţi-episcopi” (Ilie, Spiridon şi Nicolae). După aceea, ei au fost de regulă folosiţi tot în taină, pentru activităţi pastorale curente, de uzură, în timp ce aşa-zisa “troiţă”, tripleta Ilie-Spiridon-Nicolae, era conservată pentru slujbele de la sărbătorile mai mari, sau pentru activităţi publice cu caracter aparte, spectaculos (denumite, de regulă, “Festivaluri”) în care ei apăreau ca persoane oficiale, reprezentative către exterior. În prezent şi aceşti “preoţi obişnuiţi” sunt traşi pe linie moartă de către lideri: Irineu ca fiind “necorespunzător”( deoarece, considerându-se membru al familiei, s-a îngâmfat şi a devenit lipsit de obedienţă faţă de liderii pucioşi); Ionică, deoarece a lăsat totul baltă şi a fugit la casa părintească (fiind dezgustat de prea multe nereguli şi de fariseism, în care era obligat să se amestece); Georgică, deoarece din cauza relelor tratamente la care a fost supus, i-au apărut dintr-o dată grave dezechilibre psihice (care au necesitat apoi tratament îndelungat şi internări repetate).[/SIZE]
[COLOR=purple][SIZE=4][/SIZE][/COLOR]

Sinteză (Partea a II-a)
 

[SIZE=4]– Atragerea, într-o primă fază, a unor ierarhi din B.O.R. (ex: episcopul Irineu Bistriţeanul), şi a unor preoţi din Târgovişte şi Bucureşti, pentru o legitimare “ortodoxă” a mişcării. Ulterior, atât episcopul Irineu cât şi preoţii simpatizanţi au retractat această legătură cu NIP. Chiar şi unii preoţi din interiorul mişcării au retractat, părăsind “lucrarea” ( ex: preotul Ştefan Gândiceanu din Bucureşti, preotul Irineu Tărcuţă din Târgovişte, preotul Ionică Ţurloi din Pucioasa). În faza care a urmat imediat după declanşarea conflictului deschis cu B.O.R. ( ianuarie 1993), liderii mişcării au impus adepţilor lor ruperea oricărei legături canonice cu ierarhia recunoscută a B.O.R., inclusiv cu ierarhul Irineu, şi refuzul unei ascultări pe linie mânăstirească, deşi liderii se declară în continuare vieţuitori ai “Mânăstirii [COLOR=blue]NIP[/COLOR]”.[/SIZE]
[SIZE=4]– Angrenarea premeditată în această “mişcare” a unor artişti de marcă (sculptorii Marian Zidaru şi Victoria Zidaru, naistul [/SIZE][SIZE=4][COLOR=#0000ff]Gheorghe Zamfir[/COLOR][/SIZE][SIZE=4], soliştii [COLOR=purple][COLOR=#0000ff]Grigore Leşe[/COLOR] [/COLOR]şi [COLOR=#0000ff]Maria Leşe[/COLOR], toboşarul [COLOR=#0000ff]Ovidiu Lipan - Ţăndărică[/COLOR]), adică acele personalităţi care să confere prin numele şi faima lor credibilitate şi interes sporit din partea maselor de curioşi către această inovaţie pseudo-religioasă autointitulată [COLOR=blue]NIP[/COLOR]. Totodată, unii dintre aceşti artişti au mai fost şi spoliaţi de către liderii sectei cu sume de bani colosale, preluate din câştigurile lor personale, de ordinul a sute de mii de dolari, sub forma unor “donaţii benevole”, făcute în numele “ajutorului dat coborârii Cuvântului lui Dumnezeu pe pământ”. Dar, rând pe rând, toţi aceşti artişti creduli şi-au dat seama de înşelăciunea în care au fost târâţi şi i-au părăsit cu dezamăgire şi dezgust pe liderii sectei. Chiar şi artiştii Zidaru, care au fost ani de zile promovaţi cu vicleşug în poziţia cea mai din faţă, ca şi când ei ar fi fost adevăraţii lideri ai sectei, au descoperit într-un târziu că au fost manipulaţi şi s-au dezis definitiv de această înşelăciune a secolului.[/SIZE]
[SIZE=4]– Scrierea unei cărţi voluminoase, de 1930 de pagini, intitulată “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, prin care liderii sectei încearcă să rivalizeze cu [COLOR=#993300]Sfânta Scriptură[/COLOR]. Această carte este considerată de către adepţii acestei secte chiar “[COLOR=blue]O Altă Scriptură[/COLOR]” deoarece, în mod sistematic, citate din această carte sunt prezentate la slujbele lor ca fiind “[COLOR=blue]din Sfânta Evanghelie de la Sfânta Proorociţă Virginia, citire[/COLOR]”. În realitate, exceptând perioada anterioară anului 1980, când mai trăia încă Virginia Tudorache, precum şi o scurtă perioadă din vremea activităţii “prooroceşti” a Mariei, sora Virginiei, restul scrierilor sunt pure născociri care aparţin exclusiv “proorociţei” Mihaela Tărcuţă, dar care pretinde că le primeşte nemijlocit de la Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=4]– Scrierea unei cărţi necanonice, considerată de către adepţi un fel de catehism pseudo-ortodox, dar care în realitate este un amalgam de ficţiuni intitulate “eseuri”, împănate de erezii, sub titlul “[COLOR=blue]Quo vadis, Ecclesia?[/COLOR]”. Deşi această carte, extrem de eterogenă, pare a fi scrisă de către un autor colectiv, ea apare pe copertă ca având drept autor un personaj fictiv, cu numele “[COLOR=blue]părintele Nicodim[/COLOR]”. Acest personaj “[COLOR=blue]părintele Nicodim[/COLOR]” nu există în realitate, totul fiind o înscenare şi o minciună, menită să dea credibilitate ereziilor lor. S-a procedat astfel, deoarece de sub masca anonimatului putea fi trădată fără scrupule pretinsa lor loialitate faţă de Biserica-mamă, căci doar aşa au îndrăznit ei să aducă grave acuzaţii ierarhilor B.O.R., pentru a crea neîncredere şi destabilizare în sânul enoriaşilor Bisericii majoritare. Numele aşa-zisului “Nicodim” nu pare a fi fost ales la întâmplare, ci aminteşte de acel Nicodim care a venit noaptea pe furiş la Mântuitorul, fiind hotărât să-i trădeze pe farisei şi pe cărturari. Sub acest nume-fantomă, de “părinte”-trădător, pe care nu l-a văzut nimeni vreodată, se acoperă şi corespondenţa lor electronică ( email: [/SIZE][SIZE=4][COLOR=#0000ff]parintelenicodim@gmail.com[/COLOR][/SIZE][SIZE=4]).[/SIZE]
[SIZE=4]– Intoxicarea adepţilor sectei cu o teorie existenţială alambicată, care împleteşte până la refuz terapia sacrului cu terapia fricii, şi a cărei rezultantă este angoasa unei iminente catastrofe apocaliptice, din care nu vor scăpa decât “cei aleşi” (adepţii leali celor doi lideri supremi). Aceştia sunt aleşi după criterii care converg spre o supravenerare a liderilor pucioşi, despre care cred că prin persoana lor se manifestă întrupată voinţa Fiinţei Divine, care se materializează în Cuvânt – Fiul lui Dumnezeu. Adepţii sunt complexaţi în permanenţă de o frică paralizantă faţă de propriile lor greşeli şi faţă de liderii pucioşi, care le spală creierele şi îi împiedică să se manifeste uman şi raţional. Dimpotrivă, cei care reuşesc totuşi să se se smulgă din “pânza de păianjen” ţesută de către cei doi lideri apocaliptici (Mihaela Tărcuţă şi Neculai Nedelcu) sunt ameninţaţi cu blesteme şi nenorociri chiar de către aceşti doi “[COLOR=#993300]prooroci[/COLOR]”, care se cred a fi “[COLOR=#993300]martorii Domnului[/COLOR]”, cei “[COLOR=#993300]doi măslini[/COLOR]” şi “[COLOR=#993300]cele două sfeşnice[/COLOR]”, din gura cărora iese foc şi pucioasă, “[COLOR=#993300]care mistuieşte pe vrăjmaşii lor[/COLOR]” [COLOR=#993300](Apoc. [/COLOR][COLOR=#993300]11, 3-12)[/COLOR].[/SIZE]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]3 octombrie 2007[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Minciuna are picioare scurte
 

[SIZE=4][COLOR=purple]6. Misterele Pucioasei: Noul Ierusalim[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=purple]Minciuna are picioare scurte[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Studiu independent despre fenomenul religios NIP[/SIZE]
[SIZE=4]( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )[/SIZE]


[SIZE=4]Poate unora dintre creştini le vine greu să creadă că însăşi Mihaela, proorociţa Domnului, poate (este capabilă) să mintă, sau că ar fi cumva în stare de un comportament ireverenţios şi totodată lipsit de recunoştinţă faţă de soţii Marian şi Victoria Zidaru, adică tocmai aceia pe care, timp de mai mulţi ani, Mihaela i-a însărcinat cu rolul de portdrapel şi portavoce pentru “afacerea” de la Pucioasa.[/SIZE]
[SIZE=4]Ei bine, din păcate, cam aşa stau lucrurile. Încercările disperate de a masca o ruptură definitivă şi ireconciliabilă între Zidari pe de o parte, şi corifeii de la Pucioasa (“[COLOR=blue]cei doi fii unşi[/COLOR]”, Mihaela şi Nicuşor) pe de alta, s-au dovedit un eşec lamentabil. Până şi creştinii mai vechi, chemaţi spre o nouă mobilizare generală de către liderii “poporului celui nou” de la Pucioasa, au putut observa că ceva suspect se petrece la nivel de conducere supremă.[/SIZE]
[SIZE=4]Prin iulie-august ale anului trecut (2007), ruptura Zidarilor cu cei doi lideri absoluţi luase dimensiuni dramatice. Se apropia însă cu paşi repezi timpul sărbătoririi Adormirii Maicii Domnului, ocazie care, în alţi ani mai buni, era marcată de mari “festivaluri de artă şi cultură”, la care Zidarii erau sufletul şi inima, părând de neînlocuit. Dar acum, când liderii pucioşi voiau să organizeze doar o adunare restrânsă, “numai între creştini”, Zidarii dădeau semne clare că nu mai au de gând să vină, pe motiv că nu mai pot suporta teatrul de prost gust preconizat de către cei doi lideri absoluţi, în care singura preocupare urma să fie aceea că “[COLOR=blue]cei doi Fraţi[/COLOR]” trebuie evidenţiaţi, măguliţi şi adulaţi. Iar Zidarii urmau să fie chemaţi doar ca “să stea păpuşi”, marionete, figuranţi de mâna a doua.[/SIZE]
[SIZE=4]A urmat o luptă strânsă de argumente şi opinii. Ore în şir de convorbiri telefonice languroase, cu mângâieri şi promisiuni, alternate cu ameninţări de tot soiul(cu nenorociri şi blesteme), au evidenţiat în Mihaela Tărcuţă un negociator redutabil, căci până la urmă ea a reuşit s-o convingă pe Victoria Zidaru ca măcar ea să vină la sărbătoare, dacă Marian e încăpăţânat. Nu-i mai puţin adevărat că Victoria era răvăşită de dorul după unii dintre creştini, cei adevăraţi (alţii decât cei doi lideri pucioşi, desigur) şi de locurile încântătoare de la Pucioasa, ceea ce a atârnat greu în hotărârea ei de a face opinie separată faţă de soţ. Astfel încât, deşi gândeau la fel, ei au reacţionat diferit. Victoria s-a hotărât să onoreze cu prezenţa ei sărbătoarea de la Pucioasa, iar Marian s-a hotărât să rămână la Bucureşti şi să stea acasă cu orice preţ.[/SIZE]
[SIZE=4]Reîntâlnirea dintre Mihaela şi Victoria a fost emoţionantă. S-au îmbrăţişat, au mers mână-n mână pe aleile grădinii, în văzul tuturor, s-au conversat ca două bune prietene, iar Mihaela i-a dat locul de onoare la masă, lângă ea şi lângă Nicuşor. Asta doar la început, pentru ca toţi creştinii adunaţi să vadă cât de mult se iubesc ele două, pentru că, mai spre sfârşitul adunării, liderii pucioşi nici n-au mai băgat-o în seamă.[/SIZE]
[SIZE=4]Şi deodată, surpriză. Abia aşezaţi la masă, Mihaela începe să se justifice (fără a fi fost rugată de nimeni; dacă tăcea, filosof rămânea) de ce nu este prezent şi Marian Zidaru, alături de Victoria şi de ceilalţi convivi. (Ţineţi-vă bine, ca să nu cădeţi sub masă!). Cică…, zice Mihaela, [COLOR=blue]“ Marian Zidaru n-a putut să fie azi printre noi, pentru că e plecat în străinătate”[/COLOR](!!!!!!!!). Iar Marian era bine mersi, la atelierul lui din Bucureşti, pe care n-a vrut cu nici un chip să-l părăsească pentru a veni la Pucioasa. Marian n-a vrut să vină la adunarea lor, iar Mihaela minţea un popor întreg de creştini, îi minţea pe toţi cu zâmbetul pe buze. Unii dintre cei de faţă ştiau adevărul, dar au tăcut chitic. Nimeni n-a ridicat vocea împotriva proorocului mincinos. Toţi care au ştiut, dar n-au reacţionat în vreun fel, fie de frică, fie din oportunism, s-au arătat a fi complicii Mihaelei la minciună şi la impostură.[/SIZE]
[SIZE=4]Aşa a fost atunci. Între timp, lucrurile s-au mai calmat. Victoria l-a convins pe Marian că nu pot sta la nesfârşit în stare de beligeranţă cu aceşti doi indivizi setoşi de putere, care îi ameninţă mereu cu blesteme şi cu pedepse de la Dumnezeu, în caz că n-au de gând să se dea pe brazdă ca să le cânte lor în strună. Aşa că a fost nevoit să abordeze şi el o atitudine mai conciliantă faţă de “[COLOR=blue]Fraţi[/COLOR]”. Nici nu i-a fost greu, el fiind blajin din fire şi deloc răzbunător. Asta îl şi arată a fi creştin autentic, pentru că e capabil să-şi ierte şi să-şi iubească până şi vrăjmaşii. Drept recompensă, celor doi Zidari li s-a dat voie, a posteriori, şi chiar cu binecuvântare “arhierească” (de la Nicuşor) şi “proorocească” (de la Mihaela) li s-a dat voie, pentru a merge într-adevăr în străinătate, la o manifestare cu profil artistic care a avut loc ulterior la Paris. De mai mulţi ani, în multe alte situaţii asemănătoare nu li se mai dăduse lor voie “de la stăpânire” să plece în străinătate, chipurile ca “[COLOR=blue]mai bine să fie ei protejaţi de răul care bântuie prin lume[/COLOR]”, dar în realitate, din pură invidie omenească. Cei doi lideri pucioşi nu suportau idea ca Zidarii “[COLOR=blue]să se plimbe[/COLOR] [COLOR=blue]prin străinătăţuri[/COLOR]” în loc să stea în atelier, cu o mână încleştată pe daltă, şi alta pe ciocan.[/SIZE]
[SIZE=4]Cei care ştiu tărăşenia asta au rămas însă cu un gust amar, amintindu-şi de versurile poetului:[/SIZE]

[COLOR=#993366][SIZE=4]Minciuna stă cu regele la masă, [/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=#993366]Dar asta-i cam de multişor poveste…[/COLOR]ş.c.l.[/SIZE]

[SIZE=4]Acum, să ştie toţi cum a fost, că de, minciuna are picioare scurte…[/SIZE]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]4 februarie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim” îşi şterge obrazul şi-i ameninţă pe defăimători (I)
 

[COLOR=purple]7. Misterele Pucioasei: Noul Ierusalim[/COLOR] (Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR] -”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )


[COLOR=purple]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”[/COLOR][COLOR=purple] îşi şterge obrazul şi-i ameninţă pe defăimători[/COLOR]
(Comentariu la Noua Evanghelie de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)


[SIZE=4]Dialog actual (la 19 dec 2007) atribuit lui Dumnezeu şi Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiereul din Mira Lichiei[/SIZE]
[SIZE=4](Textul care urmează, transcris cu albastru, este extras din “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu de la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae[/COLOR]” pe stil vechi, din 19 dec. 2007. Comentariile sunt cu litere de culoare neagră.)[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]– O, arhiereule [/COLOR](Notă *1: “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” i se adresează “Sfântului Nicolae”, dar simultan “Cuvântul Lui” este “auzit” şi consemnat în scris la Pucioasa de către doi “prooroci ai [COLOR=blue]Noului Ierusalim[/COLOR]” , adică liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor, care îl iau apoi, îl corectează gramatical şi îl fac public pe Internet)[COLOR=blue] plăcut lui Dumnezeu pentru faptele credinţei tale şi ale milei tale înaintea Mea pentru om! Te-am ales peste oile Mele prin minunea tainelor cereşti, tată, şi iată, aşa lucrez Eu azi prin poporul Meu cel ales [/COLOR](Notă *2: poporul ales sunt “creştinii de la Pucioasa”, numiţi şi “[COLOR=black]poporul Noului Ierusalim[/COLOR]”), [COLOR=blue]prin minunea cuvântului Meu [/COLOR](Notă *3: “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” vorbeşte sistematic şi destul de des la Pucioasa, în ultimii 50 de ani, fie cu oamenii, pe care uneori chiar îi pomeneşte pe nume, fie cu “sfinţii Săi” din ceruri şi de pe pământ. Aceste texte se regăsesc selectiv – deoarece acelea care abordează subiecte mai incomode sau demascatoare nu sunt publicate – pe situl oficial al Noului Ierusalim ([/SIZE][SIZE=4][COLOR=#0000ff]www.noul-ierusalim.ro[/COLOR][/SIZE][SIZE=4] )[COLOR=blue], care curge ca râul peste creştetul lui şi îl spală şi îl învaţă şi îl lucrează pe el şi îi dă Duh Sfânt. Aşezaţi-vă, voi, sfinţi plini de har, între poporul Meu cel ales [/COLOR](v. Nota *2) [COLOR=blue]prin harul Meu, între el şi cei ce îl hulesc pe el prin cuvinte de batjocură[/COLOR] (Notă *4: Este vorba de aceia (preoţi şi mireni) care contestă în mod public această “minune”, considerând-o un fals meşteşugit – fabricat de către cei doi lideri locali ai acestor creştini, Mihaela şi Nicuşor, pentru a menţine vie flacăra unei psihoze religioase începută în urmă cu cincizeci de ani – iar mişcarea lor religioasă o consideră o sectă naţionalistă, pseudo-ortodoxă, schismatică, desprinsă definitiv din B.O.R.) [COLOR=blue]fără ca Eu să-i trimit pe aceştia să facă lucrare defăimătoare peste lucrarea cuvântului Meu! Îi voi descoperi pe ei ca şi pe toţi cei care au lovit până acum cu necredinţă şi au defăimat pe poporul Meu. Eu, Domnul, locuiesc cu lumina şi o voi trimite pe ea să-i scoată din întunericul sub care se ascund pe cei ce defaimă [/COLOR](v. Nota *4) [COLOR=blue]venirea Mea pe pământ[/COLOR] (Notă *5: La Pucioasa se consideră că “A Doua Venire A Domnului Pe Pământ”, proorocită în Apocalipsă, este tocmai această “coborâre a Cuvântului lui Dumnezeu, din ceruri”, care se petrece în zilele noastre, deoarece “Dumnezeul de la Pucioasa” este “Cuvântul”, deci “Cuvântul” respectiv este “Dumnezeu”, deci “Dumnezeu” este printre noi – mai precis, numai printre ei, printre cei de la Pucioasa) [COLOR=blue]cu milă şi cu ajutor pentru om, căci cei ce s-au aşezat păstori de oi de la ei înşişi şi unii pe alţii [/COLOR](Notă *6: Adică arhiereii şi preoţii din B.O.R.)[COLOR=blue], pe aceia nu-i doare inima de oi [/COLOR](Notă *7: Adică, ei slujesc cu nepăsare şi fără dragoste de enoriaşi)[COLOR=blue], aceia nu au minte din cer [/COLOR](Notă *8: Ei nu recunosc şi nu propovăduiesc mai departe “proorociile de la Pucioasa”, ci dimpotrivă, le desconsideră sau chiar le ponegresc )[COLOR=blue], ci au de pe pământ, şi mintea lor este pământ [/COLOR](Notă *9: Ei predică doar din mintea lor şi din cărţile de teologie, fără asistenţa supranaturală a “Duhului Sfânt care lucrează prin Cuvântul de la Pucioasa”)[COLOR=blue], ca şi fapta lor, chiar dacă ei cunosc Scripturile şi zic că ştiu să le tălmăcească pe ele ca nişte cunoscători ale lor. Eu, Domnul, Mă voi atinge de ei şi le voi da după faptele lor şi-Mi voi şterge obrazul [/COLOR](Notă *10: De acum, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu mai acceptă să întoarcă şi celălalt obraz, aşa cum îi învăţa El pe oameni în vremea petrecerii Lui pe pământ, ci promite o răzbunare binemeritată faţă de cei hulitori ai “Cuvântului” şi ai primitorilor acestuia, cei doi “prooroci” pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Toţi hulitorii vor fi blestemaţi şi nimiciţi, aşa cum s-a proorocit în Vechiul Testament ( v. [COLOR=#993300]Zaharia[/COLOR][COLOR=#993300], cap.5[/COLOR])[COLOR=blue], căci furul este fur şi nu ştie să fie cinstit, căci este fur, dar Eu voi merge în casa furului şi voi nimici fărădelegea lui, şi orice fur va fi nimicit, după cum este scris [/COLOR](Notă *11: Aici este reprodusă cu iz de ameninţare la adresa preoţilor şi arhiereilor, care sunt asimilaţi cu furii de cele sfinte, o proorocie a Vechiului Testament[COLOR=#993300] (Zaharia, 5,3[/COLOR] : [COLOR=#993300]“Şi el mi-a tâlcuit: "Acesta este blestemul care se răspândeşte peste faţa a tot pământul, căci orice fur va fi nimicit de aici şi orice om care jură strâmb va fi pierdut".”[/COLOR])[COLOR=blue] Amin. [/COLOR][/SIZE]

interesant sintetizaibar...

raspunsul meu este acesta :

despre partea inchinarii, (Doamne), sa ne iertzi...
ori vei vrea sa faci acuma shi razboi ca sa ne certzi?,
ori vei face intoarsa depeacuma a ta cale... (intunecata)
sa ne dai un semn shi noua de mila smintelii tale... (blestemata).

de-o fi una, de-o fi alta,
ce e scris shi pentru noi,
bucuroshi le-om duce toate,
de e pace, de-i razboi...

"Eu imi apar saracia, shi nevoile shi neamul,
shi deaceea tot ce mishca-n tzara asta
raul, ramul,
mi-e prieten numai mie, iara tzie dushman este
far-a prinde chiar de veste.
N-avem oshti,
dar iubirea,
de moshIe e un zid,
care nu se-fioreaza de-a ta faima baiazid ("ce tzi-ai muiat bucatzica iarshi cu Mine in blid")"

...shi abea pleca batranul,
ce mai freamat ce mai clocot...
un om simplu, linishtit,
dupa vorba dupa port shi dupa clopot,
shi-a plecat smerit, luminat nu doar de soare,
ci de-al Cerului Sfant Cort, preaiubit,
luminat nu doar de luna,
shi de-a codrului dulce mireasma,
boare racoroasa,
ci de lucru-n voia buna,
legea sfanta
care canta
Sfarshitu-n inceput nou shi trambitzeaza,
ca sa fim, sa fii, sa eshti,
In gradina tineretzii fara prihana, treaza,
Caci El este Domnul Tzarii Romaneshti.

(dar chemandu-L iar,
nu in zadar,
va auzi shi iarashi va veni,
shi impreuna vetzi Birui)

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim” îşi şterge obrazul şi-i ameninţă pe defăimători(II)
 

[SIZE=4][COLOR=blue]Vai celui ce calcă în picioare cuvântul Meu cel ziditor de om[/COLOR] (v. Nota *5) [COLOR=blue]şi rodul Meu [/COLOR](v. Nota *2)[COLOR=blue], pentru care trudesc! Eu voi păstori cu milă şi cu putere prin cuvântul Meu şi-Mi voi întări pe piatră poporul, şi cuvântul vieţii va merge cu putere să facă dintre oameni fii ai lui Dumnezeu peste tot, că mare este cuvântul Meu şi înţelepciunea lui, iar fărădelegea care dă să-Mi păteze drumul Meu de la Tatăl la om, va fi vădită şi va fi ruşinată cu tot cel ce o lucrează pe ea. Amin. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]Iar tu, poporul Meu [/COLOR](v. Nota *2)[COLOR=blue], te vei face mărturisitor, tată, aşa cum Eu voiesc să fii, şi-Mi vei mărturisi lucrarea Mea, şi vom sta faţă în faţă cu cei ce hulesc [/COLOR](v. Nota *4)[COLOR=blue], căci mărturia Mea de peste tine este duhul proorociei[/COLOR] (Notă *12: “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” contestă legitimitatea B.O.R., pe motiv că, pe lângă cele 7 taine ale Bisericii, ea nu are inclusă şi [COLOR=blue]taina proorociei[/COLOR] despre care pretinde că se mai regăseşte acum pe pământ numai şi numai la liderii absoluţi de la Pucioasa; în consecinţă, el consideră că orice biserică fără [COLOR=blue]taina proorociei[/COLOR] nu este o biserică întreagă. Pe de altă parte, la Pucioasa a fost desfiinţată una din tainele Bisericii, şi anume Taina Căsătoriei. Alte taine, cum sunt Taina Preoţiei şi Taina Spovedaniei, deşi recunoscute, sunt grav desfigurate în temeiul lor canonic şi practic. În plus, Taina Botezului, Taina Mirungerii şi Taina Preoţiei pur şi simplu nu se mai pot aplica, deoarece pucioşii s-au privat de bunăvoie de păstorirea chiriarhului locului, care ar fi fost îndrituit să le administreze direct sau indirect – prin chivernisirea Sfântului şi Marelui Mir – aceste taine. În prezent, ei renunţând la orice ascultare canonică, pucioşii nu mai au nici Sfântul şi Marele Mir, care este necesar în săvârşirea Tainei Mirungerii şi la sfinţirea nenumăratelor paraclise, care au fost improvizate de ei pe post de “biserici”, prin podurile caselor. De asemenea, “taina preoţiei” se aplică la Pucioasa fără hirotonie, adică fără punerea mâinilor arhiereului. Se ştie că ei nu mai au arhiereu din anul 1993, deoarece cel pe care l-au avut provizoriu – arhiereul Irineu – s-a dezis de ei în mod public şi i-a părăsit apoi definitiv, şi de aceea ei pretind că apelează în aceste cazuri la “[COLOR=blue]asistenţa nevăzută şi mai presus de fire a Duhului Sfânt[/COLOR]”. Deoarece Taina Sfântului Maslu nu se poate face decât cu cel puţin doi preoţi canonici, iar la Pucioasa sunt numai “preoţi” necanonici, rezultă că nici această taină nu este validă la Pucioasa. Din acelaşi motiv, nici Taina Împărtăşaniei nu se face prin preoţie validă. În consecinţă, la Pucioasa nu mai este nici măcar o singură Taină validă din cele 7 taine ale Bisericii! Au în schimb taina proorociei, inventată de ei ca să le dea credit tuturor “textelor” lor despre care pretind că sunt căzute din cer.[/SIZE]
[SIZE=4]Liderii de la Pucioasa ignoră că lista darurilor Duhului Sfânt nu începe cu proorocia, ci cu apostolia (v. [COLOR=#993300]I Cor.12,28[/COLOR]). În logica lucrurilor, dacă bisericii oficiale (B.O.R.) îi lipseşte proorocia, apoi “bisericii de la Pucioasa” îi lipseşte şi ei ceva, şi anume apostolia; deci într-o astfel de logică, şi ea este la fel de nelegitimă ca şi B.O.R. Ce uită liderii pucioşi este că tot Biblia spune că şi proorociile vor înceta… sau poate că mai e până atunci, cine poate şti? Şi că până la urmă va rămâne numai dragostea. Ei bine, la capitolul ăsta, în toate bisericile se stă cam prost, dar nici cea de la Pucioasa nu face excepţie. Ba, din contra!)[COLOR=blue], după cum este scris, şi iată, te povăţuiesc mereu, te împrospătez mereu, te curăţ mereu, tată, căci tu eşti nou-născut între fiii oamenilor ca să umbli cu Mine pe pământ prin naşterea din nou şi prin botezul cu Duhul Sfânt, pe Care mereu, mereu Îl slobod peste tine [/COLOR](v. Nota *5) [COLOR=blue]ca să-Mi fii mereu, mereu popor nou, cu care Eu, Domnul, să-Mi sfinţesc din loc în loc pământul, tată, şi să vină cerul să locuiască pe pământ şi să îmbrace cu taină şi cu putere lucrătoare toate cele ce sunt cu tine şi pentru tine, toate staulele[/COLOR] (Notă *13: “Staulele de oi şi găini, mieluţi şi puişori, mioare şi puişoare” sunt aşa-zisele “obşti” ale creştinilor de Nou Ierusalim, organizate sub formă de mănăstiri mixte, dar fără conducere locală, adică fără stăreţie. Conducerea lor se face centralizat, de către cei doi lideri de la Pucioasa) [COLOR=blue]în care Eu Îmi am mieluţi şi mieluţe, puişori şi puişoare, care mănâncă din mâna Mea hrană[/COLOR] (Notă *14: Adică mănâncă “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, coborât “din cer” şi auzit pe pământ. La început, se spune că “Cuvântul” era auzit de 14 creştini pucioşi; dar după ce cei 14 s-au risipit, unii dintre ei căzând în “necredinţă”, el mai este “auzit” doar de către cei doi lideri actuali de la Pucioasa, după cum ei înşişi pretind, în mod obişnuit doar faţă de supuşii lor, ca să-i convingă şi apoi să-i manipuleze cum vor. Uneori însă, din motive aparent mai greu de înţeles, tot ei sunt aceia care, faţă de unii nou-veniţi în vizită, expun aceeaşi teorie falsă a celor “14 aleşi” care, chipurile, încă ar mai primi “[COLOR=blue]Cuvântul venit din cer[/COLOR]”… În realitate, aceşti “14 aleşi” nici nu mai există fizic, în aceste locuri şi în această formaţie. Atunci de ce liderii riscă încă o minciună grosolană, şi se ascund în spatele celor 14 care nu mai sunt?? Poate că o fac din modestie??? Nu, nu din modestie o fac, ci din calcul, pentru a-şi spori credibilitatea. În acest mod, ei urmăresc să mascheze faţă de cei nou-veniţi adevărul pe care acum îl ştie toată lumea: Că ei doi sunt singurii care au mai rămas în fruntea bucatelor, la Pucioasa. Un nou-venit mai uşor acceptă că Dumnezeu vorbeşte unui grup relativ numeros de creştini, deoarece în acest caz posibilitatea unei mistificări este mult diminuată: “primitorii” se controlează unul pe altul, şi e greu de crezut că s-ar găsi 14 curajoşi mistificatori, care să se joace cu toţii “de-a Dumnezeu”. Dimpotrivă, ar fi mai puţin credibilă varianta ca “primitorul” să fie doar unul singur, chiar dacă liderii pucioşi afirmă în particular faţă de adepţii lor că “primitorul”, în persoana Mihaelei, este confirmat de un altul, în persoana lui Nicuşor; întrucât acesta este tocmai cel mai apropiat sfetnic al celui dintâi, nici n-ar fi putut să se manifeste altfel. Deşi teoria “celor 14 aleşi” rămâne cea oficială, liderii pucioşi “le despecetluiesc” , darcu totul altfel, creştinilor din “poporul cel nou”, “taina” despre acest subiect. Ei îi aburesc pe adepţi cu o teorie contrară: “niciodată n-a vorbit Domnul la acei 14 aleşi”, ci dintotdeauna şi de la început “El a vorbit doar celor doi fii unşi”. Iar cei doi erau de fapt numai unul: Mihaela. Iar Nicuşor confirma doar ceea ce auzea şi el de la Mihaela. De altfel, nici Cuvântul nu promovează pe alţii decât pe cei doi, iar “cei 14” sunt pomeniţi o singură dată în Cuvânt, şi doar în treacăt, ca nişte ziditori ai locaşului fizic (biserica cu 33 cornişe şi 12 uşi). Este evident că “se lucrează” în două registre diferite: nou-veniţii sunt “duşi cu preşul” cu povestea cu “cei 14”, menită să aibă pentru ei o mai mare credibilitate, iar celor îmbrobodiţi deja, “credincioşilor pucioşi” adică, li se serveşte versiunea cu “cei doi fii unşi”, ca lor să le crească teama, ascultarea necondiţionată şi respectul faţă de liderii absoluţi, şi să le piară pofta de vreo răzvrătire împotriva lor) [COLOR=blue]pentru creşterea lor, ca să-i am Eu ocrotiţi pe fii sub aripa Mea, sub mantia Mea. Amin. [/COLOR][/SIZE]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim” îşi şterge obrazul şi-i ameninţă pe defăimători(III
 

[SIZE=4][COLOR=blue]O, copii din porţi[/COLOR] (Notă *15: Este vorba de cei doi lideri “sfinţi” care “stau la cârmă” la Pucioasa: Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu. Aceştia pretind că “aud” Cuvântul lui Dumnezeu şi-l consemnează pe nişte caiete. Ei sunt consideraţi de către adepţii lor, după caz, că sunt: Fraţi, Preoţi, Păstori, Arhierei, Prooroci, Călăuze, Cârmaci, Învăţători, Fii ai lui Dumnezeu, Soli ai lui Dumnezeu, Porţi ale Cuvântului Lui care “[COLOR=blue]coboară la iesle[/COLOR]”. Unii merg mai departe cu convingerile personale, considerându-i în sinea lor pe cei doi că ar putea fi Însuşi Dumnezeu întrupat a doua oară pe pământ, dar fără să aibă curajul de a mărturisi asta cu voce tare şi, prin consecinţă, fără să li se închine acestora în mod public – o fac doar în inima lor. De altfel, este greu de înţeles de ce ar fi fost nevoie de o nouă întrupare a lui Hristos în două persoane şi de ce nu era de ajuns doar una)[COLOR=blue], să vină poporul să se cureţe de sine [/COLOR](Notă *16: Este vorba de chemarea creştinilor la o “spovedanie” colectivă, în faţa celor doi lideri pucioşi, care să pronunţe apoi iertarea lor de păcate) [COLOR=blue]şi să-i dau iertare şi împăcare şi iubire, şi să fie precum în cer, aşa şi pe pământ în mijlocul poporului Meu, căci Eu sunt Cel ce-l păstoresc pe el, fiindcă îi sunt Păstor. Amin. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]O, poporul Meu, învaţă-te să fii păstorit şi îngrijit, tată. Din zi în zi mai mult învaţă-te cu cârmă[/COLOR] (v. Nota *15) [COLOR=blue]peste toate clipele tale, şi stai în duhul umilinţei sfinte, şi iarăşi Eu te voi povăţui pe tine[/COLOR] (Notă *17: “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi anunţă dinainte următorul “[COLOR=blue]Cuvânt[/COLOR]” al Său) [COLOR=blue]pentru Mine, căci cel ce crede în Mine nu va muri niciodată, ci va fi viu şi va lucra faptele vieţii, şi viaţa îl va iubi pe el şi se va dărui lui. [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=blue][SIZE=4]Eu sunt Păstorul Cel bun şi intru şi ies pe uşă, căci cel ce sare pe aiurea, acela este fur, dar Eu vin la oi ca să aibă ele viaţă şi să aibă din belşug. Amin. [/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=blue]Pace poporului Meu [/COLOR](v. Nota *2) [COLOR=blue]care învaţă de la Mine viaţa! Amin, amin, amin. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]19-12-2007[/COLOR](Notă *18: Textul este extras din “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu de la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae[/COLOR]” pe stil vechi, din 19 dec. 2007. Sursa: [COLOR=#0000ff]www.noul-ierusalim.ro[/COLOR] )[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=purple][SIZE=4]Anca Estera [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=purple][SIZE=4]4 februarie 2008[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][/SIZE]

Concepţia despre hirotonie la “Noul Ierusalim de la Pucioasa” (I)
 

[COLOR=purple]11. Misterele Pucioasei: Noul Ierusalim[/COLOR] (Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR] -”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=purple]Concepţia despre hirotonie la “[/COLOR][COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR][COLOR=purple] de la Pucioasa”[/COLOR]


[COLOR=purple]Motto: [/COLOR][COLOR=#993300]Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine;[/COLOR]
[COLOR=#993300]sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi. (I Cor.,[/COLOR][COLOR=#993300]12:21)[/COLOR]

[SIZE=4]Una dintre obiecţiile majore scoase în evidenţă în blogul [COLOR=blue]Noul Ierusalim de la Pucioasa (NIP)[/COLOR] de pe WORDPRESS este cea cu privire la modalitatea neortodoxă în care se practică consacrarea de preoţi şi de episcopi la “Noul Ierusalim”. Iată cum se prezintă situaţia de la Pucioasa, în articolul intitulat[COLOR=blue] Introducere[/COLOR]:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993366]“– Consacrări (“sfinţiri”) necanonice de preoţi şi de episcopi, fără [/COLOR][COLOR=fuchsia]hirotonie[/COLOR][COLOR=#993366] ( “[/COLOR][COLOR=fuchsia]punerea mâinilor[/COLOR][COLOR=#993366]” episcopului), ci prin “[/COLOR][COLOR=blue]asistenţa directă, mai presus de fire, a Duhului Sfânt[/COLOR][COLOR=#993366]”. În acest mod au fost “[/COLOR][COLOR=blue]sfinţiţi[/COLOR][COLOR=#993366]” pe rând: Ilie Bunea, Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu, întâi ca “preoţi”, apoi ca “episcopi”. În prezent, deşi se consideră episcopi, cei trei slujesc invariabil îmbrăcaţi în veşminte de preoţi, deoarece doresc probabil ca statutul de “episcopi” să fie şi în continuare ţinut secret pentru lumea exterioară, dar chiar şi pentru majoritatea adepţilor.”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]După ce au experimentat, fără nici o sfială, săvârşirea necanonică a sfintei liturghii de către femei şi de către alţi mireni ([COLOR=#993366]nea’ Didi [/COLOR]în mod sigur îşi mai aminteşte de acele vremuri de frenezie religioasă, care nici pe el nu l-au lăsat nepăsător, îndemnându-l şi pe el [COLOR=#993366]să[/COLOR] [COLOR=fuchsia]pună mâna[/COLOR] [COLOR=#993366]pe[/COLOR] [COLOR=#993366]copie [/COLOR][COLOR=#993366]şi pe prescură[/COLOR], căci aşa au înţeles creştinii pucioşi că ar trebui să fie [COLOR=fuchsia]punerea mâinilor[/COLOR] asta ), liderii interimari de la Pucioasa s-au gândit că n-ar fi rău să pună ordine la acest capitol, dând un iz de canonicitate situaţiei, care scăpase complet de sub control. Dar le lipseau instrumentele, deoarece lipsa lor de legitimitate fiind notorie, făcea ca pe vremea aceea nici un episcop să nu le cânte în strună. De aceea, constrânşi de împrejurări şi sfidând fără jenă tradiţia strămoşească (pe care, de altfel, cu alte prilejuri nu uită să o pună în faţă şi să şi-o asume, uneori în exclusivitate, pretinzând că tradiţia numai la ei se mai păstrează neştirbită) pucioşii au inventat [COLOR=red]hirotonia fără mâini [/COLOR](deşi [COLOR=fuchsia]hirotonie[/COLOR] chiar asta înseamnă: [COLOR=fuchsia]punerea mâinilor[/COLOR]). Nu mai vorbim aici despre [COLOR=fuchsia]hirotesie[/COLOR], despre care ei probabil că nici n-au auzit; dar şi când o să audă, o să găsească ei ceva pentru ea, vreo formulă magică prin care s-o înlocuiască. În faţa unei asemenea îndrăzneli, până şi un contemplativ ca arhiereul Irineu Bistriţeanu, care îi simpatiza sincer pentru păruta lor evlavie, n-a putut decât să-şi decline orice responsabilitate, plasându-se în postura de simplu observator al declaraţiilor pucioşilor. Dar şi această postură i-a fost speculată, fiind considerată de pucioşi ca o confirmare autentică. Iată cum este comentat public de către pucioşi acest eveniment:[/SIZE]

[COLOR=blue][SIZE=4]Prezenţa arhiereului Irineu, care a stat atâţia ani în mijlocul acestei lucrări de coborâre a cuvântului lui Dumnezeu, ar fi să fie un motiv suficient ca să nu se mai facă speculaţii şi intuiţii cu privire la aşezământul preoţesc de la Noul Ierusalim. Cel ce vrea în mod sincer părerea unui martor cu privire la acest lucru, ar putea să urmărească măcar mărturisirea arhiereului Irineu cum că preoţii Bisericii Noul Ierusalim sunt “aleşi şi unşi de Dumnezeu în chip providenţial şi într-un mod cu totul excepţional, depăşind legile firii”, mărturisire făcută în acele timpuri (22 iulie 1991)[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]Este aceasta o părere personală a episcopului Irineu? Mai degrabă este expunerea nudă a teoriei pe care liderii pucioşi o lansaseră, iar episcopul Irineu, nu putea decât s-o preia neschimbată şi s-o reproducă, la fel ca oricare alt observator extern. A susţine o altă variantă ar fi presupus o înţelegere adâncă şi iscoditoare a dedesubturilor “lucrării”, care însă erau bine tăinuite de către liderii pucioşi, şi totodată ar fi însemnat o declaraţie de război împotriva acestora. Irineu nu era el omul care să înceapă să iscodească, iar să dea cu barda nici atâta, acolo unde ştia prea bine că nici el nu ştie mare lucru. A încercat însă să câştige timp, invitându-i pe ceilalţi arhierei din B.O.R. să facă împreună o cercetare amănunţită, de durată, a “fenomenului”. Subjugându-se singur unei evlavii nemăsurate, dusă la paroxism, el a abandonat pentru o clipă strategia paşilor mărunţi şi prudenţa cuminte care-l caracterizau de obicei. Irineu a preferat aici să rişte, cântându-le în strună deocamdată celor de la Pucioasa, şi lăsând ca timpul să descopere dacă ar fi vorba de o mistificare sau nu.[/SIZE]
[SIZE=4]Arhiereul Irineu era din fire un idealist, deci n-a fost pentru el o problemă ca să creadă, spre exemplu (fără prea mari pretenţii că ar avea vreo aplecare aparte spre subtilităţile vieţii politice), toate profeţiile idilice despre România, care o predestinau a fi mai ceva decât “El ombilico del Mondo”, sau “profeţia” pucioşilor că regele Mihai I va fi reinstalat în curând la cârma ţării. Căci iată ce zicea el pe 12 decembrie 1991:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=fuchsia]“Dacă regele vine[/COLOR] [COLOR=blue]la cârma ţării,[/COLOR][COLOR=fuchsia] în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă îi trebuie om, îi trebuie omul acela…” [/COLOR](sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 1995, pagina 9)[/SIZE]

Concepţia despre hirotonie la “Noul Ierusalim de la Pucioasa” (II)
 

[SIZE=4]Niciuna din supoziţiile arhiereului Irineu (de fapt, ele erau panegirice ale unor “proorocii” ce-i fuseseră servite cu dibăcie de liderii pucioşi) nu s-a împlinit.Regele a revenit în ţară, ce-i drept, dar nu la cârma ţării ca rege, ci ca simplu cetăţean. Dumnezeu a avut om, aşadar, dar “a uitat” să-l umple de har, şi “a uitat” să facă şi “întorsătura”. Aşa că, de îmbătrânit, regele a continuat să tot îmbătrânească, dar cu înţelepciunea şi cu evlavia şi cu frumuseţea fizică a bătut pasul pe loc. Cu greu i s-au recunoscut nişte drepturi şi i s-a restituit o mică parte din onorurile ce i se cuveneau. Biserica Ortodoxă, cea care l-a uns rege, încă nu şi-a regăsit curajul să-l pomenească în ecteniile ei, aşa cum s-ar cuveni de drept, preferând să respecte obedientă statutul obnubilat pe care autorităţile civile i l-au rezervat “ex-regelui”. Cât priveşte cetăţenii români, nu sunt prea numeroşi cei care l-ar vrea din nou pe rege la cârma ţării. Simţind că i se apropie sfârşitul, regele Mihai a făcut singura mişcare înţeleaptă care mai era cu putinţă, denunţând legea salică şi creând astfel o posibilitate teoretică pentru fiica sa Margareta ca să urce cândva, într-un viitor improbabil, pe tronul uzurpat de comunişti din 1947 şi până astăzi. Cu toate acestea, reinstaurarea iminentă a regalităţii, profeţită cu mult entuziasm şi în mod insistent în “Cuvântul de la Pucioasa”, s-a dovedit a fi o mare cacealma, adică o proorocie care nici nu s-a împlinit, şi nici nu mai are şanse reale ca să se împlinească vreodată. [/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]Liderii pucioşi[/COLOR], văzând că această “proorocie” despre reinstaurarea monarhiei nu s-a mai împlinit, ce şi-au zis ei în sfat de taină? Ia să “corectăm” noi “proorocia” asta care nu s-a mai împlinit. S-o împlinim noi! Zis şi făcut. Cu prilejul scoaterii unei noi ediţii a cărţii “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, ei şi-au permis să-l “corecteze” pe vlădica Irineu, care greşise şi el, săracul, când şi-a dat cu presupusul, ca tot omul care greşeşte! Aşa că i-au şters expresia compromiţătoare [COLOR=blue]la cârma ţării, [/COLOR]şi au înlocuit-o cu cuvântul inofensiv[COLOR=blue] “acasă…”[/COLOR]. Ce a ieşit? Iată ce a ieşit:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=fuchsia]“Dacă regele vine[/COLOR] [COLOR=blue]acasă...[/COLOR] [COLOR=fuchsia]în termeni duhovniceşti nu există bătrâneţe, sufletul nu îmbătrâneşte[…] Aşa că regele dacă vine, Dumnezeu poate să-l umple de har şi să-i sporească înţelepciunea pe care o are şi evlavia pe care o are şi frumuseţea fizică pe care o are. Deci, Dumnezeu să facă întorsătura[/COLOR][COLOR=blue],[/COLOR][COLOR=fuchsia] şi apoi Dumnezeu ştie cum va conduce acest popor, însă [/COLOR][COLOR=blue]Î[/COLOR][COLOR=fuchsia]i trebuie om, [/COLOR][COLOR=blue]Î[/COLOR][COLOR=fuchsia]i trebuie omul acela[/COLOR][COLOR=fuchsia]…” [/COLOR](sublin.ns. Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pagina 44)[/SIZE]

[SIZE=4]Şi aşa au împlinit [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] dintr-o trăsătură de condei această “proorocie despre restaurarea monarhiei”, proorocie ce fusese preluată şi de arhiereul Irineu ca atare şi inserată cu naivitate în discursul lui din 12 decembrie 1991. Toată lumea ştie că, între timp, regele [COLOR=fuchsia]a venit[/COLOR] [COLOR=blue]acasă[/COLOR]… deci proorocia “cosmetizată” a anului 2006 s-a împlinit, şi încă s-a împlinit cu mai mulţi ani în urmă! [/SIZE]
[SIZE=4]Arhiereul Irineu, conştient pe undeva de riscurile pe care şi le-a asumat din prea mult entuziasm mistic, spunea pe atunci că dacă se va dovedi că a greşit, se va pocăi. Ceea ce a şi făcut destul de repede, în ianuarie 1993, iar Biserica l-a iertat şi l-a păstrat mai departe la sânul ei, căci a văzut că acest arhiereu este om curat şi fără vicleşug, care din prea mare dragoste de Dumnezeu, s-a lăsat viclenit de alţii, care au avut grijă să-i arate întotdeauna numai faţa frumoasă a lucrurilor, ascunzând cu dibăcie orice i-ar fi putut trezi bănuieli. Iar mai târziu, când s-a convins singur de esenţa mistificării, episcopul Irineu n-a ezitat să dea pe faţă cu hotărâre o părere radical diferită, pe care o susţine şi astăzi: tot ceea ce se întâmplă la Pucioasa nu este decât o grosolană mistificare.[/SIZE]
[SIZE=4]Se vor pocăi şi [COLOR=blue]liderii pucioşi [/COLOR]– [COLOR=blue]proorocii mincinoşi[/COLOR], acum, când li se dă pe faţă această mânărie ieftină, această minciună, acest fals intelectual de discursuri şi de documente? Greu de crezut…[/SIZE]
[SIZE=4]Paradoxal, nesinceritatea liderilor pucioşi faţă de arhiereul Irineu se prelungeşte până în zilele noastre, şi se pare că nu cunoaşte margini. Deşi el s-a dezis în mod public de mai multe ori de pucioşi, aceştia continuă să-l folosească mereu ca “stindard”, scoţându-l în faţă ca şi când ar fi ocrotitorul şi mentorul lor, ba mai mult, pomenindu-l la toate slujbele pe care ei le fac, ca pe patriarhul bisericii lor, funcţie cu care nu l-a investit nimeni vreodată, iar Irineu n-a primit-o, n-a recunoscut-o şi n-a practicat-o niciodată! O minciună sfruntată şi un abuz grosolan, dar nu singurul, căci minciunile şi abuzurile sunt specialitatea casei pentru aceşti [COLOR=blue]prooroci mincinoşi[/COLOR] care se consideră a fi “[COLOR=blue]servii lui Dumnezeu[/COLOR]”. Ei ştiu însă că o biserică fără episcop nu este biserică şi de aceea, din dorinţa desperată de legitimitate, preferă o minciună ceva mai credibilă pentru cei neavizaţi, decât o recunoaştere sinceră că sunt buluciţi într-o corabie fără cârmă, gata să se scufunde.[/SIZE]

[SIZE=4]În acest context, “mărturisirea” anacronică la care fac ei apel cu atâta sârg ([COLOR=blue]mărturisirea arhiereului Irineu cum că preoţii Bisericii Noul Ierusalim sunt “aleşi şi unşi de Dumnezeu în chip providenţial şi într-un mod cu totul excepţional, depăşind legile firii”, mărturisire făcută în acele timpuri[/COLOR]) aparţine, într-adevăr, acelor timpuri[COLOR=blue](22 iulie 1991)[/COLOR], dar este prezentată aici ca şi când ar fi încă extrem de actuală, ceea ce nu e decât o altă mistificare. La urma urmei, toţi preoţii, prin actul hirotoniei, sunt aleşi şi unşi de Dumnezeu în chip providenţial şi într-un mod cu totul excepţional, depăşind legile firii , căci aşa se interpretează ungerea lor nevăzută, cu harul Sfântului Duh, dar [COLOR=blue]cu condiţia păstrării aşezământului văzut al lucrării, adică [/COLOR][COLOR=#ff6600]hirotonia[/COLOR][COLOR=blue] făcută de episcop[/COLOR], adică [COLOR=#ff6600]punerea mâinilor[/COLOR]. Or, la Pucioasa se recunoaşte deschis (abia acum, pentru că multă vreme ei au lăsat să se înţeleagă că Irineu este cel care i-a hirotonit) că preoţii lor nu au fost făcuţi preoţi prin [COLOR=#ff6600]punerea mâinilor[/COLOR] vreunui episcop, ci [COLOR=blue]prin “Cuvânt”[/COLOR]. Acest lucru e absolut neverificabil, şi de aceea trebuie acceptat ca atare, [COLOR=blue]prin “credinţă”[/COLOR]. Şi uite aşa se separă acolo “credincioşii” de “necredincioşi”. “Credincioşi” sunt numai aceia care cred în “Cuvânt” şi-l mărturisesc, chiar dacă acesta contrazice uneori învăţăturile Sfintei Scripturi sau ale Sfintei Tradiţii, şi chiar dacă a făcut destule profeţii care nu s-au împlinit. Necredincioşii sunt restul, “marea mută”.[/SIZE]
[SIZE=4]Şi pentru ca lucrurile să capete credibilitate, a fost găsită şi motivaţia acestei inovaţii canonice: chipurile, [COLOR=blue]preoţia bisericii tradiţionale nu mai e bună[/COLOR], fiind înlocuită cu una superioară, pe care pucioşii o numesc [COLOR=blue]“preoţie după rânduiala lui Melchisedec”[/COLOR], şicare se obţine[COLOR=blue]fără punerea mâinilor[/COLOR][COLOR=purple]. [/COLOR]Să înţelegem că precedenta preoţie era “[COLOR=blue]după rânduiala lui Aaron[/COLOR]”? Cam aşa rezultă, deşi în două milenii de creştinism nu s-a vorbit vreodată de preoţie cum că ar fi “după rânduiala lui Aaron”.[/SIZE]

Concepţia despre hirotonie la “Noul Ierusalim de la Pucioasa” (III)
 

[SIZE=4]Hirotonia este însă o lucrare eminamente ortodoxă şi totodată unul din criteriile de legitimare a ortodoxiei. Ea este o lucrare omenească văzută, care confirmă prezenţa nevăzută a Duhului Sfânt şi lucrarea harului Său, în sinergie cu lucrarea omenească. Ea îşi are rădăcinile în practica de vindecare văzută, folosită de Mântuitorul Iisus Hristos, acolo unde a ştiut El că e nevoie aşa, pentru îndreptăţire în faţa oamenilor:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Dar apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-Şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]pe fiecare dintre ei,[/COLOR][COLOR=#ff6600] îi făcea sănătoşi[/COLOR][COLOR=#993300]. (Luca [/COLOR][COLOR=#993300]4;40)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]Şi-a pus mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]asupra ei, şi ea [/COLOR][COLOR=#ff6600]îndată s-a îndreptat [/COLOR][COLOR=#993300]şi slăvea pe Dumnezeu. (Luca [/COLOR][COLOR=#993300]13:13)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi, scuipând în ochii lui şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-Şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]8:23)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]După aceea [/COLOR][COLOR=#ff6600]a pus iarăşi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]pe ochii lui, şi el [/COLOR][COLOR=#ff6600]a văzut bine şi s-a îndreptat[/COLOR][COLOR=#993300], căci vedea toate, lămurit. (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]8:25)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Desigur că punerea repetată a mâinilor nu era o expresie a unei vindecări în trepte, care ar sugera anumite limite personale, căci în alte împrejurări Iisus vindeca instantaneu, numai prin puterea gândului. Gestul repetat şi efectul vizibil al săvârşirii lui este intenţionat, ca să arate celor de faţă legătura indisolubilă dintre punerea mâinilor şi concreta vindecare pe care o aduce.[/SIZE]
[SIZE=4]Această practică intrase atât de adânc în conştiinţa maselor, încât poporul ajunsese să o recunoască, şi acum o cerea deschis de la Iisus:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi aduceau la El copii, [/COLOR][COLOR=#ff6600]ca să-Şi pună mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]10:13)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-Şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei. (Marcu 10:16)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Atunci I s-au adus copii, [/COLOR][COLOR=#ff6600]ca să-şi pună mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau. (Matei [/COLOR][COLOR=#993300]19:13)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-Şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei, S-a dus de acolo. (Matei 19:15)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, [/COLOR][COLOR=#ff6600]venind, pune mâinile tale [/COLOR][COLOR=#993300]peste ea[/COLOR][COLOR=#ff6600], ca să scape şi să trăiască.[/COLOR][COLOR=#993300] (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]5:23)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Chiar şi mai marii sinagogilor o recunoşteau, fiind uimiţi de puterea ei, deşi pe Iisus îl dispreţuiau din pură invidie:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea [/COLOR][COLOR=#ff6600]prin mâinile Lui[/COLOR][COLOR=#993300]? (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]6:2)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-Şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste puţini bolnavi, [/COLOR][COLOR=#ff6600]i-a vindecat[/COLOR][COLOR=#993300]. (Marcu [/COLOR][COLOR=#993300]6:5)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Mântuitorul Însuşi instituie această Sfântă Taină, arătând că doar aceia care vor avea adevărata credinţă, cea care mută munţii deşi este cât un bob de muştar, vor putea prelungi peste veacuri şi puterea ei vindecătoare:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Iar [/COLOR][COLOR=#ff6600]celor ce vor crede[/COLOR][COLOR=#993300], le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi [/COLOR][COLOR=#ff6600]îşi vor pune mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]şi se vor face sănătoşi.(Marcu, [/COLOR][COLOR=#993300]16:17-18)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Şi într-adevăr, în Biserica primară se făceau multe minuni şi vindecări prin punerea mâinilor apostolilor:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Iar [/COLOR][COLOR=#ff6600]prin mâinile apostolilor [/COLOR][COLOR=#993300]se [/COLOR][COLOR=#993300]făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon.(Faptele Ap., [/COLOR][COLOR=#993300]5:12)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Hirotonia de diaconi, preoţi şi episcopi nu era o practică formală, rigidă, festivistă, ci se făcea numai pe măsură ce apărea necesitatea prezenţei lucrătoare a unor păstori de suflete în cetăţi. Primii pe care i-a hirotonit biserica au fost cei şapte diaconi:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se [/COLOR][COLOR=#ff6600]şi-au pus mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei. (Faptele Ap., [/COLOR][COLOR=#993300]6:6)[/COLOR][/SIZE]