Doua mostre de prejudecata. Conform definitiei date de Scriptura (Facerea 2,7) sufletul viu, este omul viu si nu o entitate de sine statatoare ce ar putea trai independent dupa moartea omului. Deci este impropriu sa vorbim despre "disparitie", "moartea sufletului odata cu trupul" sau alte afirmatii puse in carca adventistilor...

Deci odata cu moartea omului, sufletul nici nu se ridica undeva, nici nu dispare intr-un loc al chinurilor, pur si simplu sufletul omului nu poate fi conceput altfel decat omul viu. Omul mort este... mort... nu viu, e absurda orice definire a mortului prin viata.

Nu sunt sigura....sunt FOARTE sigura.Nu inteleg de ce dumneavoastra va indoiti cand acest lucru se spune atat de clar si de ce tot cautati atatea si atatea interpretatri ....

Am si eu o intrebare
 

Unde este Dumnezeu in aceasta parabola?

de ce incerci sa o cotesti? din lipsa de argumente sau...?

http://www.SiteVacuum.com/publisher/...IconShadow.gifhttp://www.SiteVacuum.com/publisher/...IconShadow.gif
http://www.SiteVacuum.com/publisher/...IconShadow.gifhttp://www.SiteVacuum.com/publisher/...IconShadow.gif

Ia sa vedem daca sunt numai trei! Chiar daca ar fi numai unul si tot nu trebuie trecut cu vederea.
(Apoc. 6, 9-11). "Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o.
Si strigau cu glas mare si ziceau: Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei."
Cat de clar vrei sa ti se arate ca iata sufletele sunt vii si constiente?
1 Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”.
Am încercat să dau citatul complet. Sf. Petru se referă clar la cele trei zile ale Mântuitorului în care a fost mort cu trupul (pentru că spune clar “omorât cu trupul”) şi la pogorârea Sa în Iad unde erau duhurile unor oameni care trăiseră demult pentru că face şi precizarea „în zilele lui Noe”
Apoi în aceaşi carte biblică şi referindu-se la acelaşi episod sf. Petru face precizarea :
1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL. “ În Biblia tradusă de B. Anania scrie “s-a bivestit CHIAR ŞI morţilor” iar în Biblia Cornilescu: “ŞI CELOR morţi". Adică sensul e clar: pe lângă cei vii cărora le-a propovăduit Mântuitorul în timpul vieţii pământeşti le-a propovăduit ŞI CELOR MORŢI în timpul coborârii în Iad.

De asemenea nu aţi dat niciodată nici un răspuns plauzibil nici la citatele:
Marcu 9.43-48 „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. UNDE VIERMELE LOR NU MOARE ŞI FOCUL NU SE STINGE."
Despre ce foc care nu se stinge şi despre ce vierme e vorba aici, dacă voi adventiştii negaţi existenţa Iadului?

Să ne oprim şi la citatul din Apocalipsa 20.7-10 :
„Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui, Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, ŞI VOR FI CHINUIŢI ACOLO ÎN VECII VECILOR".
Aici Biblia susţine clar existenţa veşnică a sufletelor şi existenţa Iadului, referindu-se la pedeapsa antihriştilor şi a celorlalţi oameni amăgiţi de diavol. Sunt curios să văd cum veti ocoli răspunsul la problema asta!
Să ne oprim şi la definiţia pe care o dă însăşi Mântuitorul termenului de Înviere:
Ioan 5.28-29 "vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi, CEI CE AU FĂCUT LUCRURI BUNE SPRE ÎNVIEREA VIEŢII ŞI CEI CE AU FĂCUT CELE RELE SPRE ÎNVIEREA OSÂNDIRII".
Acesta e un alt citat pe care adventiştii îl ocolesc, pentru că argumentează existenţa Iadului.
Să ne referim şi la Schimbarea la Faţă a Domnului:
Luca 9. 28-31"luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.ŞI IATĂ DOI BĂRBAŢI VORBEAU CU EL, CARE ERAU MOISE ŞI ILIE Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui"
Evangheliile arată că Hristos a vorbit cu două personae care trăiseră demult. Ilie s-a înălţat la cer, dar Moise era mort. (Deut 24.5 "Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului") Cu cine a vorbit Hristos acolo la Schimbarea la faţă, dacă sufletul lui Moise nu mai exista conştient?
Apoi, in epistola catre Evrei 12 ;22 "Ne-am apropiat de muntele Sion si cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri in adunare sarbatoreasca si de BISERICA CELOR INTAI NASCUTI care sunt injscrisi in ceruri si de DUHURILE DREPTILOR CELOR DESAVARSITI si de Iisus Mijlocitorul Noului testament"
Se vede clar din acest pasaj in primul rand, timpul trecut "ne-am apropiat de Muntele Sion, deci nu ne v-om apropia intr-o epoca viitoare, si duhurile dreptilor celor desavarsiti care-l lauda pe Dumnezeu, deci e clar ca cineva intr-o stare de inconstienta nici nu poate avea inca aceste calitati de dasavarsiti ci le-ar primi atunci cand ar invia la a doua venire, si nici nu-l pot lăuda pe Dumnezeu.

Numele personal Lazăr este o prescurtare a numelui ebraic Eleazar, iar acesta este format din cuvintele „El = Eloham" = Dumnezeu şi „azar" = a ajuta; împreună înseamnă „Dumnezeu a ajutat".

In alta parte am inteles ca Lazar = "cel ce face voia Domnului".

Deci Dumnezeu este in dreptul Lazar, care este alesul Lui, pe care El l-a ajutat sa faca voia Lui.

Fratii ortodocsi au raspuns la intrebarile tale puse mai sus, mai putin la ultima.

Chinul vesnic inseamna o stare de rau caracterizata prin despartirea de Dumnezeu, o traire in care ratiunea intelege dragostea Lui Hristos pentru acel suflet fara a mai putea raspunde vreodata cu dragoste iubirii divine. E o stare in care omul intelege ca si-a ratat scopul pentru care a fost chemat la existenta, fara a avea a doua sansa. Este vederea indumnezeirii Sfintilor comparativ cu moartea lor: impietrirea in rau in imparatia celui viclean. Si vor fi chinuiti acolo in vecii vecilor, osanditi pentru totdeauna.

Chipul Lui Dumnezeu este indistructibil, iar noi suntem creati dupa Chipul Sau. Animalele si plantele mor, pentru ca nu sunt create dupa modelul Creatorului. Insa ingerii care au pacatuit nu au fost distrusi si oamenii care isi vor sfarsi viata in pacate vor trece spre o noua stare de bine sau de rau, dupa cum ii va judeca Hristos. Cei care se vor mantui vor evolua din bine in mai bine, din slava in slava in perspectiva asemanarii cu El in har, pe cand ceilalti probabil ca vor sta spectatori ca in plida bogatului, inghetati in moarte, in static, in monotonie, in intuneric, in starile de invidie, ura, manie, mandrie, sete, foame, dorinta, fiecare dupa pacatele lui...

"O dai cotita" - vorba lui mihai07. Intrebarea mea viza strict prezenta lui Dumnezeu in parabola, pentru ca Avraam pare ca face oficiile de primire in Rai, el distribuie si conduce activitatile din Iad, etc., e un fel de "sf. Petru" din bancurile cu Poarta Raiului. Domnul Hristos Se foloseste de conceptia populara a vremii ca sa le transmita prin absurdul situatiei create de invatatura lor concluzia finala de care amintea condor.

De altfel, la fel de bine "Dumnezeu ar putea fi prezent" in dreptul bogatului, deoarece conceptia vremii aceasta era: bogatia unui om este dovada prezentei si binecuvantarii lui Dumnezeu.

Intrebarea mea ramane...in aceasta alegorie, in aceasta reprezentare fantastica fara legatura cu realitatea, Dumnezeu este inlocuit de Avraam- cel care hotareste totul cu privire la Cer si Iad. Este corect sa folosesti ca dovada a "nemuririi sufletului" o asemenea parabola?

Pledoarie pentru spiritism!
 

D-le Iustin, incepeti sa dezmagiti din ce in ce mai mult. Cu ceva postari in urma, incercati sa argumentati existenta unei entitati vii, pe durata mortii omului, facand apel la fenomene neelucidate, cum ar fi moartea clinica. Acum copiati postarile d-lui Ovidiu-s (care, la randul sau le-a repetat de foarte multe ori desi primise raspunsuri de nenumarate ori).

La tot ceea ce ati postat, s-a raspuns de mai multe ori, chiar pe acest topic. Revedeti raspunsurile lui "vasinec". Nu mai revin cu alte raspunsuri. Oricine le poate citi, incepand cu pag.2 sau 3 a acestui topic.

Unele din interpretarile dvs. sunt necrestine (dau apa la moara spiritismului). Altele sunt chiar hilare. Am sa ma rezum sa va raspund, din nou, la interpretarea pe care o dati pasajului din Evanghelia dupa Luca 9:28-33. Aceasta interpretare intruneste ambele caracteristici: este si necrestina (mai degraba spiritista) si hilara.

Chiar, cu cine a vorbit Domnul Iisus Hristos? Dupa parerea dvs.,a vorbit, in acelasi timp, cu un om viu (Ilie- care a fost rapit la cer cand era inca in viata) si cu spiritul unui mort (Moise). Dvs. il acuzati pe Hristos de spiritism. Se stie ca era mare pacat daca incercai sa iei legatura cu mortii. Saul a fost ucis pentru ca a facut lucrul acesta (1 Cronici 10:13,14).

De fata la acea intalnire a Dommnului Iisus Hristos, cu Ilie si Moise, era si trei ucenici. Acestia au vazut ca Domnul statea de vorba cu doi oameni vii. Au vrut sa le faca la fiecare cate o coliba. Ce nevoie avea spiritul lui Moise de o coliba?

Veniti cu niste interpretari caraghioase, in loc sa intelegeti ca Dumnezeu poate invia pe oricine doreste si cand doreste. Daca Dumnezeu vrea sa stea de vorba cu un om care a murit, il inviaza. Dumnezeu nu comunica cu mortii (asta este spiritism), ci cu cei inviati.

Dumnezeu l-a inviat pe Moise si l-a adus alaturi de Ilie cel viu. Apostolul Iuda ne vorbeste despre o lupta a Arhanghelului Mihail cu diavolul, pentru trupul lui Moise (Iuda vers 9). De ce voia Arhanghelul trupul lui Moise? Avea vre-un hoby macabru? Facea colectie de cadavre?

Domnul Iisus Hristos, pe Muntele Schimbarii la Fata, a stat de vorba cu doua persoane vii: unul ridicat la cer cand inca era in viata, altul inviat si ridicat la cer. De fapt, aceste doua personaje (Moise si Ilie) reprezinta cele doua categorii de mantuiti, la revenirea Domnului Iisus Hristos, descrise de Sfantul Apostol Pavel: "Intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna, cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh si astfel vom fi totdeauna cu Domnul."(1 Tesaloniceni 4:16,17)

De ce nu recunosti ca tu esti vasinec, pe cine pacalesti?
Cine a vorbit de spiritism cand ,,Dumnezeu nu e al mortilor, ci al viilor caci toti traiesc in El,,