Rău face. Dar chiar dacă se întâmplă să păcătuiscă accidental, adevăratul Sânge al lui Hristos îi poate ierta păcatul:

7.Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui (Efeseni 1)

Trebuie că vinul din potir nu e sânge adevărat, ci doar o reprezentare simbolică a lui, doar aşa se explică "ineficienţa" lui şi pretenţia săptămânală a preotului că-I varsă sângele la altar.


Ce "fapte" şi ce "vieţuire" la câteva zile de la naştere? Hai să fim serioşi!

Vezi că face numai gafe, va trebui să-l recuzi.

Astea sunt "texte", nu texte din Scriptură.

E mai buna "taina" sabatului care da speranta deplina a pecetluirii cu "stampila sabatului" ?

Sabatul nu e o taină, ci o realitate păzită sau călcată săptămînal.
Păzirea sabatului (ca și păzirea celorlalte 9 porunci din Decalog) nu asigură mântuirea, e doar un răspuns al credinciosului la mântuirea oferită de Dumnezeu.

Adica? Te mantuiesc daca te tii de sabat? Daca il calci, gata.
Pai ce te faci, ca nu te-ai nascut adventist?

Si cum e cu "stampila sau sigiliul sabatului"?

Conform doctrinei AZS, mantuirea se ofera de Dumnezeu?

Tu-mi citeşti postările înainte de a răspunde la ele? Parcă le-ai citi cu mâna la ochi...


Nu m-am născut adventist, m-am născut într-o familie ortodoxă. Între timp am citit Biblia...

La ora aceasta, sabatul nu constituie încă ştampila - cum îi zici. Deci mai este timp de îndreptat lucrurile.

Mântuirea este un atribut exclusiv al Dumnezeirii.

Domnul a facut 4 lucruri prin gestul frangerii painii
1) A frant painea
2)A binecucantat
3) A zis:Acesta e Trupul Meu
4) A dat ucenicilor sa manance din paine
Din aceste 4 lucruri 3 le respectati intocmai azi,'literal'
1) Frangeti painea reala
2) Binecuvantati pe Domnul care a facut aceasta
3) O mancati cu gura,cu dintii,si nu in inchipuire
Deci aceste 3 lucruri le faceti intocmai ca atunci.
Doar al 4 lea nu il considerati intocmai cum a fost atunci.
Caci Domnul cand a dat acea bucata de paine,inaintea mortii si patimii Sale,El a zis :"E Trupul Meu".Ce au mancat ucenicii in aceea seara ,era Trupul Sau.
De cum Iuda a mancat o bucatica de paine,si a intrat satana in el,se vede ce putere are aceasta paine.Daca satana putea fi intr-o bucata de paine,Domnul nu putea fi??
Prin natura Sa umana,in aceea noapte,Iisus era in fata lor,om intreg,de carne.Dar prin natura Sa divina,Domnul era in aceea paine franta,pentru ca era franta,ca si sufletul Sau.
Asa cum moartea ce urma era reala,asa si mancarea Trupului Sau era reala.

Pentru repetarea tainei,tia raspuns Ioana .In plus aceasta taina aduce Harul intre noi,e chiar singura metoda de a avea harul.De aceea se repeta,caci avem mereu nevoie de har.Pentru har,e nevoie de cel ce vrea-anume omul care crede-dar e nevoie si de Dumnezeu .Ori asa a ales Dumnezeu sa dea harul,nu in mod automat celor ce cred,ci prin jertfa.

esti mandru. asta nu-i bine...

ti-e greu sa recunosti cand dai cu bata in balta. citeste mai atent mesajele in ordinea in care s-au succedat si poate vei intelege...

referitor la Cornilescu ai dreptate. nu a fost preot (vezi ca nu e asa greu sa recunosti cand gresesti ? ;) )

1.vezi-ti tu de pacatele tale ca eu imi vad de ale mele
2.tu stii ce vrei sa spui. poate me lamuresti si pe mine care e treaba.

Aici este veriga slabă în lanţul raţionamentului tău. La Cina cea de Taină, ucenicii n-au mâncat trupul Domnului. Fizic, au mâncat doar pâine şi vin. Până în Ghetsemani, n-a curs sânge şi până la mormânt nu s-a frânt nici os din trupul Domnului (cum zicea şi profeţia). În consecinţă, când repetăm actul Cinei "spre pomenirea" Lui, procedăm la fel: bucate binecuvântate, ce simbolizează prin elementele lor trupul şi sângele lui Hristos. Aici este o altă problemă de amănunt nerespectată: e stricat şi simbolul folosindu-se pâine dospită şi vin fermentat, dar asta e altă problemă, nu vreau să intru în ea...

Sugerezi cumva că Domnul a influenţat demonizarea lui Iuda prin acea bucăţică? Chiar îţi imaginezi că Hristos a folosit elemente de magie neagră? N-ar fi de mirare o asemenea atitudine, având în vedere ritualul de magie albă folosită de preot la împărtăşanie. Iartă-mă, dar trebuie să spunem lucrurilor pe nume!

În schimb era călugăr ortodox la data când traducea Biblia.