Da, dar se pare ca degeaba

Lasa zeii! Priveste catre Dumnezeu. Cat timp esti in acest corp, esti limitat, dar cat timp privesti catre Dumnezeu, toate limitele dispar. Dumnezeu e Unitate. Lumea e plina de lupte si separari (inca). de ce oare?
Imagineaza-ti o lume in care nimeni nu judeca pe nimeni. Cum ar fi daca toti oamenii, in loc sa priveasca prin prizma judecatilor umane, ar privi direct catre Dumnezeu, care este Unitate si Dragoste, nu separare. Nu-l judeca pe Dumnezeu pt ca lumea e nedreapta. Lumea e nedrepta fiindca nu merge cu Dumnezeu. Toate judecatile absurde sunt ale omului, nu ale lui Dumnezeu si fiecare cu judecata cu care judeca este judecat. De aceea, important este sa ai privirea indreptata catre Dumnezeu, nu catre lume. Privind asa, altfel vezi totul. Atunci vei merge in lumina, nu in intuneric. Daca toti ar renunta la mastile prefabricate si ar privi catre Dumnezeu, altfel ar fi lumea. Cand ai iesit din mama ta, nu aveai in tine nicio judecata, nu faceai nicio diferenta. Erai complet, nu stiai nici macar ca esti barbat… dar erai fericit. Erai inca in unitate si acolo trebuie sa ne intorcem, pentru a-l vedea pe Dumnezeu, dincolo de diferente, judecati stupide si masti inutile. De aceea imparatia cerurilor este pt aceia care sunt asemeni unor copii.
La nivel de suflet esti si barbat si femeie impreuna si totusi esti dincolo de aceste diferente, esti Unitate , si acolo, asa, il poti simti pe Dumnezeu. Cand esti impreuna cu perechea ta, de exemplu, si faceti dragoste, simti ca nu mai sunteti doua persoane diferite, ci o singura fiinta, o Unitate, pentru ca atunci uiti de limite umane si judecati, si il vezi pe Dumnezeu. Cand il vezi pe copilul tau, nou nascut pentru intaia oara, pe cine crezi ca vezi?
Nu stiu daca am exprimat cum trebuie ceea ce vroiam sa spun, sper ca m-am facut inteleasa… As vrea sa spun multe, dar Dumnezeu trebuie simtit si prezenta Sa trebuie traita.

Asta este credinta mea... :)

Ateii au multe crezuri, de ce viata de dupa moarte n-ar fi unul din ele?

Nu cred ca exista parinti crestini care "au decis sa nu indoctrineze copii" cu alte cuvinte in mod voluntar nu le-au oferit o educatie crestina.

Dar binenteles sunt unii care n-au avut ei insisi o educatie crestina autentica, asa ca ce sa mai dea la copii?

Tu unde te incadrezi? Te-au "deziluzionat" parintii sau n-au fost in stare sa-ti ofere o educatie crestina?

In SUA e la putere protestantismul care este o palida imitatie de crestinism, nici asa nu stiu daca e corect spus, practic trimite crestinismul in ridicol si derizoriu (cu mici exceptii), ceea ce l-a facut de fapt a fi precursorul ateismului, deci n-avem de ce sa ne miram.

Nici un bravo, asta nu e suficient.

Nimic nu e vreodata suficient lol. Nush daca ti-ai dat seama dar religia crestina are un mod de gnadire in care nimeni nu e vreodata destul de bun, tot sunt pacatosi si nedemni oricat de credinciosi si dedicati ar fi lol. Si intotdeauna va fi o minoritate fanatica ce declara ca majoritatea sunt pacatosi si necredinciosi, daca am trai cu toti ca niste crestini model, am fi disparut ca specie cu mult timp in urma.De ce? Pentru ca nu exista un crestin model, daca acum toata populatia ar deveni lafel de credincioasa ca voi, multi de aici ar deveni si mai credinciosi, daca iarasi majoritatea ar urma, ati deveni fanatici, pana cand am trai intri lume de oameni ce urasc sexul, fericirea si orice fel de placere lumeasca si care traiesc intr-un chin neterminabil pentru ca nu sunt demni de maretia lui dumnezeu.

Ce-ti place sa aiurezi!

Ba da, exista modelul si acela este Iisus Hristos si sfintii.

Intr-adevar, nu poti sa spui ca cineva este suficient de bun, pentru ca atunci n-ar mai fi loc de mai bine.

E ca si cand ai spune ca esti suficient de destept si in concluzie nu mai ai nimic nou de aflat ceea ce fara doar si poarte stupid ca sa nu mai zic si plicitsitor.

Crestinii nu urasc sexul ci doar sexul care implica sufletul intr-un mod gresit. La fel si cu placerea in general.

Fericirea (in adevaratul sens al cuvantului si fara relativitati) este consecinta unei vieti de credinta autentice.

Chinul de care vorbesti (desi poate vorbim de lucruri diferite) precede fericirea asa cum efortul din munca precede rasplata.

Demni nu suntem, dar avem sansa sa devenim si cred ca asta e suficient de bun.
In definitiv cand ne nastem nu suntem suficient de buni pentru multe lucruri dar cu rabdare dragoste si efort putem deveni.

Vad ca eviti sa raspunzi (pentru a doua oara) la chestiunea cu familia.
Parca ziceai ca te putem intreba orice, dar se pare ca nu te simti musai obligat sa raspunzi.

E o credinta foarte frumoasa, care poate fi luata drept ideal sau scop in viata, dar din pacate nu se potriveste cu realitatea. Indiferent daca noi vom privi sau nu spre Dzeu, tot trebuie sa mincam iar peste 4 miliarde de ani Soarele tot va inghiti Pamintul. Dar asta nu inseamna ca, intr-o anumita masura, nu putem sa facem asa cum spui.

Hmmm...eu sincer nu am nicio intrebare sa iti adresez pentru ca esti foarte banal ca ateu...si toti ateii sunt la fel, aveti o anumita atitudine vis a vis de viata, searbada si foarte previzibila, nimic interesant!:1: