... care conduce la patima (rea), robirea de catre placerea senzoriala (inclusiv cea sexuala) evident doar "utilizata" nefiresc (cand placerea fireasca este "folosita" in mod nefiresc): fie ca "anestezic" al "durerilor" spirituale (intre care cele mai cumplite sunt: lipsa iubirii reciproc impartasite cu Dumnezeu, moartea...) fie ca "idol" (placerea senzoriala este "considerata" un scop in sine, devine scop-ul vietii: mancare, bani, sex, putere lumeasca... ).

Sfantul Gheron Iosif Isihastul - Marturii din viata monahala
"La Invierea cea de obste iarasi vom lua trupul pamantesc, dar atunci acesta nu va mai fi ca o sarcina grea, iubitor de placeri patimase, greoi la miscare, ci scaldat in intregime de lumina stralucitoare a Preadulcelui Iisus, stralucitor si raspandind raze precum soarele, luminand ..."
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nul-80979.html

Doamne ajuta.

Cei pe care i-ai chemat pot susţine mai bine decât mine acest punct de vedere, şi sper să o facă. Cred, însă, că ar trebui deschis un topic nou cu tema asta, a stării actuale a ortodoxiei, a ce este şi ce nu este, de fapt, Ortodoxia; care sunt capcanele şi bolile de care trebuie să ne ferim ş.am.d.

Ce frumos citat.
Sigur, nu vor mai fi placeri patimase. Patima este ca un rau puternic care iese din albie si inunda totul. Dar daca raul curge unde trebuie, are multa putere si se varsa in mare...
Har haideti sa incercam noi sa nu mai folosim placerea nici ca anestezic, nici ca idol. Haideti s-o lasam sa ne scalde in recunostinta si bucurie pentru marimea lui Dumnezeu.
Cand mancam ceva bun, sa nu mancam compensativ, ci cu multumire si bucurie.
Intalnirea dintre soti sa nu fie pura cautare a satisfacerii sau a unei placeri pur fizice, ci bucuria intalnirii pline de dragoste si aducatoae de unire pe toate planurile.
Noi, cei botezati in Hristos, sa fim chiar asa departe de asta cat se spune pe aici?
Uitam ca suntem 'sfinti'. Hristos ne-a scapat deja de dependenta de patimi. Ne ramane noua sa traim asta.

Subscriu indemnului la vietuire fireasca dupa voia lui Dumnezeu, in dragoste, Adevar...
Reamintesc totusi pentru evitarea oricarui echivoc, ca la inviere "nu se mai insoara si nici nu se mai marita, ci sunt (vietuiesc, traiesc) ca ingerii din ceruri".

Sa nu facem confuzie intre mantuirea obiectiva si cea subiectiva.
Astfel consider mai indicat sa reformulam: Hristos Iisus ne daruieste mantuirea, posibilitatea (con)lucrarii cu harului Duhului Sfanta pe cele mai inalte nivele ale hristificarii, mantuirii, sfinteniei: indumenzeirea prin har.
Deci de fiecare om in parte depinde acceptarea hristificarii.

Doamne ajuta.

Da, stiu..
Dar in acelasi timp (deci, antinomic) se spune in Biserica ortodoxa ca cununia nu se face ca un contract care se desface la moarte, ci este si dupa moarte.
Chiar daca 'vietuiesc ca ingerii', exista o legatura speciala dintre soti care nu se desface cu moartea. Exista o continuitate a dragostei dintre ei si in Imparatie.
Din motive legate de viata mea proprie, am am aprofundat mult acest subiect.
Sau in fine, poate e mandrie sa spun asa ceva.

Sunt de acord. Ai formulat mai bine decat mine.

Aş completa această idee cu un cuvânt mai lung al Părintelui Arsenie Boca:

Noi nu mai suntem sub împărăţia legii vechi, ci în împărăţia harului câştigat nouă de Mântuitorul Hristos ca să ne mântuim; dar dacă nepriceputul de om se ţine împotriva lui Hristos, de dragul fărădelegilor, cade din har sub lege, şi aşa atârnă asupra lui pedeapsa cu moarte năprasnică, ce se împlineşte prin războaie şi nenorociri, întocmai cum scrie la lege.

Iar dacă, în loc de îndreptare pentru care ne dă Dumnezeu oarecare vreme de răgaz, noi totuşi ne îndărătnicim cu mintea împotriva voinţei lui Dumnezeu, se întâmplă că, plinind măsura fărădelegilor, cade sabia şi se împlântă în capul care nu mai are minte.

Orbia răutăţii, stand de-a pururi împotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă. Inima înfrântă şi smerită însă, Dumnezeu nu o va urgisi. De aceea înfruntând mândria, a zis că vameşii şi păcătoasele vor lua-o înaintea "drepţilor", în împărăţia Cerurilor, şi că se face bucurie în Ceruri pentru un păcătos ce se întoarce.

Ceea ce urmăreşte Dumnezeu în 'tot chipul e mântuirea sau întoarcerea noastră duhovnicească spre El şi Acasă, chiar dacă mai rămânem şi în viaţa aceasta. Oamenii însă legaţi în neştiinţă, scurţi la minte şi slabi în credinţă urmăresc viaţa pământească şi toată mâhnirea lor e pentru trupuri. (înţelepciunea lui Isus Sirah)

Această întoarcere urmăreşte Dumnezeu să ne-o câştige, însă nu poate, dacă nu ne învoim şi noi. De aceea ne poartă pe tot felul de căi şi ne cheamă cu tot felul de surle şi, dacă trebuie, ne grăieşte şi cu tunul.

N-ai citit cu atentie.

Multe invataturi nu au fost explicit eretice pana nu au luat proportii si au inceput sa ameninte Biserica, impingand si la schisma.

Asta nu inseamna ca pana sa ajunga in acel punct a fost ok sau au fost ok pentru cei care le-au impartasit.

Pacat ca n-au aflat de chestia asta si parintii care au trait in pustie.
Maria Egipteanca de exemplu.

E suficient sa cugeti asupra acestor cuvinte: "ci vor vietui precum ingerii din ceruri".
Nu e mult, nu e greu, nu e complicat.

Nu esti nici macar pe aproape.

Se spune clar ca institutia casatoriei va disparea.
Ce sugerezi, sexul in grup?

Inca o data, subiect de meditatie: "ci vor vietui precum ingerii din ceruri".