Gandurile din timpul rugaciunii
 

Buna ziua!

As dori, daca se poate sa ma ajutati si pe mine cu un lucru...
Atunci cand citesc un acatist sau citesc o rugaciune imi tot zboara gandurile in alta parte...ori ma gandesc la ce am mai facut, ori imi vine o melodie .
Imi adun gandurile la rugaciune, dar apoi iar imi zboara ...nu stiu ce sa fac sa scap de ele !

Doamne ajuta!

slamdaffodil
 

staruieste asupra rugaciunii,zi de zi,concentreaza-te ,cauta un loc linistit si incearca sa cobori usor,usor mintea in inima,incet,incet vei reusi sa opresti acest vagabondaj al mintii.Doamne ajuta.

Insista si vei reusi.Alege pentru rugaciune o ora potrivita, in care sa ai mai multa liniste.

inainte de a incepe rugaciunea goleste mintea, uita raul si grijile zilei. ispitele vin cand te pui la rugaciune asa ca persevereaza! ti-ai dat seama singura ce trebuie sa faci : sa iti aduni gandurile cand simti ca mintea incepe sa umble.

Nu le vei putea opri niciodata, insa, dupa nevointe indelungate, le vei putea stapani.
Nu vei mai primi gandurile straine, aruncate de vrajmas.

Consider ca este cea mai grea lupta.
Desfranarea, crima, imbuibarea, lacomia, ura si cearta... lupte duse la nivelul gandului.

Cand inima noastra va fi curata, atunci si gandul nostru va fi curat.
Insa e tare greu.

In astfel de situatii este bine sa revii asupra rugaciunii de fiecare data cand simti ca ti-a zburat gandul exact de la locul in care te concentrai...adica din momentul in care iti mai amintesti cuvintele pe care le citeai...daca faci acest exercitiu si repeti rugaciunea iti spun eu ca incepi sa ai gandul acolo si nu in alta parte...

Inceputul e greu dar insistenta si perseverenta vor spune multe daca le vei avea.

acesta ratacire a gandurilor trebuie spus la spovedanie?

da, duhovnicul te poate sfatui !

Trebuie spus la spovedanie mai ales daca o faci constient...adica te asezi la rugaciune, incepi sa citesti si in acelasi timp in mod voit incepi sa te gandesti la planurile de a doua zi, la ce ai facut in ziua respectiva, ce i-ai spune prietenului la telefon ca urmeaza sa-l suni...etc

Dar daca involuntar gandul iti zboara si tu la un moment dat constientizezi asta si revii la rugaciune...si te straduiesti de fiecare data sa-ti mentii concentararea in dialogul tau cu Dumnezeu....nu cred ca se poate numi un pacat ca gandul tau fuge....suntem prea pacatosi ca sa reusim o rugaciune perfecta din prima.

tot un incepator !
 

Frate, recomandarea aceasta a ta mi se pare grozava, un leac pt. o neputinta . Totusi te rog sa fi mai clar , ajuta-ma , invata-ma mai explicit : cum adica sa-mi cobor mintea in inima ? ce sa-mi imaginez , ca imi coboara mintea in inima precum apa unei cascade la sol ? sau ca iau mintea intro cana si o vars in inima ? si sa tot exersez asa pina ce voi reusi sa imi intre in reflex, in obisnuinta ? sau ce sa-mi imaginez , sau cum sa fac propriu zis, la ce sa ma gindesc ? Si mintea, de unde sa mi-o imaginez ca o iau, stiu unde sa o duc dar de unde sa o iau , si cum arata aceasta minte ca sa mi-o imaginez, este rosie, verde, patrata ? Multi parinti spun asa, in general, acest lucru dar practic , pas cu pas, secunda cu secunda, imagine cu imagine, gind cu gind nimeni nu explica ! Ce sa fac sa reusesc sa cobor mintea in inima?


Rodica si Jamaica : voi surorilor spuneti sa ne alegem o ora potrivita pt. rugaciune in care sa avem mai multa liniste si sa ne golim mintea si sa uitam raul . Pai tocmai acestea sunt problemele ! In primul rind orele de rugaciune nu sunt cind le-as vrea eu ci atunci cind reusesc sa-mi termin treburile si studiul, adica atunci cind de obicei ma napadeste somnul , neputinta , dorinta de delasare, graba sa termin mai repede ca sa ma pot odihni , ispita care-mi spune ca si asa sunt obosit si nu ma pot concentra la rugaciune si ca in acest fel pierd si rugaciunea si si somnul prin care m-as putea recupera , odihni, adica intr-un cuvint nu fac decit sa pierd vremea mintindu-ma ca sunt evlavios . Eu imi dau seama de toate acestea si tocmai de aceea va intreb ! Ori toate acestea ma impiedica sa ma concencentrez f. bine si sa acced spre ,,profunzimi adinci" ale contemplatiei .
De asemenea , golirea mintii nu este asa , cum golesti o cana de apa intro fractiune de secunda si gata, ci este aproape imposibila ; iar a uita raul este extrem de greu deoarece atunci cind incerci sa te aduni si sa te reculegi in rugaciune ti se napadeste mintea cu toate evenimentele petrecute in aceiasi zi si in zilele trecute si te trezesti bombanind doar din gura ... ca din suflet , nimic !

Ori voi spuneti asa in linii mari , generale , ce sa facem fara a da o reteta clara , precisa , cum sa procedam . Toata lumea exlica, ca si voi, dar mai mult nimic in amanunt ! Pai si atunci ce sa pui in practica ? Adica , pur faptic, cum sa procedam ? E usor sa spui sa uiti raul dar practic cum sa faci asta deoarece raul revine vehement in minte oricit voiesti tu sa-l alungi .
Si daca procedind asa cum spun eu , adica sa te rogi doar din buze mai are vreo valoare rugaciunea , adica mintea bate cimpii si tu bati din gura ? ce sa inteleaga D.zeu din asta ? Ma gindesc la un exemplu asemanator : daca atunci cind te intilnesti cu seful de la serviciu pe strada ii spui ca de miine vei veni la lucru dar din fapte nu si faci asa , te mai tine angajat seful tau ? te mai asculta sau te mai crede el ?

Deci, daca aveti stiinta si experienta despre practica rugaciunii invatati-ma va rog cum sa procedez sa inaintez in aceasta nevointa !