| Pr. Gheorghe |
17.10.2010 19:49:43 |
Cladirea biserica este, in aceasta lume, un spatiu bine definit si cu o functionalitate clara. Aceasta insa, nu pentru ca asa vrem noi ci pentru ca asa vrea Dumnezeu! Cu toate acestea statutul special al bisericii in viata noastra nu este dat de vreo nevoie ce nu poate fi implinita decat acolo, ci mai degraba de dorinta noastra de a avea un loc unde Dumnezeu sa fie prezent in chip vazut, daca nu in "carne si oase", macar intr-un simbolism cat mai aproape de capacitatea noastra de a pricepe rational lucrurile. In acelasi timp, biserica are un rol definitoriu in castigarea identitatii unei comunitati de crestini si poate reprezenta chiar, in unele cazuri, o nevoie esentiala, dar legata de traseul lumesc al crestinului. Dar in biserica nu se lucreaza cu cele lumesti ci cu cele dumnezeiesti, asa ca acest spatiu trebuie inzestrat cu o dimensiune spirituala, la fel de reala ca cea lumeasca. Prin sfintire, exact aceasta se realizeaza. In concluzie, comunitatea de crestini are nevoie de biserica, dar nu de o biserica-adapost ci de biserica-poarta catre cer!
Este mare nevoie in viata crestinului de a nu cadea in capcana rationalizarii sacrului. Asa ca voi incerca sa ma feresc de aceasta si eu!
Pentru ca biserica sa fie potrivita implinirii rolului de "casa a lui Dumnezeu" nu doar din cand in cand ci continuu si definitiv, cladirea trebuie dedicata, inchinata lui Dumnezeu, Cel care va "locui" acolo. Actul prin care se face aceasta inchinare se numeste târnosire. Recomand sa fie citit si acest material.
Citat:
TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.
TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din scr. tronosati.
Sursa: DEX '98
|
Prin tarnosire se poate intelege actul fizic, ritualul de pregatire a lacasului pentru a fi potrivit inchinarii catre Dumnezeu, dar care include si inchinarea; sfintirea este ritualul propriuzis de inchinare. La inaugurarea unei biserici cei doi termeni sunt sinonimi deoarece nu pot fi despartiti unul de altul. Ulterior, in urma unor situatii deosebite, se poate reface sfintirea bisericii, dar nu si tarnosirea ei, in sensul de inaugurare spre slujire. Uneori se foloseste cu oarecare confuzie termenul de tarnosire ca sinonim total cu sfintire; astfel am intalnit expresia "troita a fost tarnosita" sau chiar "tarnosirea icoanelor". In majoritatea cazurilor insa, tarnosirea se refera doar la ritualul de inaugurare a unei biserici noi. Este considerata biserica noua si aceea, deja tarnosita, dar al carui Sfant Altar a fost distrus in totalitate si cea despre care se stie sau se afla ca nu a fost implinit ritualul la o data anterioara.
Sfintirea este actul de cult prin care o un obiect sau o persoana este inchinata lui Dumnezeu.
Citat:
SFINȚÍRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți.
Sursa: DEX '98
A SFINȚÍ ~ésc tranz. 1) A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sanctifica. 2) (obiecte) A face să devină sacru prin săvârșirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă). 3) A trata cu dragoste și admirație exagerată; a venera. /<sl. sventiti
Sursa: NODEX SFINȚÍRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sacralizare, sacralizație, sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificație. (~ unui martir.) 2. consacrare, sfeștanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
Sursa: Sinonime
|
Odata daruit (consacrat) lui Dumnezeu, un lucru sau o persoana capata, pe langa latura lumeasca si o latura spirituala speciala ce-l aseaza in relatie directa cu Datatorul sfinteniei.
Citat:
5. Regele Solomon a adus jertfă douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi; așa au sfințit templul lui Dumnezeu regele și tot poporul.
6. Preoții stăteau la slujbele lor și leviții cu instrumentele de cântare ale Domnului, pe care le făcuse regele David, ca să laude pe Domnul: "Că în veac este mila Lui"; căci David cu acestea Îl slăvea, iar preoții trâmbițau din trâmbițe înaintea lui, iar Israelul tot stătea de față.
7. Apoi a mai sfințit Solomon și mijlocul curții care era înaintea templului Domnului; căci a adus acolo arderile de tot și grăsimea jertfelor de împăcare, fiindcă jertfelnicul cel de aramă pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile de tot și prinoasele de pâine și de grăsime.
8. În vremea aceea a făcut Solomon sărbătoare de șapte zile și împreună cu el a prăznuit tot Israelul, adunare foarte mare, venită de la intrarea Hamatului, până la râul Egiptului.
9. Iar în ziua a opta au sărbătorit încheierea sărbătorii, căci sfințirea jertfelnicului a ținut șapte zile, iar sărbătoarea alte șapte zile.
10. Și în ziua a douăzeci și treia a lunii a șaptea, regele a dat drumul la corturile sale poporului, care se bucura și se veselea de binele ce dăduse Domnul lui David, lui Solomon și poporului Său Israel.
11. Astfel a isprăvit Solomon templul Domnului și casa regelui; tot ce plănuise Solomon în inima sa să facă pentru templul Domnului și pentru casa sa, le-a isprăvit după dorință.
12. Atunci S-a arătat Domnul lui Solomon, noaptea, și i-a zis: "Am auzit ruga ta și Mi-am ales locul acesta să fie templu pentru aducerea de jertfe.
13. De voi încuia cerul și nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce țara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu
14. Și se va smeri poporul Meu, care se numește cu numele Meu, și se vor ruga și vor căuta fața Mea, și se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor și le voi tămădui țara.
15. Acum ochii Mei vor fi deschiși și urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea ce se va face în locul acesta.
16. Căci am ales acum și am sfințit templul acesta, pentru ca să fie numele Meu acolo în veci; și ochii Mei și inima Mea să fie acolo în toate zilele.
(Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor), capitolul 7)
|
Sfintenia este un atribut al lui Dumnezeu. Noi, crestinii, suntem intr-o permanenta cautare a sfinteniei, atat pentru a ne impartasii de aceasta spre propria noastra sfintire, cat si pentru a intra, prin ea, in comuniune directa cu Izvorul Sfinteniei. Cladirea biserica este locul in care se gasesc Trupul si Sangele Mantuitorului, mostele sfintilor martiri, obiectele sfintite si dorinta noastra din dragoste, de a ne intalni cu Dumnezeu. Pe langa acestea, insasi cladirea este oferita lui Dumnezeu printr-o fagaduinta spre cautarea mantuirii, ce este facuta de intreaga comunitate participanta la ritual, ca si Iona:
Citat:
8. Când se sfârșea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, și la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt!
9. Cei ce slujesc idolilor deșerți disprețuiesc harul Tău;
10. Dar eu Îți voi aduce Ție jertfe cu glas de laudă și toate făgăduințele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!"
11. Și Domnul a dat poruncă peștelui și peștele a aruncat pe Iona la țărm! (Iona, capitolul 2)
|
Re-sfintirea este un act ce are scopul de a reactualiza aceasta fagaduinta atunci cand, din motive fizice (in cazul bisericii: distrugeri partiale, reconstructii partiale, reconditionari, consolidari, etc. ale cladirii) sau spirituale (profanari diverse), comunitatea considera necesar acest lucru. Resfintirea, ca si sfintirea, sunt acte spirituale, cu scopul clar de a aseza obiectul sfintirii in grija Datatorului sfinteniei. Prin Harul sfintitor este implinita cererea preotului ca organ al lucrarii lui Dumnezeu, el insusi, purtator al fagaduintei de a fi al lui Dumnezeu pentru totdeauna, deci sfintit. Lucrarea sfintitoare apare in viata noastra prin Taina Botezului, prima fagaduinta si prima sfintire a omului nou.
Subiectul despre sfintire ca lucrare si ca efect nu poate fi cuprins decat sumar aici, pe forum. Daca tratezi pe scurt pot aparea omisiuni sau posibilitati de interpretare a unor prezentari ce tin de dogmatica ritualului mai ales. Imi cer iertare daca acestea vor fi observate in ceea ce am scris pana aici si rog pe toti sa nu faca din acestea un motiv de a arunca cu piatra:104:.
Sa fiti binecuvantati!
|
