ce se intampla cu crestinul ce nu participa la sfanta si Dumnezeiasca Liturghie?? am auzit ca este exclus din biserica(parca)???? este adevarat???? daca da, dece??????

Nu, nu este exclus din Biserica, dar pur si simplu nu se impartaseste din Viata si Bucuria pe care o da Domnul Hristos

36. Dar am spus vouă că M-ati şi văzut si nu credeti.
37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară;
38. Pentru că M-am coborât din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine.
39. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.
40. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă vesnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
[Ioan cap. 6]

Este bine ca mai apar si astfel de intrebari: "ce se intampla cu crestinul care nu participa la liturghie?", dar cel mai bine ar fi sa participe si sa inteleaga ca nu Liturghia trebuie schimbata sau adusa la nivelul nostru, ci noi trebuie sa efectuam aceasta schimbare in sufletul nostru. Nu cultul s-a materializat, ci sentimentul nostru religios. Trebuie sa demateralizam si sa reformam simturile noastre spirituale ca sa putem vedea si gusta duhul dumnezeiesc al Sf. Liturghii. Urcusul nostru duhovnicesc sta in impartasirea impreuna cu ceilalti credinciosi, cu Trupul si Sangele Domnului.

era adevarat mai demult acum nu se mai practica, mai demult la 3 absente erai exclus azi nu se mai practica

Prin fiecare Sfanta Liturghie se reactualizeaza intreaga viata a Mantuitorului. Participarea la aceasta slujba ne ofera posibilitatea de a fi contemporani cu Hristos.

Nu doar contemporani george, ci ajungem sa traim viata Sa. Nu doar stam langa El, dimpotriva, ne hranim cu El.

Corect, devenim una cu El, prin Taina Euharistiei, nu in sens panteist.

poate deveni cumva mersul la biserica o dependenta?
m-i se intampla ca uneori,din diferite motive sa nu ajung la Sf.Liturghie,in acea zi sunt foarte nervoasa,agitata,nu mai ma inteleg cu nimeni.ma simt ca si cum as fi pierdut ceva important din viata ,am resentimente si regrete.uneori imi vine sa imi parasesc familia si sa ma retrag la o manastire ,unde sa pot sluji numai lui Dumnezeu.insa ceva ma tine sa nu fac acest lucru,ma gandesc ca fiul meu are nevoie de mine,de asemenea si sotul.sunt nevoita sa ma impart intre doua mari iubiri,iubirea de Dumnezeu si iubirea de familie.

monica, de se intampla sa nu ajungi la biserica, din motive bine intemeiate, nu este bine sa fi agitata, nervoasa. Omul bine placut lui Dumnezeu este un omul smereniei, al blandetii si al bucuriei. Stiu, ai sentimentul ca in acea zi ai pierdut totul, dar nu-i asa. Dumnezeu este prezent in noi si printr-un simplu suspin - cum spunea Parintele Arsenie Papacioc. Eu cred ca nu fuga de sot si de copil te va face sa sporesti in dragostea fata de Dumnezeu, dimpotriva iubindu-i mai mult, jertifindu-te mai mult pentru ei, te vei deschide mai mult lucrarii lui Dumnezeu in tine. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai mergem la biserica. Prin Liturghie induhovnicim fiinta noastra, o facem locas lui Dumnezeu.