Sa ne pazim simturile
 

Din scrierile Sfintilor Parinti aflam ca a ne pazi simturile inseamna a nu baga in minte lucruri care pot sa tulbure mintea. Nu simtul e vinovat, caci simtul e doar o poarta prin care ajunge in constiinta, in inima, o situatie, o imagine...

A ne pazi simturile nu inseamna a le inlatura, ci a le disciplina, mai bine zis transfigura. E mare lucru sa ai toate simturile sanatoase.

Eu asta inteleg cand spun: "Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce."

Pentru mine cei faradelege si necredinciosi sunt simturile care trebuie disciplinate, vorba ta.

Interesanta aceasta abordare, sincer nu am vazut pana acum in simturi niste necredinciosi. E de luat in seama postarea ta.

“Sufletul tuturor îndeletnicirilor în Domnul este luarea-aminte.” (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Cea mai mare parte dintre procesele de baza ale vietii biologice se desfasoara singure. Nu trebuie sa ne propunem sa respiram. Aceasta se intampla de la sine. Nu trebuie sa ne propunem sa miscam fiecare picior pentru ca putem merge, si chiar alerga, fara sa decidem de fiecare data cat de larg trebuie sa fie pasul, cand ridicam sau asezam un picior pe sol. Insa, ca sa avem sufletul curat trebuie sa fim cu luare aminte la ce intra prin simturi.

O cantare din canonul Sfintelor Pasti spune astfel: "Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a Invierii".

Cu alte cuvinte, pentru a fi partasi bucuriei pascale trebuie ca mai intai sa ne curatim simturile. Nu intamplator, Invierea Domnului, este precedata de catre Postul cel Mare.

Calea postului, a infranarii, este cea pe care ne-o pune inainte Biserica pentru a ne primeni "cele cinci simturi", pentru a face din simturile trupesti, simturi duhovnicesti.

Se cuvine ca in aceasta perioada, pe cat putem, vazului sa-i dam icoana, auzului cantarea cea ziditore de suflet, mirosului buna mireasma duhovniceasca, mainilor (pipaitului) metanierul, pentru a ajunge ca gustului, sa-i dam pe Insusi Hristos, prin primirea Tainei Sfintei Euharistii, si pentru a ajunge si noi sa marturisim ca "bun este Domnul".

Minunat cuvant, Marius.
Cu cata intelepciune este randuit totul in Biserica si in calendar !

Vazul - ochiul sa se nevoiasca privind doar spre cele curate si intorcandu'se dinspre cele necuviincioase.
(cand trecem pe langa vreun chiosc de ziare, sa ne ferim a cauta spre imagini necuviincioase si titluri de barfe)

Mirosul - nasul sa nu mai caute parfumuri fine si scumpe, ci mirosurile cele curate puse de Dumnezeu in fapturile Sale.
(sa fim neincetat spalati si curati, dar sa renuntam a mai folosi parfumuri scumpe si ispititoare pentru cei de langa noi)

Gustul - gura sa nu caute numai cele gustoase, ci mai mult pe cele simple si sanatoase.
(sa renuntam, dupa putinta, la cele care ne plac cel mai mult... ne place Coca Cola, gata... 40 de zile fara Coca Cola...)

Auzul - urechea sa se nevoiasca ascultand cele de folos sufletului sau petrecand in tacere, fugind de sunetele cele lumesti.
(sa ne aducem aminte de noi insine si de rostul acestei vieti, petrecand macar un ceas in liniste... diavolul uraste linistea)

Pipaitul - sa caute spre tot ceea ce este curat, fugind de pofte si lucruri fine.
(sa purtam haine din materiale sanatoase... sa pastram trupul in sanatatea lui... sa nu il mai "cioplim" pe toate partile)

Si daca tot e vremea postului,sa ne dam seama cat de mult traim pentru gust si pentru pantece.
Invingerea simturilor vine atat prin abtinere(postire) ,cat si prin indreptarea catre Cel pentru care postim,adica catre Dumnezeu. Postul e un sacrificiu,al simturilor,pentru dobandirea si curatirea adevaratei vederi,cele duhovnicesti.

Nu numai procesele biologice se desfasoara singure ci toata activitatea noastra, discutiile cu ceilalti, munca, gândurile. Toate acestea le lucreaza Dumnezeu iar noi ne putem dedica în întregime adunarii launtrice.

Intr-adevar, de retinut aceasta abordare. Am citit la unul din Sfintii Parinti, ca vazul este mai credincios decat auzul: ceea ce vedem ne face sa credem imediat.