![]() |
urasc barbatul
Mi-am dat seama ca urasc barbatul. Deci pana la urma inseamna ca-L urasc pe Dumnezeu care l-a creat.:2:
|
Nu urasti nici un barbat, Anna, ci doar faptele unui anume barbat.
Parintele Cleopa este barbat, tot asa si multi sfinti, fie ei calugari ori casatoriti. Daca alegem dupa criterii omenesti omul de langa noi, intotdeauna vom avea de suferit. Sunt barbati cu virtuti si barbati cu multe patimi, sunt femei cu virtuti si femei cu multime de patimi. Nu il urasti nici pe Domnul Creatorul, ci te doare faptura cazuta, pe care nu o poti iubi. Putini o pot iubi in caderea ei. Fii linistita, va trece "ura" de care spui. Este o incercare si o ispita. Cu cat vei trece mai repede peste ea, cu atat vei vedea cat de mica a fost. Cauta sa te Spovedesti. Un parinte bun mangaie mult in necazuri si suparari. |
Deja dureaza de multi ani si nu mai stiu ce e "faptura cazuta" sau "creatia lui Dumnezeu" in toata povestea asta.
Multumesc pentru raspuns, am sa tin cont de el. |
Sot, prieten, ruda ? In fiecare caz solutia difera.
Ai nadejde si nu deznadajdui. Domnul are o randuiala in toate. Nimeni nu e lipsit de purtarea lui de grija. |
N-as vrea sa intru in polemica pe idei feministe sau misogine. Astea sunt cu totul alte subiecte ce nu cred ca au ce cauta pe un astfel de forum. Eu as vrea sa vorbim doar despre "puterea de a uri" o fiinta umana. Cu atat mai putin de a generaliza ca si cum este barbatul vinovat ca s-a nascut barbat, negrul ca e negru, tiganul ca e tigan, romanul ca e roman printre italieni, spanioli, englezi, francezi, etc. Ura este oricum o mare povara pe sufletul omului. Ea nu merita a fi traita nici macar atunci cand este justificata si cu atat mai grav cand se manifesta fara temei. Astfel toata energia negativa se rasfrange asupra celui ce o transmite, cu puteri insutite.
Viata este uneori plina de dezamagiri, de esecuri, de lovituri care par nedrepte si absurde. Astfel se nasc frustrari care par sa se adanceasca si sa ne aduca numai necazuri: raspunsul este unul singur: primim ceea ce oferim. Personal sunt pus intr-o asemenea situatie de catre o persoana care ma uraste cu toata fiinta ei si sunt convins ca nu numai pe mine. Intr-adevar, cu multi ani in urma am indraznit sa-i dau un sfat (ar fi vrut sa se casatoreasca si dupa mai multe esecuri urma sa aiba o intalnire cu un englez pe care-l considera sansa vietii ei) pe care ea l-a luat drept ofensa. Sfatul meu a fost ca din partea unui barbat care stie ce isi doreste de la o femeie si consideram ca stiam destul de bine dupa atatia ani de trait in Anglia - barbatul englez. A ramas o persoana singura la niste ani cu multe pretentii... Nu spun ca orice incercare de-a mea de a-mi cere iertare a fost intampinata cu jigniri ca la usa cortului, nu spun ca nici mama ei nu ma poate suferi, desi altadata ne vorbeam atat de frumos... Nu judec pe nimeni; imi pare sincer rau de ce li se intampla dar intotdeauna am considerat ca primim intotdeauna exact ceea ce meritam, dupa cum sufletul poate iubi, poate primi, poate rabda, poate ierta!... |
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
In fiecare tara cred ca se regasesc aceleasi tipologii de barbati: profunzi, superficiali, interesanti, lipsiti de importanta, scunzi sau inalti, frumosi sau urati, preocupati de distractie si chefuri, bautura, care vor sa isi intemeieze o familie...si tot asa. Fata putea sa fi considerat acel sfat o ofensa pentru faptul ca cel din partea caruia a venit sfatul nu a facut prea multe eforturi sa o iubeasca si nu avea disponibilitatea necesara..sau pentru faptul ca englezii in general sunt cam molai si nu prea aratosi ;) ...parerea mea |
Iti urasti tatal? Eu cred ca acum treci printr-o perioada mai grea, pe care o sa o depasesti prin rugaciune. Nu-ti mai face atatea ganduri!Dumnezeu sa te binecuvanteze! >:D<
|
Citat:
Cere-l in casatorie ...ori cade pe spate ori se indreapta....ca asa nu se mai poate.( sau nu e bine....) |
Ora este GMT +3. Ora este acum 22:24:39. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.