Intr-una din zilele acestea mi-am facut programare la doctor pentru o ecografie la sin,dat fiind faptul ca simt de mult timp(7ani)o durere aproape permanenta localizata intr-o parte a sinului.In toto acest timp mi-a fost teama sa ma duc la doctor,tocmai pebntru a nu-mi da o veste f.rea,si anume legata de un eventual cancer.Cam paradoxal,sa astept atata timp,avand in vedere faptul ca,cancerul este vindecabil descoperit in faza incipienta.Paradoxal spun,pentru ca teama si asteptarea mea nu facea decat sa dea timp bolii ca sa evolueze.Unde am vrut sa ajung pana la urma,la faptul ca atunci cand mi-am luat inima-n dinti si am hotarat sa merg la doctor m-am gandit si la ideea unei posibile vesti dezastruoase(stiind ca a trecut atata timp),si mai precis m-am gandit si la posibilitatea sa mai am putin de trait....ma rog,depindea de stadiul bolii.Astfel m-am intrbat,cum as putea sa-mi traiesc viata,asteptandu-ma la un astfel de final,ce-as schimba in ea ????!!!!!Sigur,moartea poate pandi oricand,si nimeni nu stie ceasul cand vine...,noi trebuie sa fim pregatiti cu "candela aprinsa"

Tin sa adaug,la cele scrise mai sus,ca totul a fost bine,vestea nu a fost ingrijoratoare,mi s-a prescris un tratament pentru 3 luni,si cam atat.Oricum,este bine sa ne sesizam din cand in cand ca suntem atat de muritori,iar viata nu e decat o trecere si o pregatire pentru lumea de apoi.

Scuzati-mi greselile intalnite frecvent la ceea ce-am scris,dar nu prea ma lasa nazdravanul meu(am un baietel de aprox.1,5 ani) la calculator.Am vrut sa scriu in topicul initiat "Ce ati face daca ati afla CA mai aveti putin de trait?",dar se pare ca al-am mancat pe "ca" si nu stiu cum sa corectez.Am vazut ca am scris si sistematic sin,in loc de"san".

Eu zic ca nu e nici o problema...se intelege clar ceea ce ai vrut sa scrii.

poi, daca as afla ca tocmai sufar de o boala incurabila si ca mi-s numarate lunile sau anii pe degetele de la o mana, ar fi tragedie, cred ca mi-ar pieri zambetul, poate ca m-ash apuca sa fac tot ce n-am apucat sa fac intr-o viatza de om, sa mananc zeci de pitze, kebabe, sa privesc natura, mi-ash vizita locurile natale, poate ca m-ash ruga sa n-ajung in iad, ash trimite scrisori triste la toti cunoscutzii mei, ori, ori ash plange si n-ash mai iesi din casa decat in sicriu... cinestie ce mi-ar da prin cap ori suflet, dar problema este atat de trista si cumplita, dar vezi ca ai mereu impresia ca tzie nu tzi se poate intampla niciodata...
Exact ca si cum tocmai ai aflat ca ai sida...
E groaznic daca mi se intampla mie si parca nu simt nimic daca stiu ca li s-a intamplat altora, e cumplita aceasta nepasre, ori imi pasa doar ca-s fariseu ori ca da bine...
Cemai, cred ca mai bine nu deschideai subiectul ca mi se face greatza de lipsa mea de compasiune... totul se transforma in stiri... si am impresia ca am inghitzit un turn de fildesh incat nimic nu ma atinge... si uite imi inchipui ce greu cred ca le este crocodililor, ori ursilor, ori vulturilor ca trebuie sa fie masini insensibile de ucis... le compatimesc nevoia de a manca exact cum imi compatimesc mie lipsa de nevoie, ca ceva mi s-a impietrit, de a simtzi nu cu simtzurile ci cu altceva mai profund, mai adevarat...
Desi cred ca m-ash osandi sa nu mai fac nimic mustrandu-ma ca daca in o viatza de om n-am facut mare lucru, ce vreau sa mai dreg busuiocul in ultimele zile si m-ash ruga neincetat sa scap... de necaz, poate ca promitzand marea cu sarea, ori luna de pe cer... ca voi face si voi drege... sau poate m-ash stinge tacut ca o lumanare lenesha care nu a cunoscut sensul vietzii si nu are pentru ce sa mai traiasca... cine poate sti?! ???:(

S-ar putea sa vi se para ciudat ce va scriu, dar eu m-as bucura. Chiar mi-as dori sa fiu langa El cat mai repede... asta nu ca as fi si pregatita asa cum as dori :( Daca ar vedea parintii mei cei scriu cred ca ar fi fff revoltati (mai sunt si singurul lor copil). Lumea de aici mi se pare numai o trecere in care tot ce avem nu ne apartine si incercam sa gestionam toate aceste daruri. Asa ca nu sunt atasata de ceva anume aici. Poate daca as avea familie, copii, as gandi altfel. Pt moment cariera inseamna niste hartii, banii niste mijloace, ce m-ar lega?!

Asa ca daca as afla, as intrerupe activitatile profesionale care imi ocupa acum mult din timp si m-as ocupa mai mult de suflet, as mai face un tur pe la cunoscuti ca sa le las o frantura din iubirea mea si apoi, impacata cu toti si toate, as astepta sa plec.

Cred ca este primul "user" care-mi place cu adevarat: Va_iubesc...si eu te iubesc si va iubesc pe toti; m-as bucura si eu sa stiu ca mai am putin de trait...lupta aici m-a obosit, Dumnezeuma mai tine doar pentru copiii si sotul meu, sa am grija de trupurile si sufletelele lor. Poate ca nu ma veti crede, dar fiecare zi este un mic cosmar...mi-as dori liniste, rugaciune continua, dragoste sfanta...si totul este ...altfel! Il rog pe Bunul Dumnezeu sa imi ia toate gandurile care nu sunt de la EL, si sa ma ajute sa pot trai crestineste, ca un adevarat urmas al Domnului Iisus Hristos, pana in clipa finala pe care o astept, o doresc si ( oare este egoism...? pe-aici?! prin mine...!) rugaciunea inimii sa umple inimile tuturor oamenilor acestei planete! Imi doresc atat de mult pentru copiii acestor vremuri tulburi o umplere cu Dragoste Sfanta, cu Duh Sfant si Pace Sfanta!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Si eu m-as bucura sa plec mai repede la Domnul nostru Iisus Hristos pt ca adevarata viata e acolo sus in ceruri iar aici pe pamant este doar ceva "pregatitor" pt ce va urma... dar cred ca fiecare are o cruce pe care trebuie s-o duca pana la sfarsit si numai atunci putem pleca la El... Poate ca la toti ne este greu si vrem sa plecam dar trebuie sa induram si sa nu treaca zi fara rugaciune t ca ea este singura noastra legatura cu cele Sfinte. Doamne ajuta!

Parerea mea e ca este bine sa stii ca ca vei mai trai putin, pentru ca sa stii sa te pregatesti cum trebuie de moarte. Adica, o spovedanie amanuntita si daca mai ai timp sa-ti faci si canonul randiut, FII FERICIT...esti ca si mantuit. Eu sincer sa fiu mi-as dori sa stiu cat mai am de trait din timp. Decat sa te ia moarte nepregatit...Ca doar stii ca in ce te va gasi moartea in aia te va judeca.

Pai draga Stefan, trebuie sa te pregatesti tot timpul, nu numai daca afli ca vei muri. Deci ce zici tu de spovedanie amanuntita si canon, eu cred ca trebuie facute ca si cand maine ai muri. De aceea eu una nu sunt de acord cu sistemul aplicat de multi in Romania sa se spovedeasca numai in posturi. Un crestin adevarat, care nu vrea sa fie in starea de caldicel, trebuie sa urmeze o spovedanie deasa si o implinire a canonului (nu de tipic, ci de traire), ca sa fie cat mai pregatit sa plece in orice moment. Dar slava Domnului ca sunt si multi ortodocsi care se spovedesc saptamanal sau la 2-4 saptamani. Poate luam si noi exemplu, nu?!

Elena